Revoluționarii credeau că ghilotinarea regelui și reușitele militare împotriva austriecilor și prusacilor aveau să salveze Republica, însă Convenția Națională era și ea împărțită între două facțiuni rivale, iar acest conflict intern avea să fie destul de dur pentru Revoluție. Sunt Imperator și dacă sunteți noi, vă spun bine ați venit pe canal și cred că am ajuns la ultimul episod. din miniseria despre Revoluția Francesă. Cele două mari facțiuni din Convenție erau Girondini și Iacobini.
Girondinii cereau clemență, deoarece observau toată violența din jurul lor. De la masacrele din septembrie, Până la ghilotinarea regelui, revoluția care trebuia să aducă principii iluministe și umane se transformă într-o baie de sânge. Dar Iacobini cereau sânge, mai ales temutul și extremul jurnalist Jean-Paul Marat.
Ghilotina funcționa aproape non-stop, iar Marat declara în ziarul său inamici publici în stânga și în dreapta, însă girondinii doreau să-i vină de hac. Tânăra Charlotte Corday se duce în piață și cumpără un cuțit subțire și știa că Marat stătea deseori ziua în baia sa medicinală, de unde își redacta articolele, așa că îi face o vizită. Ea îi spune că a adus o listă cu numele unor inamici publici, iar Marat se directa cu aceste vorbe, spunându-i că aceștia aveau să fie ghilotinați a doua zi, dar se trezește... cu o înjunghiere rapidă și moare imediat. Asasina este prinsă și nici nu încearcă să scape și înainte de ghilotinare, la proces a fost întrebată Ce ai vrut să obții asasinându-l pe Marat?
A răspuns, pace. Acum că el este mort, pacea se va întoarce în Franța. Se înșela. Dacă până acum... Marat era doar un om devenise brusc jertfa și simbolul de care aveau nevoie extremiștii.
Brusc deveni o figură predominantă în afișe, iar în tabloul lui Jacques-Louis David este înfățișat ca un mesia în poziția de pieta. Revoluționarii, chiar dacă îi masacrau pe preoți și călugări, le-au înlocuit în viața lor pe Hristos cu Marat. Ghilotina a început să cadă și mai des.
Parcă în memoria celui care i-a dat cel mai mult de lucru, iar acum după ce Ludovic fusese trimis sub cuțitul național, urma soția Maria Antoaneta. Prima dată, copiii îi sunt luați și acesta este un chin pentru orice mamă din lume. După abuzuri de nedescris, Copiii sunt spălați pe creier ca să uite că vreodată au fost parte din familia regală și oricum au murit după câțiva ani buni de durere, orfanii de ambii părinți și maltratați, iar acum Maria Antoaneta, care nu mai aducea deloc a femeia extravagantă de altădată, este dusă la judecată.
Acuzația inițială a fost trădare, deoarece prin cheltuielile ei diminua trezoreria națională Fosta regină stă fără cuvinte în banca ei și nu răspunde acuzațiilor până când ultima este citită Incest cu proprii ei copii Atât de monstruos a fost acest tribunal încât a fost în stare să aducă o acuzație atât de absurdă și de abominabilă În acel moment Maria Antoaneta se ridică și ei mustră pe acuzatori, apelând la simțul de mamă a fiecarei femei din Franța. Deși cetățenele au luat partea reginei, cetățenii erau puși pe execuții și sentința era clară, ghilotinarea. Dacă Ludovic a fost dus într-o caleașcă regală, regina a fost dus într-un car obișnuit de criminali, iar într-o execuție rapidă, regina Franței nu mai era. Dar adevărata vărsare de sânge abia începu. În vestul Franței, promonarhiștii se revoltau, chiar dacă Parisul și împrejurimile erau ferm în mâinile revoluției.
Britanicii cuceriseră Toulonul și îi știm povestea din seria despre Napoleon. Cine nu o știe, are invitația mea de a se uita la cele 9 episoade despre Marele General și Împărat. Toate armatele invadau din toate direcțiile, iar Danton și Robespierre decid la Paris că trebuia impusă o formă dură de lege marțială.
Danton spune, ordinul zilei este, faceți teroare! Și perioada cunoscută drept teroarea a început. Înainte, doar procesele lungi te trimiteau la ghilotină, dar acum era suficient să nu susții revoluția activ, cu entuziasm, așa că pentru francezul de rând, neutralitatea nu era o opțiune. Toți se chinuiau să-i denunțe unii pe alții.
cuprinși de extremism și paranoia în același timp. Totul era atât de absurd încât dacă spuneai domnule sau doamnă din greșală în loc de cetățene, invitația la ghilotină era asigurată. Ca să eficientize totul, puterea trece brusc la Comitetul de Siguranță Publică.
Acest organ era de fapt o dictatură a 12 oameni, printre care era evident și Robespierre. Între timp, Jacques Hebert și turbații săi, nu glumesc, așa se numea gruparea, și ați ghicit, erau cei mai radicali dintre toți. Au dus politica de decreștinizare a populației la un alt nivel.
Acum preoții erau vânați în mod special, iar calendarul republican ușurează acest proces. Dar oricum, mai târziu Hebert și turbații săi aveau să fie trimiși și ei la ghilotină, deoarece Heber s-ar fi certat cu Robespierre. Încet dar sigur și mai ales prin bătăliile lui Napoleon, inamicii Franței sunt învinși, iar monarhiștii sunt respinși, iar Robespierre, acum la apogeu, are o soluție, mai multă teroare.
Aici logica l-a părăsit, fiindcă teroarea a fost concepută împotriva dușmanilor interni, dar cu situația sub control, o teroare Și mai mare nu o să avea scopul, însă Robespierre folosea teroarea ca să impună, în opinia lui, virtute civică, spunând, teroarea fără virtute este dezastruoasă, dar virtutea fără teroare este neputincioasă. Danton se opune, fiind rațional în acest caz, dar Robespierre nici nu vrea să audă și după ce formează un grup pentru a-l opri pe Robespierre, este prins, iar dantoniștii sunt toți ghilotinați. Revoluția își mânca proprii membri.
În data de 8 iunie 1794, ghilotinele au luat o pauză, deoarece Robespierre tocmai declarase o nouă sărbătoare națională. Turbații lui Hebert l-au scos pe Dumnezeu din inimile celor mai mulți francezi, dar omul este făcut să se ghideze după o ființă superioară, fie că este ea o divinitate sau o idee. iar Robespierre a introdus exact acea ființă pe care a numit-o ființa supremă, care era mai degrabă o reprezentare a rațiunii și o oglindă a zeiței Minerva din Antichitate. Așa că Iacobinul a declarat sărbătoarea ființei supreme și a construit un munte pe câmpul lui Marte din Paris, unde a ținut discursuri înflăcărate, iar revoluționarii... Văzând că Robespierre devenea efectiv și dictator și împărat și zeu și de toate, au hotărât să îl oprească.
În data de 26 iulie apare în fața convenției ca să se apere de acuzațiile de dictatură. Un Robespierre intoxicat de virtutea sa amenință că va epura inclusiv convenția și aproape jumătate din membrii erau suspecți. La o asemenea amenințare, normal că toți se panichează. A doua zi avea să vină lista de nume, așa că fiecare om, știind că există o șansă de 50% să fie ghilotinat, acționează. A doua zi, convenția îl declară pe Robespierre un nelegiuit și fostul orator este arestat alături de alți robespieriști și toți sunt duși la primărie.
însă când se lasă întunericul se aud împușcături. Gardienii dau buzna în camera lui Robespierre și îl găsesc împușcat în maxilar, cel mai probabil o tentativă de sinucidere. Membrii Comitetului de Siguranță Publică îl privesc cu milă pe oratorul care nu mai putea vorbi și execuția îi este programată în acea dimineață de 28 iulie.
Se spune că colegul său de celulă În timp ce Robespierre era pregătit și tuns pentru ghilotină, i-a arătat un tablou cu declarația drepturilor omului și i-a spus, măcar am făcut asta. Și îi dau dreptate, din Revoluția Francesă cam doar declarația drepturilor omului a fost ceva bun, că în rest a fost doar teroare și măcel și o mare doză de ipocrizie. Capul lui Robespierre cade și el, culmea printre ultimele victime ale terorii. Cunoscând vorba înțeleaptă, cine stă pe groapa altuia, cade chiar el în ea.
Din acest punct, Franța se afla în nesiguranță. Ori revenea teroarea, ori se reinstaura monarhia asupritoare, dar Napoleon înființează directoratul consolidându-și puterea. Dar ca să vedeți ascensiunea lui Napoleon, repet, vedeți documentarele despre el. Dacă legenda cu Marele Maestru de Molei este adevărată, Revoluția franceză ar fi urmarea blestemului nevinovaților. Dar dacă facem abstracție de legendă, morala ar fi clară.
Puterea absolută corupe absolut, iar o idee impusă sub teroare este damnată să se dezintegreze sub aceeași teroare. Dacă v-a plăcut acest documentar, nu ezitați să apăsați butonul de like, să lăsați un comentariu, să distribuiți acest videoclip, să vă abonați la canal, dar nu uitați, distribuirea este cea mai importantă, astfel încât legiunile imperatorului să devină din ce în ce mai numeroase și cât mai multă lume să afle de acest documentar. Vă mulțumesc!