O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale

Context și autor

• Ion Luca Caragiale: dramaturg și prozator român, observator al societății românești, scriitor realist și moralizator.
• Comedii celebre: "O scrisoare pierdută", "D-ale carnavalului", "O noapte furtunoasă", "Conul Leonida față cu reacțiunea".
• Stil: satiră și sarcasm, critică moravurile societății.
• Citat: Garabet Ibrăileanu spune că dramaturgul "face concurență Stării Civile".
• Deviza: "ridendo castigat mores" (râsul îndreaptă moravurile).

Despre piesa "O scrisoare pierdută"

• Data premierei: 13 noiembrie 1884, Teatrul Național din București.
• Tema: comedie realistă de moravuri politice, dorința de parvenire a burgheziei.
• Conflict central: între opoziția reprezentată de Cațavencu și Partidul de guvernământ condus de Tipătescu, Zoe și Trahanache.

Personaje principale

• Ștefan Tipătescu: prefectul județului.
• Zoe Trahanache: soția lui Zaharia, implicată într-o relație amoroasă cu Tipătescu.
• Zaharia Trahanache: președintele partidului de guvernământ local.
• Nae Cațavencu: liderul opoziției, deține scrisoarea compromițătoare.
• Ghiță Pristanda: polițaiul orașului.
• Farfuridi și Brânzovenescu: membri ai Partidului de guvernământ.

Intrigă și desfășurare

Actul I

• Locație: casa prefectului Ștefan Tipătescu.
• Incidentul central: Tipătescu află despre scrisoare, conflict cu Cațavencu.
• Intruzie narativă: Ghiță Pristanda spionează opoziția.

Actul II

• Locație: anticamera lui Tipătescu.
• Conflict: negocieri privind scrisoarea între Tipătescu și Cațavencu.
• Decizii: Zoe propune alegerea lui Cațavencu ca deputat.

Actul III

• Locație: sala mare a primăriei.
• Evenimente: discursuri politice, inclusiv cel incoerent al lui Farfuridi.
• Deznodământ temporar: anunțarea candidaturii lui Agamiță Dandanache.

Actul IV

• Locație: grădina casei lui Trahanache.
• Rezolvare: Scrisoarea este găsită de cetățeanul turmentat, înapoiată Zoiei.
• Concluzie: Cațavencu acceptă rolul în campania lui Dandanache.

Semnificația titlului

• Scrisoarea: armă politică eficientă pentru șantaj.
• Relevanța: ilustrează simetria și intriga piesei prin peripețiile scrisorii.

Elemente stilistice

• Realism: detalii precise despre societatea timpului.
• Comicul: de limbaj, de situație, de nume și de moravuri.
• Critica socială: satirizează moravurile politice ale vremii.

Concluzie

"O scrisoare pierdută" este o frescă a societății politice românești a sfârșitului de secol XIX, în care Caragiale utilizează comedia și satirele pentru a evidenția moravurile și vicii umane eterne.