Bună ziua, dragii mei! Tema de astăzi se referă la mușchiul cardiac și, bazat pe această temă, am ales câteva întrebări din capitolul 8, Sistemul Circulator, și din capitolul 3, Țesuturi Excitabile. Întâlnim în capitolul 3, Țesuturi Excitabile, întrebări despre miocat și aceasta deoarece fibrele musculare, striate, netede și de tip cardiac împreună cu fibrele nervoase sunt cele două categorii de celule din organism capabile să genereze potențiale de acțiune. acțiune, proces numit excitabilitate.
Odată generate potențialele de acțiune sunt conduse prin neurilemă și sarcolemă și apoi prin sinapse chimice sau electrice celurilor adiacente, proprietate numită conductibilitate. Deci excitabilitatea generarea potențialului de acțiune și conductibilitatea, conducerea potențialului sunt două proprietăți specifice numai fibrelor musculare și fibrelor nervoase. Fibrelor musculare li se mai adaugă o proprietate și anume contractilitatea, adică capacitatea acestor fibre de a se scurta și de a genera procese mecanice.
Acum să vedem în ce constă structura miocardului. Miocardul are în structura sa două categorii de fibre musculare. Fibre musculare modificate, specializate în generarea potențialului de acțiune și care formează... țesutul de comandă, excitoconductor sau țesutul nodal și o altă categorie de fibre musculare care sunt capabile de contracție și care realizează țesutul contractil sau de execuție sau de lucru.
Fibrele musculare de tip cardiac au trăsături intermediare între fibrele striate și cele netede, au un singur nucleu la fel ca și fibrele netede și au miofibrile organizate în sarcomere la fel ca fibrele. Fibrele striate. Dar spre deosebire de acestea, fibrele musculare sunt mai scurte, mai plate și uneori ramificate.
De asemenea, au la conexiunea dintre ele trii scalariforme sau discuri intercalare. Aceste discuri intercalare solidarizează fibrele musculare între ele prin intermediul desmozomilor. Desmozomii sunt fibre citoplasmatice.
periferice cu aspect radiar formate din glicoproteine cheratinizate și aceste fibre converg spre membrana plasmatică care devine mai îngroșată și prin care se leagă celulele adiacente între ele permițând grupurilor de celule să funcționeze ca o unitate. Deci fibrele mușchiului contractil funcționează ca o unitate. Și astfel de structuri citoplasmatice de tipul desmozomilor sunt specifice sesuturilor supuse unui stres mecanic puternic, cum este epiderma și miocardul.
La nivelul striilor intercalare se creează și joncțiuni de tip gap. Aceste joncțiuni de tip gap sunt niște canale ionice și care realizează sinapsele electrice între fibrele moților. musculare, prin care curentii citoplasmatici de la o celulă trec în ambele direcții, asigurând propagarea impulsurilor în toată masa musculară. Tesutul ex-citoconductor este format din celule nodale, celule musculare specializate, formate în timpul dezvoltării embrionare și începând de la 3 luni, aceste celule sunt capabile să se autostimuleze, adică să producă depolarizarea celulelor și generarea potențialului de acțiune. Odată generat, potențialul, așa cum am spus, se propagă în ambele direcții, zona depolarizată se repolarizează și este flancată de două zone depolarizate prin care se vor genera din nou potențiale de acțiune.
Celulele nodale sunt grupate astfel. În sinusul atriului drept, în apropierea deschiderii venei cave superioare, se află nodulul sinoatrial. Este denumit stimulator cardiac, deoarece prin depolarizare creează potențiale de acțiune, imprimând inimii un ritm sinusal de contracție de 70-80 de contracții pe minut.
Inițiat de nodul sinoatrial și răspândit în mai multe ori. masa atrială, imprezința primă și depolarizarea și generarea potențialului de acțiune și nodulul atrioventricular, care se află în septul interatrial. De la nodul atrioventricular pornește fasciculul his, care prin ramificațiile rețelei purchinje ajunge în miocardul ventricular.
Fasciculul his aflându-se în septul interventricular, iar rețeaua purchinje în miocardul ventricular. Deci, prin aceste unde de depolarizare și repolarizare se generează curenții electrici în miocard, curenți care pot fi înregistrați grafic, generând electrocardiogramă. Observând undele de electrocardiogramă, constatăm că unda P reprezintă depolarizarea atrială și în urma depolarizării se generează potențial de acțiune și aceasta va genera contracția miocardului atrial, sistola atrială. Deci după depolarizarea atrială urmează sistola atrială.
Apoi se produce depolarizarea nodulului atrioventricular transmisă prin fasciculul his și rețeaua purchinje la miocardul ventricular. Depolarizarea ventriculară este reprezentată de unda QRS. Unda QRS are două unde descendente mai scurtă Q și mai lungă S și o undă ascendentă R.
Pe parcursul depolarizării ventriculare reprezentată grafic prin unda QRS se produce repolarizarea atrială. Ca urmare a depolarizării și a generării potențialului de acțiune în miocardul ventricular se va produce sistola ventriculară. Reprezentarea ventriculară.
reprezentată prin această linie dreaptă. După depolarizarea ventriculară, urmează unda T, care reprezintă repolarizarea ventriculară. Deci, ce este electrocardiogramă? O succesiune de unde de depolarizare și repolarizare înregistrate grafic. Și acum să vedem cum răspundem la întrebările din capitolul 8. Din capitolul 8, sistemul circulator, prima întrebare la care ne...
ne referim este referitor la activitatea cardiacă. Întrebarea numărul 20. În timpul sistolei ventriculare se deschide valva mitrală. Păi dacă s-ar deschide valva mitrală sângele ar trece în timpul sistolei înapoi în atru, de unde a venit. Deci nu este corectă. Pe electrocardiogramă, unda T reprezintă repolarizarea ventriculară.
Este corectă. C. În cadrul complexului ventricular, unda S este precedată D. Debitul cardiac participă la determinarea presiunii arteriale. De asemenea este corectă.
Cu cât debitul cardiac este mai mare și presiunea este mai mare. Sunt factori direct proporționali. Se influențează direct proporțional.
Impulsurile care ajung la nodulul atrioventricular sunt transmise de fasciculul his. Impulsurile care ajung la nodulul atrioventricular sunt transmise de fasciculul his spre rețeaua purkinje. Deci nu fascicule transmit la nodul, ci nodulul transmite la fascicule. La fasciculele his, nu invers. Referitor la centri de automatism cardiac.
Cardiac. Se poate afirma că sunt alcătuiți din țesut nespecializat, din condră, este un țesut foarte specializat, excitoconductor. Nodulul atrioventricular este situat între două atrii în septul interventricular, dacă între două atrii, septul interatrial. Nodulul sinoatrial este situat la nivelul peretelui superior al atriului drept, nu stâng.
situat la nivelul septului interventricular este corect. Nodulul sinoatrial este responsabil de ritmul sinusal cu frecvență de 70-80 de contracții pe minut. Este corect. Întrebarea 34. Undele vizibile pe electrocardiogramă au următoarea semnificație. Unda P, depolarizarea atrială, corect.
Complexul QRS, depolarizarea ventriculară, corect. Unda T, repolarizarea atrială, corect. Popularizarea atrială nu este vorba de Repolarizarea ventriculară. Repolarizarea atrială este mascată de unda QRS, deci nu se observă pe electrocardiogramă. Repolarizarea atrială.
Complexul QRS, pauza dintre depolarizarea atrilor și a ventriculelor. Nu. Pentru că depolarizarea ventriculelor este unda QRS.
Unda T, repolarizarea ventriculară. Corectă. Selectați afirmațiile corecte referitoare la fiziologia inimii. Depolarizarea ventricului precede depolarizarea atriilor. Nu!
Depolarizarea atrilor precede depolarizarea ventricului. Inima este învelită la exterior de pericard. Inima este învelită la exterior de epicard, foița a pericardului. Nu este corect.
La nivelul septului interventricular, potențialul de acțiune se propagă dinspre nodulul atrioventricular spre apex. E adevărat, prin fascicul lui His vine până la la apexul inimii. Mușchii papilari mențin tensiunea în cordajele tendinoase și previn refluxul sângelui din ventricule în atrii.
Este adevărat, cordajele, când mușchii papilari se contractă, deci miocardul ventricular se contractă, cordajele tendinoase închid foarte bine valvele cu spide. Valvele atrioventriculare permit scurgerea sângelui dinspre ventricule spre atrii, nu că este invers. Să vedem în capitolul 3, țesuturi excitabile.
Din capitolul 3, țesuturi excitabile, începem cu întrebarea numărul 10. Selectați afirmațiile false privind joncțiunile de tip GAP. Permit citoplasmei unei fibre musculare cardiace să comunice cu cea a fibrei învecinate. Este adevărată și noi trebuie să luăm false. Se găsesc la nivelul mușchiului cardiac, e adevărat, sunt conexiuni speciale. prezente între celulele musculare cardiace.
Este adevărat, le întâlnim numai la celulele musculare cardiace și la atât. Iar desmozomii întâlnim și la tesutul epitelial, dar joncțiunile de tip gap numai în mușchiul cardiac îl întâlnim și este vorba de aceste sinapse electrice prin care se transmite potențialul la nivelul mușchiului cardiac. D.
Se găsesc la nivelul mușchilor scheletici. Nu permit citoplasmei unei fibre musculare striate scheletice. Deci la fibrele musculare striate scheletice nu întâlnim și de aceea răspunsurile fiind false luăm de D și E. 13. Fibrele musculare cardiace sunt conectate prin desmozom.
Da? Desmozomii sunt specifici fibrelor cardiace și țesutului epitelial. B.
Discurii intervertebrale. B. Discurii intercalare sau intercelulare.
Discurii nu intervertebrale. Nu-i corect? Fibre nervoase. Nu.
Ion de calciu. Nu. Jonțiuni de tip gap.
Da. Nu. Întrebarea numărul 45. Despre fibra musculară cardiacă se poate afirma următoarele.
A. Are forma alungită și fusiformă, nu, este specifică în mușchilor, fibrelor netede. Prezintă mai mulți nuclei dispuși periferici, specific fibrelor striate. C. Se contractă sub acțiunea sistemului nervosomatic, nu, intră în alcătuirea peretelui inimii, adevărat, prezintă la nivelul discurilor intercalare conexiuni speciale de tip GAP.
De asemenea, este corectă. Întrebarea numărul 50 din capitolul 3. Mușchiul cardiac se caracterizează prin a. Alcătuirea din fibre musculare alungite fusiforme nu, poziția periferică a nucleilor nu, celule musculare conectate între ele prin discuri intercalare.
Corect. Cea mai mare capacitate de a rămâne contractat? Păi nu, că dacă ne... rămâne mult contractat, nu se mai poate relaxa, nu poate intra în diastole.
Prezența striațiilor la nivelul fibrelor musculare. Da, e vorba de discurile clare și discurile întunecațe, benzile A și I. Organizarea în sarcomere. 52. Care dintre următoarele afirmații cu privire la țesutul muscular sunt adevărate?
Sistemul cardiovascular conține în structura lui atât fibre musculare striate cât și netede. Ești? Este corectă. B.
Este unul dintre cele cinci țesuturi de bază. Este de asemenea corect. C.
Este incorrect. Sunt patru țesuturi de bază, nu cinci. Scuzați. C. Miofibrilele de la nivelul sarcolemei Au o lungime de peste, păi nu la sarcole, mă, că sunt în sarcoplasmă miofibrilele. Filamentele de miozină sunt ancorate la nivelul liniei Z, nu cele de miozină, e vorba de cele de actină.
În timpul contracției, filamentele opuse de miozină sunt atrase de-a lungul celor de actină. Este invers, cele de actină sunt atrase de-a lungul celor de miozină. Deci la întrebarea 52 avem un singur răspuns corect A.
Și aici vreau să vă mai aduc o precizare. Am fost și eu șocată când am găsit o întrebare în care era vorba despre țesutul osos în care se află fibre musculare netede Și am stat pe gânduri despre ce este vorba De fapt și în țesutul osos și în sistemul cardiovascular întâlnim fibre netede în pereții vaselor de sânge Deci țesut muscular neted îl întâlnim și în sistemul osos dar în vasele de sânge din țesutul osos. Așa cum și aici, întâlnim și striat și cardiac.
Adică, mușchiul inimii este striat, iar al vaselor de sânge, în structura vaselor de sânge, întâlnim musculatură netedă. Și închei aici, aducându-vă o precizare care este bine să o cunoașteți. Țesutul excitoconductor al inimii, capabil de a imprima inimii. un ritm și de a se autostimula și de a genera potențiale de acțiune, mai avem în organism un grup de celule capabile de autostimulare și anume sunt cele din bulb, din nuclei inspiratori bulbari.
Și aceste celule sunt capabile de autostimulare. Și astfel, dacă țesutul nodal, începând din a treia lună și pe... Pe parcursul întregii vieți este capabil să genereze potențiale de acțiune cu anumită ritmicitate și neuronii din nucleul bulbar inspirator sunt capabili de generare a potențialelor de acțiune și începând încă de la naștere. De la primul strigăt al copilului când plămânul se umple cu aer, începe să se declanșeze.
potențialele de acțiune prin care se imprimă ritmul respirator. Ritmul respirator este imprimat de acest țesut capabil să genereze potențiale de acțiune descărcate spre musculatura inspiratorie. Și aceste două procese, respirația și circulația, sunt procese care sunt generate prin autostimularea centrilor nervoși și se... desfășoară ritmic pe tot parcursul vieții, întreținând viața însăși.
Ambii centri pot fi influențați de factori externi, prin intermediul sistemului nervos vegetativ, modificând însă ritmicitatea lor, dar ei nu se autostimulează prin stimul extern, ci prin propria lor capacitate. Dar factorii externi pot să influențează. potențeze ritmicitatea lor.
Sper că informațiile mele vă vor ajuta să vă descurcați la examenul care vă așteaptă. Eu vă doresc succes și spor la învățat. La revedere!