Procesul de Micțiune

Introducere

• Micțiunea asigură golirea vezicii urinare când este plină.
• Este un act reflex controlat de centri nervoși medulari, dar poate fi influențat de centri nervoși superiori.

Mecanismul de Micțiune

Acumularea Urinei

• Urina se acumulează din tuburile colectoare și calice în pelvisul renal.
• Creșterea presiunii stimulează presoreceptorii fibrelor viscerosenzitive din nervul vag.
• Informațiile sunt transmise la nucleul solitar din bulbul rachidian și la nucleul dorsal al vagului.

Propagarea Urinei

• Acetilcolina eliberată de fibrele postganglionare parasimpatice inițiază undele peristaltice.
• Undele peristaltice transportă urina din pelvisul renal în uretere.
• Urina ajunge în vezica urinară în jeturi intermitente de 5 ml pe minut.

Structura Vezicii Urinare

• Vezica urinară este un organ cavitar distensibil.
• Tunica musculară formează mușchiul detrusor, dispus în trei straturi: extern longitudinal, mijlociu circular, intern oblic.
• Sfinterul intern vezical și sfinterul extern striat voluntar controlează eliberarea urinei.

Procesul de Acumulare

• Presiunea intravezicală crește inițial cu acumularea de urină (30-50 ml), dar rămâne constantă până la un volum de 300-400 ml.
• La capacitate maximă, presiunea crește brusc, stimulând nevoia de micțiune.

Reglarea Nervosa a Micțiunii

Când Condițiile nu Permit Micțiunea

• Sistemul nervos simpatic relaxează musculatura vezicală și contractă sfinterul intern pentru a amâna micțiunea.

Realizarea Actului de Micțiune

• La nevoie imperioasă (>500-700 ml), sistemul nervos parasimpatic și fibrele somatomotorii stimulează micțiunea.
• Acetilcolina eliberată determină contracția pereților vezicali și relaxarea sfincterelor.

Concluzie

• Capacitatea organelor cavitare viscerale de a acumula volumul fără a semnaliza prezența acestuia până la un nivel critic.
• Sinteză pentru înțelegerea reglărilor vegetative și pregătirea pentru examen.