Concentrarea. Bun. Haideți să scrieți în vitru pronumele. Pronumele.
1. Să știți că în total sunt 10. Suntem la punctul 1. Mare atenție la fiecare. Sunt câteva lucruri cheie pe care trebuie să le rețineți și mai departe e ușor. Personal. Fără definiții și alte subiecte, ne interesează formele, situațiile în care un cuvânt își schimbă valoarea morfologică, cazurile. De aceea, la pronumele personal, vreau să vedem formele în funcție de cazuri, în funcție de cele 5 cazuri.
În cazul nominativ, pronumele personală nominativ are doar următoarele forme. Eu, tu, el, ea, noi, voi, ei și el. Atât. Astea sunt toate formele pronumele personală nominativ. În cazul genitiv, se întâmplă un lucru foarte interesant și vreau să țineți minte lucrul acesta.
Pronumele personale în genitiv are doar trei forme. Atât. Și acelea sunt lui, ei și lor. Sunt forme de persoană a treia.
Și o să vă întrebați bine, dar și cu formele de persoană a treia și a doua ce se întâmplă? Ei bine, acelea sunt preluate de pronumele posesiv. O să ajungem și acolo și o să vedeți, da? Genitivul răspunde la întrebarea al cui Iar răspunsul personal întâi e al meu Al tău, persoana a doua Astea nu sunt personale Astea sunt posesive Lui ei lor sunt probleme personale Deci genitivul la persoana a treia Probleme personale a persoana a treia, lui ei lor Vocativ Doar două forme Tu, voi Atât Până aici e simplu și ușor de observat. Haideți să trecem și la formele de acuzativ.
La acuzativ, întrebarea este pe cine? Pe cine? Persona întâi singular.
Pe cine? A văzut pe cine? Pe mine.
Pe mine. Până în paranteză pe, pentru că aici poate să apără și altă prepoziție. De exemplu, Despre mine, cu mine, dar tot în acuzativ. Pe mine, pe cine a văzut?
Pe mine, mă, mă. Mă, m-a văzut, mă cu cracerea. Prima formă este accentuată. Și vă spun asta pentru că ne ajută informația aceasta la următorul tip de pronume, la pronumele reflexive. Pe mine, mă, mă.
Persoana a doua, pe cine? Am văzut. Persoana a doua, pe cine? Pe...
Tine? Pe. Te-am văzut. Prima formă este accentuată. Persona a treia.
Pe cine am văzut? Pe. Persona a treia. Masculin, să zicem.
Pe el. Îl. L. L-am văzut. Prima formă este accentuată.
Haideți să găsiți la feminin. Pe cine? Pe ea. O.
Prima formă este accentuată. Bun. La plural. Să vreau să compar așa.
Deci aceste formule sunt de singular. Vedem și formulele de plural. Ne gândim.
Am văzut persoana întâi plural. Da? Adică suntem mai mulți.
Pe cine? Pe noi ne. Prima formă este accentată, da?
Pe noi ne-a văzut. Persoana a doua plural. A văzut pe cine? A doua plural. Pe...
Voi v-a văzut Pe voi v-a văzut Persona a treia, pe cine? Plural, masculin Pe cine a văzut? Pe ei I-a văzut Și la femenil, pe cine a văzut?
Pe ele Le Pe ele le-a văzut Formele subliniate sunt accentuate, formele care nu sunt subliniate sunt accentuate. Prima formă este accentuată. Bun, astea sunt formele pronunmerii personalului acuzativ. Haideți să vedem și la dativ. La dativ întrebarea este cui?
Și facem același exercițiu. Pe cine? Cui a dat? A dat, hai să luăm altfel.
Cui a dat? Persona întâi singular. Mie.
Mie, îmi. Mi-a dat. Mi-e acentuată.
Persona a doua, cui a dat? Ție, îți, ții. Ție ți-a dat.
Persona a treia, masculin, singular. Cui a dat? A treia, singular, masculin.
Lui, îi, i. Lui i-a dat. Și feminin, cui a dat? Ei, îi, i. Iar la plural, la fel, punem întrebarea și răspundem.
Cui a dat? Plural, că suntem cât plural? Suntem mai mulți.
Deci ne-a dat? Am ce spus? Ne-a dat nouă. Nouă ne. Cinii, ni se pare.
Cui se pare? Noua ni se pare. Plural. Cui a dat?
Vouă. Da? Vouă. Vi s-a dat. Și v. Vă-o v-am dat.
Cui a dat? Lor, le și vi. Și la fel și la femeini și masculini. Lor.
Bun, astea sunt formele pronumelui personal. Rețineți mare, mare atenție la genitiv, cele trei forme de persoana trei. În rest, rețineți întrebările pentru cele două, pentru acuzativ pe cine, dativ întrebarea cui, deja a trebuit să le știți, formele accentuate și formele neaccentuate. și să vă spun imediat la ce ne folosesc aceste forme neaccentoare. Ca o scurtă continuare, problemele de politețe este probleme personal de politețe.
Scriu câteva forme, nu vreau să insist aici foarte mult. De exemplu, dumneavoastră... Sunt forme compuse. Dumneata, forme de persoana a doua, dar și forme de persoana a treia, de exemplu, dumnealui, dumnea ei, dumnealor.
Bun. Cam asta. Sunt formele, pronumele personal și pronumele personal de politete.
Trecem mai departe la... pronumele reflexiv, acolo unde subiectele... unde aparent e mai greu, dar cu puțină atenție, e foarte, foarte simplu. O să știam de aici, Highlands, pronumele, personal de politete și o să vă spun acum, o să vedeți la ce ne folosesc formele acestea neaccentoate.
Aici e o discuție... Pe care aici la pronume reflexiv e o discuție pe care o putem continua și dacă vreți să recapitulăm diatezele și mai ales diateza reflexivă, știți că verbul la diateza reflexivă este însoțit de pronume reflexiv. Îi spunem și numele.
Dar nu în toate cazurile. Uneori, verbe însoțite de pronume reflexiv nu sunt la diateza reflexivă. Sunt verbe... dacă vă mintiți, ați făcut în clasa 7, așa că, verbe active pronominale. Acolo unde pronumele reflexiv care însoțește verbul are funcție sintactică proprie.
Nu intră în pronunitate cu verbul. Dar hai să ne concentrăm pe pronumele reflexiv. Își scriem 3 pronume în pronumele reflexiv.
Bun. Are forme proprii la persoana a treia. Vom explica ce înseamnă forme proprii. Forme proprii, adică forme care sunt doar ale pronumele reflexive. Când vedeți una dintre aceste forme, ele sunt întotdeauna pronume reflexive.
Dar nu pot fi altceva. Și sunt doar două cazuri alea pronume. Pronumele reflexiv nu are decât două cazuri atât.
Ceea ce ne ușurează puțin situația. Și acele două cazuri sunt acuzativ, Iar formele sunt. Întrebarea este, da, măi, nu te afli pe cine? Pe sine, se și să. Cu creativă.
Pe sine, se, să. Singurele trei forme proprii ale pronumelei reflexivi. Cea de la casă este dativă.
Întrebarea este, cui? Iar formele sunt sineși, își și și. Pe sine, se, să. Sineși, își și.
Dacă rețineți formele acestea, știți care sunt formele proprie, ale propriei. și a dat seama, își imaginează, iată, vedeți? Și cu creativă și a dat seama. Bun. Și acum, ce se întâmplă la persoanele întâi și a doua?
Asta e întrebarea. Păi, la persoanele întâi și a doua, pronumele reflexiv împrumută formele neaccentuate de la pronumele personal. Haideți să scriem asta și apoi ne concentrăm pe distinția între reflexiv și personal. Bun, descriem așa. La persoanele...
În trăi și a doua, împrumută forme neaccentuate de la pronumele personal. Evident, în aceleași cazuri, da? În amuzativ și în ativ.
Și dacă vă uitați la pronumele, eu le am știat. pe care le-am scris, le-am pus ativ și dativ, am spus acolo prima este accentuată, următorul e de o să ne accentuate. Bun, și acum haideți să vedem care e distinția între cele două. Pentru că aceleași cuvinte, de exemplu, mă, de exemplu, te, de exemplu, îmi, aceleași, nu, mi, aceleași cuvinte și îmi. E mie, îmi, mi.
Da, și îmi și mi, pentru că doar mie este format. Același cuvinte pot fi și pronomele personale, pot fi și pronomele reflexive. Și vreau să scriem două enunțuri și să vedem unde se întâmplă fiecare.
De exemplu, tu te întrebi ce să faci, el te întreabă ce vei face. Ce observăm aici? Același cuvânt. Te...
Da? Pronumele te înambele enunță. Tu te întrebi ce să faci și el te întreabă ce vei face.
Bun. La pronumele reflexiv, cred că e singurul pronume unde trebuie să știm puțin din definiție. Și definiția pronumele reflexiv este următoarea.
Pronumele reflexiv arată că acțiunea este suferită de subiect. Adică cel care face acțiunea o suportă. Consecințele acțiunii se întorc asupra lui însuși. Vedeți? Lui însuși.
Bun. Deci subiectul... Suportă consecințele acțiunii.
Tu te întrebi ce să faci. Tu te întrebi pe tine. Tu ești subiectul și tu te întrebi tot pe tine.
Se întoarce asupra subiectului. În cazul acesta, dacă tu te întrebi pe tine, pronumele T este reflexiv. În schimb, în cazul acesta, el te întreabă ce vei face. Cine întreabă?
El. Pe cine întreabă? Pe tine Vedeți, sunt două persoane diferite Subiectul este personal Treia, el, te întreabă pe tine Dar nu se întoarce acțiunea asupra subiectului Aici T este pronome personal Hai să vă ascult două fraze și vă las pe voi să vă gândiți În ce situație este personal, în ce situație este reflexiv De exemplu Mă duce la școală Vă duc la școală. Mă și mă. Aceleași cuvânt.
Într-unul din anunțurile este pe număr personal, în celălalt este pe număr reflexiv. Vă las câteva secunde să vă gândiți și apoi discutăm împreună. Într-ac timp o să ștărg de aici. Bun, dacă v-ați gândit, haideți să vedeți un prea.
Mă duce la școală. Să știți că exercițul acesta îl face oricine în minte, da? Îl pune întrebarea.
Cine se va dea? Asupra cui? Nu avem răspunsuri așa.
Îl fac și eu, o întreb. Așa rezolv. Mă duce la școală. Cine mă duce?
El mă duce pe mine. Deci e o altă persoană care face acțiunea, o altă persoană care o suportă. Înseamnă că, fiind persoane diferite, este pronume personal. Aici, mă duc la școală. Cine face acțiunea?
Eu. Cine o suportă? Pe cine duc? Eu. Pe mine.
Da? E vorba tot de bine. Deci cel care face acțiunea o suportă.
În cazul acesta, Mă este pronume reflexiv. La următoarea mea rețetă! Înțeles, trecările de distinția între pronume personal și reflexiv e valabilă situația aceasta doar în cazul formelor neaccentuate de persoanele întâi și a doua, pe care pronumele reflexiv le împrumută de la pronumele personal. Bun, dacă acestea sunt clare, trecem mai departe la 4. Am avut 3 pronume reflexiv. 4, o să mă las aici și-o spuțin.
Pronumele Și adjectivul pronominal, de aici încolo încep și adjectivul pronominal. Osesiv. Deci scriem...
4 pronumele si adjectivul pronominal posesiv prono Vedeți ce face oboseala? Pronomi Pronomina Atenție cum scrieți și atenție și mii Atenție de asemenea când scrieți valoarea morfologică a unui adjectiv pronominal, dacă este adjectiv posesiv, s-ar putea, e sigur, de fapt, că o să fie răspuntașul. Deci, mare atenție! Valoarea morfologică este adjectiv pronominal posesiv, adjectiv pronominal demonstrativ, adjectiv pronominal nepotabil. cuvântul obligatoriu și cuvântul pronominal.
Nu doar adjectiv posesiv. Evitați structura acesta de o lună. Adjectivul pronominal posesiv. Bun.
Nu le scriu pe toate. Scriu doar câteva. Știți că scriu pe forma după numărul de posesori, adică de persoane și numărul de obiecte pe care aceste persoane le dețin.
De exemplu, acesta este al meu. Al meu, al tău, al său Adică un posesor, un obiect Și forma de feminină A mea, a ta, a sa Nu le mai scriem Haideți să schimbăm și să spunem Mai multe obiecte Acestea două sunt Păstrăm râmărul de posesor. Acestea sunt ale mele. Ale mele, ale tale, ale sale.
Aferi și la masculin. Ai mei, ai tăi, ai săi. Nu le mai scrie. Haideți să schimbăm. Punem mai mulți posesori.
Ne imaginăm că aici mai este o persoană și noi avem acest obiect. Acesta este al nostru. Al nostru, al vostru. Atât. Fără călătoria, ne-am putut lua restul de nume personal.
Deci al nostru, al vostru. Sau al noastră, al voastră. Și dacă noi, noi, Dani, vă imagineați în continuare că mai este aici cineva lângă mine, dacă noi avem aceste obiecte, ele sunt ale noastre.
Ale noastre, ale voastre. Ce observăm aici important? Foarte, foarte important.
Observăm așa, că la persoana a treia, formele pronomului posesiv sunt doar al său, a sa, ai săi, ale sale. Aici nu am scris toate pentru ambele genuri. Al său, a sa, ai săi, ale sale. Atât lui, ei, lor, sunt pronomele personale.
Bun, astea sunt formele pronumelui posesiv și acum să vedem când devine adjectiv Adjectivul pronominal posesiv se acordă în gen, număr și caz cu un substantiv Se acordă în gen, număr și caz cu un substantiv. Pare așa de complicată formularea aceasta, dar o explicăm imediat. Vedem ce înseamnă acordul.
Pentru că vom vedea că sunt multe situații în care un cuvânt se acordă cu un substantiv și devine acest tip pronominal. Bun, la un pronome. Bun, haideți să luăm un exemplu, pentru că, pe exemplu, îl învățăm cel mai bine De exemplu, cartea mea este pe birou Cuvântul mea Dacă vedeți cuvântul acesta, primul beculeț care trebuie să vă sclipească este E posesiv.
E ceva cu posesiv, dar nu știu dacă e pronom sau adjectiv. În primul rând, rețineți că adjectivul pronominal este așezat după substantiv, adjectiv pronominal posesiv. Apoi trebuie să verificați acordul.
Întotdeauna vă recomand să verificați acordul. Acordul este în gen, și în număr, și în caz. Cum verificăm acordul? De ce mai simplu e așa?
Haideți să vedem dacă obligatoriu trebuie să se... Toate cele trei condiții trebuie să aibă loc, nu doar acordul în gen sau doar acordul în caz. Cel mai ușor este să verificați acordul în număr.
Cum verificați acordul? Păi schimb numărul substantiv. Hai să-ți spunem cărțile. Cărțile. Cărțile mea sunt pe birou?
Nu. Cărțile mele. Deci cuvântul acesta de aici, cuvântul acesta de aici se acordă în număr, da?
Cu... Cu substantivul. Acordându-se în număr, verific și genul, verific și cazul, verific că e același caz, există apocot și atunci mea de aici este adjectiv pronominal posesiv.
De asemenea, o să observați că nu mai apare particula aceasta la adjectivul pronominal posesiv. Adjectivul pronominal posesiv are același gen, același număr și același caz ca și substantivul. În cazul acesta, cartea este de gen feminin, singular, caz, vă las pe voi să vă gândiți.
Carta mea este pe birou. Ce dat este? Cazul subiectului. Deci, cazul nominativ.
E în cazul nominativ. Îți scrie aici sus. Și ce funcție are adjectivul pronominal posesiv?
Are funcție de... Întotdeauna este atribut adjectival. Toate adjectivele pronominale, indiferent de tipul lor, indiferent de cazul lor, au funcția de atribut... adjectiv al.
Da? Și aici mea este adjectiv pronominal posesiv, în cazul nominativ, cu funcție de atribut adjectiv al. Bun.
Asta este discuția despre pronumele și adjectivul pronominal posesiv. Atenție a persoana treia. Formele sunt al său, a sa, ai săi, ale sale. Atenție la situația în care pronumele devine adjectiv. Adică atunci când se acordă.
Bun. Trecem la 5. Încercăm să grăbim puțin pasul, să avem timp să discutăm și despre subiectul de literatură. 5. Este pronunțările și adică pronominal demonstrativ. Deci cinci pronume și adjectiv pronominal demonstrativ Forme Formele sunt Apropiere Da?
Obiectul acesta acesta, aceasta, aceștia și așa mai departe. De depărtare. Obiectul de acolo.
Acelea, aceea, acelea Sunt și forme populare, asta, ăla Sunt formele îngrijite, nu le folosiți în compune, nu are mare atenție Asta și ăla folosim limba literară Deci formele îngrijite, acesta, acela Pronome demonstrativ de apropiere, pronome demonstrativ de depărtare, pronome demonstrativ de identitate Același, aceeași, aceiași, masculin plural, aceiași, feminin plural Și ultimul tip, pronome demonstrativ de diferențiere Celălalt, cealaltă, ceilalți, așa mai departe. Am scris doar câteva forme de nominativ acuzativ, dar nu uitați forme de genitiv dativ. Acestuia, acestora, aceluia, aceloraș și așa mai departe.
Bun. Rețineți formele acestea. Pronumele demonstrativ poate deveni adjectiv pronominal când se acordă În gen, număr și caz, cu un substantiv. Deci poate deveni adjectiv pronominal demonstrativ. Când se acordă în gen, număr și caz cu un substantiv.
Aș vrea să vă dau două propoziții Între propoziții, unul din termeni este pronumer și în alta este adjectiv pronuminal Vreau să vă gândiți în care propoziție avem de face cu pronume și în care propoziție avem de face cu un adjectiv pronominal La, de exemplu, cartea aceasta este Craterului său Iar a doua propoziție este Cartea acestuia este pe birou Bun Subliniem următoarele cuvinte care ne interesează Aceasta și acestuia Cartea aceasta este pe birou. Vedeți, am ales două enunțuri în care cuvintele aceasta și acestuia să fie în apropierea unui substantiv. Să știți că apropierea de substantiv, apropierea, cum să spun, geografică de substantiv, nu face ca un cuvânt să fie adjectiv pronominal.
Trebuie să verificăm acordul. Și vă las să vă gândiți și de asemenea vă las să vă gândiți un minut și la cuvântul acesta, să-mi spuneți ce este pronumea, adjectivul pronominal și de care tip. Bun, dacă v-ați gândit, haideți să discutăm împreună.
Cartea aceasta este a fratelui său. Trebuie să verific acordul și v-am spus ceva mai ușor. Mi-este să verific, să mă uit întâi la acordul în număr. Cărțile acestea sunt ale fratelui său. Bun, moi și la caz, e nominativ aici, nominativ aici, număr, da, număr gen, cartea aceasta, feminin, feminin.
Deci se face un coordon, înseamnă că acest cuvânt este adjectiv. Să scrie aici, adjectiv pronominal, demonstrativ. Se acordă cu cuvântul cartea, care este subiectul sănominativ, deci este nominativ atribut adjectival, da?
Bun, dar aici, cartea acestuia este pe birou. Haideți să schimb numărul. Substantiv.
Să văd dacă se schimbă obligatoriu și cuvântul ăsta Cărțile Acestuia sunt pe birou Vedeți că nu se schimbă obligatoriu? Nu. Bun.
Deci asta înseamnă că Nu se face acordul Dacă nu se face acordul, înseamnă că acesta este pronume Demonstrativ Bun. Dacă e pronume demonstrativ, înseamnă că Pun întrebarea A cui carte? A acestuia, a cui carte, ce caz este?
A cui genitiv, a cui carte? Atribut pronominal genitival. Genitiv, atribut pronominal genitival.
Se comportă ca un pronom albișnuit, până întrebarea. Dar aici, ce este său? Asta cu o paranteză. Fratele său, a fratelui său, este? Sper că ați răspuns că este adjetiv pronominal posesiv În cazul genitiv și are funcție de atribut adjetiv Bun, hai să trecem mai departe La 6, pronumele și adjetivul pronominal negativ Dacă e negativ, înseamnă că apare doar în propoziții negative Sunt putine formale pronume lui negativ și alea ce cred eu e pronumita negativ.
Toate formele sunt nimeni, nimic, niciunul Nimeni, nimic, niciunul Sunt formele pronumelui negativ Iar adjectivul Formele adjectivului sunt niciun, niciun Sunt adjective pronominale negative Nici o persoană nu a participat la concurs Nici o persoană Vedeți că se acordă cu substantivul persoană În gen, număr și caz Preia cazul substantivului și are funcție de atribut adjetivat Aici nu avem multe lucruri de discutat Mare, mare atenție! Reținzi formele nimeni, nimic, niciunul pronumer Formele niciun, nicio sunt formele adjectivului pronominal negativ. Bun. Trecem mai departe la șapte.
Vedeți că nu toate sunt complexate. La unele pronome avem de discutat câteva. în treaba spectrilar, de regulă nu se poate complexa. Las pronumele de dativ și deschidem la 7 pronumele și adjectivul pronominal nehotărât.
Deschidem 7 pronume Și adjectiv pronominal nehotărât Forme Sunt două tipuri de forme ale pronomerului nehotărât Și ne referim la forme simple și forme compuse Forme simple Forme simple sunt Unul Altul Mult, puțin, atât, atâțea. Da? Unul, altul, mult, puțin, atât. Sunt forme simple ale problemelui nehotărât.
Vezi că e nehotărât. Unul, altul, da? Mult, puțin, atâțea. Mare atenție, da, la unul.
O să discutăm imediat și la ce se întâmplă cu cuvintele un, o Pentru că acestea știți că de regulă sunt articole, dar pot fi și adjective pronominale Atunci când intră în relație, vorbim imediat cu altul Și formele confuse Urmele compuse se formează din pronume relative Pe care sper că le-ați reținut până la acest moment Le-am tot discutat la fiecare subordonată Le scriu aici în paranteză Care, cine, ce, cât, cui Deci se formază din pronume relative Plus fie, va, ori Și ce rezultă din acestea? Haideți să vedem ce rezultă împreună. Câteva exemple, nu puteți să le zic pe toate. Rezultă așa. Fiecare, cineva, oricui, Ceva mai vedea și forma altcineva.
E tot formă compusă. Am scris doar câteva exemple. Putem să obținem numerase exemple de pronumele nehotărâte compuse care se urmează din care, cine, ce, cât, cui, plus fiecare.
Da? Sunt formate prin compunere. Bun. Și acum, adjectivul pronominal.
Pronumele devine pronumele nehotărâte. Devine acel film fenomenal nehotărât când evident se acordă aceeași poveste În gen, număr și caz cu un substantiv Bun Și vă spuneam mai devreme că avem o situație interesantă și trebuie să fim atenți. La cuvintele un, o, ce se întâmplă cu acești termeni? Pot avea diferite valori numai tipologice și le explicăm imediat. De exemplu, cuvântul...
Hai să dăm cuvântul, exemplu, cu termenul o. O fată citește, alta vorbește. Ce vedem aici? Cuvântul O și noi vedem cuvântul alta În situația aceasta când O sau UN intră în relație cu altul alta aceste cuvinte acestea e pronume alta este pronumă un nume nehotărât, iar O se acordă cu substanțivul fată și este adjectiv pronominal nehotărât.
Deci, mare, mare atenție să nu confundați cu articolul. Pentru că știți că, dacă spuneam o fată citește și mă opream aici, O era articol. Articol nehotărât.
În cazul acesta este adjectiv pronominal nehotărât. Și hai să vă mai dau un exemplu cu O. Tot așa.
O fată citește, două vorbesc. Gândiți-vă o clipă și spuneți-mi ce parte de vorbire este O. Care e valoarea morfologică a cuvântului O aici?
Este articol? Este adjectiv pronominal nehotărât? Sau este altceva? Uitați-vă la alt cuvânt cu care intră în relație.
Dintr-o relație cu? Cu două. Ce e două?
E numeral. Înseamnă că O de aici este tot numeral. Da?
Mare, mare atenție la cuvântul O. Bun. Cam asta al minima despre pronumele și adjectivul pronominal nehotărât.
Mă scuzați, trecem mai departe. Mai avem trei situații care sunt simple, simple. Ce știu eu aici de sus? 8 pronumele relativ.
L-am mai discutat și de aceea nu voi exista foarte mult. Mai avem pronumele relativ, interrogativ și de întărire. În 5 minute am încheiat discuția despre pronumele. Să scăștim și aici.
Deci suntem la numărul 8 8 Pronume și adjectiv pronominal relativ Formele pronumelor sunt care, cine, ce, cât, cui le știți deja Care, ce, cât, acestea pot fi adjective pronominale relative Și acum întrebarea este Am văzut, v-am spus de câteva ori, v-am explicat de câteva ori Că aceste trei cuvinte devin adjective Când sunt urmate, nu mai e urmate, da? substantiv nearticulat. Adică, care copil, ce copil, câți copii.
Substantivul, dacă stă înainte, e cu totul o altă situație, trebuie să stea după. Și acum întrebarea aici, la pământul meu și a obiectivului relativ, este care e funcția sintaptică, dar și care e cazul. Și vreau să vedem în câteva exemple cum ne dăm seama de caz și funcție. Pentru că poate părea dificil pentru unul dintre voi. Hai să vedem exemple.
El este acela pe care l-am văzut Știm așa, până acum, că am discutat niște subordonate Știm că pronumele relativ întotdeauna introduce o propoziție subordonată Nu trebuie să separați fraza în propoziție Doar să puneți o vară înainte de pronume relativ Și să rămâneți cu propoziția din care face parte pronumele relativ Ca să vă dați seama de caz și funcție, e mai greu așa, pe care l-am văzut. Și atunci, recomandarea mea este următoare. Înlocuiți pronumele relativ cu un pronume personal sau un substantiv. Păstrați prepozițiile dacă acestea sunt.
De exemplu, în loc să spun pe care l-am văzut, o să scânte de sub pe el l-am văzut. Iar în propoziția aceasta, pe el l-am văzut, îmi dau seama foarte ușor de cazul și funcția cuvântului el. E aceeași, da? Pe el l-am văzut.
Pe cine l-am văzut? Pe el. Pe cine ce? Complement direct în cazul acuzativ. Acuzativ complement direct înseamnă că acest cuvânt acuzativ complement direct.
Ați înțeles? Hai să vedem un alt exemplu. Nu știu despre cine ați discutat.
Procediul este exact același. Mă interesează, enunț, propoziția din care face parte pronumele relativ. Și înlocuiesc cu un pronume personal. În loc să spun despre cine ați discutat, o să spun așa.
Despre el ați discutat. Păstrez prepoziția. Despre el ați discutat. Și acum mă interesează să aflu care e cazul și funcția acestei numări.
Despre cine ați discutat? Despre el. Despre cine, despre ce.
Cazul este, prepoziția de acuzativ determine un verb, deci este complement indirect în acuzativ. Acuzativ, complement direct. Asta trebuie să faceți. Înlocuiți pronumele relativ cu un pronum personal, păstrați prepoziția și obligatoriu puneți bara aceasta.
Adică separați prepoziția din frază ca să puteți să vedeți de cine depinde. Și mai departe e foarte foarte simplu. Așa lucrați cu toate pronumele relative.
Pronumele și adjectivul pronominal interrogativ Sunt aceleași forme de mai sus Care, cine, ce, cât, cui Doar că apar întrebări Care, cine, ce, cât, cui și în întrebări. Haideți să vedem un exemplu. La fel, care ce cât devine acest tip de pronunare interrogative.
Dar vreau să ne referim la un exemplu. Cine a venit? Cine pronumea interrogativ?
Dacă apare într-o întrebare, ca să aflu cazul și funcția, arește. Poate nu vă dați seama foarte ușor. Cel mai simplu este să răspundeți la întrebare păstrând exact aceeași structură. Adică să răspundeți cu formularea aia de aici. Cine a venit?
El a venit. Și iară ce simplu se vede cine a venit el, subiectul nominativ, nominativ subiect. Da?
Nu mai scriem, da? Care, cine, ce, cât devin adjectivă pronominale relative Când se acordă cu un substantiv, atunci îndeplinesc funcția de atribut adjectival Și mai avem 10 Încerc să... o să ștearg de aici de sus Ultimul Adjectivă pronominală...
pronominală și adică pronominală de îndălire Să vă las două tipuri și scriu 10. Să vă las două tipuri și scriu 10. Vă mulțumesc și așa fi pronominal. De întărire Pronumele de întărire nu se mai folosește în limba română actuală, este arhaic însuși și însăși dar se folosește frecvent adjectivul pronominal de întărire De exemplu el însuși, ea însăși Deci punem că pronumele este arhaic e învechit adjectivul Pronominal de întărire se acordă cu un substantiv sau cu un substitut al acestuia. Mare atenție aici la adjectivul pronominal de întărire, pentru că își schimbă forma după gen, după număr, după cas și după persoană.
Da? Inclusiv după gen. De exemplu, o să spun eu însă. Eu însumi la feminin, eu însumi la masculin. Mare, mare atenție!
Eu însumi am scris tema. Cazul se acordă cu subiectul de aceste cazuri nominative. În primul adjetiv, acestea sunt tipurile de pronume și adjetive pronominale. Încă o dată le reiau pronume personal, personal de politete.
Reflexiv, posesiv, demonstrativ, negativ, nehotărât, relativ, interrogativ, de întărire Dintre toate acestea, primele trei, adică personal, depolitețe, personal depolitețe și reflexiv Nu devin niciunul dintre acestea adjective pronominale Acelelalte pot deveni adjective pronominale când se acordă în genul număr și cascul substantiv Verificați întotdeauna acordul Verificați acordul în primul rând E mai ușor în număr și apoi voi dați și la caz și la gen. De asemenea, țineți cont că adjectivul pronominal are întotdeauna funcție de atribut adjectival, orice tip de adjectiv pronominal, orice caz, și toate adjectivele pronominale se formează prin conversiune sau prin schimbarea categoriei gramaticale, dar sper că vom mai discuta despre acest subiect la mijlociul de îmbogățire a vocabularului. Bun, dacă vreți să discutăm și funcții sintactice, o putem face... cu altă ocazie, doar dați-mi de știre că vreți să lucrăm aplicat pe funcții sintactice ale pronumelui, ale substantivului sau al numeralului sau pentru orice altă parte de vorbire. Bun.
Încheiem tema de gramatică și ne concentrăm pe subiectul de literatură, timpul pe care îl mai avem. Astăzi am spus că discutăm...