Într-o zi din primăvara anului 2016, o bătrână iese din sediul unei bănci aflate într-o zonă centrală din Oradea și se îndreaptă spre o stație de tramvai. Un bărbat o urmează îndeaproape. Această secvență este doar un punct pe un panou investigativ care în ultimii ani s-ar fi putut construi într-un birou de poliție. Indiciile au fost destule și au fost la vedere, dar autoritățile statului au făcut prea puține eforturi pentru a le pune cap la cap. Am încercat, cu instrumente jurnalistice, să reconstruim noi tabloul mai larg al unei povești imposibil de ignorat. Doamna Buzdugan Aurora, din câte mi-a spus ea mie, a fost proiectant la Căile Ferate Române. O cunoșteam, că venea săraca, venea în fiecare lună să își plătească dările pentru că era singură și n-avea pe nimeni. N-am știut atunci... Din prostie în prostie, tanti Aurora! Nu vreți să mă ascultați de fel! Aveți impresia că eu vă vreau răul? Da' de unde! Dacă aș avea impresia asta, n-aș veni să mă consult cu dumneavoastră... Era foarte discretă, n-avea încredere în nimeni. Eu am căutat să ajut și știam că e singură, i-am adus și medicamente. Mă trimitea după cuponul de pensie, la poștă. Copii avea? Nu, nu știu să fi avut. N-avea pe nimeni, deci chiar nimeni nu intra în casă la ea. Chiar nimeni. I-am spus de nenumărate ori, găsiți pe cineva să vă îngrijească, că aveți bani, tanti Aurora, puteți trăi ca o prințesă. Nu, n-a vrut pe nimeni în casa ei, că a zis că toată lumea o fură, avea obsesia asta. Aurora Buzdugan avea aproape 90 de ani și locuia singură în apartamentul său din Oradea. Rutina de femeie retrasă și suspicioasă, pe care vecinii o cunoșteau de mulți ani, s-a schimbat însă brusc în primăvara anului 2016. La un moment dat, a venit cineva să plătească pentru doamna Aurora. Și eu am întrebat cine este. Mi-a zis că este un nepot mai îndepărtat și eu chiar m-am bucurat. Am întrebat-o, da, am întrebat-o. Dacă a fost cineva să plătească pentru ea. Da, zic, un nepot, tanti Aurora. Și a zis că „eu n-am niciun nepot.” Zic, unde l-ați cunoscut? Și mi-a zis că l-a cunoscut pe tramvai. Tânărul din tramvai părea să fie destul de prezent în viața bătrânei. Nu îi plătea doar întreținerea, ci o însoțea și la medic. Da, la un moment dat a venit după rețetă însoțită de un tânăr și eu am întrebat cine îi tânărul, și-a zis că l-o întâlnit pe tramvai și că o îngrijește și că... era foarte fericită, deși nu mi-am explicat cum se transferă o pacientă, care e singură, care nu are pe nimenea, care are pensie mare. și mi se pare că e ceva suspicios. De atuncea nu mai știu nimica. Ea a zis că are grijă de ea la început, că îi aduce mâncare, că îi aduce de toate. În ce privește mâncarea, nu am... Ce să-i reproșați. Nu am nimic... Însă am pentru soție-sa... Adusu-vă buletinul? Nu! Nu! Nu, nici acuma. Din discuțiile pe care Aurora Buzdugan le purta cu vecinii de bloc, rezultă că bărbatul pe care îl cunoscuse în tramvai și pe care îl numea Sebi, o vizita împreună cu o femeie. Cei doi ajunseseră să controleze viața bătrânei, astfel încât aceasta nu mai putea face nimic fără acordul lor. Dar degeaba ne consultăm, dacă tot faceți ce vă spune Sebi. I-am spus că am nevoie, neapărat, dar neapărat am nevoie de buletin, că... Dar ferească Dumnezeu, vă îmbolnăviți, nici la spital nu vă primește fără buletin. Nicăieri! Poftim? Nici la spital nu vă primește fără buletin, nicăieri. Nicăieri, dară. Pe urmă, mi-a zis că i-a făcut card. Și zic: „tanti Aurora și cardul îi pe numele dumneavoastră?”, am întrebat-o. „Nu, nu, nu”, zice, „el”. „El, lui i-am făcut card. Eu n-am card.” Și atunci i-am spus, da' tanti Aurora, cardul trebuia să fie pe numele dumneavoastră. A zis că „eu n-am, numai card de sănătate”. Îs la Banca Transilvania. Numa bine, că el are card acolo și acolo n-o să mai aveți niciun leu, tanti Aurora. El are card la Transilvania. Da, da. Și eu n-am card la Transilvania. Da' numa' prostii faceți, numa' prostii faceți. Da’ dacă nu mi-o dat, nici n-am știut ce-i ăla card! Și mi-a fost clar atuncea că... na, nu-i pe mâinile cele mai bune. Și, la un moment dat, șeful de scară m-a atenționat că n-a mai văzut-o pe tanti și nu care cumva să se fi întâmplat ceva cu dânsa. Îngrijorată de dispariția femeii, administratora blocului l-a sunat pe bărbatul care se insinuase în rolul de îngrijitor al Aurorei Buzdugan. Și l-am întrebat. Zic: „unde-i tanti Aurora?”. Și mi-a zis: „la noi”. „Unde la noi?” Și a zis: „la Mihai Bravu”. Da' cum așa? Păi că „am găsit-o căzută în casă”. „Bun, dar dacă ați găsit-o căzută în casă, primul lucru trebuia să o duceți la un spital, să chemați salvarea, nu?” „Păi nu, că între timp și-a revenit și am dus-o acasă și acum e ok și...” La Mihai Bravu era. De unde era Sebastian ăsta? Nici nu știu, doar numele de familie. O bătrână de aproape 90 de ani, cu probleme grave de sănătate și fără familie, dispăruse practic de acasă, iar vecinii ei aveau o singură informație. Un bărbat pe care femeia abia îl cunoscuse spunea că a dus-o la locuința lui din Mihai Bravu, un sat din comuna Roșiori, situat la circa 30 de kilometri de Oradea. Și sigur că eu am anunțat sectoristul pentru că... Ați anunțat poliția. Am anunțat poliția, pentru că trebuia să anunț, deci... îți pleacă cineva din asociație când știi că nu are pe nimeni, eu trebuie să anunț poliția. Eu mi-aduc aminte că l-am sunat pe domnul polițist și l-am rugat frumos să vorbească cu șeful de post de acolo din Mihai Bravu și să mai treacă pe acolo, să vadă, să știm ce-i cu tanti totuși, că... na... El nu mi-a mai spus dacă a vorbit cu cineva sau nu. Eu l-am rugat, dar... nu știu dacă a vorbit. Trei ani mai târziu, în 2019, un bărbat din Beiuș pleacă în grabă spre Oradea după ce bătrânul căruia îi administra mai multe proprietăți nu-i mai răspunsese la telefon de câteva zile. Am venit la Oradea, m-am prezentat la locuința pe care o deține, una dintre locuințele pe care o deține din Oradea. Am sunat, am sunat pe telefonul fix, am sunat pe mobil, am sunat la interfon, nimic. Eram neliniștit că nu stătea fără telefon cel mult trei, patru zile. M-am întâlnit cu o vecină și i-am spus că dacă nu îmi răspunde mai mult de cinci zile, o să-l dau dispărut. Vecina mi-a spus să stau liniștit, că a venit un domn... un tânăr de la însoțit, în jur de 35 de ani, și a mers însoțit pe Valea Brătcuței, că a zis că e cald în apartament și merge la răcoare. Bătrânul care stârnise aceste îngrijorări se numea Alexandru Lokoshazy și locuia într-un bloc din cartierul Splaiul Crișanei din Oradea. Știam despre el, că cu vecina mereu discutam și ea știu că mi-o și spus la telefon, zice „uite, sunt călduri foarte mari”. într-adevăr, era o vară foarte fierbinte și... domnul Șoni, zice, îl cheamă, băiatul ăla care tot o mai venit la el. Deci merge puțin să se răcorească că-s căldurile mari, „uite ce drăguț, Sebastian ăsta, vine să mă ducă”, deci cam așa spunea el. Bătrânul Lokoshazy nu le povestise doar vecinilor, ci și prietenilor apropiați despre tânărul apărut brusc în viața lui. Burcă Sebastian Dumitru, că am aflat, mi-a zis cum îl cheamă. Din câte știu, l-ar fi cunoscut la cadastru. Și era aglomerație acolo, toate scaunele erau ocupate, el e om în vârstă și numai a văzut că vine un tânăr la dânsul și îi spune: „poftiți, uitați aici un scaun”. I-a dat scaunul și cum domnul Lokoshazy era o fire sociabilă, a început să-i povestească toată viața dânsului, care este situația lui, ce probleme are. Și așa a aflat Sebi că domnul Lokoshazy e singur și are rudă doar în Canada și are aici un grup de prieteni. După ce au intrat în discuție, s-a trezit domnul Lokoshazy cu Sebi la ușă. Domnul Lokoshazy nu avea rude foarte apropiate în viață, în țară. Avea o verișoară, stabilită în Canada. Dânsul nu a fost căsătorit și nici nu a avut copii. Era vecin de proprietate cu mine și am devenit cei mai buni prieteni. Noi, la 87 de ani, soția mea i-a făcut un tort și l-am sărbătorit. Aici este domnul Lokoshazy, venit în vizită, stam de vorbă la un pahar de țuică. Alexandru Lokoshazy era unul dintre cei mai cunoscuți experți judiciari din Oradea, specializat pe accidente rutiere. Avea în spate decenii de activitate în care, pe lângă reputație, acumulase și o avere deloc neglijabilă. Deci de-acolo, merge spre stâlp, se merge tot pe coama dealului, până ajunge la plopul de acolo și coboară spre nuc. Și casa care este acolo, încă o anexă, toate au fost pe terenul lui Lokoshazy. Avea două apartamente în Oradea, terenuri în Oradea, terenuri la Beiuș și un imobil la Beiuș și a avut aproape 300.000 de euro în conturi. Valea Brătcuței este o zonă montană aflată la 70 de km de Oradea. Aici a plecat Alexandru Lokoshazy în august 2019, însoțit de un tânăr pe care îl cunoscuse recent. Pleca vineri pe data de 16 august și ne-a spus că stă numai până în duminica următoare. Că un prieten de-al lui îl duce pe Valea Brătcuței, unde are o cabană din șapte camere și îi asigură tot ce-i trebuie acolo. Dânsul voia să plece la munte datorită căldurii din oraș. Eu l-am sfătuit să nu meargă, nu mi-a zis nici că da, nici că ba, dar mi-am făcut griji și am zis dacă cumva a mers. L-am sunat de mai multe ori, telefonul a fost închis, în repetate rânduri, mai multe zile la rând. M-am îngrijorat. În perioada când Lokoshazy a fost plecat, toți prietenii lui am dat telefon, l-am căutat. Nu am putut să luăm legătura cu dânsul. Am mers și eu și am făcut cercetări ca să văd, să găsesc, așa cum mi-a descris vecina dânsului, o vilă cu șapte camere pe Valea Brătcuței. Am mers în zonă duminica, n-am găsit nimic, așa ceva, după care m-am întors în zona de Valea Brătcuței, în localitatea Bratca și l-am dat dispărut. Roxana Tivadar are mai multe informații despre acest caz. Bună ziua, Roxana! Bună ziua! Bătrânul nu mai avea familie în țară, dar avea prieteni care știau de soarta lui. Aceștia spun că omul era încă în putere și era destul de înstărit pentru că avea mai multe terenuri în proprietate. A acționat poliția din localitatea Bratca și au găsit că este în localitatea Mihai Bravu. Când s-au dus organele de poliție, Lokoshazy nu mai era, era ars. Alexandru Lokoshazy nu s-a mai întors din vacanța care trebuia să dureze doar o săptămână, iar unul dintre cunoscuții săi a anunțat poliția. Anchetatorii au descoperit că a fost incinerat la crematoriul din Oradea, pe baza unui certificat de deces. Conform documentului, a murit pe 31 august. L-au dus la crematoriu imediat după ce a fost decedat. Nu mi-a venit să cred. A zis „nenea Șoni nu mai este”, zice, „îi și incinerat”. Ne-o dat, așa, ca o bombă. Incinerarea lui Alexandru Lokoshazy a avut loc pe 2 septembrie 2019, cu câteva ore înainte ca poliția să descindă la domiciliul bărbatului cu care bătrânul plecase la munte. Însoțitorul fusese identificat în persoana lui Sebastian Burcă, un tânăr de 35 de ani, cu domiciliul în satul Mihai Bravo, de lângă Oradea. Acesta le-a spus polițiștilor că Lokoshazy a murit la el acasă și că l-a incinerat pentru că aceasta ar fi fost dorința bătrânului. A doua zi, pe 3 septembrie, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea a deschis un dosar de cercetare penală pentru a lămuri împrejurările în care a murit bătrânul Lokoshazy. Primele acțiuni în dosar au fost efectuarea unei percheziții la casa din Mihai Bravu și audierea lui Sebastian Burcă și a concubinei sale, Ghizela Bălan. La percheziție, anchetatorii au găsit o valiză cu documente aparținând Aurorei Buzdugan, bătrâna a cărei plecare suspectă de la domiciliu fusese raportată la poliție, în urmă cu trei ani. Se descoperă așadar că Sebi, bărbatul care o luase de acasă pe Aurora Buzdugan, este aceeași persoană cu Sebastian Burcă, tânărul cu care plecase Alexandru Lokoshazy, înainte de a fi dat dispărut. În valiza descoperită în casa lui Sebastian Burcă era inclusiv un testament prin care Aurora Buzdugan îi lăsa acestuia întreaga avere. Burcă le-a declarat anchetatorilor că a avut-o pe bătrână în întreținere și că, după ce a decedat la locuința sa din Mihai Bravu, a incinerat-o la crematoriul din Debrecen, în Ungaria. Asta deși, în testamentul prin care îi încredința averea, Aurora Buzdugan cerea să fie înmormântată conform obiceiurilor locului. În cazul lui Alexandru Lokoshazy, incinerarea ridică și mai multe semne de întrebare. Eu am rămas... stupefiat, să aflu că a fost incinerat. Și această incinerare a fost împotriva voinței lui. Eu, care am fost foarte apropiat și soția mea, ne-a fost foarte apropiat, și în grupul de prieteni niciodată nu și-a afirmat voința de a fi incinerat. Este exclus așa ceva, exclus. Zicea el că așa s-ar exprima, că așa și-a dorit el să fie incinerat și nu știu ce, spunea respectivul. Ceea ce nu poate fi adevărat sub nicio formă! A făcut un mormânt superb. Acest loc de veci a fost cumpărat de Lokoshazy Alexandru, a fost plătit și pentru următorii zece ani de zile. Asta dovedește că nici într-un caz nu voia să fie ars în crematoriu. Se poate vedea că s-a ocupat de mormânt. A fost aranjat și aici ar fi vrut să se odihnească. Incinerarea făcută în grabă de Sebastian Burcă a lăsat o întrebare fără răspuns. Care a fost cauza exactă a morții lui Alexandru Lokoshazy? Decesul acestuia a fost constatat la domiciliul lui Burcă de către un medic care colabora cu firma de pompe funebre, contractată să se ocupe de funeralii. Medicul, de specializare endocrinolog, a considerat că nu există suspiciuni de moarte violentă și a eliberat certificatul constatator al decesului, punând moartea bătrânului pe seama problemelor sale de sănătate. Raportul de expertiză medico-legală, solicitat ulterior de procurori, lasă de înțeles că nu se poate pronunța în lipsa unui cadavru pe care să se efectueze o autopsie. În dosar, Sebastian Burcă a declarat că starea lui Lokoshazy s-ar fi degradat brusc, în timpul șederii la domiciliul său. Apropiații bătrânului susțin, însă, că acesta a avut o stare de sănătate bună în momentul în care a plecat la munte cu Sebastian Burcă. Pentru mine, rămâne un mister cum a fost posibil ca într-un timp atât de scurt să fie terminat Lokoshazy Alexandru. Pentru că moarte naturală nu putea să aibă, din moment ce se prezenta bine la plecarea pe Valea Brătcuței. Aceste imagini în care Lokoshazy nu pare un om aflat pe patul de moarte au fost filmate chiar de către Sebastian Burcă, în cele câteva zile petrecute la munte. Burcă a depus imaginile la dosar, ca o dovadă a relației bune dintre el și bătrân. Nu se știe cu exactitate cât a durat această călătorie pe Valea Brătcuței, dar cert este că bătrânul Lokoshazy nu s-a întors în Oradea, așa cum le spusese cunoscuților, ci a fost dus la domiciliul lui Sebastian Burcă din satul Mihai Bravu. Nu avea ce căuta acolo, în localitatea Mihai Bravu, sub nicio formă. Pe toți ne-a anunțat plecarea și când trebuie să sosească în Oradea. Ne-a anunțat că pleacă la Valea Brătcuței și că va veni duminica în Oradea. Și, ca dovadă că n-a vrut să dea la nimeni în întreținere pentru acea perioadă, și-a dus mâncarea pe care a avut-o de la el, din apartamentul lui, a dus-o în al doilea apartament, unde avea un frigider. I se defectase congelatorul și frigiderul pe care îl avea în apartamentul său. Și atunci și-a dus mâncarea. Un localnic din Mihai Bravu spune că l-a văzut pe Alexandru Lokoshazy chiar în momentul în care a fost adus la locuința lui Burcă. Am prins momentul exact când bătrânul cobora din mașină și a intrat în curte. Era un bătrân înalt, cărunt, și cu un baston. Am prins momentul când a coborât din partea din față, din dreapta, a mașinii și a mers prin fața mașinii ca să intre în curte. Îl ajuta? Nu, nu-l ajuta nimeni, bătrânul mergea în baston. Deci mergea singur. Din momentul în care a intrat în curtea lui Sebastian Burcă, Lokoshazy a mai trăit mai puțin de două săptămâni. Ce s-a întâmplat în acest interval știm doar din varianta prezentată de Burcă în fața anchetatorilor, întrucât bătrânul nu a mai comunicat cu nimeni. Telefonul său a fost închis din momentul în care a plecat de la domiciliul din Oradea. În declarații, Burcă susține că în acele zile l-a însoțit pe Alexandru Lokoshazy la mai multe consultații medicale, nu doar în Oradea, ci și în Arad, Cluj-Napoca și Târgu Mureș. În trei județe l-a plimbat pe la spitale și s-a oprit în Salonta, unde trebuia să îi scoată ceva bani, să aibă bani de cheltuieli la doctor. L-a oprit la Banca Transilvania din Salonta, unde l-a împuternicit să-i scoată suma de 1.000 de euro. În declarațiile din dosar, Sebastian Burcă spune că Lokoshazy nu se mai putea deplasa, astfel încât i-a chemat pe angajații băncii în parcarea din fața sucursalei, pentru ca bătrânul aflat în mașină să semneze hârtiile prin care îl împuternicea pe contul său. În fața anchetatorilor, angajații băncii au confirmat varianta lui Burcă. Lokoshazy, în fața unui organ de la bancă, nici într-un caz n-ar fi spus că îi dă banii acestui Sebi. Este imposibil, exclus! O fi zis „unchiul meu, uitați, vin și eu cu el”, l-o fi pus și pe el să semneze, l-o fi drogat, mă gândesc eu, că altfel Șoni, de la el putere, n-ar fi făcut asta nici cred că să se scoale și taică-său sau nu știu cine din mormânt, n-ar fi făcut. Cert este că, pe lângă ce e 1.000 de euro scoși la Salonta, în momentul împuternicirii, Sebastian Burcă a făcut mai multe opriri pe traseul parcurs în acele zile pentru presupusele consultații medicale. A intrat în sucursale bancare din Târgu Mureș, Arad și Oradea și a scos din contul bătrânului mai multe tranșe de bani, însumând aproape 70.000 de euro. Burcă a declarat că nu i-a spus bătrânului despre scoaterea acestor sume de bani din contul său. Apoi, le-a povestit anchetatorilor că, odată reîntorși la domiciliul din Mihai Bravu, starea de sănătate a bătrânului s-a agravat. Afirmațiile lui au fost întărite de declarațiile concubinei sale, Ghizela Bălan, care a fost împreună cu Burcă și Lokoshazy pe parcursul acelor zile. În fața anchetatorilor, aceasta a spus că starea bătrânului s-a degradat brusc, după consultația medicală făcută la Spitalul Județean din Oradea, de unde Lokoshazy s-a întors foarte dezamăgit. Acolo, un medic ar fi spus că problemele sale erau atât de grave, încât singura soluție era amputarea picioarelor. Acea consultație a avut loc la cabinetul medicului radiolog Liliana Toc. Deși au trecut patru ani, aceasta își amintește perfect că Lokoshazy a venit în cabinetul ei însoțit de Sebastian Burcă. Lokoshazy m-a sunat și mi-a spus că, „uite, te-aș ruga să-mi faci o radiografie, că mă dor foarte tare genunchii”. Dar nici pe departe să-i spun că ar trebui să-i fie tăiate picioarele. Dar cum, adică? Nu cred că la starea dumnealui, că a venit pe picioare, și nu era cu probleme atât de grave, nici vorbă! Sigur că erau niște modificări artrozice la o persoană de 80 și ceva de ani, dar după o radiografie nu poți să-i spui cuiva că trebuie să ți se taie picioarele. Nu s-a rostit așa ceva. Îl cunoșteam foarte bine pe domnul Lokoshazy. Și acum mă gândesc cu groază la ce s-a întâmplat. Este o mărturie extrem de prețioasă a unui cadru medical care afirmă că starea de sănătate a lui Alexandru Lokoshazy nu era schimbată în acele zile. Asta în timp ce Sebastian Burcă și concubina sa vorbesc despre o degradare vizibilă a stării în care se afla bătrânul. În acest fel, cei doi par să justifice decizii inexplicabile, precum împuternicirea unui străin pe conturile sale bancare și, într-un final, decesul subit al lui Lokoshazy. În aceste două săptămâni, nu l-am mai văzut pe bătrânul Lokoshazy deloc, nu l-am văzut ieșind în stradă, nu l-am văzut nici măcar plimbându-se prin grădină, nu am văzut nici o mașină de salvare sau de SMURD sau ceva care să vină să încerce să-i acorde un prim ajutor. Decât am văzut mașina de pompe funebre ieșind din curtea respectivului Burcă Sebastian. Dacă cineva nu se simte bine, chemi salvarea, dacă ești un om de bună credință. Chemi salvarea, îl duci la spital dacă poate fi transportat, dar nu stai și aștepți să moară. Nu știu, el avea și diabet, parcă, da. Și probabil, hai să zicem că nu i-o fi dat chiar cu ceva în cap să-l ucidă sau așa, dar faptul că nu i-o fi dat de mâncare sau chestii, deci o fi făcut ceva cu el, de l-o terminat. Sebastian Burcă știa că sunt prieten foarte apropiat de Lokoshazy și nu mi-a comunicat nimic în perioada când Lokoshazy este la el, că ar fi bolnav, și nici atunci când a decedat. De aici se poate trage și concluzia că el ne-a ascuns adevărul. Deci nu voia să aflăm că Lokoshazy a murit. Alexandru Lokoshazy nu avea copii sau alte rude apropiate în viață, dar averea lui putea fi revendicată în mod legal de către o verișoară stabilită în Canada. Numai că, imediat după deces, Sebastian Burcă a prezentat un testament olograf prin care concubina sa, Ghizela Bălan, moștenea întreaga avere a bătrânului Lokoshazy. Cum să-i dea unui străin? Deci aș putea să afirm cu toată tăria că nu a cunoscut-o, nu era apropiat de această femeie și nu ar fi lăsat nici într-un caz averea sa unei asemenea persoane. Am sunat la poliție, l-am abordat pe ofițerul care se ocupa de acest caz și mi-a zis că a lăsat testament pentru concubina acestui tânăr. Mi-a arătat testamentul. Acesta este. Este un scris foarte... primele rânduri, primele trei rânduri scrise de mână îi aparțin domnului Lokoshazy. Este un scris profesional, scris la repezeală, dar care nu l-ar fi pus pe un document important, cum ar fi testamentul. Ce urmează, scrisul de tipar, care urmează după cele trei rânduri de... scrise de mână de domnul Lokoshazy, acestea nu îi aparțin. E la nivelul unui copil de clasa a patra să-și dea seama că acel testament este fals, că sunt mai multe scrisuri. Avea un scris caligrafic deosebit, vă spun, deosebit. Am văzut o copie, scris întâi cu mâna la început, frumos, un rând, pe urmă, anapoda, și cu creion, și cu pix, și completat de altcineva. Deci el să se apuce să lase un testament în halul ăsta, așa, nu, nu, nu, nu. Deci, ori i-or dat ceva și l-or zăpăcit de cap, l-or drogat, deduc eu așa, după mintea mea, sau nu știu ce să spun, dar, oricum nu, nu l-a scris în deplinătățile mintale. Nu știu, nu știu ce-o putut face cu el. Vai, măi, Șoni, când mă gândesc așa! Nu știm exact ce s-a întâmplat în casa lui Sebastian Burcă în acele zile, dar anchetătorii au descoperit mai multe ciorne pe care cineva pare că s-a chinuit să-și scrie testamentul. Hârtiile respective sunt pline de greșeli, exprimări incoerente și semnături diferite. În urma acestor încercări nereușite, s-a ajuns la o variantă finală care ridică multe semne de întrebare. Cu acest presupus testament, Sebastian Burcă și Ghizela Bălan au mers la un notar din Oradea pe nume Lucia Ochiș, prezentând și o analiză grafologică, prin care un expert independent confirmă că documentul este semnat de Alexandru Lokoshazy. Concluziile expertizei nu atestau, însă, faptul că testamentul olograf fusese scris în întregime de testator, așa cum cere codul civil. În mod bizar, notarul Lucia Ochiș a extins concluziile expertizei de la semnătură la întregul înscris și a validat testamentul. Dumneavoastră, ați expertizat numai semnătura acestui domn? Da, numai semnătura, pentru că nu aveam scris de comparație. I-am și spus domnului care a venit aici, că a venit un tânăr, că nu pot să fac expertiză decât pe semnătură. Doamna notar a spus așa, după ce a citit raportul dumneavoastră: „concluzia raportului de expertiză, că testamentul a fost scris, semnat și datat de către testator...” Nu am scris așa. Nu este concluzia mea asta. Nu, nu dumneavoastră, este concluzia doamnei notar și de asta ne uităm. Asta este altceva, este treaba ei. Dacă nu m-am referit la text, eu nu am cum să spun că este. M-am referit strict la semnătură, că nu am avut text pentru comparație. Am înțeles. Și i-am spus tânărului când a venit la mine aicea că eu o să mă refer doar la semnătură: „Dacă doamna notar vă ia în considerare expertiza, o faceți, dacă nu, nu.” Cum a putut, când testamentul olograf trebuie să fie scris de la cap la coadă de către testator? Am fost cu acest testament, în altă localitate, la un alt notar. Cu acest testament m-am înfățișat și am vrut să-l abordez și să cer unui domn notar lămuriri. Când a văzut dânsul acest testament, era gata, gata să mă scoată din cabinet afară. I-am spus: „domnule, stați un pic, vă rog frumos.” „Uitați în ce problemă am venit la dumneavoastră să mă lămuriți” și mi-a spus domnul, după ce mi-a înțeles intențiile, mi-a zis... Nu-și explica cum colega dumnealui a avut curajul să legalizeze acest document. Curajul notarului Lucia Ochiș este și mai greu de explicat având în vedere faptul că, înainte de a valida testamentul, a primit de la parchetul Bihor o solicitare de a preda toate documentele întocmite în ultimii ani pentru Sebastian Burcă și rudele sale. Așadar, notarul știa în momentul validării testamentului că, în cazul Lokoshazy, există o cercetare penală care îl vizează pe Burcă și avea încă un motiv să fie precaută cu privire la presupusul testament. Am mers la biroul notarului Lucia Ochiș, pentru a afla dacă are, totuși, niște explicații valide pentru aceste decizii. Am dori, dacă se poate, să vorbim câteva minute cu doamna notar. Dumneavoastră sunteti, doamna Lucia Ochis? Da, dar nu prea pot, că trebuie să mă deplasez acum la... n-am timp. Am înțeles. Am putea să revenim la o anumită oră? E vorba despre... În ce problemă? E vorba despre dosarul privindu-l pe Alexandru Lokoshazy. Nu, nici vorbă. Nu, nu vorbim așa. Nu ne puteți spune mai măcar motivul pentru care nu doriți? Nu doresc! Că este o... Deci, nu, nu! No comment, nu discut nimic despre acest dosar. După ce a fost autentificat de către notar, acest presupus testament a trecut prin alte două expertize, de această dată efectuate de autoritățile statului. Prima expertiză a fost efectuată de Serviciul Criminalistic al IPJ Bihor, în cadrul dosarului penal deschis după moartea lui Lokoshazy. Concluziile arată că testamentul le-a ridicat semne serioase de întrebare criminaliștilor, care vorbesc despre o stare psihică neobișnuită a testatorului și nu exclud nici ipoteza constrângerii. Totuși, expertiza poliției stabilește, în final, că testamentul a fost scris în totalitate de aceeași persoană. Le-am zis, „domnule, cum se poate să fie legal, când acest testament a fost așa de viciat, că și un copil de clasa a-V-a își dă seama că nu este scris de aceeași persoană?”. Nu trebuie să fii așa expert. La poliție mi s-a spus, „domnule, dar dumneavoastră nu sunteți expert”. Dar nici nu trebuie să fii expert, domnule. Faceți, mai cereți o expertiză. Plătim, dar să se facă. A treia expertiză a fost realizată de Institutul Național de Expertize Criminalistice, la cererea procurorilor care instrumentau cazul. Acestă expertiză a concluzionat că acest testament nu a fost scris în întregime de către aceeași persoană. Expertiza grafologică arată clar că acel conținut al testamentului nu îi aparține celui care ar trebui să fie testator. Această concluzie i-a determinat pe procurori să deschidă încă o pistă în dosarul Lokoshazy, investigarea unui posibil abuz în serviciu, comis de notarul Lucia Ochiș, atunci când a autentificat testamentul. Practic, ancheta declanșată după moartea bătrânului s-a dus în două direcții. Parchetul Curții de Apel Orade a rămas să lămurească moartea suspectă a lui Alexandru Lokoshazy, în timp ce Direcția Națională Anticorupție investighează dacă averea acestuia a fost însușită în mod fraudulos. În mod normal, ancheta DNA n-ar trebui să se oprească doar la cazul Lokoshazy, pentru că mai există cel puțin un caz în care același Sebastian Burcă, alături de concubina sa, Ghizela Bălan, au moștenit averea unui bătrân singur, care a decedat tot la domiciliul lor, fiind apoi incinerat. Este vorba de Aurora Buzdugan, al cărei testament, făcut pe numele lui Burcă, a fost validat de același notar, Lucia Ochiș. Conform formulei standard, testamentul menționează că, în momentul semnării, Aurora Buzdugan era în deplinătatea facultăților mintale. Medicul de familie și cei care au cunoscut-o spun, însă, că bătrâna prezenta frecvent semne de gândire incoerentă. Avea tulburări de memorie, tulburări cognitive, episoade din astea de psihoză. Asta a fi putut avea, o demență, Alzheimer sau alt fel... poate demență. Odată diagnosticat cu demență, nu are discernământ. Avea multe trimiteri, dar nu o vrut să meargă, nu s-a dus niciodată. Deci, diagnosticul pus nu, numai suspiciunea o avea de la mine, și biletele de trimitere la psihiatrie nu le-o folosit. Sâmbătă o fost săptămâna, de sâmbătă peste o săptămână trecut, o zis că îl aduce și acum când m-am interesat, când am întrebat pe bărbat... nu, sau bărbată-su mi-o spus, ea o zis că vine într-o sâmbătă, de sâmbătă în aialaltă sâmbătă. Da. De multe ori venea și nu știa de ce vine. Zic: „tanti Aurora”. Era cu banii în mână. „A, da, să plătesc.” Felul în care Sebastian Burcă se apropia de bătrânii singuri și vulnerabili, ajungând ulterior să le moștenească averea, pare să fie partea unui plan bine pus la punct. În 2019, la un an după moartea Aurorei Buzdugan și în aceeași perioadă în care s-a apropiat de Alexandru Lokoshazy, Sebastian Burcă era implicat într-o altă poveste care viza averea unei bătrâne vulnerabile, cu situație materială bună. Mărioara Cadia, în vârstă de 94 de ani, era fostă angajată a Băncii Naționale și proprietară a unui imobil din centrul orașului Oradea. Burcă se apropiase de ea în ultimii ani, iar în vara lui 2019, când bătrâna a decedat, le-a contactat pe nepoatele acesteia. Ne-am trezit cu citație din partea lui Burcă să ne prezentăm la notar, tot la Ochiș, ca să-i recunoaștem că el i-a dat avans pentru casă, 10.000 de euro, și că îi lasă casa lui, că el are acte. Să-i recunoaștem că e a lui, de fapt, casa și averea. Mi-am dat seama că e un excroc în momentul când am primit hârtia, că să mergem să-i recunoaștem că i-a dat lui casa. Moștenitorii erau surprinși de existența acelui act, având în vedere că aveau o relație relativ bună cu mătușa și cu verișoara și nu știau ca aceasta să-și fi vândut sau promis casa spre vânzare altcuiva pentru un preț derizoriu. Și semnătura nu părea a fi cea a doamnei Cadia Mărioara. Aceasta fiind un fost funcționar bancar, era o femeie organizată, meticuloasă, cu o semnătură hotărâtă, iar contractul respectiv, antecontractul de vânzare-cumpărare, prezenta urme stângace. Era ca și când l-ar fi făcut un copil care abia învață să scrie. Casa pe care o vâna Sebastian Burcă valora, de fapt, peste 200.000 de euro. Le-a dat în judecată pe moștenitoare, dar a pierdut procesul, deși s-a arătat dispus să facă orice pentru a intra în posesia averii lăsate în urmă de Mărioara Cadia. Burcă o încercat să-l mituiască și pe avocatul care ne reprezenta în instanță, împotriva lui. Ca să piardă procesul în favoarea lui, că o să-i dea 5.000 de euro. M-a invitat la o cafenea lângă instanța de judecată, prefăcându-se a fi un client al meu, pe urmă un potențial client. Când ne-am întâlnit, mi-a zis, „da' eu nu sunt clientul dumneavoastră, eu sunt Sebastian Burcă, adversarul din dosarul Cadia Mărioara vs. moștenitoarele și aș vrea să vă ofer o sumă de bani, ca să faceți tot ce puteți să se piardă procesul. Am rămas mut de uimire, pentru că n-am pățit în viața mea așa ceva. A și deschis portofelul, arătându-mi sume în euro. I-am spus că, dacă nu închide portofelul în secunda respectivă, mă ridic și plec. Ok, a închis portofelul, i-am spus, „domnule, eu mi-am construit o carieră muncind serios și sănătos, nu se poate pune problema despre așa ceva niciodată”. Această întâlnire cu domnul Burcă a avut loc la câteva zile după ce a apărut în presă știrea morții suspecte a domnului Lokoshazy, domnul expert auto Lokoshazy. Studiindu-l pe domnul Burcă, făcând un research în presa locală, am mai găsit niște comentarii referitor la același domn, că s-ar mai fi întâmplat ceva cu o bătrânică din zona Bulevardului Dacia, care a ajuns în întreținerea lui și în scurt timp a decedat și a apărut tot el proprietar. Era un comment la un articol din ziar. Singura similitudine este apropierea de domnul Burcă de bătrâni relativ înstăriți, pentru că se pare că și domnul Lokoshazy era un domn singur, cu câteva proprietăți; la fel doamna Cadia, o proprietate în centrul orașului. Am mers la Mihai Bravu, satul natal al lui Sebastian Burcă, pentru a afla mai multe despre acest bărbat, bănuit că vânează averile bătrânilor vulnerabili. Am vorbit cu rude, cu foști prieteni și cu vecini, iar mărturiile lor se întâlnesc în același punct. Burcă este portretizat ca o persoană fără scrupule, care nu s-a ferit să-și păcălească propriile rude și aflat mereu în căutarea unor soluții care să îl îmbogățească peste noapte. A lucrat ca șofer, manipulant de mărfuri și, pentru o scurtă perioadă, ca pompier. Omul ăsta trebuie studiat de psihologi. Face tot felul de inginerii, se știe în sat că și-a înșelat propriile rude, le-a luat terenurile pe numele lui. Pur și simplu, una le spunea și alta semnau la notar, unii nu erau atenți sau nu se pricepeau, că-s oameni simpli, unii-s bătrâni. Are multă răbdare, stă pe capul bătrânilor, le duce sucuri și diverse bunuri, le câștigă încrederea. A fost împătimit al jocurilor de noroc. L-a văzut cineva la un cazino în Oradea, stătea cu un caiet și încerca să păcălească ruleta, să descrifeze jocul. De ani de zile a început să se uită la filme, la documentare, despre cum poți să ții însuși bani într-un timp repede, prin mijloace neortodoxe. Sebastian Burcă nu prea este văzut bine în comunitate, pentru că se ocupă de tot felul de lucruri necorecte și lumea îl cam evită, nu vrea să-și facă de lucru cu el. Sebastian Burcă nu prea comunică cu vecinii, la fel și familia lui... nu vizitează pe nimeni, nu te primește la el în curte, nu este o persoană care să comunice cu lumea, decât dacă are vreun interes. Am fost chemat la DNA și audiat despre cazul Lokoshazy. La câteva săptămâni după ce am fost la DNA, numitul Sebastian Burcă a oprit în dreptul meu în stradă și a început să mă amenințe că dă 10.000 de euro să vină să mă omore acasă. Tatăl lui spunându-i să tacă din gură, el repetând că ce-am căutat eu la Oradea, să dau declarație. Am încercat să stăm de vorbă și cu Sebastian Burcă, pentru a-i oferi posibilitatea să se apere în fața tuturor acuzațiilor care i se aduc. Deși a refuzat să ne întâlnim față în față și a fost cât se poate de evaziv, discuția telefonică purtată cu Sebastian Burcă ne-a arătat, totuși, cum se raportează acesta la ancheta pornită după moartea lui Lokoshazy: un caz vechi de demult. Concubina sa, Ghizela Bălan, a refuzat orice dialog pe această temă. După patru ani, procurorii încă se chinuie să facă lumină în acest dosar, care s-a spart, între timp, în două părți. Partea care privește moștenirea averii lui Alexandru Lokoshazy e anchetată de DNA Oradea și n-a ajuns încă la nicio soluție. Exasperate de durata anchetei, rudele bătrânului, aflate în Canada, au cerut în instanță finalizarea dosarului penal și au avut câștig de cauză. Începând din septembrie 2023, procurorii au la dispoziție șase luni să finalizeze ancheta. Reprezentanții DNA Oradea au refuzat să ne acorde un interviu pe marginea acestui caz. Eu sunt revoltat, datorită faptului că organele de poliție, de procuratură, de justiție nu au acționat corect, just, pentru aflarea adevărului, deși sunt convins că și ei sunt conștienți că acel testament este fals. Tot fără soluție este și cea de-a doua parte a anchetei, cea care privește împrejurările morții lui Alexandru Lokoshazy. Acest dosar se află la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, unde stă pe loc. Versiunea procurorilor este că nu pot înainta cu dosarul de omor până ce DNA Oradea nu dă o soluție în dosarul care vizează moștenirea. Sigur că sunt niște sincope. Acum... când și cum vom putea să trecem peste ele și să putem demonstra acest omor calificat din interes material, eu cred că, la momentul la care se va soluționa cauza de către DNA. Având în posesie urna cu rămășițele umane ale decedatului, nu se poate face absolut nimic pe cenușă. Chiar avem o comunicare în mod scris din perspectiva asta a Institutului Național de Expertize Criminalistice, care ne spun că nu pot să expertizeze cenușa pentru a descoperi compuși chimici sau așa. Sigur că este un foarte mare impediment, însă este un dosar atipic. Ideea este că eu am învățat în 26 de ani de procuratură că cu răbdarea treci marea și, dacă te apleci asupra unei cauze și urmărești îndeaproape tot ceea ce se întâmplă, adevărul iese la lumină până la urmă. Eu vreau să încredințez opinia publică că dosarele de genul ăsta prezintă importanță deosebită pentru Parchete și că le vom instrumenta atât de bine cât putem. Domnul Lokoshazy părăsește locuința, după două săptămâni decedează într-un imobil străin, nu la dânsul acasă, este incinerat, s-au golit apartamentele, banii din conturi s-au sustras toți și nu-i nimeni tras la răspundere. În acest moment, Sebastian Burcă nu este vizat în mod direct de nicio anchetă, cercetările în dosarul Lokoshazy fiind deocamdată in rem în cazul omorului. Moartea Aurorei Buzdugan și preluarea averii bătrânei nu par să fie în atenția procurorilor. Sebastian Burcă se prezintă ca un om fără pată, atât în fața justiției, cât și în fața lui Dumnezeu. Următorul este Sebastian, Sebi, cum îi zice românul. Burcă Sebastian, 41 de ani, din Roșiori. Vino Sebi aici. Domnul să-l binecuvânteze și pe el. Zice, „m-am decis să mă botez, să închei un legământ în apa botezului”. Sigur că legământul e încheiat în sângele Domnului Iisus Hristos, prin credința în Domnul Iisus Hristos. El astăzi, în apa botezului, va declara faptul că acest legământ este deja încheiat cu Domnul prin credința lui în Iisus Hristos. „Vreau să fie o persoană născută din nou prin credința mea.” Zice că „am o vârstă”. Ce vârstă ai acum? 41 de ani. Păi și ce vârstă ai? „Am o vârstă.” Așa zice aici de parcă ai avea 101 ani. Mă faci să mă simt acum și eu bătrân. „Am o vârstă.” N-ai nici o vârstă, ești tânăr. Zice: „vreau să-mi schimb viața și să împlinesc Cuvântul lui Dumnezeu”. „De 5-6 luni mă tot gândesc să fac botezul.” Eu te-am văzut pe tine, te-ai predat odată, mi-aduc aminte, când am făcut aici chemare, ai mai fost de mai multe ori, te-am văzut, te-ai mai predat odată, ai ridicat mâna. Am fost cu ochii pe tine, că n-am văzut să te înscrii. Până la urmă, după câteva luni de zile, în care ai ținut, probabil acasă, nu știu unde ai ținut cererea aia pentru botez, ai făcut pasul. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tine, mă bucur pentru tine, Sebi. Domnul Dumnezeu să te binecuvânteze. Chiar dacă ai o vârstă, Domnul să te țină mai departe în mâna Lui. Numai unul o aplaudat, ăilalți erau speriați. Poți să mergi la locul tău. Fii binecuvântat de Domnul Iisus. Sebastian, te întreb astăzi în fața prietenilor tăi, în fața întregii biserici, dacă crezi că Iisus Hristos este Domnul și Mântuitorul tău și, prin sângele Său, ți-a șters tot trecutul tău. Da. Te întreb, de asemenea, dacă vrei să-L urmezi până la capăt, până la sfârșitul zilelor tale. Da. Domnul să te binecuvânteze. Sebastian, astăzi te botezăm în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt, pe baza mărturiei tale. Amin. Aleluia! Iisus m-a eliberat! Aleluia! Moartea nu a triumfat! Lanțurile au căzut! M-a iertat de-al meu trecut! Doar Hristos, speranța mea!