Transcript for:
Introducere în anatomia sângelui

Bună ziua! Astăzi discutăm câteva din noțiunile introductive privind sângele după anatomia de la Behrens. Știm că sângele este un țesut conjunctiv fluid, un țesut conjunctiv special în care plasma este substanța fundamentală, e un lichid și atunci consistența acestei substanțe fundamentale va da consistența sângelui. Sângele are multiple roluri, nu numai în apărare infecțioasă prin anticorpii. El este un transportor pentru diferite substanțe plasmatice, pentru hormoni, pentru vitamine, pentru ioni cum ar fi calciu, fier, cupru.

Este un constituent important al sistemelor tampon sangvine, având rol în menținerea echilibrului acidobazic. Intervine în schimburile hidroelectrolitice dintre plasmă și lichidele interstițiale, are funcții specifice conținând factorii coagulării, hormoni proteici și indiferent de ce tip de substanță organică sau minerală vorbim din compoziția sângelui, rolul acestor este extrem de important. Sângele luat integral reprezintă 8% din greutatea corporală, adică dacă o persoană are greutatea corporală de 100 kg, va avea 8 litri de sânge. pH-ul sângelui este ușor alcalin, este între 7,35 și 7,45.

Când pH-ul crește peste 7,40. Vom vorbi de o, peste 7,45, vom vorbi de o alcaloză, iar dacă pH-ul scade sub valoarea aceasta de 7,35, vorbim de o acidoză tisulară, o creștere a acidității la nivelul sângelui și la nivelul țesuturilor. Prin faptul că sângele are numeroase proteine, proteinele acestea, în special albuminele, funcționează ca sisteme tampon, fiind formate din aminoacizi, au gruparea amino care are bazicitate și gruparea acidă, carboxilic, care acidează proton și atunci se comportă cu bazele ca un acid, neutralizându-le și invers se comportă cu acizii.

ca și o bază și astfel tamponează eventual aciditate sau bazicitate, mențin echilibru acidobazic. Sângele prezintă o anumită vâscozitate, prezintă ca proporție avem circa 55% plasmă, partea lichidă a sângelui. Diferența până la 100% celule sau elemente figurate, 45%.

Acest volum procentual al elementelor figurate constituie hematocritul care poate să aibă oscilația. Acestea nu trebuie să uităm că sunt valori medii. Hematocritul este circa 42% la femei și circa 47% la bărbat.

În B rând se mai spune că hematocritul este volumul procentual al hematilor. Deoarece acestea constituie 99% dintre celule sanguine, putem să aproximăm că hematocritul este și volumul de hematii. De 55% plasmă, 45% elemente figurate, plasmă la rândul ei.

După ce aflăm volumul de sânge, vom face 55% din sânge și vom afla volumul de plasmă. Plasma are foarte multă apă, 92% apă, 7% proteine și vom mai avea 1% ion și 2-3% diferiți metaboliți. Proteinele din plasmă sunt albumine, circa 53%, albuminele au rol în transportul de hormoni, de vitamine, de săruri. Albuminele sunt fabricate în ficat și ele pot să scadă în boli ale acestuia în momentul în care are loc scăderea. Albuminelor se produce și o scădere a presiunii coloidosmotice și aceasta determine o retenție de apă în țesuturi cu apariția edemelor.

Deci, faptul că albuminele îmi mențin o anumită presiune osmotică a sângelui, care determine și o anumită văscozitate, îmi implică o... Favorizarea osmozei, a deplasării moleculelor de apă dintre fluidele tisulare din lichidele interstițiale și sânge. Deci funcție de transport, asigură presiune osmotică, sisteme tampon cu menținerea echilibrului hidroelectrolitic. Alt tip de proteine din plasmă sunt globulinele, circa 40%.

Da? Avem mai multe tipuri de globuline, alfa și beta globuline. Acestea sunt implicate în transportul de hormoni, de vitamine și alte tipuri de substanțe. Proteinele de tip globuline, de tip gamma, gamma globulinele sau imunoglobuline, sunt anticorpii.

Acestea au rol în imunitate, determină neutralizarea... substanțelor non-selfa, antigenelor și constituie astfel un mecanism inițial primar în apărarea organismului în imunitate. Fibrinogenul, circa 7% împreună cu alte proteine cu rol în coagulare, așa cum este protrombina care se va transforma în trombina activă, deci fibrinogenul devine în procesul de coagulare, se transformă din forma sa solubilă de fibrinogen.

într-o rețea insolubilă de fibrină și care formează, această rețea se distribuie la exteriorul și în interiorul dopului plachetar format de plachetele sanguine sau de trombocite. Când se înlătură din plasmă fibrinogenul și proteinele de coagulare în general, rezultatul se numește ser sanguin. Deci serul sanguin este o plasmă... fără fibrinogen, fără proteine implicate în coagulare. Atunci când se recoltează sânge pentru analize, uneori se recoltează pe anticoagulant și atunci vorbim de un sediment și un supernatant, lichidul de deasupra, lichidul de deasupra va fi reprezentat de plasmă.

Dacă sângele se recoltează fără substanță anticoagulantă, în vitro, în afara corpului uman, se produce coagularea și bineînțeles, Lichidul deasupra va fi ser sanguin, adica plasma minus fibrinogen. In plasmă avem diferiti metaboliti, lipide, glucoza, aminoacizi, produsi cu azot, sunt si substante nutritive, sunt si produsi de catabolism. De asemenea avem diferiti ioni.

pozitivi sau cationi, sodiu, potasiu, calciu, magneziu, anion, așa cum este clorul, cum este anionul carbonic. Spuneam că plasma este substanța fundamentală, este un lichid, iată, dovată avem foarte, foarte multă apă. În afară de plasma, spuneam că avem celule sanguine, 45%, dar pot să fie oscilații, repede, acestea sunt valori medii. Fiecare persoană dacă își face analizele hematologice cu formulele ococitară, o să aibă variații într-un interval de valori normale.

Hematile sau eritrocitele sau globulele roșii, celule anucleate, formă de disbiconcav, sunt 99% dintre elementele figurate dintre celule sanguine. Sunt cam 5,4 milioane de hematii pe milimetru cub de sânge la bărbat și cam 4,8 milioane pe milimetru cub de sânge. Imaginați-vă cât de multe sunt.

Un milimetru cub înseamnă un cub cu latura de un milimetru, deci într-o picătură mică de sânge vom avea mai mult de jumătate plasmă și în cealaltă, în mai puțin de jumătate vom avea milioane, aceste 4-5 milioane de hematii. la care se adaugă plachete sanguine sau trombocite, 150.000, 300.000 și câteva mii de leococite sau globule albe cu rol în imunitate. Dacă plachetele sunt de 2-4 micron, sunt fragmente de celule mari de megacariocite, leococite sunt celule nucleate.

Cu diferite funcții în imunitate, cele mai numeroase sunt neutrofilele, care sunt 60%, aproximativ sunt cele cu granulații care se colorează cu coloranți neutri, deci filos, afinitate către coloranți neutri, interven în fagocitoză, alte leococite granulocite, cu granulații. Sunt bazofilele și eozinofilele în procent mic de 1% aproximativ. Bazofilele intervin în procesele inflamatorii, în anumite reacții alergice. Eozinofilele cresc în parazitoze, în alergii. Monocitele sunt celule care nu mai au granulate, sunt agranulocite.

Au un nucleu reniform, formă de culoare. Apare aproximativ violetă 6-8%. Linfocitele, 30% sunt celule cheie în răspunsul imun pentru că intervin în imunitatea de tip specific. Avem linfocite B care produc anticorpi și intervin în imunitatea mediată umoral.

Gândiți-vă că anticorpii se găsesc în plasmă, în umori, în lichidele circulante ale corpului. Linfocitele T. maturate în timp, musculol, în memoria imunitară, intervin în această imunitate mediată celular, limfocitele au la microscop o citoplasmă aproximativ albastră, un nucleu violet și nu au granulații în citoplasmă. Aceasta a fost lecția noastră introductivă despre sânge și plasmă. Vom continua în lecțiile următoare.

cu particularii peți privind structura și funcția elementelor figurate a celor sanguine. În speranța că v-a fost utilă această imagine de ansamblu asupra sângelui, vă urez o zi frumoasă și nu uitați să vă abonați. La revedere!