Unul din marile orașe ale României de secol XXI. O așezare milenară, întemeiată în urmă cu mai bine de 2500 de ani de coloniștii greci din Milet. Un loc cu o istorie tumultoasă.
stăpânit de-a lungul veacurilor de marile imperii. Dintr-o cetate grecească, a devenit apoi o metropolă a Imperiului Roman și a celui bizantin. S-a numit Constanția, dar și Chiustenge.
Stăpânit de otomani timp de aproape jumătate de mileniu, orașul a redevenit urbea românilor pe 14 noiembrie 1878. La peste 2200 de kilometri departare, pe vechiul traseu al drumurilor romane, se găsește Sulmona, o așezare pitorească situată în frumoasa Vale Belinie. La prima vedere, Sulmona este doar un mic și obișnuit orășel al Italiei. Străduțele neschimbate de secole dau un farmec aparte acestei așezări aflate la doar 164 de kilometri de Roma.
Constanța și Sulmona Ce leagă aceste două orașe? Ce au ele în comun? Ovidiu a născut în 1943, înainte de Cristosul Monar. A născut de o familie importantă, o familie equestre, de cavalieri. Dar, de când era bărbat, a fost probabil mandat la Roma cu fratele să studieze juridică.
Ovidiu completă și studiile lui în Grecia, dar, cum el însuși, cuod dicebam versu serat, când eu vorbeam, au ieșit versuri. Educațiunea nu era să faci avocat, ci era să poți scrie versuri. Ovidiu a fost un poet însemnat al vremii sale, recunoscut de toată lumea ca atare. Pătrunsese până în cele mai înalte cercuri ale aristocrației romane, dar era și un poet popular printre contemporani.
Ovidius este creatorul unor capodopere nemuritoare, care au rămas în istoria culturii universale. Iar pe cazul de a fi scris, Este, așa cum spune el, în primul rând, Lusor tenerorum amorum, cântărețul iubirilor gingașe, care caracterizează prima parte a creației sale. Este vorba despre amores, iubiri, heroides, eroine, ars amatoria, remedia amoris, medicamina faciei, adică operele din tinerețe.
Opere care l-au făcut pe Ovidius cunoscut în toată Roma. Cunoscut, apreciat, iubit. Versurile sale erau citate, erau citite, era un om la modă care se simțea bine. Ovidius reușise în viață, iar lumea părea că se află la picioarele sale.
În această situație survine, cu totul neașteptat pentru Ovidius și pentru contemporanii săi, vesti. Estea că Augustus, împăratul, îl releagă la Tomis, la marginea lumii, din cauze care au rămas până în momentul acesta neelucidate, pentru că doar Ovidiu vorbește despre ele și le numește Carmen et Error. Este anul 8 d.Hristos. Tomisul este o veche colonie grecească din Sciția Minor, provincie de curând preluată de armatele Imperiului Roman. Se face o distinție și Ovidius însuși sublinează această distinție, el este relegat, este îndepărtat.
din Roma, nu exilat, exilul, presunea și pierderea averii personale, pierderea drepturilor cetățenești. El este mulțumit cu această formă de relegare, nu este mulțumit însă cu locul ales de împărat. Poemele sale, care celebrează iubirea, atacau însă principiile morale ale unui împărat, dornic să refacă moravurile romane.
Să fi fost aceste versuri un motiv? Orice s-ar întâmpla și orice ar fi fost, Ovidiu este relegat în anul 8 și locul său de exil este fixat la Tomis. Tomisul atunci era chiar la marginea lumii și Ovidiu este de-a dreptul distrus în momentul în care află această sentință.
Cum Împlita veste a relegării la Tomis este primită de către Ovidius pe când se afla într-o călătorie în insula Elba. Ovidius se întoarce la Roma, dar nimic nu mai poate fi schimbat. Hotărârea lui Augustus este luată, iar poetul este alungat și pedepsit pentru ceea ce chiar el numește o poezie și o greșeală. Poate a greșit față de Augustus, de împărăteasa Livia, de fica lui Augustus. ca acestora Iulia Maior sau de Tiberius, fiul adoptiv al împăratului.
Carmen înseamnă versuri și atunci, asigur, când ne gândim la versurile din Ars Amandi, care trebuie să-i fi stârnit furia împăratului, pus pe reforme morale și dispus să apere familia de toate ingerințele din afară, era un om auster și era un om care se sprijinea pe valorile familiale, iar Mara... problema. A sa a fost fica împăratului Iulia. Istoricul Fabio Maiorano crede însă că o culegere de 250 de legende în versuri ar putea fi adevăratul motiv al relegării lui Ovidius.
Probabilmente per uno scandalo, però c'è anche la possibilità che l'imperatore lo voglia punire per le metamorfosi. Metamorfosi significa cambiamento și atunci metamorfosi se adună în două. și, în dubiu, la soliditatea Imperiului Român în persoana Imperiului.
Să fie metamorfozele de vină sau arsa mandii? Augustus a fost drastic cu cei care nu corespundeau idealurilor sale și dorințelor de a lăsa Imperiul pe baze certe din punct de vedere al moralității publice, iată așadar tot atâtea căi de atac spre persoana lui Ovidius. care își trăia nestrânjenit bucuriile de fiecare zi în Roma imperială. Că este o vină politică, că este o atitudine personală a lui Ovidius, a soției a împărătesei Livii, a lui Tiberius, că este vorba de fica împăratului de Iulia sau că este vorba de procesiuni religioase la care ar fi fost martor sau un element vizual care l-a șocat și care i-a atras. Apoi, pe DAPSA e multă literatură pe marginea acestor subiecte și va fi în continuare o literatură.
Era aproape ziua când cezarul de Duse poruncă. Nu mi-a lăsat încă nici sclavii, soții de cale. Nimic nu-mi pregătisem. Nici straie de surghiun. Am zis un trist adio mâhniților prieteni.
Ce mulți erau odată. Și acum, numai doi. Plângeam, plângea soția și mă strângea în brațe. Soția sa dorește să îl însoțească. Ovidius nu este de acord cu acest lucru pentru că știe că pleacă pe meleaguri neprietenoase, necunoscute, îndepărtate și reci.
Lucru care dă... altfel să și întâmplă, călătoria sa durează aproape jumătate de an. Ovidiu pleacă din Roma, din minunata și strălucitoarea Roma, din însolita Roma, în noiembrie anul 8 și se pare că ajunge la Tomi. promis prin mai în anul nouă.
A fost destul ca un om să vină din cetatea eternă din Roma, anexil aici, să sufere, să plângă în nemuritoare versuri pe malurile acestei mări și acel om să fi fost Ovidiu, pentru ca numele de Tomii să trăiască în veci. spunea Remus Opreanu în anul 1887. Remus Opreanu este foarte important pentru întreaga provincie istorică Dobrogea, atât pentru județul Constanța, cât și pentru județul Tulcea. Și spun aceasta din perspectiva faptului că a fost primul prefect român după instalarea administrației românești la 1878. După 450 de ani de stăpânire otomană, pe 14 noiembrie 1878, Dobrogea se reunea cu patria mamă România.
Unirea se făcuse, dar noua provincie rămânea izolată. Să ne gândim că podul de la Cernavodă este inaugurat de-abia în anul 1895 și cine vroia să ajungă la Constanța pleca cu trenul de la București la Giurgiu, lua apoi vaporul de la Giurgiu de la Cernavodă și de la Cernavodă venea pe calea ferată construită de englezi și inaugurată în anul 1860. Deci... în cele din urmă ajungea la Constanța.
Dunărea rămânea un obstacol greu de trecut, iar noi locuitori ai provinciei se simțeau izolați. Exiliați s-au simțit și primii români care au venit în anul 1878 în Dobrogea și povestește presa Vremii cum în momentele în care venea iarna și totul era înghețat, așteptau cu toții scrisorile din țară și le citau în mod colectiv, chiar dacă ele... cuprindeau adevărul personale, numai să afle ce este dincolo de Dunăre, ce se află dincolo de acest obstacol care a apărat de altfel țara și care atunci părea de netrecut.
Remus Opreanu a fost în trei rânduri prefect al Constanței. În această calitate și conștientizând rolul pe care noua administrație românească îl avea în această provincie, Remus Opreanu s-a preocupat. foarte mult de dezvoltarea provinciei din toate punctele de vedere.
Sigur, astăzi este foarte important faptul că Remus Opreanu a aplicat legea de organizare a Dobrogei, pentru că aceasta însemna efecte la nivel administrativ, efecte la nivelul dezvoltării economice, la nivelul dezvoltării culturale și a sistemului de învățământ. A fost un om destoinic, un om care... a iubit acest oraș și care a înțeles să muncească pentru el, pentru locuitorii săi, făcând enorm de multe lucruri. Opera sa, din păcate, nu este recunoscută la adevărata ei valoare și trebuie făcute studii aprofundate asupra acestui om care a avut o pondere în politica noastră de la începutul revenirii la țară deosebit de important.
Remus Opreanu era originar din București, se născuse la 1844, la 22 septembrie, în capitala noastră. Era absolvent al Facultății de Drept din București, cu studii ulterioare la Paris și cu studii filologice în Italia. Era așadar un om cu o educație complexă, care înțelegea foarte bine, să zicem, atât fenomenul cultural, dar cunoștea bine și zona aceasta.
juridică și chiar administrativă. Din punctul nostru de vedere și al momentului pe care îl comentăm, Remus Opreanu a avut o inițiativă extraordinară legată de fapt de un fenomen identitar. El a vrut să demonstreze că Dobrogea, după 450 de ani de stăpânire turcească, este un teritoriu românesc, un teritoriu care aparține de drept României și prin intermediul acestui personaj ilustru venit să-și sfârșească, din păcate pentru el, zilele aici, acest lucru putea fi determinat și adus în conștiința contemporanilor. Ovidius este cel mai autentic martor al Tomisului la începutul stăpânirii romane. Drumul lui spre Tomis este descris în primele cărți din Tristia, chiar prima carte din Tristia este scrisă pe parcursul cătătoriei pe care o face spre Tomis.
Știm că o parte a călătoriei o face pe calea apelor, o a doua parte a călătoriei o face pe uscat. Preferă calea de uscat pentru că, în primul rând, era anotimpul iernii, circulația sau navigația în Marea Nagro era destul de periculoasă, cu atât mai mult cât era iarnă. Periculoasă era în tot timpul, de fapt, iar preferința lui se bazează și pe protecția pe care se sprijnă E vorba de Sextus Pompeius, pe atunci guvernator al Macedoniei și care îi acordă protecție, asiguranță.
drumului spre Tomis. Pe drum începe să scrie Tristia, care, potrivit afirmației lui George Călinescu, este primul jurnal de bord din istoria umanității, în care relatează toate aceste lucruri. Poezia sa de exil din momentul în care ajunge la Tomis se strânge în cele două mari, să spunem, cărți, Tristia și Epistul de Expon.
plina de pietre în ziduri de cetate. Sufletul său este deșirat de deziluzii și de spaime, dar trebuie să facă acest drum, mai schimbă încă două corăbi, în cele din urmă pornește pe... din sudul zonei litorale a Pontului Stâng și ajunge în cele din urmă în această formație, însoțiți de o serie de soldați pe care îi dă unul dintre prietenii săi mai puțin speriat de politica lui Augustus, deci sosește în acest fel la Tomis în primăvara anului 9. Ajuns la Tomis, găsește un oraș... Mic, imaginea lui cu care pleca din Roma era unui capitale de imperiu, ajunge într-un oraș vespontic, care are totuși toate atributele unei cetăți, unei poli sau unei orași, adică are zi de încintă, are porți, are străzi, are locuri publice. Că este așa, informații o aflăm tot în poezia Exilului.
Și Ovidiu se... plânge că zidurile sunt mici, dar nu totdeauna impresia este de micșorare ci de mărire în alte ocazii. Zidurile sunt destul în alte ca să apere populația din interiorul orașului.
De țărmuri înghețate eu stau. La pontul cel căruia în vechime i-au zis Neos Poitos Cu dragoste pe mine m-ați primit aici, o domnătani Se vede că sunteți neam de grec Sigur că da, dacă vrem să demonstrăm la tănența noastră, la civilizația antică, la marile civilizații ale lumii. Dobrogea este un pământ deosebit de important pentru că pe aici au pătruns marile civilizații.
Aici s-a făcut colonizarea greacă, de fapt este prima colonizare, mare colonizare din istoria umanității. Aici au venit romanii, aici a avut loc cleștarea care va duce la construcția monumentului de la Adam Clissy. Aici s-au întâmplat atâtea lucruri. Remus Sopreanu a iubit Italia și l-a iubit pe Ovidius.
A înțeles că marele poet latin era un poețeț din România. trebuie să fie liantul reafirmării Constanței ca oraș românesc și de sorginte latină. Remus Opreanu hotărăște ridicarea unei statui a marelui poet.
Statuia lui Ovidiu era de fapt un simbol al latinității, un simbol al originii romane. acestei zone, a stăpânirii romane la un moment dat în această zonă, chiar dacă poetul Ovidiu reprezenta, să zicem, un exilat în Dobrogea. Remus Opreanu se adresează unui sculptor foarte important al perioadei, de altfel nici nu avea cui să se adreseze în România, pentru că abia atunci sculptura modernă începea să își... dezvolte principiile într-o Românie care se racorda atunci la ritmurile Europei.
Ovidius venea de la Roma, iar Remus Opreanu preferă un sculptor italian, Peettore Ferrari, un profesionist, un om cu comenzi sociale în toată lumea, o personalitate recunoscută. Pe de altă parte, lui Remus Opranului se părea foarte important ca statuia Marelui Exilat să fie prezentă aici, tocmai pentru a sublinia, să zicem, latinitatea zonei, așa cum spuneam. Sigur că această comandă a fost precedată de niște drumuri pe care Remus Opranul le-a făcut în Italia. El și studiase în acea țară, știa foarte bine limba italiană, dar...
vorbea curent limba latină și în cele din urmă statuia este terminată, ajunge greu la Constanța, între timpul în care Remus Opranul nu mai era prefet, ajunge greu, la un moment dat rămâne și într-o magazie la Cernavodă, la fel de greu cum a ajuns Ovidiu la Tomi, se pare că ajunge și statuia lui vreo 18 veacuri mai e târziu, dar în cele din urmă ajunge și este dezvelită. cu mare fast în zona pieței, care atunci încă se numea Independenței și care avea apoi să se numească Ovidius. Inaugurarea statuii are loc într-o zi de marți, pe 18 august 1887. A fost o festivitate extraordinară în momentul în care s-a dezvelit această statuie a lui Ovidiu. Trebuie să remarcăm faptul că a fost o premieră. în România.
La dezvelirea statuii, Remus Opreanu are și calitatea de reprezentant al Sulmonei. Vorbim practic de primele mărturii ale relațiilor dintre Constanța și Sulmona, orașul natal al lui Ovidius. Dicem că Ovidiu este... Filosoful mai ilustrat din această țară, chiar dacă Sulmona poate vanda alte nume mari, de exemplu, Giuseppe Capocras, un filosof extraordinar, pentru a nu spune momentul umanismului de Sulmona.
care a fost încărcat în 1800 cu numele extraordinari de Pansapiccirilli și Denino. Dar, obișnuit, orgul de această țară este legat extraordinar de numele de Ovidiu, al mitului de Ovidiu, atât că Ovidiu, Tristia este fundamental pentru a-l face cunoștea, Sulmona de Ovidiu, din timpul în care a văzut în orașul lui. Versurile extraordinare în care el revendică cittățile lui Sulmona, Sulmo mi Patria est, sunt orgole de orgol, adică definiți această țară ca patria lui, orgole de orgol care Sulmonezii au transferit în stilul lor civic. În cele din urmă, Sulmonezii, au luat inițiativa să facă o copie a statuii, lucru survenit în anul 1925. La Sulmona există și alte statui ale lui Ovidius, precum cea de la 1400. După ce la Constanța, în 1887, este dezvelită statuia poetului, operă a lui Ferrari, sulmonezii se adresează acestuia pentru realizarea propriei statuii.
Etore Ferrari? cap al masoneriei italiene, acceptă și se dovedește a fi generos, dăruind statuia sulmonezilor și chiar dând bani pentru soclu. Maestru Ferrari nu vine la Sulmona în ziua inaugurației.
În 30 aprilie 1925, Sulmona a ajuns la rei, dar nu a ajuns la Maestru Ferrari, care, de bine mason, nu vine aici pentru a nu strângere mână la rei. Sigur că a fost avertat de sindacul de la țară, Pilade Perrotti, și el mason. Statul.
Portoanele Sulemona prezintă elemente inedite, semne ale francmasoneriei și nu numai. de terenul, de ceva ce îl face invizibil, și vine în ecuazionă de un restauro. Este auspiciuul care face capul maționării pentru călătoria fascismului.
Succese aproape 20 de ani după. Alt element care diferențiează toate statele este presența stilului în mână a Ovidiei, a Sulmona, care nu există în Constanța. Și, poate, firma de autor care a fost adusă de Ettore Ferrari pentru a diferenția două statuie care sunt complet identice.
Aceste două țări sunt gemele în nume de Ovidie și în statuie. Prin statuile lui Ferrari, Ovidius a rămas nemuritor și a legat cele două orașe. Sulmona i-a dat viață poetului, iar Tomis eternitatea. Ovidius a sosit aici în primăvara anului nou. De atunci a devenit al nostru.
A îndurat alături de localnici și a sprimea vremii și a sprimea locurilor pe care le-a descris în elegiile pe care le-a trimis. de la Tomis. Ele sunt îngrupate în două culegeri, Tristia și Epistulei Exponto. Orice am face, nu avem cum să negăm toată importanța, tot aportul pe care l-a avut literatura greacă așa. asupra operei lui Ovidiu.
Mă gândesc la tragedienii greci care făcuseră din zona Vespontică un fel de teritoriu plasat între viață și moarte. Un fel de teritoriu de la marginea lumii în care poetul se simte pierdut. Se simte pierdut, nu se regăsește și, dincolo de teama de necunoscut, există un contrast extraordinar de mare între ce se întâmplă la Roma și ce se întâmplă la Tomis.
Ovidiu. Ovidius își acceptă pedeapsa, dar vrea să o execute în alt loc și încearcă prin toate mijloacele să-și convingă soția, prietenii, să intervină pe lângă împărat. Aceste cereri repetate devin aproape incomode și el își dă seama de acest lucru, scriendu-le prietenilor că probabil ea plictisit, dar nu are ce altă tonalitate să se adreseze decât ca intervențiile să fie... puse și în practică.
La un moment dat chiar își acuze soția că nu a făcut îndeajuns pentru ca el să fie rechemat din tomii sau mutat în altă parte. Mi-am adormit durerea și al inimii alea. Acum când sunt la capăt de drum și nu mai umblu. Acum când pe pământul o sând de iubășesc, Îmi vine tot a plânge și Ochii mei ca roa de plâns mi se topesc. Văd casa mea și Roma și locurile scumpe Și tot ce din ființa-mi acolo a rămas.
De câte ori, vai mie, eu am bătut la ușa mormântului. S-a darnic, ea nu mi s-a deschis. De ce am scăpat eu oare de sabie? Furtuna, de ce n-a vrut să înnece pe un biet nefericit? Ozei, eu văd acum că mă urâți de moarte.
Mă rog de voi, grăbiți-mi zăbavnic auzită. Ozei, deschideți ușa de la urmântul meu. Ovidius se stinge din viață în anul 17 d.H.
În 1931, pe strada Avram Iancu, a fost descoperit un misterios sarcofag cu simboluri. S-a avansat ipoteza că acesta ar fi un sarcofag. fi mormântul lui Ovidius. Momentul descoperirii sarcofagului a însemnat pentru populația locală un moment de efervescență. Toată lumea crezând că descoperirea acestui sarcofag ar însemna și descoperirea mormântului Ovidius.
S-a dovedit ulterior că nu este nicio legătură între sarcofagul cu simboluri și eventualul sarcofag al lui Ovidius. Mormântul lui Ovidiu s-ar fi aflat undeva la poarta principală a cetății. Unde o fi această poartă, Dumnezeu știe.
Mormântul era de inhumație, era de inșinerație, nu știi. pe care o trimitea soției sale, o ruga să-i ducă la Roma trupul și să-l îngroape la Roma. El a rămas aici, nedescoperit. S-au păstrat puține informații despre felul în care arăta Ovidiu și atunci se știe, Ettore Ferrari a ales această postură meditativă. Poetul este îmbrăcat în togă, în hainele vremii și iată că pentru toți cei de atunci și de acum, mă refer de la 1887 în coace, când a fost dezverită statuia lui Ovidius, acesta a pătruns.
în conștiința colectivă sub înfățișarea pe care i-a atribuit-o etoră Ferrari. Poziția inițială a statuii nu era aceeași cu cea de astăzi, pentru că piața Ovidiu nu arăta așa cum o știm acum. Era mai mică, toate străzile mușcând din piață și erau două stradele ce au fost desfințate mai târziu, înainte de primul război mondial, atunci când s-a construit Primăria Constanța, actualul Muzeu de Istorie Națională.
și arheologie. Statuia lui Ovidiu stătea așadar cu spatele către mare și cu fața către străzile care porneau radial spre nord. Este o poziție criticată la vremea respectivă, iar barbușul...
Ștefănescu de la Vrancea, care vine special la Constanța în problema Ovidiu, trimis de un ziar din capitală, chiar spune că lui s-ar fi părut mai firesc o poziție pe malul mării acestei staturi. statuia, o amplasare pe malul mării ar fi părut mai firească, pentru că și la vremea respectivă, desigur, Ovidiu se uita pe mare, gândindu-se cât de departe este Roma lui iubită de Tomisul în care era constrâns să trăiască. Statuia lui Ovidius este mutată de mai multe ori și avea să fie dărmată în 1916 de Armata Bulgară de Ocupație.
A fost repusă pe socl un scurt timp de armata germană, ai cărei ofițeri apreciau mai mult literatura universală și ceea ce reprezenta poetul. Ovidiu și-a găsit în sfârșit liniștea după război, când se inaugurea. sediul primăriei Constanța, iar statuia dobândește actuala poziție.
Interesant este că atunci când te uiți într-o lucrare străină, din secolul XIX, sfârșit sau începutul lui Domnul, se aduce aminte de Constanța, mă rog, stenge de numile istorice, se spune Tomis și imediat după asta orașul poetului Ovidius. În 1957 s-au împlinit 2000 de ani de la nașterea lui Ovidius. Atât la Constanța cât și la Sulmona se sărbătorește acest eveniment.
Autoritățile române emit un timbru în memoria mare lui poet. Noi avem revocat în Sulmona, în 1957, bimilenarul născutului de Ovidiu. A venit la Sulmona prezidentul Republicii, Gronchi, și a fost acel moment, gândiți-vă.
în anul 57, în momentul în care se începea să se despreze românia, și presența acestui bat în România, și ce trebuie să facem pentru a aproapea cittățile de Sulmona la cittățile de Constanța. În anii 60 se strâng și mai mult relațiile dintre cele două orașe. Comandanta al Poliziei Municipale sul Mona, Gianni Febo, își amintește de vizita din 1963 a unei delegații oficiale constanțene.
În această ocazie, a avut primul contact. În parte, Petre Nicolae, care era o figură mitică, chiar pentru România, pentru că atunci era la secunda personalitate mai importantă sindacul lui Costanța. Dar apoi era un stul de asesori excepționali. Un cert Ion Iliescu...
un profesor care era foarte estimat la liceul Constanța, un frat cu care sunt în contact cu Nicolae. Domenico Talieri face parte din delegația italiană condusă de primarul Sulmonei, Paolo di Bartolomeo, care sosește la Constanța pe 2 iunie 1968. Este o emoție foarte mare pentru mine să-mi aducă momentul în care ne-am văzut la Constanța. în momentul în care am firmat acest protocol și în momentul în care am străsit relațiuni foarte importante.
Pe 2 iunie 1968, o delegație sulmoneză de opt membri, condusă de primarul Paolo di Bartolomeo, sosește la Constanța. A doua zi, italienii sunt întâmpinați la primărie de reprezentanții autorităților locale și de Petre Nicolae, un primar care a condus destinele orașului timp de 13 ani. În după-amiaza zilei de 3 iunie 1968, Oaspeții italieni depun coroane de flori la statuia lui Ovidius. Pe 4 iunie a avut loc o altă vizită interesantă a acestei delegații la întrebările de morărit și panificatii, cum avem noi astăzi fabrica de pâine din Constanța. Această fabrică a fost pusă pe listă spre a fi vizitată într-un motiv foarte simplu.
Ea era construită de curând, de câțiva ani și cu utilaje aduse din Italia toate. A fost, să zicem, un exemplu al relației. la vremea respectivă bună dintre statele român și italian.
Pe 6 iunie 1968, cei doi primari, Paolo di Bartolomeu și Petre Nicolae, semnează acordul de înfrățire dintre cele două orașe, care de la acea dată devin gemene. Nicolae Apostol era directorul Direcției Comerciale Județene Constanța și membru al delegației române care merge la Sulmona în august pentru a semna și acolo actul de înfrățire. Legăturile dintre orașul Sulmona și orașul Constanța au fost încă de pe timpul secolului XIX.
După semnarea actului din 6 iunie 1968 au început să se dezvolte mai mult relațiile culturale. Liantul înfrățirii dintre orașul Sulmona și Constanța a fost marele poet cunoscut. de lumea întreagă, Ovidius. Ovidiu este în continuare un simbol.
Așa a fost perceput de la început, de la instalarea administrației românești. Remus Opranu a fost un patriot. Este greu să rostești în ziua de astăzi acest cuvânt, pentru că, iată, oamenii uită uneori că trebuie să-și iubească țara, dar Remus Opranu și-a iubit întreaga țară, atât cât era ea la vremea respectivă, și mai ales a purtat.
a dat o recunoștință extraordinară Dobrogei, pentru că aici a putut să-și pună în valoare ideile sale extraordinare, aici a putut să fie primul prefect al administrației românești, cel care a săvârșit atâtea lucruri necesare și demne pentru legătura aceasta care trebuia făcută într-o provincie uitată într-un imperiu. a cărui margine o constituia pe de-o parte, și o țară care își căuta argumentele modernității în acea perioadă. Remus Opreanu a fost un vizionar. Prin ridicarea statuii lui Ovidius la Constanța, a făcut posibilă înfrățirea cu orașul Sulmona.
Această uniune s-a materializat prin semnarea acordului de înfrățire din 6 iunie 1968, care... reciprocamente, multe cose in comune. Acordul de infratire dintre Sulmona si Constanta reprezinta un reper istoric si ne arata cu adevarat fundamentul construiunii unei relatii de infratire. Ori, va dati seama ca avand un fundament cultural puternic, avand in spate opera si mostenirea pe care ne-a lasat Ovidius, Gândiți-vă că cei ce conduceau cele două comunități în momente total diferite din punct de vedere al poziționării istorice a fost un gest curajos, un gest înțelept. Am întâlnit oameni care au participat la acest moment în Sulmona și oameni care vorbesc cu mult respect, cu luminii în ochi despre acele momente și despre Constanța.
În oameni, de bambini. Cei care au fost numit Ovidiu au fost foarte mulți. Dacă ai face o indagină, în locul de a-l numi, un unic nume a fost dedicat. Deci a fost importantă această relație, pentru că eu nu cred că... Suntem încă oameni care au înțeles că am găsit cu gustul să vorbim despre acest mare personaj, Ovidius, care se definiște sulmonese, sulmomii, patria est, a fost prima definiție, definiția de acuările noastre.
Dar nu a desneșit și disenia României și Constanței. La începutul anilor 70, fostul Liceu numărul 3 din Constanța, devine prima instituție de învățământ din România care poartă numele marelui poet Ovidius. În 1972, în prezența unei... numeroase delegații a orașului Sulmona, cu care Constanța era deja înfrățită. Cum spuneam, în prezența acestei delegații, din care făcea parte și primarul Sulmonei și alte personalități ale orașului, liceului care la vremea respectivă purta un număr, liceul 3, i s-a acordat numele poetului, numele Ovidius.
De altfel, această înfrățire a unit cele două orașe sub numeroase aspecte, inclusiv cel al educației. Colaborația cu liceul George Calinescu a fost născută de diverse ani. În primii ani, când certamenul novidian-musulman a început să se vede, a început să se vede, mai ales, să se vede, cei care sunt confinii italiane. Între școlile straniere, În primul rând, liceul George Kalinescu a fost una dintre cele mai importante școale și, mai subțit, una dintre cele prime școale contactate. Liceul a răspuns imediat, așa cum noi am răspuns când am fost invitat la certamen Ovidianum Ponticum.
La începutul lunii martie 2017 am primit vizita unei delegații din orașul Sulmona, locul... de naștere al poetului Ovidius. Delegație din care făcea parte și doamna profesor Caterina Fantauții, directoarea Liceului Clasic din Sulmona.
Împreună am încheiat un tratat de înfrățire între cele două licee, considerând că avem interese comune în promovarea operei poetului latin. La Constanța există și Universitatea Ovidiu. singura instituție de învățământ superior din lume care poartă numele poetului latin. Ovidius a trăit, creat și murit pe aceste meleaguri, iar Universitatea care îi poartă numele are misiunea de a-i promova imaginea peste veacuri de plina cunoștință a tuturor generațiilor care vor urma atât pe meleaguri dobrogene cât și la nivel național și mondial. Practic, așa cum spuneam, spuneam de curând, Ovidiu aproape că ne-a intrat în ADN.
Deci nu mai putem discuta despre această provincie istorică, despre Tomisul Antic, despre Constanța Contemporană, fără să ne gândim la statuia lui Ovidiu. Cel mai frumos a spus Eminescu despre ce se întâmplă aici, amestec de popoară. Dobrogea este un amestec de popoară și în acest amestec nu au existat niciodată certuri, nu au existat fricțiuni, a existat o armonie extraordinară din cele mai...
mai vechi timpuri, după cum o demonstrează Ovidiu însuși, și nu au existat nici în perioada modernă, atunci când națiunile care se afirmau aveau deja conștiința lor proprie. Un oraș cosmopolit, Constanța a celebrat în 2017, alături de sora sa Sulmona, Bimilenaria, în plinirea a 2000 de ani de la trecerea în eternitate a simbolului numit... Ovidius. 2017 este anul bimilenarului Ovidiu la Constanța și aș spune și în țară.
Au avut loc multe acțiuni de o modernitate absolută. S-a rostit numele lui Ovidiu peste tot, cu drag s-au citit poeziile sale, s-au pus în scenă piese, s-au făcut expoziții. Publiu Ovidiu Nasole e il più ilustre și cu cittățenul de Sulmona. Reprezintă Sulmona și piața de Sulmona.
Sulmona, piața principală, piața 20 de septembrie, al centru la statua de Ovidiu. Și într-o statua vive cittătatea de Sulmona și cittătatea de Sulmonești. Deci, reprezintă foarte bine cittatea noastră.
Noi suntem foarte orgogliosi de poeta noastră. Îl considerăm încă în mezzo a noi. De aceea, în scole, în familie, în toate celelalte...
situaționii asociative, Ovidiu e prezente ovunque. Ovidius a fost prilejul, să spunem, unificării tuturor eforturilor locale și regionale și m-am bucurat să văd că la toate manifestările organizate în municipiu Constanța, sub egida anului Ovidius, de la reprezentanți de elită a intelectualității constanțene până la... Tineri, copii care abia știau cine este Publius Ovidius Naso, am văzut așa o întrepătrundere a interesului pe care el îl generează și cu care noi ar trebui să fim mult mai mândri și mai conștienți. Tocmai de aceea, cred că ar trebui și pe viitor, nu doar să numărăm secole, milenii, ci în fiecare an să ne propunem să... îi aducem un omagiul lui Ovidius, tocmai în acest demers de unificare a ceea ce are valoros fiecare comunitate.
Toate aceste momente reprezintă, de fapt, o continuitate a relațiilor între Constanța și Sulmona, între Tomis și Sulmona, anul acesta și între Ovidiu și Sulmona, pentru că este singura localitate din lume care poartă numele. poetului Ovidiu. Și acest lucru a fost evidențiat prin manifestările care au avut loc la 1 iulie.
Sunt Constanțeancă. Am crescut la umbra statuii. L-am salutat la fiecare trecere și vă mărturisesc că am avut ocazia de a trece frecvent. Mergeam la școală pe lângă statuia lui Ovidius.
Și mai apoi am fost eleva Liceului Ovidius începând cu 1972. Deci eu am intrat la Liceul Ovidius. în anul în care a primit acest nume. Am purtat cu mândrie numele de Ovidist și matricola Ovidius.
Dacă vei întreba un turist, dacă vei întreba un român, Ce își amintește despre Constanța, ce a văzut la Constanța în această calitate de turist, va spune automat statuia lui Ovidiu, va spune automat epitaful de pe statuia lui Ovidiu, pentru că, așa cum spuneam, ele sunt inseparabile. Sub asta piatră zace Ovidiu, cântărețul iubirilor gingașe răpus de-al său talent. Iar tu, ce treci pe aici, dacă ai iubit vreodată? Te roagă pentru dânsul să-i fie somnul lin.
Ovidiu a fost un poet apreciat. Se știe că Shakespeare purta o ediție a poezilor lui Ovidiu într-unul dintre buzunarele sale. A fost un om a cărui viață a impresionat pe mulți, a cărui operă se citește și astăzi, pentru că este de o extremă actualitate. Ce mare lucru ar fi!
Să descoperim locul unde zace gloria acestor meleaguri. Publius Ovidius Naso. Ovidius este aici și este modern, așa cum modernă a rămas și poezia sa.
Iar drama omului, chiar dacă s-a petrecut acum 2000 de ani, își poate păstra oricând actualitatea. Traiasca în frazirea Sulmona-Costanza, Traiasca în frazirea Italia-Romania.