Transcript for:
Comunicare și generarea semnificației: Lecția lui Popper și funcțiile mesajului

Sfatul meu este următor către noua generație. Eu cred că fiecărei generații îi revine sarcina să-și definească sensul istoriei. Vă dați seama cât frumoasă e asta? Foarte interesant. Păi cum ne uităm noi, domnul Buhnici, la viitoarea generație? Indivizii ăștia care refuză să învețe, care au numai bazaconii în cap, care vor să câștige banii ușor și așa mai de bani. Păi lasă-i, mă, că e problema lor să găsească un alt sens al vieții și să întrepte istoria spre altceva. Noi oricum nu mai putem influența. Am dat destul. Și uitați cu ce ne-am ales. După un secol cu două războaie mondiale și cu lagăre de concentrare, am ajuns în secolul XXI cu alt război. Mai mult nu putem. Lasă-i, poate inventează altceva. Deci, e o primă idee importantă a lui Popper. Fiecare generație are dreptul și datoria să stabilească sensul istoric. Popper mai spune un lucru, punctul 4 și ultimul. Ultima datorie a noilor generații este să lupte într-o societate deschisă și împotriva dușmanilor ei. Societate deschisă e exact societatea asta, chiar persoane, minte deschisă gândire critică, receptivitatea la diversitate, la noutate, acceptarea egalității în drepturi între bărbați și femei, între negri și albi între sărați și bogați și așa mai departe. Societate deschisă și împotriva dușmanilor ei. Știți de ce vin eu la podcast-ul dumneavoastră? Vin pentru că am observat... că de-a lungul timpului dumneavoastră ați promovat astfel de valori. Nu sunteți cu societatea închisă. Care a fost. Și dacă rămâne o continuare în ea, că sunt niște publicuri care trăiesc în societate închisă, România nu are viitor. 3 2, 1 Salutare tuturor și bine v-am regăsit la seria noastră de comunicare, un masterclass pe care îl facem pe unul cu domnul profesor Dumitru Borțuc. Bine ați revenit, domnul profesor Mulțumesc. Nu mai facem nicio introducere invitatului, este profesorul nostru preferat de semiotică printre altele și dacă ne urmăriți de suficient de multă vreme poate ați prins care e treaba, dar suntem aici să vă ajutăm să comunicați ceva mai bine ca să puteți trăi mai bine împreună cu ceilalți, ca să avansăm să nu rămânem cum am zis noi în episodul anterior, pe alt fusorar aproape. Eram rămași în urmă și ca să avem relații mai bune și cu noi și cu ceilalți Și ca noi, ca țară să mergem totuși un pic mai spre viitor, în loc să rămânem în trecut, dacă ne interesează chestia asta. Așadar acesta este un episod dintr-o serie ceva mai lungă. Toată seria o găsești integral în secțiunea dedicată membrilor noștri aici pe canalul de YouTube, pentru că este o serie susținută de abonamentele membrilor noștri, cărora le mulțumim pentru susținere și iată le oferim așa cum am promis, valoare la schimb. Și fără mai multă introducere, continuăm astăzi discuția noastră despre comunicare. În un episod anterior, am vorbit noi destul de multe, dar în cel mai recent, ca să păstreze oamenii așa să zicem, un fir cronologic, am vorbit despre... Distinția dintre cunoașterea comună și cunoașterea științifică sau specializată, într-un domeniu anume. Că științific este prea general. Aș spune celor care ne urmăresc că atunci când spunem cunoaștere științifică noi nu o idolatrizăm. Nu credem cum cred mulți, că a face știință înseamnă a ajunge la adevăr absolut obiectiv și la un adevăr bătut în cuie, la adevărul absolut. Pentru că mulți oameni de știință din epoca modernă s-au vrut conștient sau inconștient în locul lui Dumnezeu și i-au propus adevărul științific ca înlocuitor al adevărului divin. Ori nu e așa. Adevărul științific e cel mai obiectiv adevăr posibil la un moment dat. Cunoașterea științifică este cunoașterea cea mai obiectivă posibilă la un moment dat. Într-un context social, cultural, istoric. Ai lunetă sau nu ai lunetă? Ai inventat telescopul sau nu ai inventat telescopul? Ai o anumită acumulare de cunoștințe sau nu o ai? Toate astea sunt condiții Ale unei epoci. Și într-o epocă e cunoașterea cea mai obiectivă posibilă dar nu e la maxim de obiectivă. S-ar putea ca în epoca următoare, adevărul ăla să fie corectat și să vină altul mai cuprinzător, mai profund. Iată de ce eu invit pe cei care ne urmăresc să nu meargă pe ideea că cunoașterea științifică e ceva așa aproape dumnezeiesc și că trebuie să ne ne raportăm cu sfințenie la ea. Nu! Este o opera omului e un produs omenesc cu relativitatea pe care o are orice produs omenesc, dar pe care trebuie să o respectăm, pentru că o cunoaștere mai obiectivă în epoca ta nu poate fi posibilă. Nu e posibilă. Iată de altă parte, aș face o trecere între ce a spus dumneavoastră și ce urmează să spunem, pentru că a spus un lucru interesant. A spus, de fapt concluzia, sfârșitul discuției din episodul trecut. Că datoria noastră este să îi ajutăm pe compatrioții noștri să intre în secolul XXI, să scape de toată povara asta a trecutului legendar care ne sufocă gândirea și să învățăm să proiectăm viitorul. Și de ce spun asta? Pentru că fac o tărcere spre tema de astăzi cunoașterea științifică a comunicării și abordarea științifică a comunicării. Vedeți, Karl Popper, unul dintre mari gânditori ai secolului XX, are o carte, s-a publicat sub formă de carte, dar e un eseu, de fapt un studiu mai dezvoltat, Mizeria istoricismului. Și el spune așa, ce-i istoricismul? E așa concepție despre lume care spune că istoria are în ea un sens încastrat în ea Are un sens inerent De la simplu la complex, de la vechi la nou, de la inferior la superior, de la sărăcie la bogăție, de la productivitate redusă a muncii la productivitate tot mai mare. Toate astea sunt sensul istoriei și că noi trebuie să-l cunoaștem și în momentul în l-am cunoscut ne ținem de el. Ăia care sunt cu noi pe sensul istoriei îi luăm cu noi în vagon, ceilalți le dăm peste mână adică îi trimitem la canal, îi trimitem în gulag, îi trimitem la pușcărie, că n-au înțeles sensul istoriei cum îl înțelegem noi. Asta spune el, zice asta este sămânța oricărui regim totalitar, oricărui regim de teroare. Noi știm care e sensul istoriei voi nu știți, mergeți după noi. Și zice, de altfel este și imorală concepția asta. Pentru că oamenii spun, da eu atunci ce rost mai are dacă sensul istoriei e prestabilit? Mergem oricum spre comunism sau mergem oricum spre apocalipsa sau mergem eu ce mai am de făcut? E imorală, zice, că retează responsabilitatea individuală. Mie ce rol îmi revine? Și zice, sfatul meu, și termina așa foarte frumos termina. Dar sfatul meu este următor, câte noua generație. Eu cred că fiecare generație îi revine sarcina să-și definească sensul istoriei. Vă dați seama cât frumos e asta? Foarte interesant. Păi cum ne uităm noi, domnul Bugniș la viitoarea generație? Ne uităm mă uiți și la mulți colegi dai mei. Indivizii ăștia care refuză să învețe, care au numai bazaconei în cap, care vor să câștige banii ușor și așa mai departe Măi, lasă-i, mă că ei, problema lor să gășească un alt sens al vieții și să întrepte istoria spre altceva. Noi oricum nu mai putem în influența. Am dat destul. Și uitați cu ce ne-am ales. După un secol cu două războaie mondiale și cu lagăre de concentrare, am ajuns în secolul XXI cu alt război. Mai mult nu putem. Lasă-i, păi poate inventează altceva. Da Deci e o primă idee importantă al popării. Fiecare generație are dreptul și datoria să stabilească sensul istoriei. Aș adăuga... Nu e dat de la început și nu e obligatoriu. Pare o lege nescrisă că parcă are datoria obligatorie să-și facă propriile greșeli. Am văzut o sclipire în ochii dumneavoastră. Părnuiam că vreți să interveniți aici. Așa e. Greșim, lasă-i să experimenteze. Nu le băga pe gât adevărul tău și sensul istoriei pe care crezi tu că trebuie să-l aibă. Revenim la IGDLCC în dată ce-ți spun despre sponsorul nostru, Darkom Energy, cei care ne garantează că nu ni se sting luminile din studio, adică nu avem niciodată pene de curent. Panourile fotovoltaice, invertoarele și bateriile sunt inima sistemului nostru energetic și cred cu tărie că sunt investiții importante, dar și rentabile. Cu acest sistem am economisit deja mii de euro la facturi, dar și mai important avem electricitatea garantată fără fluctuații care ne pot defecta electricele și electronicele. Dacă ai în plan să construiești, să renovezi orice fel de clădire, inclusiv industrială, alege o soluție solidă de generare și stocare de energie. Noi colaborăm cu echipa Darkom Energy și îi recomandăm. Perfect de acord. Cu toate acestea... Nu încerc să înnec ceea ce a spus. Aveți perfectă dreptate, m-am simțit și eu de foarte multe ori sugrumat de generația anterioară, care nu înțelegea ce-mi doresc eu și cum văd eu viitor și așa mai departe. Și încercați să vă bage pe gât idealul lor de viață, în loc să vă lase pe dumneavoastră să vă formați propriul ideal de viață. Adică idealul de viață comunică pe niște straturi mai adânci cu sensul istoriei, să fie clar. Câtă vreme reușești să deranjezi, să încurci cu discursul tău pe ea mai în vârstă, cred că ești pe o direcție bună. Da, ai ceva de spus. Până la un punct. M-aș limita un pic la exemplu meu personal, v-aș spune doar așa ca o paranteză Nu nu interesant ce povesteți Acum vreo 12-13 ani țineam niște workshop-uri de digitalizare, prin diferite locuri. Și le povesteam eu oamenilor despre cum creatorii vor fi persoana, vor fi personalități digitale, și că oamenii nu vor mai urmări. Corporații de media ce vor urmări în divizi. Interesant. Când spuneați asta, cu 10 ani? 12. 12, 13, pe cam atunci. Și le-am spus eu că o dată cu apariția telefonului s-a prăbușit bariera tehnologică pe care o avea televiziunea presa clasică, tipăritura tot, ecranul cu o cameră, internet, de oriunde oricine orice creator. Și rezistența sistemului era foarte ridicată. Și chestia asta mi-a dat un băi de satisfacție Bă, de ce o înțeleg ceva despre viitor Ce ăștia nu înțeleg îngă. Cu toate acestea 12 ani mai târziu sistemul încă rezistă. Nu s-a prăbușit de tot. Da, da sunt mii oameni care ne urmăresc pe noi doi acum. Ce înseamnă asta? Că ați avut dreptate. Am avut dreptate și interviurile acestea de ani de zile au audiență mai mare pe internet decât au multe producții de pe televiziune. Acum nu ne concurăm noi cu producții de divertisment, dar media, comunicare este acum aici A durat doar vreo 12 ani. Dar eu am experiența asta în interiorul vieții mele, că eu am avut dreptate în fața celor dinaintea mea. Acum provocarea pentru mine este cât timp mai am dreptate și când va trebui să mă uit. Adică vreți să ajungeți până la un punct? Da. La expresia aia? Când dau ștafeta. Când accept că ideile mele nu mai sunt de viitor ci sunt doar de prezent. Asta este iarăși o provocare. Păi, apropo de asta, haideți să vă spun ce a mai zis Karl Popper. Așa. A mai zis așa. 2. Că trebuie să luptăm. Fiecare generație are dreptul să lupte în continuare pentru raționalizarea instituțiilor. Nu sunt raționalizate. Sunt netransparente, opace. Sunt surdomute în raport cu cetățenii. Sunt reactive. Da. N-aude n-a vede. Sunt reactive, nu sunt proactive Conform... Adică ele fac, am văzut asta recent acum cu scandalul cu azilele, dintr-o dată s-au făcut inspecții, controle, arestări, investigație, tot, abia după ce am pus Au reacționat, dar după, post-factum. Nu au fost proactive, nu au luat măsuri înainte de a avea rău. ieșit în împlinarea venimentului și să-l facă să nu aibă loc. Exact. Ăștia suntem. Deci raționalizarea instituțiilor. Trei raționalizarea comunicării spune el. Măi comunicarea, deocamdată spunea el la sfârșitul secolului XX, este un fel de colecție de monologuri. Eu țin monologul meu, dumneavoastră monologul dumneavoastră. Mai vine unul monologul lui, și oamenii se uită ca la tenis. Când fac așa. Păi unde este acea raționalizare a comunicării? Să ne înțelegem unul pe altul, să avem argumente, să avem răbdare să ascultăm argumentele. Să spunem, dar pe ce vă bazați? Dar de ce spuneți asta? Ați afirmat cu tare lucru. Oare de ce? Să arăt interes efectiv real, pentru ce spuneți. Că poate am ceva de învățat de la acest lucru Chiar dacă mă deranjează ce spui? Chiar dacă mă deranjează înseamnă că nu-ți dă acord. Că ea contrazice niște convingeri de ale mele. Sau niște afirmații pe care le bucat să le fac public. Și atunci ce fac? Dau înapoi? Păi unde e prestigiul meu? Păi unde e narcisismul meu? Dragostea de sine? Unde e părerea bună pe care o am despre mine? Mai bine te contrazic. Deși eu îmi dau seama că ai dreptate dar înseamnă să contrazic ce am spus acum două zile sau pur și simplu nu mai am armura așa de strălucitoare în fața publicului îmi scade strălucirea și atunci ia să dau eu în tine genul ăsta de meschinărie pusă în iar alții au această boală despre care am mai vorbit cu dumneavoastră, boala de a avea mai rău dreptate și nu poți să accepte că cineva are un argument mai rațional mai logic mai veridic mai... bun, deci raționalizarea comunicării ceea ce încercăm să facem aici cu episodul de astăzi, abordarea științifică a comunicării de dragul celor care ne urmăresc să-i ajutăm să raționalizeze comunicarea în familie, în grupul de muncă bun o dată ce facem chestia asta, poate ne ajutați să încercăm să găsim valoare și atunci când avem convingerea că auzim prostii Că s-ar putea să există bune intenție și valoare și într-o minciună sau într-un limbaj agresiv, să încercăm să scoatem din noroiul ăla acea pietricică strălucitoare dacă ea există. Adică să-l folosim pe setă. Dacă ne iese chestia asta. Și v-aș mai provoca la un lucru. Poate că uitându-mă la societatea noastră o criticăm poate cam des. Nu-i chiar așa de rău la noi, se poate și mai bine. Dar ascultându-mă puțin mai devreme în legătură cu moralitatea mi se pare un exemplu de la care aș vrea să începem un pic, ca să avem un pic de distinție între generația actuală și cei care încearcă să șlefuiască viitorul cu toporul, cu barosul. Poliția Moralității din Iran. Ați auzit de ea? Da. Țineți minte că a fost scoasă din funcțiune câteva luni de zile după protestele de pe urma morții acelei fete, Max Amini, care și-a expus părul într-un mod... Indecent. Între timp în Teheran, foarte mulți tineri au început, femei tineri au început să-și expună părul. Se pare că este o epidemie de păr expus prin Teheran în zilele astea. Nu știu când am fost, dar sunt o felul de evenimente private, petreceri unde femeile își expun părul. Imaginați-vă că în 2023 sunt petreceri și evenimente în care expunerea părului este o exprimare extremă a libertății de opinie. Și a luptei pentru libertate. Și a luptei pentru libertate. Ce-a făcut regimul de acolo după ce a promis că retrage poliția moralității de pe străzi? A reactivat-o și au început arestările și au anunțat că vor înăspri măsurile împotriva femeilor care își expun părul pe stradă. Și acum, în România avem și noi probleme noastre, dar uitându-mă la Iran parcă e mai ușor Că așa făceau și vesticii cu noi În anii 90. Românii, ăia de la periferie, uite-te acolo, orfani, probleme, nu știu ce. Acum poate ne uităm și noi la alții ca să ne fie mai ușor până la urmă să ne dăm și nouă diagnosticul. Dar cum facem să înțelegem că și noi suntem într-un scenariu de genoa de foarte multe ori? Că e mai ușor să îți dai seama când îl vezi la alții, dar și să ne dăm seama și în prezentul și în realitatea și în societatea noastră când suntem puși în fața unor situații care dacă le-ar privi cineva din afară sau dacă le-am privi noi de peste 10-20 de ani, n-au ce căuta într-o societate sănătoasă normală în care oamenii sunt valorizați și vrem mai bine pentru mai mulți. Domnul Bugniș ce ați povestit dumneavoastră acum, se întâmplă și la noi și aiurea. La Istanbul se întâmplă exact fenomenul ăsta. Câteva decenii de 20 de ani. Știu din cartea lui Pamuk, Nobel pentru literatură, se numește Povestea unui oraș, Istanbul. Cred că mi-a ducat bine mine. Sau Istoria unui oraș Istanbul. Când vorbește cu o dragoste extraordinară despre acest oraș, dar povăsește istoria lui. În 1924, când Ataturk a proclamat Republica Turcă, stat modern, Istanbulul avea două milioane de locuitori. Avea populația Bucureștiului. La ora actuală are douăzeci de milioane populația României. Surplusul de populație a venit din Anatolia. Din podișul Anatoliei, care este plin de musulmani Deci s-a schimbat raportul cultural-religios al populației din Istanbul. Erdogan nu a făcut decât să vadă oportunitatea politică. Oare cum e mai bine? Să joc pe mâna ăstora? Să vorbesc să mă adaptez la valori de lor care înseamnă inclusiv broboada și acoperirea părului? Sau ăștia creștini, atei în general democrații adepții occidentului, care sunt tot mai puțini? Și a mers pe mâna celor care îl puteau împinge la putere. Și asta s-a întâmplat. Asta s-a întâmplat în Israel, când Bibi Netanyahu a devenit o personalitate politică după ce a luat cuvântul la un mare miting împotriva celor care vreau pacea cu Palestina. Deci pacea cu Palestina se semnase... La Washington, la Camp David, în prezența președintului Clinton, care i-a pus să dea mâna Itzac Rabin cu Yasser Arafat, au dat mâna, s-a semnat congresul ăsta de pace și a venit un val de proteste în Israel și un meeting la Tel Aviv, un milion de persoane împotriva păcii pentru că erau cei care vreau să colonizeze în continuare în numele statului sfânt și poporului lui Dumnezeu. Eu sunt cu șeful. Da. A doua zi cred că peste două sau trei zile, a avut loc un meeting replică. Un milion de izraelieni au ieșit la Tel Aviv și au făcut-o în sprijinul păcii. În seara aia a fost împușcat Itzac Rabin. Premierul. Israelului împușcată un terorist, un fundamentalist ăsta. Dar Bibie Netaniehu a devenit vedeta, până că a vorbit la primul miting. Te pui în slujba unor oameni care nu sunt cu progresul și cu viitorul, sunt cu trecutul. Dar și acum, în actuala coaliție, are și extrema dreapta. Extrema dreapta, aia, fundamentalistii, așa zis și ortodoxii la ei ortodoxi și evrei, iudaici. Venim în România. Păi dumneavoastră, ce credeți? Că talibanii ăia din Iran toți împărtășesc credințele alea că femeia nu trebuie să-și arate părul? Nu. Dar știu că există o mare masă de analfabeti care cred în lucrurile astea și că ăștia votează cu ei. Există o elită educată cu studii în străinătate, medici arhitecții, muzicieni, extraordinari, au în cartiera lor în Teheran foarte bine păzit. Și la ei acasă mamele lor nu stau cu hijabul pe cap? Nu! Ei sunt niște oameni foarte moderni acolo, dar sunt minoritari. În raport cu majoritatea care sunt analfabeți, încă o dată vă spun, dar au câte un Kalashnikov în casă, se uită la televizor color, nu înțeleg mare lucrurile să dublează toate filmele străine, fiindcă nu știu să citească dar luptă pentru Islam. Nu luptă doar pentru Islam, luptă pentru Islam împotriva Occidentului nenorocit care vrea să vină să colonizeze Iranul. Împotriva Occidentului satanizat și împotriva... Satanizat, mare atenție, da Și împotriva altor variante de Islam. Corect. Pentru că la ei e și conflictul ăsta Suni și iadă Suniți și iți și așa Bun. Iată de ce vă spun. Când la noi un om politic se duce și vorbește pe limbajul celor de care vă vorbeam din jurul Bucureștiului și se adresează unor oameni misticoizi, plindă misticisme și plindă superstiții și care cred că astea ai credință în Dumnezeu. Ăia de la Vax Populii. Da. Ăia care nu știu ce să servează de Crăciun, ce sărbătorim la Paști, ce comemorăm sau sărbătorim la Paști, dar nu, sărbătorim comemorăm răstignirea și sărbătorim învierea. Sunt două lucruri contrarie. Toate lucrurile astea sunt încurajate de oameni politici care nu au nevoie de voturile unor oameni semianalfabeți. Sau de-a dreptul în alfabest. Să întâmplă ce spuneți dumneavoastră și la noi și peste tot. Problema este cum ținem pârghia. Cum se numește asta? De-aia tot ajungem înapoi la educație, pentru că prin educație refacem echilibru Cum se numește aia când mergi pe sârmă? Echilibru balansul. Ăla. Și cum se numește? O prăjină, nu știu. Prăjină. Cum ții prăjină? Nu vedea cuvântul. Eh, și ca să răspund în plenar la întrebarea noastră exact ce cred. Că știu că de-aia mă invitați aici, ca să spun ce cred. Păi aveți mai multă experiență decât noi și credem că poate ajuta la ceva. Popper mai spune un lucru. Punctul patru și ultimul. Ultima datorie a noilor generații este să lupte pentru societatea deschisă și împotriva dușmanilor ei. Societatea deschisă e exact societatea asta care presumă neaminte deschisă, gândire critică, receptivitatea la diversitate, la noutate, acceptarea egalității în drepturi între bărbați și femei, între negri și albi, între sărați și bogați și așa mai departe. Societatea deschisă e împotriva dușmanilor ei. Știți de ce vin eu la podcast-ul dumneavoastră? Vin pentru că am observat că de-a lungul timpului dumneavoastră ați promovat astfel de valori. Nu sunteți cu societatea închisă, care a fost și dacă rămâne o continuare în ea că sunt niște publicuri care trăiesc în societatea închisă, România nu are viitor. Ar fi fost mai ușor. Ar fi fost mult mai simplu pentru dumneavoastră. Faci așa un grup din ăla foarte motivat. Da. Luptăm împotriva alora. Tentația este foarte mare să te pui în fruntea celor mulți, ușor de motivat cu uitei simpli. și mai ușor de motivat Corect. Am aflat asta în episodul trecut. Astăzi încercăm așadar să le arătăm oamenilor cum funcționează comunicarea. Folosim un pic de știință. Câteva noțiuni. Așa. Nu mult. Uitați modelul lui Lasu Lasu era sociolog. Nu avea treabă cu comunicarea. Dar din temă în temă a ajuns la comunicare. Ce se întâmplă cu oamenii care vor să comunice și nu să înțeleg. Și spun că sunt niște... Cine comunică ce spune, prin ce canal, cui și cu ce efect. Dacă nu ținși dumneavoastră sunteți jurnalist de formație și știți foarte bine cât important este. În primul rând, cine comunică E foarte important. Cine vorbește. Sunt instituție publică, sunt instituție privată Sunt un cetățean simplu o persoană fizică. E foarte important ca mesajul tău să fie mulat pe cine ești. Doi, ce spune? Ce spun eu? Spun lucruri despre realitatea care este, deci folosesc judecăți factuale, sau vorbesc despre societatea care ar trebui să fie? Și atunci am enunțuri prescriptive, judecăți de valoare, numai sunt judecăți factuale. Spun cum ar trebui să trăim, cum ar trebui să vinem. Asta o spune un preot, o spune un pastor, o spune un om politic vizionar. Noi nu prea avem dăștinea, dar un om politic vizionar... Domn' profesor, o spune oricine vrea pe internet. Pe internet, da. Dar, de acord. Pe urmă e multă critică pe internet, așa este. Analiza critică realității Cum ai spus, declarați în astea prescriptive, toată lumea are opinii despre cum ar trebui să fie. Pe urmă... Prin ce canal e foarte important. Dacă eu vreau să transmit că se schimbă legislația în privința subvențiilor pentru irigații sau ceva legat de APIA, da? Agenția pentru plăți și intervenții în agricultură. Păi asta trebuie să ajungă la mediul rural. Care este canalul care ajunge în mediul rural dintre televiziuni? Televiziunea națională? Da, singura. Singura care are acoperire națională 100%. E TVR 1. 2, 3, nu. La când mă duc? Mă duc de la ora 19? Pe emisiunea de știri de la 19? Eventual. Păi la 19 abia vin driganele de la când La 8 atunci. Da, e la 8. Pe TVR 1. Nu este canal pentru orășenie, e canal pentru toată țara Până vin, până le bagi în curte, până le mulgi până le pui la loc, vii în casă te poți uita și la te-ai vizuat deci întotdeauna canalul ți-l alegi în funcție de cui vorbești, urmează cui, da? și în final spune Lasuiel corolarul tuturor acestor este cu ce efect dacă le-am potrivit bine am efect bun este, îl a așteptat scontat, dacă nu am vorbit singur mi-am răcigurat de pe o mană așadar să recapitulăm pe modelul Lasuiel pentru a comunica avem nevoie de cine, adică emițătorul ce spune prin ce canal cui îi se adresează și cu ce efect Văd deja, am o mie de întrebări, dar le păstrez pentru mai încă Știam eu că scolă monstru din dumneavoastră, ziaristul. Ziaristul dar și omul trecut prin social media și prin care a trecut social media. Știți că și ea a trecut prin social media și ea a trecut prin mine. Bun observație. Și atunci acel cine devine din ce în ce mai greu de validat. Pentru că în vremurile actuale toți suntem comunicatori și avem portavoci la fel de mari. Indiferent de statut, de nivel, de posibilități. Aici e una mănâncă, ar ține de reglajul fin. Aveți dreptate, contează cine spune. Și tetea de la țară știe și zice cine a spus, unde scrie. Păi îi interesează autoritatea sursei. De unde știe asta? Cine a spus-o? Și ai nevoie de autoritate. Dar acolo unde toată lumea știe, toată lumea e legitimă vorbesc toți și ne ascultă nimeni. Exact. Bâlciu de azi. Dumneavoastră sunteți obligați ca prin mesajul pe care îl transmiteți să transmiteți și informații despre lumea noastră. Deci în momentul în care... Cine e mărța? Cum se exprimă? Face dezacorduri Zice este mulți? Românii este buni Sau știe să vorbească corect? O serie întreagă de mesaje care țin să numește în teoria comunicării funcția expresivă. Mesajul te exprimă pe tine. Aveți grijă să vă exprimați, să știe lumea cu cine are de a face. Da, dar văd și televiziuni de propagandă unde prezentatorii vorbesc foarte sfătos îmbrăcați la costum și cravată. Și mă uit la ei și nu știu dacă sunt ei. Mai ales dacă îi mai și cunoașteți personal. Da. Adică astea sunt niște roluri sociale, sunt mai multe roluri comunicaționale. În care oamenii intră și în care presează cu mai mult sau mai puțin talent. Aici aveți dreptate. De aceea văd foarte mulți oameni care sunt tentați să dea crezare cuiva, oricui al cuiva, care vine pe internet și o spune cu ce efect? Păi dacă vorbește puternic, ce spune Spune ceva scandalos sau ceva cu foarte multă fiere. Care fiere în el înseamnă că este revoltat, indignat, da? Și bă, s-ar putea să aibă dreptate. Iată Deci indignarea devine o fel de măsură a verității. Exact ce se spune în teoria comunicării că emoțiile transmit emoții. Și emoția este un canal de comunicare. Cu cât ești mai revoltat și mai indignat cu atât transmiti revoltă și indignare mai departe. Nu se mai pune problema adevărului Bă, ăsta e indignat Mă indignez și eu. Nu se poate. Cu azilurile... Dacă am fi luat niște subiecte în astea la ordine a zilei, niște titluri în astea și am fi comentat și noi azilurile și am fi dat aici și uite-i pe-aia, uite-i pe-aia la alții, nu ar fi fost mai interesant? O, aveam o audință extraordinară. Și îi motivam pe oameni îi încărcam sufletește. Îi ținem așa în electrozii. Dar nu învățau nimic nou. De ce De ce? Emoția nu e o cale și de învățare? Păi nu, dar emoția de fapt e autologică. De fapt trezește în mine exact acele precepte și percepții pe care le aveam înainte. Adică ți-apasă... niște precepte morale, apasă pe ele. Atât. Da. Dar le aveam. Am niște percepții despre ticăloșii ăștia care ne conduc. Apasă pe el și rămân la ideea că sunt niște ticăloși care ne conduc. Ticăloși, hoți, românii buni toate alea mi-apasă pe ele, pe rând. Deci nu e. Sunt și situații în care eu pot să schimb o situație cognitivă prin emoție, dar asta se întâmplă, de pildă în învățământ unde un profesor de matematică iubește atât de mult matematica. Îi place atât de mult când poate să transmită asta elevilor. Și vezi de acolo dintr-o clasă întreagă, nu mai sunt matematicieni, intră toți la un liceu de matematică fizică și ajung toți la Politehnică sau la AS. Bă extraordinar. Datorită unui om care a iubit matematica. Deci le-a dat un destin pentru că le-a transmis prin emoția lui personală emoție. Dar ăla da, ăla a schimbat tabloul lor cognitiv. I-a făcut să învețe matematică. Dar când eu transmit prin televizor că ăștia sunt niște ticăloși și că știau toți Prin rude, prin vecini, prin prieteni știau ce se întâmplă au transformat asta în business da, acum nu asta pe subiectele ori neazile, dar la capitolul comunicare emoțională, uitați pe exemplu în timp ce spuneați, mi-am amintit că funcționează totuși comunicarea emoțională când vrei să faci și bine, spre exemplu se pare că pozele alea de speriat de pe pachetele de țigări ar funcționa și la fel și reclamele la centrurile de siguranță cu accidentele alea cu copiii care zboară prin geam și cu tot felul de soții de genul ăsta îi mai convinc pe oameni. Pe români mai greu că noi aici suntem nemuritori românii nu prașpun copiii în centură sau în scaun și nu cred că e vina lor cred că e vina poliției care ne amendează dar asta e părerea mea că deja băi există lege dacă tu nu te lovești de ea undeva. Apropo de părerea dumneavoastră Treaba asta cu pachete de țigări de unde știți? Că ați zis că pare că au efect. Consumul de tutun în țările civilizate unde se aplică chestia asta este în scădere. Păi da, nu de-aia. De ce? Vă spun eu de ce. Fiindcă au făcut totul în legătură cu imaginea de sine. Au creat un curent de opinie pentru care oamenii adevărați, dezvoltați, care sunt în control nu mai depind de o substanță Nici de alcool nici de drog nici de tutun. Cei dependenți addicted sunt oameni bolnavi. Sunt oameni care nu se pot controla. Și asta ține de viitor omul care se controlează, ține de trecut omul, ține de Occidentul civilizat oameni care se controlează, ține de lumea treia Omul dependent. Au valorizat în legătură cu alte acții de valoare. Occident, lumea bogată, lumea săracă, nord-sud, viitor trecut. Toate astea i-au făcut să li se facă rușine că fumează. Și au început să lase tutunul. Îmi spuneau niște americani, zice, la început mă duceam în camera de la nivelul 5, unde era o cameră pentru fumători. Și l-am văzut acolo cum stau cu alții și cum trecem o țigare. Nici nu vorbiți între voi? Nu, că în 5 minute nu poți să stai mai mult, că trebuie să te-ntorci. În 5 minute n-ai ce discuții să antamezi. Ne uităm unul la altul ca niște animale monave, așa, tragem, ne luăm doza cum ți-ai lua doza de drog și plecăm înapoi la mâncare. Îmi mi s-a făcut rușine și am lăsat fumatul. Deci oameni care lasă fumatul în urma unei redefinirea relației cu el însuși cu propria lui identitate. Îndăuncolos îmbărbat în toată fierea vreau să conduc alți oameni, am în subordinea mea o sută de oameni și eu nu sunt în stare să mă controlaz pe mine. Dar există o astfel de... și vă spun foarte sincer, fac și eu o mărturisire, eu m-am lăsat de fumat în 2010, acum 12-13 ani, după 40 de ani de fumat, strașnic, de la 19 de ani la 59 de ani. Și m-am lăsat în urma unei astfel de hotărâri. Deci nu a fost o decizie că vreți să trăiți mai mult? Nu. A fost o voință politică? Cum să numește, nu e voință politică adică decizie Nu vreau să mai fumez de ce, fiindcă mi-e rușine de mine. Ce fel de om sunt eu? M-am gândit la oamenii pe care-i cunosc, oamenii de valoare nu fumau. Nu fumau. Ăia de pe lista mea. Așa a făcut tata, de rușine de copii. Așa a, fumător în răit. Dar a trecut atât de multă Rușinea și frica sunt două sentimente care pot motiva într-adevăr un om până în pânzele albe, inclusiv la scăparea a doua dependență. Cum a fost cu rușinea? Nu știu toate detaliile, dar aproape că nu mi-l mai aduc în minte fumând. S-a gândit că vă dă un exemplu rău și că vă face rău Da. Vedeți ce înseamnă efectul comunicării? Depinde cum o faci. Campania asta din Statele Unite a început în... 1970 și în anul 2000 deja numai cine fuma era considerat boem, să spuneam ca o femeie la tembel. Un om care nu se poate controla. Scăderea consumului de țigări și faptul că nu mai sunt la fel de combinate, mai ales în filme, țigara cu alcoolul, ne-am zis un pic pe partea asta, paranteză la paranteză, nu știu dacă știți dar a făcut ca vârsta la care apare primul infarct să crească. Alta dată coborâse. Nu știu dacă vă aștepți să-ți aminte că se auzea cu câțiva ani că tot mai mulți bărbați tineri sub 40 de ani cer să aibă infarct E bine am stat de vorbă cu doamna doctor cardiolog care mi-a spus că și în România, slavă Domnului, vârsta de la care încep să apară infarctul, S-a mutat spre 60. Și asta pentru că a mai scăzut consumul de tutun, mai ales la generația asta, și că au învățat să nu le mai combine întotdeauna cu alcoolul. Pentru că cel mai rău lucru pentru cardiovascular este nu țigara, ci țigara combinată cu alcool. Sau alcoolul combinat cu sedentarismul. Sau țigarea cu cafeaua. Nu neapărat Cafeaua nu este ceva negativ în ecuația asta. Dar oricare dintre combinații... Sedentarismul da. Dacă combini mai mult de una, dacă ai luat două, deci țigară cu alcool și sedentarism, și combini între ele, faci permutări de două de trei luate câte două, obții morbiditate, să zicem așa, o șansă de a muri mai repede. Asta știu de la o doctoriță cardiolog român că școlită în Franța și s-a întors aici. Am fost mai avut eu un control. Că am avut nevoie. În 98, când am fost în Statele Unite la un congres, chiar un congres de comunicare Și am aflat de strategia asta lor și de strategie de comunicare campanie națională, de marginalizarea acelor dependenți, să li se facă rușine că sunt dependenți de o substanță. M-am întors în România și cam la un an distanță văd pe TVR2 campanie împotriva fumatului în care se argumenta că fumatul produce boli cardiovasculare care costă statul foarte mult. Deci nicio legătură cu imaginea de sine a fumătorului, nicio legătură cu rușinea sau cu frica. Argumentul era că... Costă statul foarte mult să preocupa românul, vă dați seama de cheltuiele statului așa? Și că nu trebuie fumă. Satul pe care îl fură toți. Pun un apă de aer și o sun pe doamna Sanda Vișan, care era directoarea postului atunci. Nu mi-a răspuns. Și atunci am sunat pe doamna Lili Lemnaru, care era asumptă a dumneai. Să rămână bună ziua! Doamna Lemnaru, vreți să schimbați ceva cu campania aia? Sau a spus-o așa? Doamna, vreau să lăsăm niște fonduri europene și noi să le cheltuim. E un program de la Uniunea Europeană în fare, nu știu ce era, pe vremea aia se numea altfel. Și am zis că să-l... Doamna zic că ăsta nu-i mesaj care să schimbe vreo atitudine și vreo convingere. De ce? Și vă spun de ce domnul Bugniza, că tot am ajuns să vorbim despre asta, dar are legătură cu comunicarea. Viciul își produce propria ideologie de justificare. Evident. Eu pot să mă las când vreau, dar azi nu vreau. Exact. Și azi mi-e poftă. Azi am și eu poftă Și toate reclamele pe comunicare vizuală. Urmează-ți poftă. Exact. Ascultă-ți poftă. Nu ești tu când ți-e foame. Urmează-ți instinctul Fanta. O serie întreagă. Instinctul tău vrea zahăr. Da. Am descoperit ceva absolut teribil azi dimineață. Nu știam eu de ce îmi place așa de mult o proteină. Îmi fac o proteină după sport. Băi, de ce îmi place așa? Nu o mai găseam pe stoc. Eram deja stresat că nu o mai găseam pe aia. Și mă uit eu pe... Sunt rar să găsești o băutură de-asta care să ți placă. Exact. Când de cele mai multe ori mănânci noroi. Da. Da. De ce nu era asta noroi? Avea zahăr. Dar scria mare pe etichetă când am cumpărat-o că este din lapte bio, de pe pajiște, de văcuțe crescute fericite cu iarbă. Doar că are la fiecare servire două grame de zahăr. Creierul meu, voia zahărul ăla de acolo. Pentru că nu sunt eu. Creierul meu, practic, cum să zic, instinctul meu de cere dulce nu este chestie gândită. Știu, știu. Pe asta au mers în America și pâinea are zahăr în ea. Bineînțeles. Și ce mai mai spus doctorița cardiolog, ca să închidem paranteza asta cu totul? obezii, unul din patru. Mai puneți. Că a mai crescut un pic după pandemie. Ce spun toți doctorii cardiologi dacă vrea cineva să-i asculte, țigările și alcoolul sunt nimic prin comparație cu sedentarismul și obezitate. N-au... Nimic în fața sedentarismului și obezității sunt mult mai dure ca probleme de sănătate decât țigara și alcool. De ce nu comunică lucrurile astea? Nu spune nimeni chestia asta pentru că nu poți să... Se lovește de alte interese comerciale industriale Nu, se lovește și de faptul că ce vorbeam noi în episodul anterior, trebuie să ai grijă cum le spui oamenilor chestii despre imaginea lor. Păi aia, că n-are cine să le spună. Și unii dintre noi au făcut-o prost și atunci am învățat că nu-i treaba mea să le spun. Mai bine să nu spunem da. Iată, eu sunt unul care a învățat. Și cred că de pe urma lecției mele, am învățat mai mulți cum să nu vorbim despre imaginea altora, dar va trebui să învățăm cumva să vorbim și despre chestia asta, dar poate în altă... Păi când ajungem la comunicarea cu opinia publică. Acum suntem la... Eram la schema lui Lasuel și... Uitați un pic mouse-ul pe... Așa. Vreau să vă spun că primii care au pus bazele unei viziuni științifice... Despre comunicare, sunt doi un inginer și un matemațian, Shannon și Weaver, doi americani, care au făcut un fel de teoria informației, care ajută foarte mult în comunicare, dar o să vedeți mai mult în comunicare dintre aparate, transmisători morse, telefoane, televiziune, internet, între oameni mai puțini și o să vedeți degeaba. Ok. Sursa de informare, am sursa de informare din care pleacă un mesaj către transmisător, transmisătorul transmite de fapt mesajul care vine de la sursă, de exemplu purtătorul de cuvânt transmite un mesaj care vine de la sursă. Domnul Bănescu e doar transmisătorul unui mesaj care vine de la patriarch. Sperăm. Păi da. Sperăm cu toții. Da, sperăm cu toții. Că dacă ceea ce spune domnul Bănescu este opinia patriarchului... Înseamnă că Beorea are un viitor. Da. Așa este. Bateți palmă, ne-am înțeles. Bun. Dacă n de cineva la Beorea, îmi doresc un interviu cu cineva, oricine de acolo. Oricine să vină la masa adevărului. Bun. Pe urmă, sau la masa ca să nu ne dăm înapoi. La masa... Adevărului nostru. La masa dezbaterii. Așa Da. Că tocmai spuneam că nu e nimeni proprietarul adevărului. Domnul Bănescu oricum este foarte rezistent că îl comunică pe Facebook. Rezistă rezistă Are stomac de inox. Deci transmisătorul trimite semnale, ori cuvinte, ori imagini ori muzică, ori semnale punct, linie punct, da? Binar. Da? Binar. Către un receptor... Care la rândul lui ajunge la destinație, fiindcă receptorul poate fi un aparat. Știți cum era în război cu căști. Și el transmite la destinație care este comandantul. E generalul care trebuie să ia decizii Deci un general trimite printr-un transmisător un semnal la un receptor Care ajunge la alt general, să zicem, în cazul ăsta. Problema care e că pe parcurs apar surse de zgomot, spun Shannon și Weaver, care trebuie eliminate. Adică pentru acuratețea trebuie să asiguri integritatea canalului. Pentru acuratețea mesajului trebuie să vezi să nu fie surse de zgomot. Dumneavoastră n-ați prins ce am prins noi când ascultam Europa Liberă. Puneam aparatul într-o poziție ca să se audă și din când în când era broiat, broiat de regimurile comuniste Și încercăm să dăm. Deci, surse de zgomot. La ora actuală sursa de zgomot poate fi, de pildă un șef de cabinet, primește tot felul de informații. Unele cinstite, altele necinstite, care vor să manipuleze pe șeful lui. Spune, vezi că cineva a scris așa, vezi că există un mare număr de oameni care cred treaba asta despre voi. Când nu știu ce. Și tu trebuie, tu ești șeful de cabinet sau ești consilierului de comunicare și tu trebuie să-l înveți ce să spună ce să nu spună. Dacă tu ai fost manipulat, pentru că vin zgomote, sursa de zgomot asta este, îl manipulești și pe el. Fără să știi. Cu bună credință. Tu ești profesionist. De aceea există un, cum să vă spun, șef de cabinet sau să numesc astăzi assistant manager. Asistentul de manager. Nu, ăla este un filtru extraordinar acolo. Trebuie să filtreze, nu spune tot ce vine la el șefului. În primul rând, n-are timp ăla să prerucreze toată informația. Am cunoscut un astfel de șef de cabinet. În anumite momente era mai puternic decât ministrul. Da, pentru că el îi filtrea informația. Am putea lua modelul Shannon Weaver și să-l aplicăm și la internet. Sursa de informare este informația de care tu ai nevoie. Tu ar trebui să fii destinația, dar de la tine informația respectivă este publicată într-un limbaj de lemn pe o pagină de Facebook a unei instituții care nu prea știe să comunice pe platforma aia. Pentru că sunt foarte multe știri contrare de la voci mai puternice mai gălăgioase. Alea se văd mai degrabă în feed-ul tău Și tu ai primit zgomot în loc de informația care îți trebuia în legătură cu planul de irigație de care vorbeați mai devreme. Exact. Iată de ce se aplică foarte bine la tehnică la telecomunicații dar nu la comunicarea interumană. Și o să revenim asupra acestor... Pe partea de telecomunicații, pur și simplu paranteză tehnică, există mecanisme de corecție. Există filtre de zgomot, există filtre de semnal, există inclusiv filtre de aer sau de ulei, de orice astfel încât acel transfer de informație sau de mișcare să facă corect. Deci pe partea tehnică se aplică. Nu Shannon și Weaver a rămas valabil. Și vreau să vă spun că fără această schemă care pare simplă dar ei au și băgat-o în formule matematice, au matematizat-o. Fără schema asta nu aveam acum computere și nu aveam telefoane mobile. Tot ce s-a întâmplat de la Shannon și Weaver încoace... Din anii 40-50 ai secolului trecut se datorează teoriei lor. Pentru că ei au venit cu conceptul de redundanță, cu conceptul de informație, de entropie, negentropie. Au făcut o întreagă teorie a informației. Signal to noise iarăși care ne obsedează. Exact, au fost introduse în mașină, în tehnică. Și am putut să dezvoltăm televiziune, internet, tot ce avem astăzi, telefonie mobilă Mi se pare încă o doare fascinant că putem să filmăm cu trei camere patru case, să transmitem exact ceea ce... Eu vă văd pe noastră, noastră mă vedeți pe mine, camerele astea ne văd pe noi și alți oameni de oriunde altundeva din lumea asta ne pot vedea și ne auzi ca și cum ar fi aici cu noi. Și totul se datorează acestor doi americani geniali Shannon Schuiver, un matematician și un inginer. Ăștia au putut să facă așa ceva. Au luat din... Probabil că din mintea oamenilor și-au pus în aparat, în mașină. E fantastic. Un lingvist extraordinar de inspirat care e citat în toate lucrările de specialitate, Roman Iacobson, spune așa că pe lângă schema clasică, vedeți că am pus-o cu roșu, expeditor mesaj destinatar, pe care o găsim și la Şenășuivăr. Asta merge în mașini. Iacobson spune că are loc un context. Deci contextul este mediu-ambient și la ce se referă mesajul. E foarte important. Contactul, trebuie să am un canal. Și codul, limbajul comun. Păi eu dacă n-am un limbaj comun, eu trebuie, ăla, destinatărul, trebuie să aibă codul și să-l știe și expeditorul și destinatărul. Fiindcă ce face expeditorul? Codifică mesajul. Îl codifică în semnale de alea SOS, limbaj morse, cum se spune, îl codifică în cuvinte sau în imagini. Și eu ajunge la mine mesajul și eu îl decodific ca să-i dau sens, ca să înțeleg ce a vrut să-l spună. De aceea de multe ori spunem ce a vrut să-l spună poetul. Pentru că cel care citește e copil în clasa șasea, trebuie să învețe să decodifice o poezie și învățătorul trebuie, profesorul trebuie să-l învețe să o facă. El n-are codul. Tu dă-i codul creației poetice Și foarte multe ori tot ceea ce vezi, tot mesajul ăla, este de fapt un paravan, este o perdea în fața informației. Da. Da? Și el te poate ajuta să o asimilezi sau nu? De multe ori, când eram puși și mergeam la film, mergeam cu fratele meu, Geamăn, și de multe ori ieșeam de acolo un film care ne depășea poate, era mai complex, poate... Nu știu ce a vrut să spună. Deci încă nu transformasem informația primită mesajul filmului, nu-l transformasem în informație propriului organismului, cum se numește în biologie. Adică nu-l transformasem în semnificație. Ce a vrut să spună? Și ne întrebam unul pe altul și dezbăteam și ajungeam la un consens. Dădeam un sens filmului. Iată deci, e foarte important ce spune Jacobson. Am nevoie pe lângă expeditor, mesaj destinatat de context, contact și cod. Și aici se luă un părânt. Vă-și mai dă totuși o paranteză foarte scurtă. Am văzut o situație foarte interesantă cu o fetiță din Rusia, așa că știți, o fetiță care a scuns un mesaj în timpul unui interviu. A apărut la televiziunea națională un interviu cu o familie fericită în care cele două fetițe ale familiei sunt foarte drăgălașe, vorbeau despre cât de frumoasă este viața lor de familie. Și în timpul interviului, în timp ce fetița, mi se pare că era cu mama ei sau cu soarea ei, în timpul interviului face gestul ăsta undeva în cadru. Și cei care au montat și au publicat aceste reportaje despre această viață frumoasă de familie a acestei fete din Rusia, nu au știut că ăsta este codul internațional pentru abuz în familie. Extraordinar Și fetița a cerut ajutor. A vorbit foarte frumos, era numai zâmbet și a jucat perfect rolul. Dar tot ceea ce a spus ei... S-a transformat dintr-o dată în cu totul altceva când și-au dat seama oamenii care au văzut... Cine și-a dat seama? Oamenii care au văzut la televizor. În Rusia sau în străinătate? Mai degrabă în străinătate. Bun, și s-au luat vreo măsură S-a aflat în cele din urmă și în Rusia. Nu știu exact în ce situație este, că abia am văzut-o ieri povestea asta. Ah, e recentă. Dar vă ascultam că tot ceea ce zicea era zgomot pe gură. I-a spus, viața noastră, suriora mea, familia mea le iubesc, nu știu ce. Și în spate a făcut chestia asta Da, pentru că oamenii și copiii de mici învață, oamenii au ajuns la performanța să folosescă cuvintele pentru a ascunde Adevărate legături. De aceea din ce spuneți noastră acolo, mai degrabă codul începe să devină important. Foarte important. Mai ales că limbajul acela comun, care de foarte multe ori este, n-are nicio legătură cu vocabularul de bază sau lărgit al limbii, că intrăm într-o zonă de meme. Vedeți de ce s-au prins cei din afară că e un strigă după ajutor? Fiindcă aveau limbajul comun, aveau codul. Dar este codul internațional pentru abuz în familie. Da. Cei care au făcut reportaje n-au știut. Nu. Interesant. Vedeți ce înseamnă limbajul de specialitate? Iată. Ce vorbeam în episodul anterior. Acum să vedem care sunt funcțiile oricărui mesaj și oricărui act de comunicare deduse din aceste elemente ale schemei lui Jacobson. Păi prima este funcția expresivă. Este raportul mesajului cu emisătorul. Dom'le, mă exprimă. Modul în care spun, limbajul pe care îl folosesc nivelul de elevare cât elevat este limbajul, cât specific e, că pot să mă trădesc după limbaj că sunt jurist. Când încep să spun, s-a făcut vorbire despre, ăsta e avocat, toată ziua. Îți dai seama că e profesor când devine didacticist și când explică mai mult decât e nevoie, fiindcă el așa a învățat cu elevii lui. Îți dai seama că este artist când din două covinte și-a spus ce a văzut, spus și nu mai are ce spune Dar ce? Păi dă-i pensula. Ele cu linia, cu culoarea, compoziția nu cu cuvintele. Cu mingea Cu mingea Deci dacă e fotbalist. Deci nu critica un fotbalist după cum se exprimă pentru că el are alte formă de exprimare a personalității. Deci fiecare se exprimă se numește formula de adresare a personalității Se exprimă într-un anumit limbaj. În modul în care din mesajul pe care îl transmită îți dai seama cine este el. Îl exprimă. Este extraordinar. Cea mai mare funcție asta este în artă când artistul se exprimă pe el. Lanul de secara lui Van Gogh. Venea furtuna, cerul negru vânt. Este starea lui sufletească, sărăcuțul, că era bolnav. Mental. În artă funcția expresivă este fundamentală. În știință este cât se poate nulă. Pentru că în știință vreau o imagine obiectivă a realității, o imagine pe care mă exprim pe mine. Nici dorințele mele, nici speranțele mele, nici valorile mele. Asta e realitatea. Omul de știință asta se prezintă. Pe urmă, Funcția persuasivă este relația mesajului cu destinatarul. Păi eu de ce comunic domnul Buc? Nici doar așa ca să fac pădășteptul? Nu! Eu vreau să influențez pe cel la care ajunge mesajul. Cum să influențez? Păi să influențez în primul rând schimbându-i o reprezentare. Dacă i-am schimbat reprezentarea, schimb și atitudinea. Dacă i-ai schimbat atitudinea, schimb comportamentul. Cumpără ce vreau eu să-i zic. Sau votează cu cine vreau eu. De ce? Până acum ori nu avea reprezentarea respectivului bun, serviciu sau persoană, ori o avea dar o avea nedecisă nefocalizată ori o avea la modul negativ. Imagine negativă înseamnă atitudine negativă, de respingere. Și comportamentul ca atare. Nu se duce să cumpere nu se duce să voteze. Cum faci să-i schimbi? Să-i schimbi asta? Înseamnă că tu ai o funcție persuasivă la mesaj De multe ori se spune, da, dar uite, într-un jurnal intim nu există funcția asta persuasivă, că nimeni nu vrea să influențeze, pentru că s-au făcut cercetări, au fost interogații scritori și toți au recunoscut că scriu ei intim, dar cu speranța că cineva cândva va citi ce scriu ei acolo și își ori face o impresie despre ei sau despre epoca lor sau despre familia din care fac parte, rămâne ceva. Pe urmă funcția referențială este relația mesajului cu contextul la ce mă refer. Eu vorbesc despre ceva. Când mă întâlnesc lideri sindicalei profesorilor cu guvernul sau cu domnul Iohannis sau cu domnul... Ciucă? S-au întâlnit, da? Despre ce au vorbit? Despre greva profesorilor. Și unii dintre ei aveau mai mult de adăugat despre starea educației. Profesorii ăștia n-au ieșit doar pentru bani. Banii sunt un element în tot peisajul ăsta dezastruos al educației. Și tot am așteptat că vine România educată și schimbă ceva. Ați venit cu două legi care nu schimbă nimic. Și atunci oamenii au ieșit în stradă și atunci au vorbit despre starea învățământului, despre greva profesorilor despre adevăratul lor program. Asta este funcția referențială. Mă refer la ceva. Nu vin doar să mă comunic pe mine. Vedeți că sunt mulți care fac treaba asta. Povestesc un episod numai ca să se pună într-o lumină Mă știi ce i-am făcut? Păi zesea că n-am tăcut. Am sculat și am zis dom'le, nu ți-ai rușine? Păi ce erou a fost de borțun. Ai fost tu, dom'le, ce-a zis? Genul ăsta d-a povestit numai dă dragutate, pune pățin într-o lume nefavorabilă. Asta se numește autocomunicare. Dar asta nu înseamnă funcție referențială. Noi întotdeauna trebuie să avem grijă să comunicăm despre ce discutăm. D-aia e o problemă de etică în comunicare să respecti subiectul. Să respecti subiectul. Să fie la gestiune cum zicea Neancu. Să discută treaba asta sau nu? Taci din gură, nu veni cu... Tocmai de aceea una din promisiunile pe care mi le-am făcut înainte să mă apuc de seria asta de interviuri a fost că voi vorbi foarte puțin despre oameni și mai mult despre idei. Pentru că e foarte ușor să aluneci în discuția despre oameni și despre întâmplări. Da într-o bârfă de-asta. Oamenii și întâmplările se împlauă numai bârfă, da. Și atunci dacă vrei cu adevărat să obții ceva bun, cred că nu mi iese de fiecare dată, dar interesul este mai grav despre idei Sunt situații în care trebuie să faci apel la niște personaje reale ca să înțeleagă cei care ne urmăresc mai ușor. Este, dacă vreți un fel de obiect didactic. Cum ai aduce pe catedră o ureche din gips, sau din gips, care arată elevilor trompa lui Eustatiu și așa mai departe. Bine dar acum un om cu experiența noastră de comunicare se folosește pe sine mai degrabă autoironic așa că obiect de studiu Bine bine înțeles. Stai să vezi ce pățeam eu și nu mă pun într-o lumină favorabilă din potrivă mă vulnerabilizez funcția empatică canalul sunt eu în stare să înțeleg adevăratele motive ale reacției dumneavoastră de ce mi-ați mulțumit sau de ce nu mi-ați mulțumit de ce v-ați uitat în jos când eu v-am spus ceva toate lucrurile astea sunt de capacitatea noastră să ne punem locul altuia este o funcție empatică și o funcție de astea de păstrare spune Iacob Son păstrăm canalul cald domnule vorbesc bună ziua vecine bună ziua sărămâna, bună ziua, trece mai departe ce mai faci bine unii nu știu asta domnule ce să fac, vin de la spital soacră mea e bun, a vă rău să vezi am dat bani în stânga, în dreapta tu aveai treabă undeva tu aveai treabă undeva zici bă nu mai mai întreb ăsta ce face De ce? El n-a sezizat că are o funcție empatică sau fatică îi mai zice Iacobson. Este o funcție de asta, că băi, ești pe lista mea, ești vecinul meu. Când trimiți felicitări de Crăciun de Anul Nou, felicitări de Paști, Hristos a înviat, nu trebuie să-ți spun toată concepția mea religioasă despre lume, că sunt unii ați văzut ce mesaj ai trimis, interminabile. Ei n-au înțeles că asta e o funcție fatică. Ești pe lista mea de prieteni, ești lista scurtă, nu te-am uitat. Asta înseamnă. E un fel de bună ziua, bună ziua. Cei mai clar sunt englezii Tot englezii. Revenim la englezii. How do you do? How do you do? Mă distrează foarte tare în America când mă întreabă how's your day going? De parcă chiar îl interesează. Da, da da. Și nu așa ce răspundeți. Good, good. And you? Că am prins ideea. M-am prins și eu. La început chiar îi spuneam. Unde vă duceți? M-am dus acolo la casă și mă întreabă how's your day going? Ah, it's good. Am fost astăzi și am mâncat și am... Și el uite așa la mine. Și nu ești de aici Nu știi cum merge. Excelent. Semiotica locală. Exact. Dar asta cu how's your day going pare așa o întrebare atât de deschisă și de generoasă încât hai că îți vărzi tot. Nu trebuie. Când ne păcălim aici el face o chestie de eleganță și tu te apuci să-i vorbești despre soacrăta și despre corupția din spitale. Nu. Ai sărit, ai ieșit din cadru. Deci asta este funcția empatică Este funcția fatică. Și este foarte important în menținerea relațiilor cu ceilalți. Cred că mai are o valoare și de error correction, de corectarea erorilor, pentru că pot să mă calibrez, să văd în ce stare ești. Da primești feedback. Și îți dai seama stai puțin, am avut o impresie greșită despre omul ăsta. Deci trebuie să o folosim conștient, că de-aia le-am pus pe ecran acum. Și mai adăuga o chestie, că insistă asta, spre exemplu în anumite cazuri la copii. Și când zici bună ziua, când spui mulțumesc sau când feliciți pe cineva la sfârșitul unui joc, că trebuie să fii felicit dacă a câștigat în fața ta îl privești în ochi și îi strângi mâna. Este încă o funcție empatică care poate să aducă plus valoare. Plus de valoare. Vă mulțumesc pentru această precizare. Și felicitării Sau îmi pare rău Nu, îmi pare rău. Știu, dar foarte des văd acest gest când a câștigat o echipă un trofeu echipă de fotbal și vin toți jucătorii la rând și președintele federației le pune de gât medalii Îi opune și se uită la următorul Uită-te mă în ochii lui, sânge-i mâna, spune-i două vorbe. E un moment extraordinar pentru tânărul ăla. Tu te uiți la următorul, iei de la asistent medalia, îi opui și te uiți la următorul. Gestul ăsta mecanizat de relație cu celălalt arată că de fapt tu nu respecti pe semenii tăi. Da. Seamenul tău este un om care... Are și el motivațiile lui, are trăile lui, are o istoria lui și tu ori ești curios să-l cunoști, ori nu, dar nu te mai preface. Nu mă fă să cred că chiar te interesează povestea Dar știm asta inclusiv din regnul animal. Știm că un să zicem așa un animaluț sau un personaj inferior din piramida aia, dacă nu primește validare din partea liderului și măcar oportunitatea de a câștiga o competiție măcar una din trei nu mai intervine parteneriatul normal acolo ci se va simți... Devine victimă Devine victimă. Așa este. Deci chiar și cineva care ți este inferior trebuie să vadă că te uiți în ochii lui și că îi zici bună ziua îi spui mulțumesc îmi pare rău astfel încât să simte că face o parte încă o noare din joc, chiar dacă tu ești deasupra lui... Politic, organizațional în familie, trebuie să simtă în fața ta că are o șansă reală de a se exprima. De-aia v-am stâns mâna din aur, fiindcă asta este o contribuție foarte prețioasă la discuții. Această raportare la celălalt. Și chiar atunci când statutul lui este inferior, prin asta arăți că ești cu adevărat superior și că îți meriți locul ăla. Știind să te porți cu un om mai tânăr sau un om mai... Mi-a luat mult să învăț chestia asta, mai ales de la străini, care au mai multă experiență în comunicare, pentru că nu am inventat noi comunicarea pe aici. Mă trezeam de foarte multe ori că vorbeam mult în fața unor oameni pe care nu-i cunoșteam. Și îi stăteau așa. Da? Și ce mi făcut? Și mi-a dat seama... Nu mi-a dat seama repede. A durat ceva vreme că nu s-a atât de deștept. Că el, de fapt, căpăta valoare din discuția, nu eu. Eu nu făceam altceva decât să deșart tot. Că e o vorbă care spune că dacă lași eu pe un om să vorbească o să-ți spună tot. Te pui bine cu ascultătorul. Îi dai cât mai multe informații. Exact. Poate te place. Bun. Funcția metanivistică. Meta pentru cei care ne urmează, înseamnă dincolo de sau deasupra. De aceea se spun de pildă metafizică. Este o carte scrisă de Aristotel care a fost descoperită după fizică. Și atunci cei care doxografii au zis asta îi spune metafizică. Pentru că e după fizică. Deci de aici a rămas în limbile moderne pentru că cei care e dincolo de fizică e ceva pe care nu se vede, nu se pipe. Și că e o teorie metafizică. E un enunț metafizic. Ăsta are simț metafizic. Adică poate gândi lucruri care nu se văd. Ok. Meta asta, asta înseamnă. Meta limbaj este când un limbaj se referă la alt limbaj. De pildă... Enunțul afară plou este fals. Care este obiectul de referență al enunțului meu? Alt enunț. Enunțul afară plou. Eu sunt în metalimbaj acum. Pentru că obiectul meu de referență nu e un obiect în realitate. Nu e paharul ăsta. Este alt limbaj. Un enunț, enunțul afară plou. De-aia îl pun între ghilimele. Pentru că trebuie să semnalez că el este un obiect la care mă refer eu de la nivelul metalimbajului Și avem foarte multe lucruri. Toată lingvistica e un metalimbaj, fiindcă se referă la limbaj. E știința limbajului lingvistica. Da? Mi-a luat neuronul foc. Observați ce înseamnă? Păi foarte important distinția asta dintre fapte și enunțurile despre fapte. Nu este să nu vedeți epidemie de faptul că a declarat faptul că. Cum se declară draga mea faptul că? N-are cum să declare un fapt. A declarat o declarație. A declarat faptul că speră faptul că se va... Nu, dacă speră, e o speranță, nu e un fapt. Faptele sunt în realitate, enunțurile noastre sunt despre fapte. Păi tinere, de azi nu mai fac distinția asta. E o distinție clară între două niveluri ale realității. Faptele sunt în realitate obiectivă, enunțurile sunt reacția noastră subiectivă la fapte. Noi nu. Noi spunem crede faptul că... Păi dacă crede e o credință, nu e un fapt. Eu am impresia că ticul ăsta revine din nevoia de atemporizare ca să își găsească cuvinte Cuvinte, da. Ca și a, ca și deci. Da, da, da. Găsesc asta. Ca și... Bun. Cred că una dintre chestiile care se învață cel mai greu în comunicare și noi aici pe exemplu, la Cavaleria Hub... Am lucrat cu mulți creatori, la mulți dintre ei a trebuit să introducem inclusiv comunicare de bază. Și am observat că mulți vin cu bagajul ăsta de A și de D și de temporizare pentru a umple aerul. Și am spus, fii bine, n-ai ce să spui acolo? Taci! Fă o pauză printre acelea. Exact. Nu mai spune A și D deci trebuie să umpli neapărat aerul. Pe măsură ce îți antrenezi conversația vorbitul, este și ăsta un mușchi. Da, se antrenează. O să-ți dispară A și D, dar până atunci nu te grăbi. Mintea ta, deocamdată atâtea cuvinte poate să scoată pe mașina de tocat. Da, scoate A-urile. Dar scoate A-urile, că n-am nevoie de zgârciuri. Da, da da da corect. Bun. Ca să nu le mai ia neuronul foc la vreunul dintre cei care le urmăresc am să dau un exemplu Pe care îl dă un profesor american, John Fisk, în cartea lui Introducerea în Științele Comunicare. Îl spune așa, nu e funcția asta de la Jacobson, foc dintre cei urmăresc Aș exemplifica-o așa. Dacă vezi pe jos într-o instituție o bucată de ziar vechi și un pachet de țigări gol, zici că e mizerie. Și femeia de serviciu nu-și face nedatonia. Dar dacă are cineva ideea să lipească pachetul de țigări pe foaia de ziar vechi și să pună totul într-o ramă, altfel te uiți la ea Devine o operă de artă Funcția de metalimbaj o are rama. Întotdeauna un mesaj inteligent are o ramă în el. Se numește încadrare. Încadrarea mesajului, ca să știi de unde mă apuci. În cel limbaj. E glumă? Nu e glumă? Păi eu de multe ori trebuie să sunt... M-am prins doamnă profesoră. Asta este memificare. Da. Am transformat-o într-o memă. Da. Ca banana cu scociu. Deci, eu trebuie să introduc un element ca să știi de unde mă iei. Că eu pot să spun o glumă și să nu râzi. Să nu râzi. Domnul Bunici, era o glumă. A, bine că mi-ai zis. Scuzați-mă, am crezut că vorbiți serios și am sărit să mă justific. Era o glumă Sau invers. Spui un lucru serios și lumea râde. Băi, stai să spui că nu glumesc. Asta sunt intervenții metalingvistice. Unii le numesc metacomunicaționale, enunțuri care reglează comunicarea. Ca să ne lămurim ce vorbim. El asta spune. Și e un obiect de artă real în pop-artul anilor 60 în America. Care vroia să vorbească despre societatea de consum și despre produsele ei în secundar. Eu am pățit treaba asta. Eram la New York. În 1998 vizitam în Muzeul de Artă Modernă din New York și după ce văd eu sala dedicată lui Constantin Brânguș cu foarte multe opere de artă. Foarte multe. Cele clasice unele sunt și multiplicate de el însuși, Domnișoara Poganii, Pasărea Maestră și toate. Eram așa destul de impresionați, îi dau colțul și ce credeți că văd? Un monopost Ferrari. Ce căută ăsta aici? Stai puțin sunt la Muzeul de Artă Modernă. Ăștia l-au expus aici. Îl consideră obiect de artă. Ce înseamnă artă industrială? Design-ul. Design-ul industrial. Unde italienii sunt maestri. Un curator, un specialist care... Pune un monopol, un monopost Ferrari în muzeu înseamnă că realmente vrea să redefinească arta. Și să mă cărți designul industrial, e arta. Ca dovadă că noi avem astăzi la Universitatea Națională de Arte, secție de design. La arte, e arta. Ok. Stai puțin, scot telefonul să fotografiez un paznic de la un negru de 2 metri, nu e voie. Sir, i-am spus sunt profesor universitar la București în România și o fac pentru studenții mei. Ok. Only one. Ok. Am făcut o poză am băgat un curs. Monopost Ferrari la muzeu dar ce? Tocmai ca să le explic ce înseamnă și întreb care este elementul care are funcția de metal din baș Cei mai mulți știu să răspundă. Postamentul E un postament de muzeu este clar că ăsta este expus. Și nu este expus într-un salon de mașini, este expus în muzeu de contextul. Foarte interesant. Și ultima funcție, funcția poetică, spune Jacobson așa într-un limbaj ăsta suprarealist, e relația mesajului cu el însuși. Asta e mai greu de înțeles dacă nu o pui pe românește. Este relația dintre diferite elemente ale mesajului. Gândiți-vă, mesajul poate fi verbal. Asta înseamnă că e format din cuvinte. Ce fel de cuvinte sunt? Cum le pui Le pui în ritm Sau le pui și în rimă? Are o funcție poetică? Bun. Dacă e vizual, ce faci? Vizual înseamnă linie, culoare, formă, perspectivă. A existat, îmi scap acum... Pictorul. Și eu am unul absus. Nu exista perspectivă în pictura europeană. Dar era plată. Totul era plată Nu-mi vine acum în minte. A apărut perspectiva mai târziu. Perspectiva, compoziția, cum pun în cadru, toate astea sunt relații care dau o funcție poetică mesajului sau nu. O funcție slabă poetică sau o funcție puternică. Dacă e o melodie, relația dintre note, relația dintre melodie și text și așa mai departe. Toate lucrurile astea formează funcția poetică a limbajului, a mesajului. Și asta e foarte important pentru că de multe ori el vinde o idee mai bine decât oricare altă funcție. Cred că de aia am avut lapsusul mai devreme pentru că o luațem înainte și eu vedeam în funcția metalingvistică ceea ce fac cu succes acum artiștii de rap, hip-hop și comedianții care reușesc să ne spună adevărul Fără să ne jignească până că îl împachetează în artă și umor Nu vrea să ne facă să râdem, dar el de fapt ne spune un adevăr acolo. Și parcă mai mult ca niciodată suntem mai dispuși să auzim adevărul din gura unui artist de divertisment decât din gura unui boletician filozof sau altul Aici funcția metal-linguistică se combine cu funcția poetică, aveți dreptate. Că eu pot să folosesc funcția poetică făcându-te să crezi că ești în alt registru de comunicare. De pildă că ne hlizim, am venit să ne distrăm la stand-up comedy. Dar de fapt eu fac acolo o descriere a societății de azi. Și a unor moravuri janice pe care le avem în relația cu soția, de pildă. Păi ce face Dumitru, Octavian Dumitru Pe relația cu... El tot timpul are discursul misogin, dar este atât de stupid discursul că îi face pe toți să râdă și, de fapt îți seama că el, de fapt promovează invers, respectul pentru femeie. Este un bărbat însurat, misogin, care spune tot felul de aberații despre soția lui. De acord, dar acum nu-mi face deloc plăcere să spun chestia asta, dar mie, spre exemplu mi s-a reproșat în vara lui 2022 nu neapărat ceea ce am spus, ci rolul din care am spus-o. Deci, din nou, pe meta al limbaj, că da, am mai auzit chestiile astea dar nu ne așteptam să le auzim din gura ta. Da. În același timp cu mine, în timp ce eu vorbeam la o emisiune de divertisment, unde nu m-am potrivit, probabil, ca personaj Pe o altă scenă cântau un artist despre ceea i-ar face iubitei lui sau femeii lui. Știu. Acolo era în contextul propriu. Dumneavoastră nu erați într-un context propriu. Exact. Vă spun de ce. Fiindcă oamenii vă defineau altfel, ca sursă de... Exact. Erați și autoritate cognitivă și autoritate morală. Asta e bucnici pentru... Și să trezesc cu chestia aia, pe care dumneavoastră s-a zis că aruncați așa niște chestii la antena star, care este can-can. Deci până la urmă la capitolul de comunicare, una dintre elecțiile cele mai dure pe care le-am învățat este că de foarte multe ori rolul din care vorbești nu îți permite să bălezi atât de ușor între poetic, metalinguistic și referențial persoasă Funcția expresivă. Exact. Și dincolo ne întoarcem mai la lasul el. Cine? Cine spune Ce spune, cui spune și prin ce canal. Și a dat acolo efectul. Nu-ați găsit canalul, erați la antena star. Dar, din nou, asta e vorba despre mine, acum încearc să mă dau pe mine deoparte eu sper că mi-am învățat lecția. Nu ție niciodată asset-urile într-un exchange sau într-o aplicație de pe telefonul mobil. E același lucru ca și cum ai ține banii la saltea. Nu sunt în siguranță. Folosește un portofel rece, un cold wallet, cum este, de exemplu acest Ledger Nano X, care este unul dintre cele mai populare și cele mai sigure portofele de acest tip. Avantajul major a acestui portofel sunt cele două chipuri de siguranță redundante care în caz de furt vor face imposibilă spargerea lui prin metode clasice. Este portofelul pe care îl recomandăm mai ales pentru cei care folosesc mai multe tipuri de asseturi, au mai multe tipuri de criptomonede pentru că suportă până la 1000 instalate în același timp. Le găsești acum pe Gadget Boutique, magazinul nostru cu cele mai bune gadgeturi. Dar mă uit un pic la faptul că fiecare dintre noi, chiar dacă credem că trăim într-o societate deschisă în care putem spune orice, nu? Că până la urmă e dreptul la liberă exprimare. Există niște reguli dincolo de lege care ne limitează dreptul de exprimare pe bază de rol. A, sunt de acord. Și asta se numește psihologia omenească. Dar nu este în lege chestia asta. Nu e în lege. E o psihologie socială care are alte legi. Legile obiective ale psihologiei mulțimilor. Dacă tu ai un statut, înseamnă că decurge din el un rol. De aici decurg niște așteptări de rol. Chiar așa să numesc așteptărilor expectanțe de rol. Oamenii așteaptă la tine un anumit discurs, un anumit comportament și o anumită atitudine față. Și tu nu o faci. În momentul ăla te-ai devalizat. De ce? Ți-ai delegitimat statutul. Ai să-i promeni. De ce? Prin rolul tău. Rolul trebuie să întărească statutul. Pentru că el de ce? Corresponde așteptărilor. Și așteptărilor vin din statut. Dom'le, de aceea fiecare dintre noi trebuie, cred că, să decidem suficient de vreme în carieră cine suntem și cum vrem să fim văzuți. Asta pentru tinerii care ne urmăresc este foarte important. Să vă definiți o identitate, să știți care sunt valorile dumneavoastră. Pentru că să fie greu să ieși din ea. Da, și să vă fie dumneavoastră greu să ieși din ea Dacă tot timpul ți se anunță calci în gol, calci pe lângă rol. Și eu văd din păcate la oameni care au ajuns în funcții importante în politica românească, cum își ieși în rol. Liviu Dragnea s-a apucat de gătit. -a gătit Poate vrea să se numește rebranding vrea să se repoziționeze Păi nu, el vrea tot politică dar are nevoie de un canal de comunicare mai bun și a început să vorbească cu publicul Asta plecați la drum cu presupoziția asta că vrea să rămână publică poate nu vrea poate vrea să rămână un personaj public dar în altă zonă De unde știți? Vreți să mă convingeți că Liviu Dragnea vrea doar să mai gătească deici înainte? I don't know. Eu atât spun că nu știu Ok Dumneavoastră vreți să-mi spuneți că știți Vreți să-mi arătați că sunteți deștepti acum când ziceți că nu știți, nu? Da Mă las de sus cu nu știu Șmecherie. Asta e șmecherie nivelul borțun Dacă ați învățat ceva de aici ca să păreți mai deștepți puneți nu știu V-a plăcut funcția poetică? Mai țineți minte? Iliescu apare soarele răsare? Rimează Era și adevărată Deci țineți minte ce vă spun, că e interesant și cu asta terminăm cu Iacobson. În culturile orale, unde lumea citește puțin dar vorbește mult, rima ține loc de adevăr. Nu îi treabă cu teoria adevărului, care sunt criteriile adevărului corespondența cu realitatea, nu. Problema este, bă, sună... Italienii au prins asta într-o zi ca de non e vero, ma e bentrovato. E bine găsit. Aha, s-a potrivit. Da. În românește ar fi, bă nu e adevărat, dar sună bine. Merge. O băgăm. Iliescu apare, soarele răsare. Mamă! Asta vă dați seama un popor care de mic știe nu te uita la opinci că te pun să le mănânci. Sipuituri. La rhoră, la sârbă, la asta. În momentul în care ai pus asta cu Iliescu apare, soarele răsare, l-ai făcut să câștige alegerile. Nu mai era nevoie de discursuri. Despre programul politic și despre viziunea despre bună societate. Vă dați seama cât idioți eram pe vremea aia, cât de ușor a fost? Deci când a descălecat cu Opel Vectra în vulcan Ion Iliescu, tot satul l-am așteptat acolo în 90-91. A descălecat la primărie, s-a dat jos din Opel Vectra și tata a fost în sală și m-a salutat. Mi-a întins mâna. Era... Tata nu părea foarte impresionat. Atunci mi-am întrebat bă, de ce? Că dacă Iliescu apare soarele răsare, de ce nu-i tata impresionat? Tata mai văzuse prim-secretarii. Destui. Pusese om de frunte. Un fel de fruntaș mai greu de înrolat așa deși a trebuit să... Dar am povestit mai multe întunerice de lege cea aici când am plinit 70, așa că mi se pare încă nu revaloroază experiența de viață în o oameni care au văzut și alte vremuri, pentru că parcă parcă istoria nu se repetă dar rimează bentrovato. No, neveram ba, e bentrovato Ba, e bentrovato. Haideți să vedem și cu asta, cred că terminăm. Pe mine mă interesează tot la abordarea științică a comunicării cum se naște semnificația unui mesaj, fiindcă este foarte dificil să înțelegi dom'le, de ce unul vede un lucru și altul vede alt lucru în același lucru. Deci doi oameni se uită în aceeași direcție, din același punct și văd două lucruri diferite. E ceva neregulă. Știu, sunt căsătoriți. Sunt soț și soție. Exact. Emisător, mesaj... Și lector. De ce nu mai spun receptor? Fiindcă dacă e un om sau grup, individ sau grup, deci receptorul e uman. El are niște mobilieri interiori. Așa O limbă niște expresii, niște așteptări, o experiență de viață niște simboluri cu care se lucrează în cultura lui. Toate astea formează un bagaj cultural pe care eu l-am numit în lucrurile mele un termen provenit din antropologia culturală cultural loading. Loading e și încărcătură, dar e și bagaj, bagaj cultural. Dar e și povară. Corect. Poate fi o povară dacă nu te lasă să te emancipezi. Că de-aia fugi din țară. Da. Sau de-aia nu mă mărit cu ăsta. Sau de-aia nu mă duc în altă țară că iau alt bagaj. Da. Și eu nu pot să mă desprindă bagajul meu cultural și atunci devine o povară. Deci, cultural loading, care mă face să ies întâmpinarea mesajului cu o activitate de decodificare pe care semioticinii au numit-o lectură. Eu lecturez o realitate. Și atunci, structurile mele interne se întâlnesc cu structura mesajului. Deci dacă e să se potrivească are loc o negociere pe secundă pe fracțiunță secundă. Da. Face sens. Observați că s-a prins de becu. Deci, face sens, dom'le. Gata, am înțeles și tu despre ce vorbă. Dacă nu se potrivească what is it? Că-s că-s a. Ce-i asta? Nu mai știi ce vezi dar nu știi ce vezi. E groaznic. E sentimentul ăla de perplexitate. Bă, văd dar nu știu ce văd. Aud, dar nu știu ce aud. Mi se pare cunoscut, dar nu știu. E o voce cunoscut, dar nu știu acu' e. Ești așa. Asta înseamnă că n-ai toate datele necesare pentru a prelucra informațional mesajul. Și este îngrozitor să vezi cum se întâmplă când nu se potrivește deloc. Eu n-am deloc elemente. Știți ce se întâmplă cu mesajul ăla? Trece pe lângă mine. Așa cum o rază de lumină, dacă nu întâlnește un obiect în calea ei care să o reflecte și în funcție de frecvență reflectă o anumită culoare, se pierde în bezna cosmică. Nu mai vede nimeni. Pentru că eu o văd prin intermediul obiectului care a reflectat-o. Altfel nu o văd. Așa se întâmplă cu o Cu un mesaj. Dacă nu se întâlnește un element din bagajul meu cultural, el nu apare. Să pierdem frigul cospe Adică ca și cum sunt încă o dată un papuaș și a venit spaniolul, arată om, dar ce-mi spune el, nu înțeleg. Fiindcă ați făcut exemplul ăsta, haideți să vă zic un episod real. Cu cerirea Americii centrale și de sud de către spanioli. Columb a descoperit prima dată, a zis s-a întors la Madrid, s-a dus în audință la Regina Isabela și i-a spus Am găsit acolo aur, am găsit pietre prețioase, sunt o bogăție incredibilă, dar am nevoie de bani pentru o nouă expediție. Bine el cred a găsit o coastă indie inițială. Da, da, noile indii, da, indiile de vest. I-au făcut roz de bani, au făcut colecte dat exemplu printre primele corporații din lume. Exact. Bun, făcut pentru expediție. Să întoarce cu cai, fiindcă știa de asta că trebuie să meargă pe continent. Adică băștinașii nu mai văzusele cai. În schimb aveau în religia lor precolumbiană cum se numește acolo, o ființă magică jumătate om jumătate animal, care urma să vină să le salveze sufletul. Un mesia. Vă dați seama când au văzut zeci... De ființe miraculoase, jumătate-un, jumătate cal. Îmi s-au prins că ăla e un spaniol pe cal. Și-au lăsat arcurile jos și s-au prosternat și au zis bine ați venit. I-au tratat ca pe niște zei. Și ăștia, atâta le-a trebuit. Nu s-a mai tras în ei. S-au dus, le-au scos mărgelele, panglicile colorate. S-au împrietenit. Asta s-a dus la evitarea unui măcel. De ce? Pentru că ei au crezut că s-a prins becul. Nu. Greșit. Nu erau. Erau altceva. Dar au crezut că văd ce trebuie. La fel s-a întâmplat în povestește Claude Lévi-Strauss în cartea lui Tropice Triste când s-a dus cu echipa lui de antropologi într-un trip de ăsta că nu văzuse albii în toată istoria lor. S-au trezit cu ăștia peste ei. Era un translator dintr-un trib înrudit dar nici el nu înțelegea bine limba. Timp de o săptămână a fost chestie foarte reci, un fel de pândă reciprocă. Așa se întâmplă la popoarele astea prea puțin vizitate. Da. Primele zile sunt efectiv mute, se uită unii la alții. Da, da, da. Pentru că comunică meta, vizual. Da, da, Până a apărut un avion trimis de fundația care sponsoriza cercetarea cu alimente și cu medicamente. Și ăștia au văzut avionul ăla un bimotor de la... zia pe acolo și le aruncă sora pachete cu niște parașute. Pentru ei a fost pasărea de foc. Tot un salvator. Pasărea de foc care va veni să le salveze sufletele. Zbura, avea aripi, avea. Scotea fum, scotea fum, înseamnă că era foc Deci toate analogiile făcute au zis e pasărea de foc care a venit, iar ăștia sunt semizei. Sunt copiii ei. Trebuie să ne purtăm și au primit. După ce au făcut niște ritualuri de primire, încântat și așa mai departe. Iată deci cum structura simbolică a aparatului, eu pot să dăm acum observați, l-am pus la sfârșit. Structuri simbolice. Simboluri, mituri, ritualuri. Exact ce am povestit. Dar primele sunt logice. Sunt infralogici, inteligența multiplă știți că avem inteligență operațională, inteligență emoțională, inteligență muzicală inteligență spațială, inteligență kinetică da? Am văzut de curând campionatul european de gimnastică ritmică Este incredibil ce fac fetițele alea acolo. E inteligență kinetică. Sau la ping-pong. Sau la ping-pong. Viteza extraordinară. Messi. Hagi, Nadia Comăneci, să stai tu pe o bârnă atât de lată și să sari și să te rotești în aia și să cazi tot pe ea, toate astea țin de inteligența kinetică. Sunt tot tipuri până la inteligența spirituală legătura cu transcendența. Percep gândești un lucru care nu se poate vedea. Lucrurile astea sunt... Dacă ele nu se potrivesc, dacă un tip cu inteligență emoțională care tinde spre zero se întâlnește cu un tip cu inteligență emoțională capabil de empatie și de compasiune, ce credeți că rezultă Ce comunicare ai? Ăla fără inteligență emoțională să-l facă pe ăsta un fraier care plânge din orice, iar pentru celălalt ăsta o să pare un animal cinic. Un om imposibil. Sau poate să căsătorești și echilibrează. Da, și ea o să-l transforme pe el și o să-l facă un om mai bun. În cadrul unei convenții sociale care îi obligă să stea împreună. Raționalități diferite, domnul Bucnici. Noi avem impresia că rațiunea este universală. Știm de la Descartes o gogomănie că rațiunea e prima lui frasă din discurs asupra metodei. Rațiunea este egală împărțită la toți oamenii. Wrong. Nu e. Nu suntem toți la fel de raționali Și crede că rațiunea este una și aceeași. Nu este. Sunt raționalități diferite care sunt setate cultural. Pentru un indian care este hindus, natura e sfântă. Ea nu trebuie contemplată, trebuie divinzată, nu trebuie transformată. Pentru un european, un iudeocrăștin. Natura este un obiect care trebuie transformat în interes omului. Unde o să apară valoarea, eficiența ca valoare? La hinduși sau la iudeocrăștini? La iudeocrăștini. Pentru ăla eficiența nu există ca valoare. De-aia n-au averi, de-aia n-au tehnologie. Noi avem Păi noi ne interesează rezultate cât mai multe. Un pic de școală britanică a ajutat acum, spre exemplu m-am uitat în topul performanței unicornilor ca șef de startup-uri. În momentul ăsta cei mai mulți sunt indieni. Da. Știți ce au făcut englezii acolo? Au creat a treia cultură. Indici nu aveau limbă națională, aveau câteva mii de dialecte. S-au dus cu engleza și actuala limbă oficială din India este plină de englezisme. Să vedem filmele indiene. Deci au creat o a treia cultură O sinteză între cultura britanică și culturile locale care a devenit cultură națională. Le-au făcut un bine extraordinar, dar după ce s-au retras. Cât au fost acolo vă dați seama, să simțeau o stracizare. Mai erau multe lucruri de rezolvat în India, dar poate vorbim altădată. Da, de acord. Mai am un exemplu dat la lingvistice. Povestea lui Marin Preda. El o povestește... Multă lume mă întreabă unde apare asta, în ce roman. Nu e niciun roman. E într-o carte de Florin Mugur, un tânăr poet din anii 90, convărbit cu Marin Preda. Este o carte de dialoguri. Un fel de podcast pe hârtie. Un podcast pe hârtie. E un podcast avant la letră, așa e. Dar apareau rar. Erau periculoase pentru regim, pentru că acolo omul se destăinuia, spunea lucruri care nu se spun altfel. Și de aici nici nu s-a mai tipărit. A avut un tiraj mic, puțină lume o știe, eu am citit-o, am acasă. Povestește Marin Preda cu un țăran din Taylor, mă-nvine la București să-și vadă copiii. Și-a spus, la ce oră ajungi tată? Păi eu cobor în gara Basarab la ora cu tare. Păi vezi că noi nu suntem acasă. Ambea după 5-5 jumate ajungem. Păi și eu ce fac până atunci? Ema tale autobuzul, vezi că la capul de linie este grădina zoologică, știm că-ți plac animalele, du-te acolo și stai 4-5 ore, zice, și porc mă vii și noi suntem acasă. Bine taică se duce la grădina zoologică, vede porcul mistrez, da, zice, ăsta porc mai urât, porc rămă are urât lupul, un câine mai mare, mai... seamănă cu alcutarea de la deală. Avea în sat un câinelup. Zebra, uite un căl în pijamă, ce interesant să uite, nu știu ce. Ajunge la girafă se întoarce, se mai duce la porumbei, mai vine, se mai uită, se duce la lebede. Alea erau niște gâște cu gâtul mai lung, vă dați seama. Pentru toți avea un cuvânt, pentru asta nu avea. Și după patru ore spune Marim Preda, pleacă zicându-și în sinea lui, așa ceva nu există. Ce țăran filozof. Așa ceva nu există Are dreptate. Heidegger, cel mai mare filozof al Germaniei spune unde există limbaj există o lume. Unde nu, nu. Deci pentru că eu nu am limbaj prin care să structurez Percepția lumii, n-are cum să existe o lume a unui. Limbajul este o condiție fundamentală a existenței unei lumi. Dacă nu poți să-i dai nume nu există pentru tine. Exact. Asta face. Un mare scriitor povestește asta ca să înțelegem noi un lucru pe care filozofii germanii l-au înțeles în câteva sute de ani. Un mare scriitor ca mai repede, a priceput și o bagă în gura unui țăran. Așa ceva nu există fiindcă n-avea cuvânt pentru ea Da, da, ce înseamnă comunicarea, ce înseamnă cartea, ce înseamnă să dăm nume unor obiecte pe care nu le-am văzut niciodată. Așa am învățat cu toții că balenele nu sunt tocmai ucigașe, că nu prea mănâncă oameni, deși mobitic. E balena ucigașă, da. Exact. După care am înțeles că balenele, chiar dacă sunt așa mari, nu sunt periculoase pentru noi, ba din potrivă ne sunt folositoare și ar trebui să avem grijă de ele. Și puțini dintre noi au văzut balene. Dar știm cum arată și înțeles că decât și povestea și știm că sunt folositoare. De aceea e importantă nu până la urmă, limbajul și comunicarea, ca să putem să înțelegem și chestii pe care nu le-am văzut cu ochii noștri. Sau cum a mai zis un român isteț, ca să zic așa înțelept, că o pădure virgină este unde mintea omului n pus niciodată piciorul. Ce român? Ce român? Nu știu, nu-l cunosc. E apocrifă. Interesant. O pădure virgină este unde mâna omului n-a pus niciodată piciorul. A început să băge toate cuvintele într-o frază. Da, interesant. Bun. Așa este. Deci dacă nu ai văzut-o, nu există, nu? Da. Și asta pregătește o idee fundamentală pe care putem încheia episodul ăsta. Limbajul nu e doar instrument de comunicare, e și instrument de gândire și de cunoaștere Așa este. Dacă nu gândim nu cunoaștem și dacă nu cunoaștem, nu avem ce comunica. Deci noi nu ne dăm seama de unitatea dintre gândire, cunoaștere și comunicare. Eu am scris o întreagă carte, se numește Bazele Epistemice ale Comunicării, în care încerc să arăt unitatea dintre cunoaștere și comunicare. Nu cunoști suficient, cunoști greșit, comunici prost, comunici greșit. Și multiplici eroarea. momentul în care ai capacitatea de a gândi corect un limbaj corect fără noțiunii neclare, ai un limbaj care te ajută să cunoști riguros, de-aia avem nevoie de limbaje de specialitate, până la urmă poți să comunici corect și să contribui la o lume mai bună. Iată de ce... Aici uitați, vroiam să vă spun care este efectul existenței bagajului cultural. Deci există o cunoaștere tacită care filtrează semnificația. De ce e important asta? Pentru că, de multe ori, noi nu suntem conștienti de ceea ce zace noi, acest capital cultural, și noi luăm în considerare doar ceea ce este explicit. Uitați ce pun eu acum pe ecran, este explicit. Dacă aș fi la școală aș pune pe tablă. Dacă aș scrie o carte, aș pune în pagină. Sunt lucruri explicite, dar noi avem și o cunoaștere tacită, dacă nu suntem conștienți. Și uitați ce desen am făcut aici. Am odată sus piramida cunoașterii astea. Sus am codul. De cod, toți suntem conștienți. Vorbim română sau engleză vorbim într-un limbaj Cunoașterea explicită e sub el, că limbajul este produsul cunoașterii explicite de-aia putem învăța limbi străine și jos am cunoașterea tacită dacă nu suntem conștienți. Asta filtrează domnul Bucnici. Uitați, dacă am o studentă întârziată să grăbește să ajungă la ore ăsta e mesajul trece prin cunoașterea tacită și se duce la un student ce credeți că vede studentul? O colegă drăguță O colegă drăguță chiar o posibilă parteneră Se știe lucrul ăsta despre facultăți că eu sunt un loc potrivit unde să-ți cauți parteneri de viață și de business Da, e și bine să te duci la facultăți bune. Da, ca să găsești parteneri de viață buni Și viitorii colegi de business. Exact. Corect Profesorul ce vede în ea? Un elev întârziat Atât Dacă e profesor autentic. Pentru el e o studentă. Și secretarea facultății? O vede o absență. Sau o vede... nu știu. Iar vine asta pe capul meu. Altă problemă. Au și ele viață greasă, știți secretarele. Și știți ce. Ele combină muncă de birou cu muncă de relație cu publicul. Și tot timpul sunt întrerupte. Deci ele trebuie să facă tabele corecte să le împace, să treacă note în catalog, să... Tot timpul au ceva de făcut dificil, riguros. Și bună ziua, îmi spuneți și mie tot timpul. Degeaba pui pe ușă program cu publicul întregul. Cu publicul nu se aștepte. Și intră peste tine. Și ele de multe ori devin nervoase. Să explică de ce. Corect. Deci eu glumeam aici dar mă rog. O altă problemă. O studentă la care ea nu o să... Eu știu. Așa. Am încercat să arăt în acest carton cum cunoașterea tacită a fiecăruia în funcție de vârstă, de sex, de poziție profesională, dă o altă semnificație obiectului pe care îl percepe. Iată de ce... Venim cu toții cu bagaj. Venim toți cu bagajul la noi. Ca studenta cu gentuța. E pozitiv când zici bagaj. E bine să ai bagaj, nu? E rău când îl pierzi, când nu mai ai. Bagaj e bine să ai. E rău când e pe o vară. Ok. Bun. Încă episod valoros. Aș mai adăuga doar o chestie pe care aș vrea să o zic mai devreme, dar n-am vrut să vă întrerup. Dintre toate limbile pe care le cunoașteți, care dintre ele vi se pare mai poetică? Care dintre ele vi se pare mai precisă? Care dintre limbile pe care le știți vi se pare cea mai echilibrată? Cred că limba cea mai precisă e germana. Asta e lucrul știut, este limba tehnicii. Și e a tehnicii pentru că are o capacitate extraordinară de a construi cuvinte noi în combinație altora. Exact. E foarte descriptivă. Sigur Și atunci poți să te duci la punct ochit, punct lovit. Aterizare la punct fix. Din punct de vedere lingvistic. Nu ai cum să ratezi. Da O cuvinte din foarte multe litere dacă își pun minte. Da. Și pentru mine cred că pentru mine asta ar fi o limită principială. Nu că e limită acum, dar dacă înveți... Nu. E imposibil să pronunți în limba germană. E... E un fel de dislexie, nu știu pe care o am la astfel de cuvinte și limbă cu cuvinte foarte... Nu le văd, nu le pot pronunța, nu le pot reține E bruscă e frustă e rece. Dar e riguroasă Dar e riguroasă, e o limbă riguroasă. Și foarte descriptivă. Ok. Cea mai poetică mi se pare italiana. Are o sonoritate și o și o blândețe, o frumusețe o... Vorba lui Santorini, la grande bellezza. Marea frumusețe. O găsești în limba italiană. Toată civilizația italiană e dominată de frumusețe ca valoare tutelară. E ceva extraordinar. O să spuneți, dar franceza nu îi se pare? Nu. Franceza e mult mai germanică decât credem noi. Ne place să credem că sunt frații noștri. Sunt franci, totuși. Sunt franci Exact. Franci romanizați. Exact. Și elementul al francilor elementul saxon, continuu să există. Exact. Sunt destul de riguroși. Și asta, să știți că o spune Cioran. Cioran are un film foarte interesant. E un film făcut de Gabriel Icianu după 1990. S-a dus la Paris La vizitatea. La vizitate. Și are un film care s-a vândut prin librării pe casetă. Cu un vorbiri cu Emil Cioran. Și la un moment dat îl întreabă, cum e cu limba franceză V-ați acomodat în ea? Ți-ai fost recunoscut cel mai mare stilist al limbii franceze? Da, dragă dar nu mi-a plăcut, zice, pentru că eu când am venit din limba română în limba franceză am avut impresia că am intrat într-o limbă de contabil. Este o limbă mult prea rațională pentru sufletul meu românesc. Zice, aveam e ca și când... Faci o comparație acolo nu țin minte cum, o faci între un artist și un contabil, ceva de genul ăsta. Deci o limbă e totuși limba lui René Descartes, trebuie să ținem cont. E foarte rațională, e logică și Cioran a fost lovit de nouătatea asta. Deci funcția poetică nu-i aș aplica-o prea mult. Aș prefera să zic de limba italiană. Și ultima, limba, v-ați mai întrebat ceva? Cea mai echilibrată? Cea echilibrată. Păi cred că e limba engleză. Le are pe toate. Și este interesant de povestit cum scriitorul... scriitorul Petru Popescu. Care era tânăr scritor în limba română, care avea o condiție extraordinară de bună aici. Luase premiul Uniunii Tineretului Comunist pentru proză. Proză scurtă un volum prins s-a numit. Pe urmă Dulce Camiera e glonțul patriei. Pe urmă cărții publicate, premiate, ales în Comitătul Central al Partidului Comunist Român și îndrăgostită de el Zoya Ceaușescu, soția dictatorului. Fica. Fica. Am zis soția, scuze. Fica dictatorului Zoya Ceaușescu. Și ăsta pleacă din țară. Întrebat la Europa Liberă de ce a spărăsit România. Și avea să toate... Ei s-așteptau să spună din rațiuni morale, nu suport un astfel de... Regim totalitar care încalcă drepturile omului, vreau de la el un discurs politic. Și îl dă un discurs literar. Și spune, pentru că am simțit că limba română nu mă mai ajută să-mi exprim toate trăirile și toate sentimentele și toate ideile. Dar limba engleză da, în limba engleză pot să exprim orice. Și eu ca scritor am simțit nevoia să plec. Și știți că a ajuns la Hollywood, a fost mare scritor de scenarii cu filme premiate. Deci și-a făcut o carieră în America în limba engleză. Spunând că limba română nu-l mai ajută. Vă dați seama ce reacții din partea naționaliștilor Era săptămâna culturală a capitalei condusă de Eugen Barbu, adjunct Corneliu Vadim Tudor, în plină tinerețe. Au sărit pe el să-l facă praf. Trădător de neam, trădător de limbă Cum poți să spui așa ceva? Uite că poți. Pentru că sunt limbi care îți permit Să exprim o gamă mai largă de sentimente și idei decât alte idei. Care e problema? Încă o dată avem noi niște idei preconcepute în legătură cu limba noastră și cu talentul și cu posibilitățile noastre. V-am întrebat asta în legătură cu limbile pentru că în foarte multe moduri este cel mai simplu mod de la care catalogăm pe cineva sau evaluăm pe cineva și există obiectiv și subiectiv în oricea facem. Plecând de la limbă, de la felul în care ne exprimăm și am mai vorbit noi aici despre faptul că mai mult de 95% din ceea ce vorbim nu e ceea ce spunem ci cum spunem. Dar despre asta mai vorbim și altădată. Iar și un episod interesant despre fuga din România Nadiei Comăneci care a fost judecată aspru despre faptul că atunci când a ajuns acolo, inclusiv jurnaliștii americani au rămas uimiți că nu am vinovățit regimul așa cum s-a așteptau ei, deși ea fugise din comunism. Da. Ea pur și simplu era o sportivă care pur și simplu a vrut libertate și n-a mai suportat frigul. Din București, din casa în care stătea. Dar mai mult am vorbit cu Stăjorel Olaru într-un IGDLCC pe care, dacă nu l-ați văzut vi-l recomand. Te ajung și pentru acest episod. Mai avem destule în această serie, în secțiunea de membri de pe acest canal de YouTube. Vă mulțumim încă o dată mai ales membrilor care ne susțin cu donațiile lor lunare pentru a vă oferi acest masterclass de comunicare împreună cu profesorul Borțun, care îi mulțumesc încă o dată. Și până data viitoare să vă fie numai bine!