Bună ziua! Astăzi vorbim despre sistemul respirator, anatomia organelor respiratorii și vom căuta să înțelegem împreună unitatea de structură și funcție la nivelul acestor organe. Mai întâi trebuie să subliniem că între sistemul respirator și sistemul circulator există o interelație puternică.
Dacă în cele două mișcări respiratorii, inspirație, expirație, se fac schimbul de gaze respiratorii, oxigen, dioxid, decarbon, Între aerul atmosferic și organism și plămâni, prin intermediul căilor aeriene care ajung până la nivelul alveolor și în urma schimbulor la nivelul alveolor, sângele cu oxigen va fi, oxigenal la acest nivel, va fi transportat până la nivelul celulelor, iar circulatorul, pe de altă parte, se ocupă cu transportul oxigenului și de osilul de carbon sub diferite forme. fie sub formă de combinații chimice labile cu hemoglobina sau sub formă dizolvată în plasmă, iar în cazul dioxid de carbon și sub formă de bicarbonații de sodiu și potasiu. Sistemul respirator este așadar format din plămâni aflați în cavitatea toracică deasupra diafragmului și căile aeriene sau respiratorii, care pot să fie situate în afara plămânii extrapulmonare. și în interiorul plămânului, prin ramificarea bronchiei principale care intră în plămân, formând o structură care seamănă cu un arbore. Cele extrapulmonare, deci prin care circulă aerul din spre aerul atmosferic spre plămân, avem cavitate nazală, faringe, laringe, traheie și bronchie principale, dreaptă și stângă.
Observăm că prin narine, prin pătruni de aerul în cavitatea nazală, de aici el este condus prin... faringe, apoi din faringe în laringe, traheie spre bronchiile principale, spre plămâni. Observăm că faringele este calea de încrucișare pentru calea respiratorie, calea aerului și calea digestivă, calea alimentară, bol alimentar din cavitatea bucală, unde glutiție este împins în faringe și de aici în esofag, în drumul spre esofag. Pentru ca să nu ne necăm ca bolul alimentar să nu o ia din faringe pe calea respiratoriei spre laringe, în momentul deglutiției epiglot, acest căpăcel ca o frunze, ca un căpăcel, acoperă glota orificiul de comunicare dintre faringe și laringe și atunci drumul bolului alimentar este safe, el o poate lua în faringe prin esofag spre stomac. Cei doi plămâni sunt acoperiți de două foițe pleurale, pleură internă sau viscerală și pleură externă.
Pleura internă este lipită intim de viscer, de plămâni și pătrunde și în fisurile acestea ale plămânului care separă lobii pulmonari. Plămâna de asemenea... Între foița internă viscerală și foița externă parietală există o lamă fină de lichid-lichid pleural, ce formează o cavitate pleurală cu presiune negativă, asigurând o solidaritate a mișcărilor pulmonare la mișcările cutiei toracice. De exemplu, în inspir când crește volumul cutiei toracice, va crește și volumul pulmonar.
Vedem în această imagine cavitate nazală, faringe, laringe, trahee, situată chiar pe mijloc traheea, pătrun de împlământ prin hielul pulmonar și de ramuri lobare, apoi segmentare, bronchiole. Din momentul în care le numim bronchiole, înseamnă nu numai că lumenul lor este mult mai mic, ci și faptul că ele nu mai au inele cartilaginoase, așa cum prezintă traheea sau bronchile. principale, nu mai au inele cartilaginoase, în schimb au un strat muscular de musculatură netedă, bine dezvoltat, care prin bronchodilatație și bronchoconstricție reglează fluxul aerului la nivel pulmonar. Și observăm această formă, cum spuneam, de arbore. Deci, cavitate nazală, se vede presiunile acestea, care se numesc meaturi delimitate, formate de cornetele nazale superior-mijlociu.
Apoi vedem faringele cu partea din sprecavedatea meazală în azi. Nazofaringele, apoi orofaringele sau bucofaringele și laringofaringele spre laringe. Observăm laringele, traheia, bronchia principală dreaptă care intră în plămânul drept, bronchia principală stângă care intră în plămânul stâng.
Observăm că plămânul din dreapta este ceva mai mare decât plămânul din stâng, are 1, 2, 3 lopi. Plămânul din stâng are doar 1, 2 lopi. deoarece între cei doi plămâni în zona anumită media stint se află inima și vârful inimii este orientat spre stânga. Ea așadar apare din volumul plămânului stâng, deci plămânul stâng este puțin mai mic decât plămânul drept. Ultimile ramificații sunt numesc că sunt acești saci alveolare, alveole.
Alveolele sunt extrem de subțiri și sunt înconjurate de o rețea bogată de capilare, desprinse din arteriurile pulmonare. Arteriurile pulmonare aduc sânge cu dioxid de carbon, sânge neoxigenat la plămâni. Aici se fac schimburile respiratorii dintre aerul alveolar și sângele capilar.
Apoi capilarle se unește și vârmează venule, vene pulmonare care vor pleca de la plămâni cu sânge. oxigenat și se vor deschide în atrul stâng al inimii. Deci alveole responsabile cu aceste schimburi de gaze respiratorii.
Aceeași imagine o vedem și aici se vede laringele cu diferite cartilaje heoitiroidian, cricoid, se văd cartilajele traheale ca niște potcoave în formă de litera C, bronchile principale și foarte bine este aici reprezentată structura aceasta... de arbore, arbore bronșii, rezultat prin ramificarea bronchiei principale. Se văd foarte clar robii, la baza plămânilor se află acest mușchi, diafram ca o cupolă, ca o boltă, în momentul în care el se contractă, se orizontalizează și atunci crește diametrul longitudinal al cutiei toracece și va aduce la creșterea volumului cutiei toracece și la creșterea volumului pulmonar. Cu scăderea presiunii intropulmonare sub valoarea presiunii atmosferice și pătrunderea, aducând la pătrunderea ridicului oxigen în plămâni, în inspirație, se observă chiar baza piramidală a lobulilor pulmonari, lobulii formați din o bronchiolă terminală și bronchiolile respiratorii cu alveolele care rezultă din el.
Acești lobuli au fost, cum spuneam, în formă de piramidă. Baza este spre suprafața. extern a plămânilor, iar vârful înspre interiorul acestuia. Luăm pe rând căile respiratorii extrapulmonare, începem cu nasul, cu cavitatea nazală. Cavitatea nazală comunică cu exteriorul prin două narine, două nări.
Aici vedem cele două fose nazale, deci cartea nazală împărțită în două, prin... O parte astea internă, narine, așadar mucoasa care căptușește cardeata nazală are rol de filtrare, rol de încălzire al aerului prea rece. Primul cu srol în umidificarea aerului care este prea uscat, ceea ce face ca aerul care ajunge în plămâni să fie filtrat, curățit de impurită, să aibă temperatura potrivită.
Dacă ne gândim, atunci când mâncăm o înghețată extrem, extrem de rece, avem senzația de înghețare a creierului, deci e mecanism prin multiple vase de sânge pe care le prezinte această mucoasă, este foarte sensibil la temperatura aerului, este implicată, cum spuneam, în încălzirea aerului care va ajunge în plămâni. În zona aceasta, călătoria națională superioră și spre Edmoid, avem Mucoasa olfactivă, cu rol olfactiv, temării mea unui timbru poștal. Receptorii olfactiv vor răspunde la stimuli chimici volatili, descărcând impulsuri care vor fi conduși prin nervul olfactiv și tractul olfactiv spre creier, spre area corticală olfactivă, unde se va transforma în senzație olfactivă.
Avem un sept nazal, un părinte intern și, cum spuneam, cornete nazale. Cornete nazale superior, mijlociu, inferior. Aceste cornete au o formă ca de scoică. Comca înseamnă scoică, limba greacă.
Sunt ca niște sârți. Să rași niște delimitări spațiale înăuntru coartății nazale. La nivelul acestor meatură, acestor spații de tematică cornetul nazal superior și mijlociv, se deschid sinusurile.
Există un sinus frontal, un spațiu înăuntru osului frontal, există un spațiu, un sinus sphenoid spre senoid. unul etmoid și de asemenea un sinus maxila. Deci aceste sinusuri se deschid în aceste depresiuni, în aceste scoici, în aceste miaturi nazale superior și mirosiozitate de cornetele nazale. Orice inflamație amucoase nazale poate să însemne o orinită și când e determinată de alergeni, de pildă de... polen, vorbim de renit alergic, la polen vorbim de o alergie specială numită febra fânului.
Mucoasa acestor sinusuri, cum spuneam, frontal, sphenoid, alet, moid și maxilar, se continuă cu cea nazală și orice răcealor inflamate, orice inflamarea mucoase nazale va duce și la inflamare a mucoasei sinusale, ceea ce numim sinuzită. Observăm de asemenea în această imagine și faringele care prezintă mai multe zone, vorbim de, cred că în această imagine se vede mai bine, da, înspre cavitatea transală, vorbim de nazofaringe, apoi avem orofaringe în legătură cu cavitatea orală, bucală, și laringofaringe înspre laringe. De asemenea, urechea medie comunică prin trompa lui Eustachio cu nazofaringele și orice răceală, orice infecție amigdaliană, să spunem, prin trompa aceasta a lui Eustachio poate să ajungă în urechea medie și să ducă la o otită. De asemenea, mai observăm diferite formațiuni amigdaliene. Avem amigdala palatină, avem amigdala faringiană, amigdala faringiană în țesut adenoid, care va produce...
Limfocite implicate în imunitatea specifică. În infecțiile, la acest nivel se produce o tumefacție, o umflare, o dilatare acestor, tumefacția aceasta se numește vegetația adenoidă. Deci amigdala faringeană în spatele gurii, cum spuneam, lateral de faringe avem amigdala palatină, palatină aici. și inflamarea se numește amigdalita.
Laringele, spuneam că este calea de încrucișare pentru calea digestivă și pentru calea respiratorie, comunică cu laringele într-un orificiu, un orificiu glotic, prevăzut cu un... căpăt cel în formă de frunză, de epiglotă și care acopere această comunicare dintre faringe și laringe în momentul deglutiției. Urmează apoi laringele care este și organ respirator și organ fonator, pentru că la acest nivel sunt corzile vocale.
Avem numeroase cartilaje, cartilaginoase la laringe, 11 cartilaje, cel mai mare este Este cartilajul cricoid sau mărului Adam. O să vedem o imagine mai bună puțin mai încolo. Cartilajul acesta, cricoid, are formă de inel cu pecete.
Se vede cartilajul tiroidian în această imagine. Dacă ne uităm puțin mai jos, vedem cartilajul cricoid prin care are formă aceasta de inel. cu pecete, cartilajul tiroidian, tiroidian, cricoid, mai sus se vede osohii. Chioid, forma aceasta ca de portcoavă care stabilizează planșeul limbii.
Și la nivelul laringelui, de asemenea, avem niște pliuri, două perechi de cute de pliuri care formează corzile vocale. Avem două superioare corzile vocale false și două inferioare corzile vocale adevărate. Corzile vocale sunt mai scurte la femei și la copii.
De aici avem... Tânăritatea aceasta mai ridicată a sunetelor la copii și la femei. Iată, aici se vede foarte frumos epiglota, care se închide etan și în momentul în care bolul alimentar trece din calitatea bucală prin faringe pentru a se duce în esofag. Și iată forma de frunză de căpăcel a epiglotei.
Deci, laringe, sosohioidian și... în jos inferior se continuă cu trahea. Trahea este un tub semirigid, iată încă imagine mai clare cu corzile vocale, adevărate inferioare, superioare, false, epiglota, și în jos spuneam trahea care este un tub semirigid, aceste cartilaje traheale, inele în formă de litera C, deci incomplete, are 10-12 cm.
În partea membranoasă a trahei, care e formată din sezul conjunctiv, din mușchi, care permit dilatarea esofagului în momentul în care bolul alimentar trece prin esofag, deci asta ar fi unde trahei e partea anterioară, inelele, aceste potcoave, iar posterior de trahei avem esofagul prin care trece bolul alimentar. Și în momentul în care mâncarea, înțelegă că sunt acestea cercuri cu roșu, Trece bolanul, trece prin esofag, să permită o degutiție ușoară, să viite o ușoară dilatare a esofagului înspre lumenul traheal. De asemenea, trahea prezintă o mucoasă cu rol în filtrarea aerului cu celule ciliate.
Mucosul captează diferitele impurități și curăță aerul de diferitele impurități care ar putea să ajungă în plămân. Mai jos, traheia se ramifică în două bronchi principale, dreaptă și stângă. Iată, vedem aici la rângere traheia cu inele sale, catre la genul asensuț anterior, ramificându-se în bronchia principală dreaptă și bronchia principală stângă, care au o structură similară a cele traheiale. Bronchia principală dreaptă are un diametru, un lume ceva mai mare și îi...
are dispoziție mai aproape de vertical. Bronchile principale vor pătune în plămânul drept, care are 1, 2, 3 lobi și bronchia principală stângă în plămânul stâng, care are 1, 2 lobi. Și ele vor da și a da al întâi bronchi din acestea lobare, 3 în dreapta, 2 în stânga, bronchi lobare, care se vor ramifica mai departe în bronchiole cu mușnete lițite, cum spuneam, de încălzire.
Tesut de inele cartilagine se prezentă doar în musculatură netedă ce permite bronchodilatatia sau bronhoconstriția. Repet, in Behrens arburile bronșic înseamnă de la traheie încolo până la alveole, adică are și căi aeriene sau respiratorii extrapulmonare, cât și intrapulmonare până la nivel de alveole. Bronchiurile terminale sunt nu vă...
Dărâteți-vă puțin acești termini. E terminat, dar nu e ultima. E un fel de false friend, de prieten fals.
Pentru că bronchila terminală îmi va da bronchiile respiratorii și acestea se vor termina cu saci alveolari, cu alveole. Inflamația mucoasei bronchilor se numește bronșită. O altă situație dată de spasm în moșchilor netezei este reprezentată de AS.
Și... cu respirații uizing, șuierătoare din cauza lipsei de aerului prin acest spasmă mușchilor netezi. Deci căile respiratorii intraplumonare, arbore bronșic, globare, segmentare, bronchiole. Bronchiolele terminale dau bronchiole respiratorii și apoi canale ducte alveolare cu saci alveolar alveole.
Vedem cei trei lobi la plămânul drept, unu, doi lobi la plămânul stâng și imaginați-vă acum că... O bronchiolă respiratorie se va continua cu ducte, canale alveolare, cu saci alveolar și alveole. O bronchiolă respiratorie cu tot ce rezultă din ea se numește acin pulmonar și este unitatea de structură.
în funcție a plămânului. Pe când bronchiola terminală, cu tot ce rezultă din ea, formează un lobul. Lobulul pulmonar are formă piramidală, cum spuneam, cu baza spre suprafața externă a plămânului și vârful spre interior.
Deci pot să spun că un lobul pulmonar este format din mai mulți acini. Iată, deci lobulul pulmonar, forma aceasta cade piramidală, aici o să fie o bronchiolă. Terminală care va forma mai multe bronchiul respiratorii, canale alveolare, saci alveolari și aici un acin pulmonar format din bronchiul respiratorii cu saci alveolari cu alveole ce rezultă din ea. Alveolele sunt înconjurate de numeroase vase capilare. Capilare rezultate din arterea pulmonară sunt gena, după ce se fac schimbul de capilare se rămâne și urmează venule.
se produce în venele pulmonare, singurile vene cu oxigen din organism. Deci, plămânii au o structură extrem de complexă, situați în cavitatea toracică, între ei se află inima, zona ce se numește mediastin. Plămânii au circa 300 de milioane de alveole și am văzut că pereții alveolor sunt extrem de subțiri, favorizând schimburile de gaze respiratorii între aerul alveolar și sângele capilar. În această zonă, numită medias, din între plămâni se află și inima, se află timusul, o parte din esofag, vasele sângei importante, nervi. Plămânii au o anumită elasticitate, au un sensul de tip elastic, care permite revenirea la normal în expirația curentă.
Observăm aici, se văd foarte clar cele două foițe ale pleurei. Pleurea membrană seroasă, ca și pericardul și peritoneul, prezintă o foiță vișerală. internă lipită de viscer, de plămân în cazul acesta, pe unde observați în fisurile care delimitează lobi pulmonari și foiță externă parietală care vine în contact cu peretele cavității toracice.
Între cele două foițe, parietală și viscerală, se află o lamă fină de lichid pleural care facilitează mișcările respiratorii, mișcările plămânilor în inspirație-expirație. Cavitatea aceasta aflată între cele două foițe este o cavitate virtuală, în sensul că virtual înseamnă că e online. Cavitatea virtuală în anatomie înseamnă că nu comunică cu exteriorul. Mai avem alte cavități virtuale în organism, cred că este cavitatea articulară sau ca de pe pericardică, represiune negativă care va trage după sine lămânul în cutia toraceică în inspirație. Acest lichid pleural în permanență este drenat, are loc o sucțiune, o drenare a lui în vasele de sânge, iar la bază avem mușchiul diafragmei sau diafragmul implicat activ în procesul inspirator.
Cum spuneam, peretele alveolar este foarte subțire și peretele său, după la repit, de o mucuasă unistratificată, a trezit pe membrană bazală, vine în contact cu peretele capilare, la fel unistratificat cu membrană bazală și se promenează o membrană alveolo-capilară respiratorie, prin care se face cu ușurință difuziunea gazelor respiratorii conform legii gazelor lui Dalton, de la presiune mare la presiune mică, oxigenul din aerul alveolar va trece în sângele capilar, iar de oxid de carbon. De la presiune mare din sângele capilar va difuza prin această membrană alveolo-capilar, alveolă plus capilar, în aer alveolar, urmând ca neexpirație să fie eliminată. Vascularizația, am văzut că este, am o vascularizație funcțională, artere pulmonare, care vin cu sânge neoacțional la plămâni din ventricul drept, pornite din ventricul drept și se vor întoarce prin venile pulmonare, singură vene oxigen în atriul stâng.
Iar cea nutritivă care aprovizionează cu nutriente și oxigen testurile pulmonare, prezentă de arteriile bronșice și venele bronșice vor drena sângele neoxigenate la nivelul plămânilor. Deci această imagine, din nou, laringe, trahe, bronchi principale, arborile bronșic, bronchi, lobare, segmentare, bronchiul întâi terminal, apoi respiratorii. Bronchiurile IATA au țesut muscular neted, care prin contracție vor dăda bronchoconstinția, mișurarea lumenului, iar bronchodilatare, dilatarea lumenului.
Bronchiurile terminale care vor forma bronchiurile respiratorii. Bronchiurile respiratorii cu ce rezulta? Cu alveolele care rezulta din el vor forma acinul, in schimb ce bronchiurile terminale cu tot ce rezulta lobulul.
Deci lobul de la bronchiurile terminale in jos, acinul pulmonar de la bronchiurile respiratorii in jos. Unde la destructura si functie, repet, este reprezentata de acinul pulmonar, adica de bronchiurile respiratorii care va forma acesti saci alveolari cu alveole. Iată se observă rețeaua vasculară capilară extrem de bogată în jurul alveolilor. Ele se formează din ramificații de venei arterei pulmonare, mă scuzeați, arterea care vine cu sânge, cu mai mult de oxide, carbon, și pe partea cealaltă, venele pulmonare cu mai mult oxigen, vor pleca spre inimă, se vor deschide în atru stâng, așa cum spuneam.
Deci acești au fost plămânii cu forma aceasta de con, aici la nivelul hilului intră șezdifete formațiuni, intră bronchiola principală, intră artera pulmonară, intră artera bronșică pe vascularitatea nutritivă, ies venele pulmonare, ies vena bronșică, intră ies nervi, ies linfatice și așa mai departe. Cum spuneam, foițele pleurale foarte extrem de importante, care formează acest sac dezumflat, dacă vreți, prin faptul că aici, la nivelul hilului, se unesc cumva ca să permită intrarea diferitor elemente anatomice sau ieșirea lor din plămâni. Aceasta a fost lecția despre anatomia sistemului respirator. În speranța că am reușit să vizualizăm împreună diferitele elemente anatomice, vă urez o zi frumoasă și nu uitați să vă abonați.
La revedere!