Bună ziua! Vorbim astăzi despre organele tubul digestiv sau tractului gastrointestinal după anatomia de la Behrens. Sistemul digestiv este format așadar din tubul digestiv sau tubul tractul gastrointestinal, cum vreți să-l numiți, și glande anexe, glande saliva, areticat și pancrease exocrine.
Funcțiile generale ale sistemului digestiv sunt cele de motilitate, mișcările, de pildă peristaltice, mișcările de amestec de-a lungul tubul digestiv, funcții de eliminare de reziduri neasimilabile, funcții de secreție, funcții de digestie cu transformări mecanice, fizice și chimice. În cazul transformărilor chimice plecăm de la substanțe organice foarte complexe, de la macromolecule. așa cum sunt proteinele, lipidele, glucidele, complexe, polizaharidele, ca să le descompunem până la substanțe simple, nespecifice, absorbabile, numite nutrimente.
De pildă, proteinele vor fi descompuse sub acțiunea unor enzime proteolitice, protează până la nutrimente numite aminoacizi, lipidele sub acțiunea lipazilor, enzimilor lipolitice, Vor fi descompuse până la nutriment de substanțe simple numite acizi grași și glicerol, ele fiind esteri ai acizilor grași cu glicerol sau glicerina și de asemenea glucidele complexe cum ar fi amidonul, glicogenul sub acțiunea unor enzime glicolitice, amilolitice dacă vorbim de amidon până Vor fi descompuse până la substanțe simple, nespecifice, absorbabile, numite mono-zaharidele. Deci mono-zaharidele, exoze, pentoze, sunt nutrimentele rezultate din digestia chimică a glucidelor. Și, desigur, aceste nutrimente vor fi absorbite în cea mai mare parte la nivelul intestinului subțire, dar în anumite proporții și la nivelul stomacului sau intestinului gros.
Componentele acestui tract gastrointestinal sunt următoarele. Deci avem cavitatea orală sau cavitatea bucală, faringe, esofag, traversăm diafragmul și ajungem în cavitatea abdominală stomac, intestin subțire cu duoden, jejun, ileon, apoi intestin subțire cu duoden, jejun, ileon, apoi intestin subțire cu duoden, jejun, ileon, destinul gros cu cecum ce prezintă apendicele vermiform, colon ascendent pe partea dreaptă, colon transvers, colon descendent, sigmoid în formă de S și rectul care se termină la nivelul, prin canalul anal și apoi se termină la nivelul orificiului anal. Deci partea dreaptă. unde va fi colonul ascendent, partea stângă unde va fi colonul descendent. Vedem și în această imagine din Behrens componentele tractului digestiv.
Imaginele sunt similare, doar că prima fiind color mi s-a părut mai ușor de vizualizat. dar exact aceleași segmente cu cavitate bucală, faringe, sufac, stomac, intestin subțire, intestin gros. Se mai observă în această imagine și glandele anexe, glandele salivare, glandele parotide, glandele sublinguale și submandibulare, care se vede saliva ce se varsă în cavitatea bucală și care prin saliva intervin în digestia bucală. Apoi avem ficatul situat în hipocondrul drept, în partea dreaptă, sub diafragmă, care ficat secretă bilacul, care se va depozita în vezica biliare sau colecis și pancreasul, pancreasul exocrin, se petă sucul pancreatic bogat în tot felul de enzime ce se varsă în duoden, acolo va ajunge și...
Bila, deci în prima parte a intestinului subțire. În structura tubului digestiv sau tractului gastrointestinal, tract care are circa 9 metri, există Există aceste patru tunici sau patru straturi și anume o tunică internă sau o mucoasă, un epiteliu de acoperire este aceasta și care prezintă glande ce secretă mucu sau care secretă diferite enzime. Apoi avem o a doua tunică, tunica submucoasei cu țesut conjunctiv și o cantitate foarte mică de țesut muscular neted, apoi tunica musculară cu mușchie Netezi la interior circular, care prin contracție micșorează diametrul, lumenul tubului digestiv sau gastrointestinal și apoi la exterior un strat de mușcări netezi dispus longitudinal, care prin contracție va scurta lungimea segmentului respectiv din tubul digestiv sau gastrointestinal. La stomac avem și un strat de mușchi obligiți, spus, cel mai profund, sub stratul circular. Mușchii netezi sunt de la nivelul porțiunii dintre ei mai inferioară a esofagului până la nivelul sfintelor anali extern, care este muștriat.
În prima parte, deci cavitate bucală, faringe. Treimea superioară a esofagului vom avea mușchii striați. Tunica externă este o seroasă, este peritoneul visceral care secretă un lichid cu rol de lubrifiere și se continuă cu peritoneul parietal. Între cele două făițe, viscerală și parietală, există cavitate.
peritoneală. Deci, aceleași tunici le vedem și aici. Iată tunica mucoase la interior, țesut de viterea de acoperire. Tunica submucoase, cu fibre nervoase, cu o cantitate mică de mușcănetă ce formează așa numita musculară a mucoasei, deși se află în submucoasă pentru că determină niște pliuri ale mucoasei prin contract.
Acție tunica musculară cu strat intern, circular, strat extern, longitudinal, repet, în stomac mai există un strat mai profund cu muștri spuși oblic și tunica externă, seroasa, peitoneul visceral. Începem cu primul segment din tractul gastrointestinal, cavitatea bucală sau orală, unde se află limba, observăm aici frâul limbii. sau o frenul lingual, frâul limbii care leagă limba de plașeul oral.
Limba prezintă muștriați, pe suprafața, pe mucoasa lingual există papile gustative cu muguri gustativi pe vârful și părțile laterale ale limbii. De asemenea, în cavitatea orală avem dinți care... au rol în digestere tip mecanic, prin sfârmarea hranei, în masticație, există dinții deciduali sau temporari, care vor cade până la vârsta de 6 ani, sunt 20 de dinți în dentiția aceasta provizorii sau deciduali sau de lapte și 32 de dinți permanenți.
Există dinți incisivi, deci sunt 4 sus, 4 jos, incisii au rol în tăierea hranei, apoi avem canini, nu se observă foarte bine aici, canini de fapt au o formă mai ascuțită de con, au rol în sfârșirea hranei și apoi premolari și molari care sunt dinți, formă plata dintelui, cu rol în mărunțire. Aici mai observăm în această imagine amigdal, amigdala palatină, se observă aici amigdala palatină cu țesut limfoid, se observă palatul dur, deci partea superioară a cavității bucalei, palat dur, deci cu perete osos, se continuă apoi cu palatul moale, apoi vedem lueta sau vula sau omușorul, și sub limbă vedem canalul de deschiderea al glandei submandibulare în această imaj. În imagine alăturată din Berens se observă dispoziția glandelor salivare, glandă parotidă, care prin ductul parotidian va conduce saliva în cavitatea bucală. Acest duct parotidian se deschide pe partea internă a obrazului opus celui de-al doilea molar superior.
Apoi avem glanda sublinguală, care de asemenea este o glandă pereche situată tot în planșeul oral sub limbă în fața glandei submandibulare. Glanda submandibulară sau submaxiloară situată în planșeul oral în apropierea suprafaței interne a mandibulei și secreția asta este drenată prin ductul submandibular în cavitatea. Orală laterală de frâul limbii.
Dacă încercăm o formulă dentară definitivă, deci aceea cu 32 de dinți, ea se face împărțind arcadele dentare pe jumătate și se expună ca fracție. Deci împărțim cu o linie pe mijloc cele două arcade, superioară și inferioară, și vom avea incisiv 2 pe 2. De fapt, noi mai avem 2 pe partea cealaltă, ar fi 4 pe 4 sus, 4 jos, dar așa se face frumos dentară. 2 pe 2, 2 sus, 2 jos, pe jumătate de arcade, superioară și inferioară. Canini 1 pe 1, premolar 2 pe 2, molar 3 pe 3. Și dacă îi numărăm, aici avem 8 pe jumătate dintr-o arcade, 8 mulțit cu 4, 32 de dinți în dentiția permanentă. Dentiția de lapte, dinții deciduali nu au molarii și atunci vor fi 2, 3, 3,5, 5, 4, 20 de dinți în dentiția de lapte.
În structura de bază a dintelui avem următoarele componente. Avem coroana care este acoperită de smalțunțe, sunt extrem de... Este cea mai dură substanță din organismul, alcătuită din sălul de calciu, sălul care constituie componenta unei alte substanțe mineral-limite, hidroxia apatită.
Apoi avem rădăcina și între coroană și rădăcina, orice dinte prezinte gâtul sau coletul dintelui, cel care leagă coroana de rădăcina dintelui. În afară de smalt, această substanță... foarte dură. O a doua componentă chimică este reprezentată de dentină. Dentină o întâlnim peste tot și la nivelul rădăcinii și la nivelul coroanei.
Deci la nivelul coroanei peste dentină avem smațul iar la nivelul rădăcinii peste dentină avem un alt sesum mit cement. Și acest cement este destul de dur. Și în interior avem pulpa dentară.
Pulpa dentară conține vase de sânge nert, tesuturi conjunctive ale dintelui. Deci aceasta este structura unui dinte. Am văzut componentele chimice, componentele structurale cu coroană, gât și rădăcină. Aceeași imagine o avem și în Behrens, cu rădăcină gât-coroană acopăită de smalți, dentina inferior, rădăcina cu dentină și cement și interior pulpa dentară și aici dinții despre care am vorbit cu anii când apare primul molar. Deci după 6 ani, al doilea molar, al treilea molar, deci ajungem la vârsta adultă ca să apară cel de al treilea molar sau măseaua de minte.
Următorul component din tractul gastrointestinal este reprezentat de faringe, care are 3 componente, nazofaringe spre cavitatea nazală, orofaringe, laringofaringe. și apoi vorbim de esofag care se întinde E o structură tubulară dreaptă care se întinde de la cartilajul cricoid până la orificiul cardia prin care comunică cu stomacul. Esofagul are circa 25 de centimetri lungime.
Este primul segment în care pot fi observate cele patru tunici, mucoasa, submucoasa musculară și adventicea. Și cum spuneam, dintre ei mai inferioară... Într-unica musculară vom avea doar fibre musculare netede.
Bolul alimentar format în cavitatea bucală va fi împins prin faringe în esofag, în deglutitie și va ajunge în stomac. Deci procesul de înghițire se numește deglutitie și ca să se pronunțe bolul alimentar am văzut că acționează. Atât salivea, produsele de glandele salivare și care conține enzima amilază salivară, ce va descompune amidonul până la dizaharit, până la maltoză, amidonul și glicogenul, acționează dinții care sfărâmă hrana și bolul alimentar, deci prin deglutiție, va traversa faringele și esofagul și vom ajunge cu hrana la nivelul stomacului.
Iată, în imaginea aceasta vorbeam de deglutiție, se vede cum bolul alimentar pentru a fi înghițit, limba se ridică și comprimă bolul alimentar de palatul dur și apoi îl împinge mai departe spre faringe. Și iată bolul alimentar cum alunecă de-a lungul faringelui și esofagului spre stomac. În prevința deglutiției, în ce se întâmplă etapa aceasta din cavitatea bucală, este involuntară. Mâșchii faringeni se contractă prin bolul alimentar din faringeni esofag și apoi prin mișcării. Peristaltice coordonate de sistemul nervos autonom sau vegetativ se vor forma niște peristaltizări, sau în acest fel de rezervări, niște unde de contracție care se propagă de-a lungul stratului muscular neted al esofagului, se contractă mai întâi mușchii longi din altceapoi circular și bolul alimentar ajunge prin relaxarea sfintelului cardia în...
stomac. Partea aceasta, esofagul în porțină albine inferioară, prezintă și un sfincter muscular esofagian inferior. În Behrens, ele sunt, se suprapun, adică, ni se spune că sfincterul cardial este și sfincter, sfincter esofagian inferior.
În manuale de liceu, ni se spune că sunt structuri diferite, că pur și simplu musculatura circulară a esofagului în porțiunea sa inferioară, aproape de joncțiunea cu stomacul formează un fel de sfinte, deci sfinte esofagian inferior, sfinte cardial conform Berens este aceeași structură. Stomacul care se află în cavitatea abdominală este un organ dilatat în care se depozitează temporar hrana, apoi se amestecă cu sucul digestiv, având în loc digestia chimică de la acest nivel, pentru a se forma chimul gastric. Deci prin sfintele cardia comunică cu esofagul, prin sfintele pyloric, prin pylori comunică cu duodenul, prima parte din intestinul subțire. Observăm că stomacul are această formă de litera J, de cincoi, dacă vreți, părțile sale principale fiind partea aceasta cardia, fundul stomacului sau fornixul, antrul pilorii cu o porțină distală mai îngustă și canal pilorii spre pilor.
Observăm că avem o mare curbură și o mică curbură. Marea curbură este suprafața marginea laterală convexă, iar cea medială convexă este subrafața marginea laterală convexă. Un cava se numește mica curbură. De asemenea, dacă ne uităm în imaginea după anatomia de la Behrens, observăm relațiile cu organele din jur, deci se observă zona cardia, fornixul sau fundul stomacului, corpul stomacului și de asemenea antrul piloric. Ce ar mai fi de spus aici?
Că suprafața internă prezintă aceste pliuri numite rughe, care sunt evidente atunci când stomacul este gol și în momentul în care stomacul va fi plin, ele se întind și pliurile dispar. De asemenea, trebuie să spunem că există un așa numit mic epiplon, care e un strat... dublu de peitoneu care se întinde de la ficat către mica curbură a stomacului, o altă prelungire a peitoneului numită marlepiplon se întinde mai jos de stomac, deasupra organelor abdominale. Deci în stomac se depozitează alimentele, începe digestia chimică a proteinelor și a lipidelor să va acționa. enzimilor conținute în sucul gastric secretat de glandele gastrice, întâlnind de asemenea încă un strat de mușchi dispus oblic, cel mai la interior, cel mai profund, apoi avem mușchi dispus circular și apoi longitudinal.
Iată pliurile, mucoasa stomacului se învaginează și formează niște cripte. în interiorul cărora se acesează glande gastrice și aceste glande se secretă pe lângă acid clorhidric, așa cum sunt celulele parietale care secretă acid clorhidric. Acidul clorhidric permite activarea enzimelor proteolitice din sucul gastric. Tot celulele parietale sunt de la acest lucru. secretă o substanță numită factor intrinsec implicat în absorpția vitaminei B12 care va avea loc în intestinul subțire.
În lipsa acestea apare o anemie numită anemie pernicioasă. Există celule care secretă mucus, iar celulele principale din mucoasa gastrică secretă enzime proterulice, așa cum este. pepsinogenul, forma inactivă a pepsinei, deci când pepsinogenul se activează în prezența acidului clorhidric, când hrana a ajuns în stomac, deci pepsinogenul se activează și se transformă în pepsină și pepsina descompune mai departe proteinele până la molecule mai mici de peptide.
La bebeluș există o altă enzimă proteolitică numită lapferment care determină transformarea unei proteine din lap. numită cazenogen în paracazenat de calcio, deci practic transformă laptele în brânză. Deci iată, avem celule de două feluri, celule parietale, celule principale, celule parietale care secretă factorii intrinsai și acid clorhidric, celule mucoase care produc mucoz și celule principale care secretă diferitele enzime proteolitice și lipolitice, cum ar fi lipazia gastrică. Ce ar mai fi de spus? Zona aceasta în care se află stomacul, deci în cavitatea abdominală lojă gastrică, se mai adunește, regiunea se mai cheamă regiune epigastrică.
Secreția de subgastric este controlată de sistemul nervos vegetativ sau autonom și anume... Parasympaticul este cel care stimulează secreția de suc gastric. Mai există și un reglaj de tip umoral prin un hormon local numit gastrina. Și deși absorpția în cea mai mare parte are loc în intestinul subțire, acolo există o mulțime de adaptări pentru absorpție, totuși într-o arecare măsură anumite substanțe, cum ar fi anumitele medicamente, Alcoolul, apa, cantități mici de glucoză, un ion se pot absorbi de la nivelul stomacului. Chimul gastric, care se urătă din chestia gastrică, va fi evacuat.
prin laxarea acestui sfintelor piloric în duoden, în prima parte a intestinului subțire. Intestinul subțire se întinde de la sfintelor piloric până la valvula sau sfintelul ileocecal. Intestinul subțire are trei porțiuni duoden, jejun și ileon.
Duodenul are cam 25 de centimetri lungime. Jejunul este... mult mai lung 2,5 metri, ileonul și mai lung 3,5-4 metri lungime.
Se cheamă subțire pentru că diametrul lui este mai mic decât cel al intestinului gros. Iată, vedem aici de la Sinterkielorica o potcoavă duo de nu, parte fixă a intestinului gros. Aici avem papila mare unde se vor deschide. Se deschide atât canalul colet, cât și canalul pancreatic principal, ce aduce suc pancreatic, cu un ras enzime implicat în digestia intestinală. Mai sus, puțin papila mică, în care se deschide canalul accesor sau santorinii, de asemenea cu suc pancreatic.
Dudenul se continuă cu jejunul. vedeți dispoziția anselor la jejun și ileonul cu dispoziția anselor spre vertical, deci orizontal la jejun, vertical la ileon. Ileonul la nivelul sfintei sau valvulei ileocicale se deschide, se continuă cu intestinul gros și aici avem prima parte, ce cu apendicele vermiforme.
Digestia intestinală este extrem de... Sunt implicate 3 sucuri digestive, bila, secretatea de ficat, bila nu are enzime, dar are sarurile biliare implicate in digestia, grasinul, dar o sa vorbim imediat, sucul pancreatic si sucul intestinal, care contin toate categoriile de enzime ce digera atat glucidele, lipidele, cat si proteinele. La mod general, Dacă acesta este un dizaharid, să spunem, da? În prezența dizaharidazelor din sucul intestinal, în mediul apos, toate se întâmplă în mediul apos, se rup în două mono-zaharide, două murecule de glucoză care sunt mono-zaharide. Dacă luăm acesta, este un dipeptid, da?
E format din eliminarea apei din două Între două molecule de aminoacid, tot așa, mediul apos, subacționau unor enzime proteolitice, unor peptidaze, se rup în aminoacizii corespunzătorii. Vedem în fiecare nutriment rezultat părți din molecula de apă, apropo de faptul că apa este importantă în această digestie. Vedem lipidele, gliceridul, lipidă simplă, este rezultat din glicerină, glicerol și în fiecare moleculă de acid. Iarăși, în mediul apos, se reface structura acizilor gras și glicerol-glicerina. Deci, apa este importantă în orice moment al digestiei chimice din intestinul subțire.
La nivelul intestinului subțire există... Aceasta adaptări speciale pentru digestie, pentru absorpție, vedem prezența unor pliuri mari, valvule conivente, pliuri mai mici, vilozități intestinale, ca niște degete de mănușă, de asemenea, microvile, aceștia care formează o margine, adevărată margine în perie, o suprafață enormă de absorpție, mai mult unica mucoasă este unistratificată, este o suprafață... ușor de traversat, un perete subțire, ușor de traversat, apoi întunica sunt cu coase, vom avea o rețea vasculară bogată, numeroase capilare s-au împâine și în interiorul fiecarei vilozități există și un chilifer linfatic central în care se absorb acizi grași cu lanț lung. Deci o suprafață mare de absorpție, perete ușor de traversat, o rețea vasculară bogată. Dacă, iată ce spuneam, structura vilozităților intestinale, vedem că celulele intestinale, interocitele, sunt dispuse la nivelul mucoasei intestinale într-un singur strat, epitelii unii stratificate, simplu care la polul apical prezintă acești microvili ce asigură o suprafață enormă de absorpție.
Apoi observăm în interiorul vilocităților chiliferolinfatic central, acesta cu verde, un capilar linfatic în care se vor absorbi acest grașculanț lung sub formă de kilomicroni și vitamine liposolubile. De asemenea observăm numeroase capilare, din ultime ramificatii arteriale avem capilare, avem un capat arterial si apoi un capat venos. Aici se fac schimbul de substante, se preiau celelalte nutrimente, monozaharii de glicerolul, apa, ionii, vitaminele hidrosolubile, aminoacizii. prin mecanisme active, pasive sau vezicul de pinocitoză, vezicul de pinocitoză doar în cazul anticolpilor din colostrumate.
Există niște cripte aici, niște adâncituri, niște cripte mucoase, avem glande liberi, glande intestinale, care secătă sucul intestinal. cu diferite enzime glicolitice, lipolitice și proteolitice. De asemenea, spuneam că prin canalele pancreatice, prin ductul pancreatic, ajunge în duoden și sucul pancreatic. Ultima porțiune se numește ampulă hepatopancreatică, este locul în care se unește ductul pancreatic cu canalul coledoc, prin care bila este evacuată din colecist în... în duoden.
Ce ar mai fi de spus? Deci avem aceste glande liberi. Există și glande duodenale brunări care secretă mucusul.
Mucusul are rol în neutralizarea acidității chimului gastric, deci o protecție și chimică, dar și mecanică. Sub mucoasa duodenului există aglomerări de testul infoid cu dispoziție nodulară. Similar plăcilor paier din Ileon, ce ar mai fi de spus?
Aici, în duoden, spuneam că ajunge și sucul pancreatic, secretatea pancreasului, exocrin de acinii pancreatici, cu numeroase enzime, proteulice, cum ar fi tripsina, chimiotripsina, carboxipeptidaze. Enzime pentru amidon, amilaza pancreatica care transforma amidonul in maltos, intr-un dizaharid, lipaza pancreatica iar ultimul suc care finalizeaza digestia chimica este sucul intestinal secatat de glandele intestinale liberi, cu dizaharidazic, marfilactaza, zaharaza si maltaza. care vor descompune aceste zaharuri în mono-zaharidele corespunzătoare componente, conțin și nucleaze pentru descompunerea acizilor nucleici, ADN și ARN din alimente și peptidaze care realizează digestia chimică a proteinul rezultând aminoacizi liberi. Despre aceste sucuri... sucuri digestive, secrete de glande anexe de ficat, vorbesc de bilă secrete de ficat și sucul pancreatic secrete de pancreasă izoclin, vom vorbi într-o lecție ulterioară dedicată glandelor anexe ale tractului digestiv.
Intestinul gros are următoarele componente, cecul cu apendice vermiform, Formă de vieri, de uniformă, da? Colon ascendent, pe partea dreaptă, transvers, dispoziție orizontală, unghi splenic, se continuă colon descendent, deci tot așa vertical, dar conținutul coboară, colon schimoid și de asemenea ultima parte va fi rectul. Și aici observăm C, cum apendece, vermiform, colon ascendent, transvers, descendent, sigmoid și rect. Aici este unghiul splint sau flexura. și aici se vede foarte bine flexura colică stângă.
Deci, intestinul gros este implicat în absorpția apei, a unor ioni, așa cum... El, de asemenea, are o funcție secretă, mucus, rol protector. Privindu-l cu atenție, observăm că prezintă dilatațiile acestea haustrații, haustre, aspect de mici, buzunare. Se cheamă intestin gros pentru că diametrul lui este mai mare decât al intestinului subțire și...
Vedem ca cea mai mare parte a sa este reprezentata de colon. Despre dispozitii acestor am vorbit. Deci avem functie de absorptie apa si ioni. Daca nu s-ar absorbi acesti 300-400 ml de apa zilnic, s-ar produce diarhea, ne-am deshidrata.
Principalul ion absorbit este ionul de sodiu. Nu avem fenomene de digestie chimică propusită, decât cu excepția celor realizate de flora bacteriană. De la acest nivel există o flora bacteriană de fermentație ce acționează asupra glucidelor nedigerate. În prima parte a intestinului gros și o flora bacteriană se aprofită de putrefacție ce acționează asupra aminoacizilor neabsorbite și a proteinelor nedigerate.
Aceste bacterii sunt extrem de importante pentru sănătatea organismului și pentru sinteza unor vitamine din grupul B și K de pildă. Asta oralizează flora bacteriană de fermentație. În intestinul gros se îmagazinează, se compactează toate materialele energizate, se formează materiile fecale, iar eliminarea Se numește defecație, defecația fiind un alt reflex facilitat de contracțiile inclusiv voluntare ale unor variante de grupe musculare de pildă prin contracția în mușor abdominal crește presiunea și de asemenea voluntar se va relaxa și sphincterul anal extern. Deci digestia este un proces extrem de complex și până nu ajungem la nutrimente Nu putem vorbi de finalizarea digestiei chimice.
Doar substanțele simple, nespecifice pot fi absorbite. Cea mai mare parte a absorpției loc în intestinul suțire. Vedem aici mecanism activ cu consum de ATP, mecanism activ sodiu dependent pentru glucoză. cum pătrund în enterocit la nivelul microvillilor și apoi trec în sânge.
Iar aici este structura vilosității pe care am văzut-o și în cealaltă imagine alăturată. În speranța că am înțeles structura și modul în care aceste organe digestive din tractul gastrointestinal colaborează pentru realizarea digestiei mecanice, fizice și chimice. Vă urez o zi frumoasă și nu uitați să vă abonați.
La revedere!