Muzica Salut și bine v-am regăsit la un nou lecțiu de biologie. Astăzi vom continua cu celula și am ajuns la partea de mitoză și reproducere celulară, deci efectiv vom discuta despre ciclul celular și felul în care o celulă se divide. Muzica Dar înainte să începem, cei care m-ați urmărit în ultima vreme probabil știți, dar canalul Cum Învăț nu mai este numai un canal de YouTube, acum este și un site web, deci există o platformă de care mă ocup eu personal, deci tot cu mine aveți de face și acolo. Ei bine, pe această platformă deja veți găsi toate notițele de biologie care există deja și cele care vor apărea în viitor, pentru că pregătesc notițe și pentru Barons. Și tot acolo vă răspund și la întrebările pe care le aveți din lecțiile de biologie.
Deci există diferite planuri de abonament, iar în oricare din aceste planuri de abonament este inclusă și această parte de întrebări. Deci puteți să vă abonați și acolo puteți să-mi puneți absolut toate întrebările voastre pe care le aveți din materia de biologie. Vă voi răspunde la absolut toate.
Deci, pentru cei care sunt nețiteresati și dacă considerați că aveți nevoie de ajutor, eu vă aștept pe platforma mea, site-ul se numește Tot Cum Învăț. Găsiți link-ul în descrierea videoclipului și în primul comentariu vi-l las și acolo. Bun, acum fără să o mai lungim prea mult, haideți să trecem și la lecția noastră de astăzi.
Deci, cum am spus, discutăm despre reproducerea celulară și ciclul celular. Înainte să începem, trebuie să înțelegem câteva noțiuni. Și anume, știm deja că în celulele umane avem evident nucleul și acest nucleu va conține ADN-ul. Ei bine, ce știm noi despre acest ADN? Ei bine, știm deja că într-o celulă umană vom avea 46 de cromozomi.
Ce sunt acești cromozomi? Ei bine, acești cromozomi sunt practic ADN-ul nostru cu niște proteine. Deci, niște proteine care se atașează la ADN vor forma acești cromozomi. Și haideți să începem cu începutul. Vom începe...
efectiv, cu ADN-ul. ADN-ul nostru, am văzut deja cum arată, este acel dublu helix cu diferitele baze azotate, adenină, timină, guanină, citozid. Ei bine, ce trebuie să înțelegeți? Că ADN-ul și cromozomii, la bază, nu sunt diferiți. Sunt practic unul și același lucru, doar că acești cromozomi sunt formați din ADN și proteine, dar la bază ei tot ADN sunt.
Deci când se vorbește de cromozom și când se vorbește de ADN, în mintea voastră să aveți mereu în vedere că practic vorbim un pic de același lucru. Totdeauna vom vorbi de ADN, dar sub diferite forme. Practic cromozomii sunt ADN-ul sub o formă diferită. Ei bine, ADN-ul, cum am spus, este simplu. În momentul în care...
Vom adăuga proteinele histone. Știm deja cum anume arată acest lucru. Adneul împreună cu aceste proteine histone vor forma nucleozomii și cum anume am văzut că arată ca și un șirac de perle.
Efectiv avem aici în mijloc un miez de proteine histone. și în jurul acestui minț de proteină histone va fi efectiv înfășurat ADN-ul. Deci da, vă imaginați aici ca și cum ar fi efectiv două bucle.
Deci vine ADN-ul de aici, trece prin spatele proteinei, mai formează o buclă aici jos și apoi efectiv va pleca mai departe. Unde ce se va întâmpla? Va fi o altă proteină histonă și ADN-ul iarăși va veni, se va înfășura odată.
Și mai vine încă odată. Și după aia tot mai departe, unde la fel, altă proteină histonă, etc. Ei bine, aceste margeluțe le vom numi nucleozomi. Bun, ce se întâmplă mai departe cu acest nucleozom?
Ei bine, nucleozomii, ei nu rămân așa fiecare separat de capul lui, nu. Fiecare nucleozom, practic, poate să vină lângă vecinul său, da? Deci vom putea avea acest nucleozom care să vină lângă celălalt de lângă el și se vor pune efectiv împreună.
Vom avea ceva în genul acesta, o proteină istonă cu cealaltă aici și în jurul lor vor fi efectiv moleculele, da? Deci va fi molecula de ADN foarte frumos împășurată. La fel, cel care era aici nucleozomul, poate și el să vină aici, să fie aproape. Și la fel, în jur vom avea molecula de ADN care este înfășurată. Ei bine, la ce servește acest lucru?
În momentul în care acest lucru se întâmplă, când ADN-ul se asocează cu proteinele histone și formează nucleozomii, iar nucleozomii se condensează și ei, în momentul acesta vom avea, practic, cromozomul. Da? Deci ce este într-un final cromozomul? Cromozomul este practic o moleculă de ADN atașată proteinelor, formând nucleozom, iar acești nucleozomi înfășurându-se și condensându-se și ei vor duce la formarea aceștor cromozomi. Deci ceea ce trebuie să rețineți voi, că dacă într-o celulă umană avem 46 de cromozomi, practic fiecare...
Cromozom reprezintă o moleculă de ADN, deci ceea ce înseamnă că într-o celulă umană vom avea de asemenea 46 molecule de ADN. Da, deci cum am spus, ADN-ul și cromozomii nu sunt ceva diferit. Nu există ADN și cromozomi în celula umană.
Nu, există ADN sub diferite forme. Vom vedea există ADN-ul sub formă de cromatina, există ADN-ul sub formă de cromozom. Dar la bază vorbim întotdeauna de ADN.
De aceea, dacă spunem că avem 46 de cromozomi în celula umană, asta înseamnă că efectiv vom avea 46 de molecule de ADN într-o celulă umană atașată la proteine. la proteine histole. Deci, asta este un cromozom.
Acum, despre acești cromozomi, ei există în două forme. O formă foarte condensată, pe care efectiv îl vom numi, forma aceasta o vom numi forma de cromozom. și există o formă mai laxă pe care o vom numi forma de cromatin. Când anume găsim aceste două forme în celulă?
Ei bine, vom vedea. Celula noastră, în viața ei de celulă, are două perioade. Deci dacă avem aici celula, are două perioade.
Deci anume, perioada de interfază... Când? În această perioadă, efectiv, celula va desfășura funcțiile ei de celulă, da? Deci își va realiza funcțiile și activitatea. Și mai există cea de-a doua perioadă, este perioada de diviziune celulară.
Când celula evident se va divide și va forma două celule fice. În funcție de etapa în care se află celula în viața ei, la fel și cromozomii, efectiv ADN-ul, va fi într-o altă formă. Și anume, în etapa de interfază, cei 46 de cromozomi vor fi efectiv sub formă de cromatină.
În timp ce, în perioada de diviziune celulară, cei 46 de cromozomi vor fi sub formă de efectiv 46 de cromozomi condensați. E bine, care este diferența? În perioada de interfază, când celula își realizează activitatea, practic cromozomii sunt foarte relaxați, sunt foarte desfăcuți. Molecula este foarte lungă. De ce este nevoie de acest lucru?
Pentru ca celula să-și poată desfășura funcțiile. A dânneului. știm că va conține informația pentru ceea ce poate să realizeze o celulă și pentru efectiv tot ceea ce este organismul uman.
Ei bine, dacă ADN-ul acesta este foarte condensat și îl găsim sub formă de 46 de cromozomi condensați, el nu poate să transmite informația pentru că acesta este un organism uman. celula să-și realizeze funcțiile. De aceea, pentru ca celula să-și realizeze funcțiile în interfază, acești cromozomi trebuie să fie foarte desfăcuți.
Și de aceea îi vom numi cromatina, pentru că efectiv cromatina asta este cromozomul, dar el este foarte, foarte desfăcut și nu îl putem vedea. Deci dacă ar fi să studiem o celulă care se află în interfază, nu putem vedea această cromatina în interiorul nucleului. De ce?
Pentru că este atâta de fină că nu o putem vedea. Deci nu există coloran, să zic așa. care să poată să coloreze această cromatină.
Este destul de greu de văzut, dar ea există. Deci reținem, este efectiv un cromozom care este extrem de desfăcut și acest lucru va permite celulei și ADN-ului să-și realizeze funcțiile. Deci va permite ADN-ului să transmită informația genetică și efectiv ca celula să-și realizeze funcțiile.
În schimb, în momentul în care celula intră în perioada de diviziune, această cromatină trebuie să se... se condenseze. De ce?
Pentru că dacă celula ar intra în diviziune cu acești 46 de cromozombi foarte relaxați, ar exista riscul ca efectiv să se pierdă niște ADN în timpul diviziunii. Este foarte important ca la finalul diviziunii, cele două celule, fice care rezultă, să aibă aceeași cantitate de ADN ca și celula mamă. Deci este efectiv extrem, extrem de important ca cele două celule să aibă 46 de cromozombi cu toate segmentele cromozomului acolo. E bine.
Bine, dacă acești cromozomi nu ar fi foarte condensati și celula ar intra în diviziune cu această cromatină, ar exista foarte multe riscuri. Ar exista multe riscuri ca ADN-ul să nu se împartă corect sau să există tot felul de alte probleme. De aceea, când celula intră în diviziune, această cromatină se condensează foarte, foarte mult și vor rezulta cei 46 de cromozomi condensati. Deci, voi face aici un semn de condensare. Asta este cromozomul și cromatina.
De ce reținem? Cromatina și... și cromozomii sunt practic același lucru.
Este molecul ...cula de ADN cu proteinele, dar în diferite stadii de condensare, de rulare, de cum vreți voi să-i spuneți. Reținem că în perioada de interfază, acești cromozomi trebuie să fie foarte relaxați și de aceea vom numi acești cromozomi... pentru că celul ăsta își poate realiza funcțiile și informația din ADN să poată fi transmisă.
În timp ce în diviziunea celulară, efectiv, cromatina se condensează. Deci acești nucleozomi care în perioada de interfază în exterioară, în etapa de cromatină sunt, cum vedeți aici, la distanțe diferite, ca să poată să fie relaxată molecula de ADN. În perioada de diviziune celulară, acești nucleozomi, da, vedem, se grupează între ei pentru a condensa ADN-ul, da, să-l adune. Și atunci vor forma acești cromozomi condensați, care intră apoi în diviziunea celulară. Acum haideți să discutăm un pic despre cromozom.
E bine, de cele mai multe ori, când vă uitați în manuale, veți vedea cromozomul sub acest... Această formă, efectiv, are o formă de X. De cele mai multe ori vom vedea cromozomul în forma aceasta.
De ce? Pentru că aceasta este forma pe care o ia cromozomul în timpul diviziunii celulare. Bun, în perioada de interfază, cromozomul, practic, va arăta ceva de genul acesta. Va fi practic un singur baston, acesta este cromozomul în interfază, să-i spunem așa, și acesta ar fi în diviziunea celulară.
Care este diferența? Ei bine, în perioada de interfază, deci când celula își realizează funcțiile, noi avem 46 de cromozomi sub formă de cromatina unicromatidici. În timp ce, în perioada de diviziune celulară, vom avea 46 de cromozomi bine condensați și bicromatidici. Deci, mare, mare atenție, avem aici un termen care se aseamănă foarte mult cu un altul pe care l-am discutat. Am discutat deja termenul de cromatină.
Și știm că este forma ADN-ului în timpul interfazii. Și acum avem un termen care se numește cromatidă, care nu are absolut nimic de a face cu cromatina. Deci acesta este un egal treac.
Sunt doi termeni complet diferiți. și care se referă la două lucruri complet diferite. Foarte mare atenție să nu încurcați. Cromatina, cum am spus, este practic forma ADN-ului în timpul interfazei, când cel nu aș realizează funcțiile, în timp ce cromatida este efectiv un braț. Deci când am spus aici că în interfază avem 46 de cromozomi unicromatidici, o cromatidă este practic acest braț.
În timp ce în diviziunea celulară avem 46 de cromozomi bicromatidici, o cromatidă va fi asta. Deci aici avem o cromatidă, deci un braț, iar aceasta va fi cea de-a doua, deci cromatidă. Deci mare, mare atenție să nu încurcați cei doi termeni. Concentrați-vă! Cum trece un cromozom de la unicromatidic la bicromatidic?
Vom vedea că în etapa de interfază a celulei există o etapă de sinteză a ADN-ului. Înainte de această etapă de sinteză a ADN-ului, cromozomii din celulă sunt întotdeauna unicromatidici. Asta înseamnă o moleculă de ADN.
Acesta este o moleculă de ADN. Deci o cromatidă este o moleculă de ADN. Asta este ceea ce... găsim în celulele fice, spre exemplu.
Deci când celula s-a divizat și a format cele două celule fice, celulele fice au tot ADN-ul sub forma aceasta, sub forma de cromozomi unicromatidici. Ei bine, apoi celula va începe să-și desfășoare funcțiile, să crească, să se dezvolte și la un moment dat va ajunge la etapa de sinteză a ADN-ului. Ce se întâmplă în această etapă? Practic, acești cromozomi unicromatidici se copiază. Fiecare cromozom își face o copie al lui însuși, da?
Deci în această etapă de sintetă, acest cromozom care era unicromatidic ce va face? Își va face o copie. Exact ca la seroc se întâmplă, își va mai face încă o cromatidă aici. Doar că această copie care se formează nu se despășește. va rămâne atașată originalului și atunci vom avea această formă de cromozom bicromatidic.
Deci după ce celula a realizat sinteza de ADN, vom avea cromozomii sub această formă. sub această formă de cromozom bicromatidic. Ei bine, acești cromozom bicromatidici vor continua să transmită informația pentru diferite funcții, deci celula încă mai continua să își realizează funcțiile și la un moment dat, acești cromozom bicromatidici vor intra în diviziunea celulară.
Deci reținem, într-un cromozom bicromatidic, cele două cromatide sunt identice, deci aceasta de aici este identică cu aceasta de aici, pentru că una este copilă. copia celeilalte, doar că aceste două copii, deci când ADN-ul se copiază pe el însuși, copia nu se desparte de original și rămâne aici atașată de original. Și ce anume o face să rămână atașată este această bulină în mijloc, care de fapt este centromerul. Da, deci cele două copii ale ADN-ului vor fi atașate numai aici la nivelul centromerului.
Desenez aici să se vadă mai bine. Deci este singurul lucru care ține cele două copii ale ADN-ului lipite, centromerul. Deci mare, mare atenție la diferența între cromatina și cromatidă. Cromatina este ADN-ul în interfază, ci 46 de cromozomi în perioada interfazei, în timp ce cromatida este o copie a ADN-ului. Și atunci, dacă aici am spus că acest cromozom unic cromatidic este prea...
practic o moleculă de ADN, când cromozomul devine bicromatidic, fiecare cromatidă este o moleculă de ADN. Deci această cromatidă aici este o moleculă de ADN, iar aceasta de aici este o altă moleculă de ADN, încă o moleculă. Și atunci ce rezultă din treaba asta? Dacă înainte aveam 46 de cromozomi unicromatidici, asta însemna 46. de molecule de ADN. Acum ce vom avea?
Vom avea 46 de cromozomi bicromatidici, dar vom avea 92 de molecule de ADN. De ce? Pentru că fiecare cromozom fiind bicromatidic, fiecare cromatidă este o moleculă de ADN. Deci de aceea în celulele umane, când celula intră în diviziune și va avea 46 de cromozomi bicromatidici. dar va avea 92 de molecule de ADN.
De ce este nevoie să fie așa? De ce este nevoie să avem 46 de cromozomi bicromatidici, deci 29 de molecule de ADN? De ce? Pentru că, așa cum v-am spus, în diviziunea celulară, celula va forma două celule fice.
Și este extrem de important ca fiecare celulă fică să aibă 46 de cromozomi, deci 46 de molecule de ADN. Deci, celula mamă, practic, și-a copiat propriul ADN ca să formeze 92 de molecule. dar care vor rămâne întotdeauna sub formă de 46 de cromozomi pentru că cele două molecule vor rămâne unite, celula mamă și-a copiat propriul ADN ca să aibă 92 de molecule. De ce?
Pentru că în momentul în care va forma cele două celule fice, va transmite 46 de molecule la una, 46 de molecule la alta. Și astfel fiecare celulă fică se va trezi cu efectiv 46 de molecule de ADN sub formă de cromozomi unicromatici. Deci asta este ceea ce vom găsi într-o celulă fică, când ea nu mai ce s-a format. Vom avea 46 de molecule de ADN sub formă de 46 de cromozomi.
În timp ce în celula mamă, da, cea care se divide, vom găsi 92 de molecule de ADN sub forma a 46 de cromozomi bicromatidici, da? Iar această celulă mamă se va divide, iar la final, efectiv, acest cromozom ce se va întâmpla cu el, acesta. bicromatidic, se va separa în două.
Deci va fi aici ceva care va separa cele două copii ale ADN-ului. Și atunci, o copie se va duce între celulă, cealaltă copie se va duce în altă celulă fică. Deci reținem, numărul de... Deci, de cromozom nu se schimbă de-a lungul vieții unei celule și de-a lungul diviziunii celulare.
Întotdeauna va fi 46. Doar că acești cromozomi pot să fie fie unicromatidici, fie bicromatidici. Deci, se schimbă numărul de molecule de ADN, dar nu numărul de cromozomi. Pentru că molecula de ADN este efectiv această cromatidă. Și atunci, cromozomii noștri pot să aibă fie o singură cromatidă, fie două cromatide.
Și acum, haideți să discutăm despre lecția noastră propriu-vinsă. Deci capacitatea de diviziune a unei celule, de reproducere, efectiv este una din funcțiile de bază, să spunem așa, ale celulei. Și atunci, în organismul uman, avem celule care se divid mai repede, altele care se divid mai lent și unele care nu se divid deloc. De exemplu, în carteni se dă celule din tractul gastrointestinal, se divid mai frecvent, în timp ce cele din sistemul nervos se divid mai rar.
E bine, în sistemul nervos trebuie să știți că pe lângă neuroni mai avem și alte tipuri de celule, da? Da, nevrogli, microgli. Aceste celule sunt ca...
capabile de diviziune. În schimb, în ceea ce privește neuronii, în principiu ei nu se divid. Sunt anumite zone din creier unde se spune că ar exista niște neuroni care s-ar putea divide, s-ar putea înmulți.
În orice caz există mai multe dezbateri pe tema diviziunii neuronilor dacă se divid sau dacă nu se divid. De cele mai multe ori veți întâlni că neuronii nu se divid sau se divid numai în anumite regiuni. Dar rețineți că la nivelul sistemului nervos, pe lângă neuron, mai avem aceste celule, nevroglii, microglii, le vom discuta mai târziu, care au capacitate de diviziune. Și avem celule care nu se divid deloc, cum sunt globulele roșii și cum am spus neuronii, în principiu.
Bun, și atunci haideți să vedem care este ciclul celular al unei celule, adică ciclul ei de viață. Așa cum am spus mai devreme, în principiu celula are două mari etape importante în viața ei. Și vom numi acest ciclu de ce?
Pentru că este repetitiv, este efectiv un cerc, să spunem așa. Prima mare etapă din viața unei celule va fi perioada de interfază. Voi desena aici cu albastru, deci este interfază.
În timp ce cea de-a doua etapă în viața unei celule este perioada de diviziune celulară. Și exact cum am spus, este vorba de un ciclu. Deci odată ce o celulă s-a divizat, cele două celule fice care rezultă vor intra în perioada de interfază, fiecare din ele va crește, se va dezvolta și la un moment dat fiecare din aceste celule fice va... între ea în perioada de diviziune celulară.
Cele două celule care vor rezulta, la fel vor intra în interfază și efectiv este un ciclu continuu. Bun, așa cum vedeți și pe desen, cea mai mare parte din viața celulei e așopetrescă. Petrece în perioada de interfază, deci diviziunea celulare este, să zic așa, o perioadă mai scurtă din viața celui. Cea mai mare parte și-o petrece în interfază. Interfaza poate să fie foarte diferită de la celul alta.
Unele celule petrec câteva zile în interfază, altele pot să petreacă ani de zile în interfază până să ajungă să se dividă. Bun, ce se întâmplă în interfază? Această interfază are și ea diferite perioade. Și vom avea perioada G1, perioada de sinteză.
și perioada G2. În fiecare din aceste perioade se întâmplă ceva diferit. Deci, ce se întâmplă în perioada G1?
Voi face aici ca să avem așa un semn. Deci, în perioada G1, practic, vom avea celula, practic, celula fică care a rezultat în urma diviziunii celulei mame. Deci vom avea o celulă fică care este un picuț mai mică. În această perioadă G1, celula își va sintetiza efectiv proteine, va crește, se va dezvolta. Deci, exact cum ni se spune și în carte, faza G1 urmează după mitoză, fiind perioada în care celula sintetizează proteine structurale și enzime și călători.
crește în dimensiuni. Cromozomii în această etapă se găsesc sub formă de cromatină despiralizată. Deci este efectiv prima etapă după diviziunea celulară.
Vom vedea că diviziunea celulară o vom numi mitos. Deci G1, imediat după diviziunea celulară, celula va sintetiza proteine, enzime și va crește în dimensiuni. Pe timpul acestei perioade, cromozomii din celulă îi vom găsi sub formă de cromatină.
Deci voi scrie aici cromozomii egal cromatină. Să vă mulțumim pentru Adică vor fi foarte desfăcuți astfel încât să permită ADN-ului să transmită informația mai departe, ca celula să poată sintetiza proteine și să se dezvolte. Deci, cromozomii sunt foarte desfăcuți.
Apoi, după ce celula a realizat această etapă, deci a crescut, s-a dezvoltat și a realizat funcțiile, vom ajunge în perioada de sinteză. Acest S înseamnă sinteza ADN-ului. Mi se spune în carte, în faza S a ciclului celula, Dar continua creșterea.
ADN-ul din nucleu se replică, iar cromozomii despiralizați încă nu sunt vizibili. În timpul acestui proces, fiecare cromozom este copiat cu acuratețe, astfel că până la sfârșitul fazei S rezultă câte două cromatide pentru fiecare cromatidă prezentă în faza G1. În celule umane există 46 de cromozomi, fiecare cu câte o cromatidă per cromozom.
Iar după faza S, tot 46 de cromozomi, dar fiecare cu câte două cromatide. cromatide pe eri, cromozomi atașați la centromer. Deci, cum am spus, în G1 avem cromozomi sub formă de cromatină și va fi vorba de cromozomi unicromatici.
Deci vor fi practic acei cromozomi care arată ca un bastonaș cu acel centromer în mijloc. Așa arată cromozomii în faza G1. În schimb, când vom ajunge în faza de sinteză, dar va fi aici, este o perioadă nu extrem de lungă, ce se va întâmpla?
Celula încă își continuă funcțiile, dar... Cel mai important lucru care se întâmplă în această perioadă este sinteza ADN-ului. Deci este sinteza exact ce am discutat mai devreme. În această perioadă, fiecare moleculă de ADN își va face o copie a lui însuși. Și atunci, acești cromozomi unicromatidici vor deveni bicromatidici.
Deci, în perioada S, cromozomii îi vom găsi tot sub formă de cromatină. De aceea, mi se și spune în carte că ADN-ul din... nucleu se replică, iar cromozomii dispiralizați încă nu sunt vizibili. Deci, fiind despiralizați, înseamnă că există tot sub formă de cromatină. Doar că de această dată, fiecare cromozom care la începutul acestei perioade a fost unicromatidic, își va face o copie a lui însuși.
Și atunci, cromozomul, practic, el va deveni bicromatidic. Deci fiecare cromatidă este soră, este geamănă cu cealaltă. Una din aceste cromatide este, practic, copia fidelă a celelalte.
Și atunci, în această perioadă de sinteză, la început, deci aici, când celula a ajuns aici, la început, exact în această parte vom avea cromozomi unicromatidici. Deci aceștia, pentru că aceștia au ajuns. Iar la finalul perioadei de sinteză, deci aici, când celula iese din etapa de sinteză, vom avea acești cromozomi bicromatidici. Deci la final vom avea 46 de cromozomi bicromatidici.
Deci, reținem că în perioada de sinteză celula intră cu 46 de cromozomi unicromatidici, în timp ce la finalul perioadei de sinteză celula este cu 46 de cromozomi bicromatidici, dar ei sunt încă sub formă de cromatină, deci sunt încă foarte, foarte relaxați, doar că sunt 46 bicromatidici, deci vom avea deja cele 92 de molecule. De ADN. Pentru că, așa cum am spus, fiecare cromatidă este o moleculă de ADN. Ce se întâmplă mai departe? Mai departe, evident, vom ajunge în faza CG2.
Ce mi se spune în carte? În această fază G2, celula continuă să crească și să funcționeze în timp ce se pregătește de mitoza, adică de diviziunea celulară. Proteinele se organizează pentru a forma o serie de filamente numite fus de diviziune. Fusul de diviziune este asamblat pentru fiecare mitoză, apoi dezațuat.
a zamplat la finalul procesului. Filamentele fusului sunt alcătuite din microtubul. Materialul nuclear se află încă sub formă de cromatină, moment în care mitoza poate începe. Deci, ce ni se spune despre această fază G2? Practic, este o fază care prepară celula să intre în diviziune.
În această fază, cromozomii vor fi tot sub formă de cromatină. Doar că vom avea 46 de cromozomi bicromatidici. Deci tot pe aceștia îi vom plimba și în această fază.
Deci ce înseamnă? Înseamnă că avem 92 de molecule de ADN. Asta este ceea ce... găsim în această perioadă G2. Deci rețineți că pe toată etapa interfazei cromozomii îi găsim întotdeauna sub formă de cromatină.
Nu există o altă formă a cromozomilor în această perioadă de interfază. singurul lucru care se schimbă este numărul de cromatide. Fie este una, fie sunt două.
Deci, cum ni se spune, această fază G2 este o fază de preparare pentru diviziunea celulară. Celula încă mai continuă să-și realizeze funcțiile. Avem 46 de cromozomi bicromatidici sub formă de cromatina relaxată.
Și ce ni se spune? Că începe formarea fusului de diviziune. Ce este acest fus de diviziune? Ei bine, el la bază este format din proteine. se spune acolo, din microtubul.
Fusul acesta de diviziune, să vi-l imaginați ca și pânza de paiajeni. Deci, cromozomii se vor atașa de acest fus de diviziune. Și, practic, fusul de diviziune este cel care va împărți cromozomii în mod egal în cele două celule fice.
Pentru că ei, cromozomii, ei nu pot să înnoate așa de capul lor în celulă. Au nevoie de ceva de care să se atașeze pentru a se împărți așa cum trebuie. Și atunci, celula noastră... Ce va face? Ei bine, voi desena aici, deci să presupunem că aceasta este celula, da, și aici încă vom avea nucleul cu ADN-ul, da, și ADN-ul în formă de cromozom la interior.
Ei bine, în momentul în care... celula intră în această perioadă G2 și începe să se pregătească de diviziune, va începe și formarea fusului de diviziune. Fusul acesta de diviziune din ce anume se formează? Am văzut în lecția cu organitele celulare că în celulele umane există...
niște organite care se numesc există un organit care este format din doi centrioli. Ei bine, acesta este organitul care va forma fusul de diviziune. Cum anume, fiecare centriol va migra la câte un pol al celulei. Deci vom avea aici un centriol și vom mai avea aici un centriol.
Da, aceștia sunt centrioli. Și din acești centriori vor ieși filamentele fusului de diviziune. Vor ieși efectiv acei microtuburi sub această formă, ca niște degete.
Acesta este fusul de diviziune. Efectiv sunt filamente de proteine. Imaginați-vă ca niște degete, ca niște fire care se întind de la un capăt al altuia al celulei, deci de la un pol la altul.
Deci asta se întâmplă în această... etapă G2, deja începe formarea fusului de diviziune. Doar că ceea ce trebuie să rețineți, celula încă se află sub forma ei de celulă și anume cu membrană celulară, citoplasmă și nucleoide.
De ce? Pentru că vom vedea în momentul în care celula se divide propriu. vreau să vă spun, nu vă văd, nu vă văd, nu vă văd, nu vă văd, nu vă vă văd, nu vă vă vă văd, nu vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă vă celulei. De ce rețineți? Această etapă de formare a fusului de diviziune are loc aici în perioada G2.
Deci voi scrie aici formarea fusului de diviziune. Iar și un lucru foarte important despre acest fus de diviziune, el se formează întotdeauna înainte de intrarea în mitoza, în diviziunea celulară, iar la finalul diviziunii celare el se dezintegrează. Deci nu vom găsi fusul de diviziune așa asamblat de capul lui în perioada de interfază, nu. El se asamblează doar înainte să intre celula în diviziune și odată ce diviziunea s-a terminat, el se dezasamplează.
Să zicem distruge. Bun, și ajungem într-un final la diviziunea celulară. Deci gata, celula a crescut și a realizat funcțiile, ADN-ul s-a replicat, s-a sintetizat, deci există câte două copii pentru același ADN.
Ei bine, în momentul ăsta celula este gata să se divide. Este gata să formeze două celule fricii. Și diviziunea celulară, trebuie să știți despre ea că va cuprinde efectiv două procese. Primul proces este diviziunea.
Diviziunea nucleului sau diviziunea ADN-ului, să spunem așa. Voi scrie aici diviziunea nucleului. Sau mult mai exact spus este diviziunea ADN-ului mai degrabă.
Acesta este primul și cel de-al doilea proces va fi diviziunea citoplasmei. E bine, diviziunea nucleului se va numi mitoză, adică diviziunea ADN-ului, în timp ce diviziunea citoplasmei se va numi citochineză. Cele mai importante lucruri, evident, au loc în partea de diviziune ADN-ului, deci în partea de mitoza. Este un proces mult, mult mai complex spre deosebire de diviziunea citoplasmei, spre diviziune de citochineza.
Celula începe să realizeze aici mitoza și citochineza. până la final, când efectiv vom avea cele două celule fice, da? Una aici și una aici, da? Mitoza este diviziunea ADN-ului, să spunem așa, diviziunea nucleului, în timp ce citochineza este diviziunea citoplasmei. Bineînțeles, cel mai...
complex proces, este mitoza. Bun, acum, despre această mitoză. Cum am spus, reprezintă diviziunea ADN-ului.
Trebuie să știți că mai există un proces de diviziune, care tot așa realizează diviziunea ADN-ului și care se va numi de această dată meioză. Da, deci voi scrie aici meioză. Care este diferit de mitoză.
Deci, mare atenție, avem doi termene. Avem termenul de mitoză. Și termenul de meioză, care e diferența între ele?
Mitoza este realizată de toate celulele umane care sunt capabile să se dividă. Deci va fi procesul efectiv prin care celulele se înmulțesc. Dintr-o celulă mama rezultă două celule fice.
Deci aici voi scrie toate, de la toate celulele capabile să se dividă. În timp ce meioza reprezintă diviziunea celulelor sexuale și anume spermatozoizii și ovulele. Deci meioza este procesul de diviziune prin care se vor forma spermatozoizii și ovulele.
Este singurul loc unde se realizează meioza în corpul uman. Deci nici într-un alt loc nu se mai realizează acest proces. Deci de aceea voi scrie aici la meioza, voi scrie spermatozoizi. Și ovule. Da, deci foarte mare atenție să nu încurcați aceste două procese, pentru că în grillă veți avea de foarte multe ori întrebări legate de acest lucru și sunt de obicei grillă capcană, da?
Deci vi se spune totul corect despre mitoză, doar că în loc să scrie mitoză, Mitoza va scrie meioza și dacă nu sunteți atenți, da, riscați să încurcați, doar că sunt două procese care sunt diferite. Amândouă sunt despre diviziunea ADN-ului, da, deci amândouă procese practic sunt o diviziune. Doar că mitoza, cum am spus, are loc în toate. toate celele corpului care sunt capabile să se dividă, în timp ce meioza are loc numai pentru formarea spermatozuitilor și a ovulelor.
Nicăieri altundeva nu vom avea celule care să se dividă prin meioza. Da? Deci, mare, mare atenție, facem aici un schimb de exclamare la aceste două procese.
Este exact ca și termenul de cromatină și cromatidă. Foarte ușor de încurcat, doar că nu este același lucru. Bun, haideți să revenim la mitoza noastră. Mitoza noastră are loc în patru etape, și anume, prima etapă a mitozei se va numi profază. A doua etape a mitozei se va numi metafază.
A treia etape a mitozei se va numi anafază. Iar ultima este telofaza. Bun, de ce există patru etape?
Pentru că vom vedea în fiecare din aceste patru etape, ADN-ul se află sub o altă formă. Este altceva ce se întâmplă la nivelul ADN-ului. Deci reținem despre diviziunea celulară.
Este compusă din două părți, și anume diviziunea ADN-ului, mitoza, și diviziunea citoplasmei citochineza, iar mitoza este formată din efectiv patru etape, profază, metafază, anafază, telofază. Odată ce celula a realizat această diviziune celulară, odată ce mitoza s-a închiriat aici cu telofază, telofaza și citochineza, ajuns și a la final, cele două celule fice care vor rezulta, da? Deci acestea două de aici, fiecare. Fiecare din aceste celule, practic, se va găsi aici la nivelul, la începutul perioadei G1.
Deci fiecare celulă, fiecare care rezultă, când își începe, deci prima etapă din viața ei va fi etapa G1 pentru fiecare din aceste celule. Și apoi fiecare celulă, da? Am zis că începe aici la G1.
Fiecare va parcurge tot acest ciclu celular despre care am discutat. Fiecare din ele va ajunge din nou la etapa de difiziune și din fiecare din ele vor rezulta alte două celule fice. Și tot așa mai departe din acestea patru vor rezulta pentru fiecare alte două și tot așa mai departe.
Întotdeauna, rețineți, întotdeauna în diviziunea celulară vom forma două celule fice. Nu mai multe, nu mai puține. Întotdeauna două.
Dintr-o celulă se formează două, din cele două se vor forma patru pentru că din fiecare se formează câte două. Deci întotdeauna rețineți două celule fice. Nu mai mult, nici mai puțin.
Bun, și ajungem în final la mitoza, da? Deci vom discuta fiecare etapă a mitozei în parte și vom vedea ce se întâmplă. Deci, ni se spune în carte că termenul de mitoza derivă din latinescul mito, care înseamnă filament.
În timpul mitozei... materialul nuclear devine vizibil sub formă de 46 de cromozomi. Deci am văzut că pe toată perioada interfacei, cei 46 de cromozomi sunt foarte relaxați și îi vom numi cromatina, și pe care nu îi putem vedea. În momentul în care...
cromozomii devin vizibili, ne aflăm deja în etapa de profază, da? Deci ne vom afla deja în prima parte a diviziunii celulare, da? Deci rețineți că pe perioada interfazei niciodată nu vom putea vedea cromozomii, în timp ce odată ce celula intră în diviziune, îi putem deja vedea, da? Deci în laborator, dacă vom studia acea celulă și vom aplica niște coloranți specifici, vom putea efectiv să vedem cromozomii în nucleul celulei, da? Deci în momentul în care acești cromozomi devin vizibili, înseamnă că suntem deja în diviziunea celulară.
Și de ce îi vedem? Pentru că, efectiv, atât de tare sunt condensați cromozomii în timpul perioadei de diviziune, că acel colorant, efectiv, va rămâne fixat de ei și îi vom putea vedea. În perioada de interfază, cromozomii fiind extrem de relaxați, colorantul, să zicem așa, nu se atașează așa cum ar trebui și de aceea nu reușim să îi vedem.
Bun, deci cum am spus, mitoza are patru etape, profaza, metafaza, anafaza și telofaza. Bun, haideți să vedem. Prima etapă de profază. Profaza mitozei începe cu condensarea cromatine și formarea de fil.
filamente vizibile. Există câte două copii ale fiecarui filament cromozomial. Copiile se numesc cromatide surori. Cele două cromatide surori sunt unite printr-o regiune numită centromer. În timp ce se desfășoară profaza, perechile de cromatide și filamente, lefursului de diviziune devin vizibile, nucleolii dispar, iar membrana nucleară se dezasamblează.
Bun, deci ce ni se spune despre această profază? Când celula a ajuns în etapa de mitoză, prima parte este profaza. Deci ce se întâmplă? În profază, nucleul celulei se dezorganizează, da? Deci membrana nucleară, anvelopa nucleară, așa cum o numim, efectiv se distruge.
Și cromozomii ajung să fie efectiv libi. liberi în celulă, să spun așa. Deci, voi desena aici câțiva cromozomi, voi face în felul următor. Nu voi face 46 pentru că sunt prea mulți să desinez 46. Deci vom avea acești cromozomi care încep să intre în contact cu citoplasma. Deci membrana nucleului, o voi desina așa, începe să se dezorganizeze.
Sunt fragmente de membrană și efectiv conținutul, să zic așa, al nucleului va veni în contact cu celulă. La fel, nucleolii pe care îi aveam în interiorul nucleului și ei se dezorganizează. Deci nu îi vom vedea, se distrug, ca să spunem așa. pe timpul acestei perioade de diviziune.
Iarăși, un alt lucru care e foarte important în profază, fusul de diviziune, da? care a început să se formeze aici, chiar la finalul interfazei, fusul de diviziune se va asambla complet. Deci vom avea aceste filamente care efectiv vor fi unite dintr-o parte în altă. Deci acesta va fi... Fusul de diviziune.
E bine, fusul de diviziune se dispune în așa manieră încât să fie, cum s-ar spune, în jurul nucleului, astfel încât în momentul în care membrana nucleului s-a dezorganizat, cromozomii să vină să se asigură. ataseze pe aceste filamente ale fusului. Tot in aceasta etapa de profaza, cromozomii se condenseaza si mai mult, deci erau deja condensati cand a inceput profaza, dar pe perioada profazii se condenseaza si mai mult, deci se aduna si se strang si mai si mai mult. Retinem ca in profaza, ca si numar de cromozomi, vom avea 46 de cromozomi bicromatidici. Deci fiecare din acești cromozoni va avea efectiv două cromatide surori, așa cum ni se spune în carte.
Practic vor fi copii identice, deci vor fi gemene. Deci reținem în profază, așa cum ni se spune și în carte, avem 46 de cromozomi bicromatidici care se condensează și mai tare, membrana nucleară se dezorganizează, fusul de diviziune se formează complet, iar cei 46 de cromozomi vor intra în contact cu acești filamente ale fusului de diviziune și cu... citoplasma, ca să spunem așa. Ce ni se mai spune?
În celulele umane aflate în profază, două structuri microscopice numite centrioli migrează spre polii opuși ai celulei. Deci aceștia doi despre care am vorbit un pic mai devreme. Când centriolii ajung la poli, sunt înconjurați de microtubuli radiari numiți aster. Filamentele fusului de diviziune se extind spre polii opuși ai celulei.
Cromatidele se atașează de filamentele fusului de diviziune prin intermediul mediul unei structuri de la nivelul centromelului numit kinetocori. Kinetocorii conțin o proteină motorie care asigură deplasarea cromozomilor prin celulă. În cele din urmă, toate perechile de cromatide ajung în planul ecuatorial al celulei, formând placa ecuatorială. Perechile de cromatide se aliniază în centrul celului și astfel se termină profaza.
Bun, deci centriole ceștia am discutat despre ei mai devreme ce sunt. Ce ni se spune în carte? Că acești 2 centriole sunt. centrioli, am văzut, vor migra fiecare către un pol al celulei și vor fi înconjurați de microtuburi radiari numiți asteri.
Deci ceva în genul acesta. Vom zice că acesta este asterul. Și ce ni se spune? Că fiecare din acești cromozomi va veni și se va atașa de filamentele fusului de diviziune cu ajutorul centromerului. Deci un cromozom va veni și își va fixa centromerul, practic aici, de filament.
vom avea în felul acesta. Ce anume de la nivelul centromerului ajută cromozomul să se fixeze, și anume kinetocorul. Da, deci ne se spune că acest kinetocor conține o proteină motorie care asigură deplasarea cromozomilor printr-o celulă. Deci reținem că de la nivelul centromerului, care se atașează de filamentele fusului de diziune, practic elementul care atașează cromozomul de filament se numește kinetocor.
pe care îl vom găsi în centromer. Bun. Deci ce se va întâmpla mai departe? Fiecare din acești cromozomi pe care i-am văzut aici va veni practic și se va atașa cu centromerul său de filamentele fusului de diviziune. Voi luat o altă culoare ca să fie un pic mai evident.
Deci fiecare cromozom se va atașa în felul acesta. Exact în mijloc se vor dispune fiecare, formând placa ecuatorială. De ce o numim placă ecuatorială? Pentru că la finalul profazii vom avea exact această formă. Toți cromozomii fiind dispuși aici pe mijlocul celulei, fiecare cromozom fiind fixat cu ajutorul centromerului și mai exact cu ajutorul kinetocorului.
de filamentele fusului de diviziune și vom avea această imagine. În momentul în care avem această imagine, profaza s-a terminat. Deci reținem că profaza, practic, începe cu dezorganizarea nucleului, da?
Deci cromozomii, practic, vor putea să iasă din nucleu și se... se termină cu organizarea cromozomilor în această formă, în formă de placă ecuatorială, să zic așa, cu centromerul fixat de filamente și cu cromozomii foarte frumos dispuși exact pe mijlocul celului. Reținem că pe toată întreaga profază avem 46 de cromozomi bicromatidici. Bun, și ajungem acum la etapa de metafază. E bine, cum arată începutul etapei de metafază?
Deci, la începutul etapei de metafază, bineînțeles, totul va arăta ca și la finalul profadă. Deci vom avea fusul de diviziune, voi desfășura aici, fusul de dibiziune bine organizat, cu cei 46 de cromozomi dispuși aici, la mijlocul celulei, în acel model de placă ecuatorială. Deci, exact așa arată începutul metafazei. Ni se spune și în carte, în metafază, toate perechile de cromatide sunt alineate în planul ecuatorial, formând placa ecuatorială.
Deci, placa ecuatorială este aceasta. placă ecuatorială, unde efectiv toți cromozomii sunt atașați de microfilamentele fusului de diviziune cu ajutorul kinetocorului din centromer și sunt dispuși efectiv foarte frumos alineați în mijlocul. În acest moment vom avea cromozomii tot sub formă de 46 de cromozomi bicromatidici.
Da? Pentru că fiecare cromozom are cele două cromatide. Deci acesta este, practic, începutul metafazei.
Așa arată începutul metafazei. Bun, acum ce se întâmplă mai departe? În metafaze începe separarea celor două cromatide surori.
Ni se spune și în cartea în acest moment cele două cromatide surori. de se separă una de cealaltă, fiecare din ele fiind denumită cromozom. Deci ce se întâmplă în acest moment? Efectiv, fiecare cromozom care se află aici în această placă ecuatorială se va separa. Cele două cromatide ale unui cromozom se vor separa.
Deci voi face aici ca și cum ar fi o etapă de separare. Deci vă desenez aici lângă. Deci dacă cromozomul nostru se află în felul acesta, la nivelul plăciei ecuatoriale, da, aici este ce? Deci ce se întâmplă acum?
Acum fiecare cromatidă, da, aceasta este o cromatidă, aceasta este una, iar aici avem cea de-a doua cromatidă. Acum fiecare cromatidă se va separa, deci cromozomul bicromatidic practic se va împărți în două. Și ce vom avea? Vom avea de această parte una din cromatide, una aici, și pe partea cealaltă o vom avea pe cea de-a doua.
Ele sunt identice una cu cealaltă, doar că acum vor fi separate. Până acum le aveam unite, formând acest cromatide. un cromozom bicromatidic, din acest moment ele vor începe să se separe, fiecare va fi separată de cealaltă, dar vor rămâne în continuare identice. Și din acest moment fiecare cromatidă se va numi cromozom. Fiecare cromatidă aici va fi numită cromozom unicromatidic.
La fel și aceasta este tot un cromozom unicromatidic. Deci, până dacă la începutul metafazei începeam metafaza cu 46 de cromozomi bicromatidici, deci sub această formă, la finalul metafazei vom începe să avem efectiv cromozomi unicromatinici. fiecare cromozom unic chromatidic rămâne în continuare atașat de fusul de diviziune.
Deci nu se desparte de el. Cromozomul rămâne atașat de fusul de diviziune pe întreaga perioadă a diviziunii. Bun, în momentul în care...
în care cromozomul bicromatidic a început să se separe în cei doi unicromatidici, intrăm în etapa de anafază. Și ce se întâmplă în anafază? De ce în anafază vom avea, bineînțeles, fusul de diviziune? Doar că, de această dată, vom vedea fusul de diviziune începe să se despartă aici, la mijloc. Deci nu va mai fi fiecare, să zic așa, filamentele care aparțin unui pol al fusului încep să se despartă de celelalte.
De ce? Pentru că așa cum am spus, Am spus, în anafază, intram cu acești cromozomi unicromatidici. De fiecare filament al fusului de diviziune, da, va fi atașat unul din acești cromozomi unicromatidici, da? Deci, spre exemplu, să luăm aici, acești doi cromozomi unicromatidici, practic, sunt identici, pentru că înainte făceau parte din același cromozom bicromatidic, da? Deci, acesta de aici este identic cu acesta de aici, deci, practic, ar fi o cromatidă.
fiecare este o cromatidă din fostul cromozom bicromatidic. De fiecare filament al fusului este atașat un cromozom unicromatidic. Și ce ne se spune în carte? La începutul anafazei, cromozomii se îndepărtează unul celălalt, fiecare cromozom fiind atașat unui filament al fusului de diviziune.
Cromozomii sunt trași spre poliopuș ai celulei de către fil... Filamentele fusului de diviziune și pe măsură ce migrează iau forma literei V, deoarece fiind arașați de filamentele fusului de diviziune, doar în regiunea din mijloc, capetele cromozomului, deci care se numesc teromere, rămân în urmă. Spre fiecare poră al celulei se depresează 46 de cromozomi. Deci începem anafaza cu acești cromozomi unicromatidici frumos atașați cu centromerul de filamentele fusului de diviziune.
Ce se întâmplă mai departe? Fusul de diviziune începe să se retracteze. Deci acest filament începe să se retracteze către centriolul care l-a generat.
Deci asta se întâmplă cu fiecare filament al fusului de diviziune. În momentul în care acest lucru începe să se întâmple, ce se întâmplă cu cromozomul? cromozomul va lua forma literei V, deci va deveni ceva în felul acesta aici, fiind centromerul.
De ce? Pentru că este atașat numai cu centromerul de aceste filamente ale fustului și atunci efectiv capetele vor rămâne în urmă. Deci este exact ca la autobuz, să spun așa.
Mi se spune că aceste capete ale cromozomului se numesc telomerii. Care sunt mai exact telomerii? Telomerii sunt exact capătul, cum ar fi aici.
Deci nu întregul cromozom se numește telomer și numai capătul se va numi telomer. Bun, ce este acum important să înțelegeți? Că în momentul în care filamentele fusului de diviziune încep să se retracteze, de exemplu aici sus, când se retractează, 46 de cromozomi unicromatidici îl vor urma, pentru că sunt atașați de filamente.
La fel și pentru partea de fus de diviziune care este aici jos. Când aceste filamente ale fusului se vor retracta către polul celulei, 46 de cromozomi unicromatidici îl vor urma. Deci vom avea aici 46 de cromozomi unicromatidici. Și la fel avem și aici 46 de cromozomi unicromatidici.
Dacă ar fi în momentul acesta să numărăm numărul de cromozomi, ar fi cam unicul moment din perioada unei celule în care vom găsi efectiv 92 de cromozomi în total. Deci 92 cromozomi în total. De ce?
Pentru că celula încă nu este bine separată în cele două celule. Fii ce, vom vedea, da, începe deja să se separe, începe să ia formă de două celule, dar încă nu este separată, încă mai este, să zicem, ca o singură entitate și atunci, da, avem... 46 de cromozomi unicromatidici care merg către polul superior și 46 care merg către polul inferior.
De-aia putem spune că avem în total 92 de cromozomi unicromatidici. Deci reținem în anafază ce se întâmplă. În anafază...
avem cromozomii foarte bine separați și fiecare cromozom de această dată va fi unicromatidic și încep să migreze fiecare către polii celulei. Către polul superior vor merge 46, către polul inferior vor merge tot 46. Bun, și ajungem în etapa de telofază, care este efectiv ultima. Ce se întâmplă?
Ne se spune în carte, cromozomii ajung la polii opuși ai celulei. În cursul acestei faze, cromozomii se despiralizează și se dispersează pentru a forma polii. a forma masa de cromatina, fusul se dezasamblează, reapar nucleorii și se reface în velișul nuclear.
Deci avem încă aici centriolul cu filamente ale fusului, pentru o scurtă perioadă de timp. Și efectiv, cromozomii noștri au ajuns într-un final aici, deci voi desena aici fiecare cromozom, au ajuns la polii celulei. Și ce se întâmplă în acest moment? În acest moment în care acești cromozomi au ajuns la polii celulei, fusul de diviziune se va dezasambla.
Deci îl voi pune aici. Și ce se întâmplă mai departe? Evident, se va forma nucleul celulei. Deci vă imaginați aici, celula își va reforma nucleul și aici la fel. Cei 46 de cromozomi de la polul superior vor fi efectiv înglobați în nucleu, la fel și cei 46 de la polul inferior.
În interiorul nucleolului, da, deci va reapărea nucleolul și efectiv în acest moment celula s-a divizat complet. Pentru că așa cum am spus și citoplasma se divide în același moment. Deci în acest moment în care s-a refăcut nucleul, efectiv și citoplasma s-a divizat complet în cele două celule fice.
Și exact cum am spus rezultă cele două celule fice, da, deci rezultă aceasta și aceasta, care fiecare din... În ele are un nucleu și în interiorul nucleului vom găsi cromozomii care deja în acest moment încep să apară sub formă de cromatina. Deci deja din perioada de telofază, după ce s-a reformat nucleul, cromozomii încep să se despiralizeze. Deci nu îi vom mai găsi în această formă, îi vom găsi sub formă de cromatina.
Deci aceasta este telofaza. Începe prin ajungerea cromozomilor unicromatidici la nivelul polilor celulei. În acest moment fusul de diviziune s-a dezintegrat, se reface membrana nucleului, reapare. nucleolul, cromozomii se vor despiraliza pentru a forma cromatina și în acel moment citoplasmă și-a încheiat și adiviziunea și ajungem să avem înapoi cele două celule fice.
Deci reținem că pe perioada etapei de telofază vom avea 46 de cromozomi unicromativici. Și la fel și pentru cele două celule fice formate, fiecare din ele va avea 46 de cromozomi unicromatidici și fiecare din ele se va găsi în etapa G1 în acest moment. Deci aceasta este efectiv mitoza. Acestea sunt etapele mitozei. Deci reținem, cromozomii bicromatidici sunt în profază, în metafază.
Începând cu anafaza vom avea numai cromozomii unicromatidici, la fel și în celulele fice, care în momentul în care s-au format se găsesc deja în faza G1. Bun, și ajungem într-un final la citochineză. Citochineza este, practic, cum să-l spune, ultima etapă, este diviziunea, da, deci diviziunea citoplasmei.
Ne se spune în carte că citochineza este procesul prin care citoplasma se divide și se formează... două celule separate. În celulele umane, citochineza începe prin formarea unui șanț de clivare la nivelul plăciei cuatoriale. Membrana celulară ștrangulează citoplasma și astfel se formează cele două celule fice.
Acest proces se mai numește și clivaș. celular. Microfilamentele se contractă în timpul clivajului celular și participă la divizarea celulei în două celule fice. Bun, deci cum ni se spune aici, practic, membrana este cea care va ștrangula celula, da?
Deci niște microfilamente de la nivelul membranei se contractă și va ștrangula celula ca și cum ar strânge-o de gât și astfel se vor forma cele două celule fice. Bun, citochineza... mai exact, ar începe undeva în etapa de anafază, să spun așa, da?
Deci, în etapa de anafază, va începe să se formeze acest șanț de clivare, da? Șanțul acesta de clivare, efectiv, se formează aici, vedeți, în unde se afla înainte placa ecuatorială. Deci, exact pe mijlocul celulei, da?
Deci, acesta va fi șanț de clivare. Deci, rețineți că celula se pregătește pentru citochineză, practic începând cumva de la începutul diviziunii. Deci, elementele din citoplasmă încep deja să se orienteze fie către un pol, fie către celălalt.
Deci, celula începe cumva să se pregătească încă de la începutul, deci din profază, să spunem așa. Citochineza mai exact, deci mult mai exact spus, șanțul de clivare începe să se vadă începând din anafază. Cam în acel moment începe să se formeze acel inel, căci practic este un inel cel care va ștrangula celula pentru a o putea separa efectiv.
Deci reținem asta despre citochineza, că da, celula se pregădește pentru citochineza pe toată perioada diviziunii celulare, dar mult, mult mai exact spus, citochineza începe efectiv să se observe. începând cu partea de anafază. Deci cam de la jumatea către finalul anafazei vom începe să vedem acest șanț de cliva. În momentul în care începeți să vedem acest șanț de clivare, rețineți că citoplasma se va împărți în mod egal între cele două celule.
Deci în mod normal, cele două celule fice care se vor forma trebuie să aibă aceeași cantitate de citoplasma și cu aceleași organite. Deci și organitele care existau în celula mamă, în mod normal, vor trebui să... să se împartă în mod egal între cele două celule figi. Deci în momentul în care începe să apară această șansă de clivare, trebuie să știți că deja citoplasma și organitele sunt cât de cât bine repartizate către polul superior și polul inferior al celulei mamă, astfel încât în momentul în care citochineza este completă, celulele să conțină aceeași cantitate de citoplasmă și de organite.
Este destul de important, este exact ca și cu împărțirea ADN-ului. Totul trebuie să fie în mod egal. Deci apare acest șans de clivare, acest inel care va strangula celula și care se va definitiva efectiv în etapa de telofază.
Deci în momentul în care... Când cromozomii au ajuns la policelului și s-a reformat membrana nucleului, șanțul de clivare, deci acel inel care ștrangulează, va fi și el complet și efectiv în momentul acesta celula mamă s-a împărțit în cele două celule fice. Deci citochineza propriu zisă este exact această etapă finală.
Deci când veți citi despre citochineză în manualele de medicină, de cele mai multe ori se referă exact la această etapă finală, când efectiv împărțirea a fost completă. Aceea se numește de cele mai multe ori citochineza. Dar rețineți că ea are și evident niște etape premărgătoare, deci nu poate celul așa într-o... secundă să se împartă în două, da?
Deci trebuie încetișor, încetișor să apară acest șans de clivare care să împartă celula, astfel încât să aibă timp citoplasma și organitele să se împartă în mod egal între viitoarele celule fice. Da, citochineza se completează, efectiv este completă după ce se-a realizat... telofază. Deci după ce acești cromozomi, așa cum am spus, au ajuns la policelule și s-a format nucleul, deci în momentul acesta telofază a fost completă, imediat după se completează și citochineza.
Citochineza devine completă pentru că efectiv a împărțit celula în două celule fice. Apoi ne se spune mitoza și citochineza permit organismului să crească prin formarea de noi celule. De asemenea, aceste procese înlocuiesc celulele îmbătrânite sau deteriorate. Deoarece creșterea și repararea sunt procese complexe, controlul mitozei este esențial, astfel încât acesta să se producă doar când este nevoie. Dacă se pierde controlul asupra mitozei, de obicei, din cauza unei mutații ADN, poate apărea cancerul.
Cancerul constă în mitoze necontrolate și răspândirea celulelor canceroase prin organism. De obicei, celulele canceroase își folosesc toate resursele pentru a se înmulți prin mitoze și astfel ele nu mai funcționează normal. Deci, practic, procesul de mitoze.
Mitoza și citochinesă asigură dezvoltarea organismului. Deci la pubertate când noi creștem, practic celulele noastre se înmulțesc prin mitoză. La fel, când ne-am rănit și rana trebuie să se vindece, tot prin mitoză se va întâmpla acest lucru.
Când celulele dintr-un organ sunt prea bătrâne și trebuie să fie înlocuite, tot prin mitoză se va realiza acest lucru. Deci mitoza, rețineți, este extrem de importantă și foarte complexă, de aceea trebuie să fie extrem de bine controlată. Trebuie ca celulele să se dividă.
numai atunci când este nevoie și în momentul în care organul respectiv a ajuns la dimensiunea pe care trebuie să aibă, mitozele trebuie să se oprească ca organul să nu continuă să crească. Această mitoze este foarte, foarte bine reglată și controlată de către informația din ADN. Ei bine, în momentul în care în ADN apar diferite mutații și zonele din ADN care controlau această mitoze sunt afectate, ei bine, mitoza nu va mai fi foarte bine controlată. Și atunci celulele respective care prezintă mutații în ADN...
încep să se înmulțească în mod haotic, adică ele încep să se dividă chiar dacă nu ar fi trebuit să facă acest lucru. Și diviziunile astea nu se mai opresc, deci efectiv celulele alea se vor înmulți la nesfârșit. Și asta înseamnă cancerul.
Practic, cancerul este o masa tumoroală, masa canceroasă este o masă de celule care se divid prin mitoză la nesfârșit. Problema este că aceste celule care se divid prin mitoză și care sunt mutante, care reprezintă mutații ADN, În momentul în care ele se divid, nici nu mai rămân acolo unde ar trebui să rămână în organul respectiv. Pot să plece prin intermediul sângelui și al limfii în alte organe. Și astfel vom avea, practic, metastazele din cancer.
Deci, cam asta ar fi așa foarte rezumat mecanismul cancerului. Rețineți, este vorba de mitoze succesive ale unor celule care prezintă mutații genetice. Deci, celulele alea se vor înmulți la nesfârșit și nu se vor mai opri.
Iar faptul că celulele acestea prezintă mutații genetice... De aceea, ele nici nu mai rămân în organul în care trebuie pentru că au pierdut acei receptori, ca să spunem așa, care le făceau să rămână atașate în organul de origine și atunci pot să se deplaseze către alte organe și să dea metastaze. Celulele acestea canceroase, practic, ele își vor consuma toată energia numai pentru mitoza și atunci nu vor mai avea energie și pentru alte procese, de aceea aceste celule nu mai funcționează așa cum trebuie și sunt foarte periculoase pentru organele și țesuturile sănătoase. din jur și de aceea se întâmplă ce se întâmplă în cancer. Bun, cam asta a fost totul pentru lecția de astăzi.
Data viitoare vom face ultima lecție din celulă și vom vorbi despre sinteza proteică, despre transcriptie, translație și cum anume informația care este în ADN ajunge la nivelul citoplasmei și al organitelor pentru a se releva. utilizat diferitele procese. Până atunci, dacă aveți întrebări din această lecție, eu vă aștept pe platforma mea, da, deci vă las, cum v-am spus, link-urile în descriere și în primul comentariu.
Bun, cam asta a fost totul pe astăzi, sper că a fost destul de... destul de clar, încercați să învățați lecția aceasta cât se poate de logic, pentru că, efectiv, procesul de mitoză în sine este destul de logic să nu încercați să învățați totul pe de rost, pentru că, efectiv, vă veți încurca. Bun, eu vă spun salut și ne vedem data viitoare!