Plumb de George Bacovia artă poetică simbolistă modernă poezia Plumb deschide volumul cu același titlu apărut în anul 1916 care marchează debutul lui Bacovia în lumea literară Poezia este o artă poetică deoarece autorul își exprimă în mod direct prin mijloace artistice concepția despre condiția artistului în lume textul se înscrie în lirica simbolistă modernă prin utilizarea elementelor specifice precum folosirea simbolurilor tehnica a repetițiilor valorificarea cromaticii ipostaza tragică a eului liric dramatismul este sugerat prin corespondența care se stabilește între lumea exterioară și lumea interioară titlul titlul poeziei este format dintr un singur substantiv care coincide cu Light motivul poeziei cuvântul Plumb format dintr o vocală închisă de câte două consoane grele se repetă de șapte ori în text și sugerează un spațiu închis o stare de angoasă apăsat și imposibilitatea eului liric de a evada tema tema textului este condiția poetului într o lume ostilă sufocantă apăsătoare dominată de obiecte din această lume nu se poate evada și nu există refugii salvatoare Poezia este structurată în două catrene organizată pe baza paralelismului sintactic prima strofă corespunde realității exterioare iar cea de a doua strofă corespunde realității interioare lirismul este subiectiv evidențiat prin numeroasele mărci ale subiectivității verbe la persoana întâia singular stam am început și pronume sau adjective pronominale la persoana întâi singular amorul meu strofa întâi strofa întâi surprinde elemente ale unui cadru spațial închis apăsător sufocant în care eul liric se simte claustrat verbul dormeau din primul vers e o metaforă a morții care sugerează un sfârșit continuu specific icii bacoviene se formează un câmp semantic al universului mortuar sicriele de plumb veșmântul funerar flori de plumb coroane de plumb aceste elemente construiesc un decor artificial în care prin repetarea epitetului de plumb se creează impresia unei existențe fără sens și fără posibilitatea înălțării toate obiectele sunt marcate de împietrire eul liric este prezentat într o ipostază de însingurare totală stam singur vântul fiind singurul element care sugerează mișcarea însă produce efectele reci ale morții verbul scârț iu din ultimul vers întărește senzația de iritare nevroză angoasă strofa a doua strofa a doua se află sub semnul tragicului existențial dat de moartea afectivității Dormea întors amorul meu de plumb epitetul întors referitor la sentiment adâncește senzația unei lumi părăsite de orice speranță de mântuire de înălțare marcat de aceeași singurătate totală eul liric ajunge să se privească din exterior ca un străin strigătul său de deznădejde fiind o încercare de salvare iluzorie metafora Frigului simbolizează disoluția materiei iar Imaginea metaforică a îngerului cu aripi de plumb presupune senzația căderii definitive a omului într o lume a morții în care Înălțarea nu mai este posibilă înstrăinarea împietrirea izolarea singurătatea privirea în sine ca într un străin se înscriu în Estetica simbolistă sursele expresivității și ale sugestiei se regăsesc la fiecare nivel al limbajului poetic la nivel fonetic se remarcă predominanța vocalelor închise o i și u care dau sentimentul de vid interior iar aglomerarea consoanelor dure b p m n Creează o sonoritate bizară lugubră la nivel morfologic predomină timpul imperfect un timp al acțiunilor continue neterminate obsedante singurele care diferă verbele am început și să strig marchează conștientizarea dramatică a eului liric la nivel sintactic propozițiile sunt predominant principale independente deseori coordonate prin și ceea ce intensifică prin aglomerare senzațiile de asemenea se remarcă topica inversă cu subiectul postpus dormeau adânc sicriele de plumb Dormea întors amorul meu de plumb la nivel lexical predomină cuvin inele din câmpul semantic al morții repetarea lor are ca efect monotonia la nivel stilistic se remarcă prezența simbolului central Plumb asociat metaforelor flori de plumb coroanele de plumb aripile de plumb și expresivitatea epitetului amorul meu de plumb versurile au măsură fixă de 10 silabe și rimă îmbrățișată aceste două elemente contribuind în plus la ideea de închidere în concluzie poezia Plumb de George Bacovia este o artă poetică și se înscrie în lirica simbolistă modernă prin folosirea simbolurilor a repetiției Prin valorificarea cromaticii a sugestiei și prin exprimarea propriei concepții despre condiția artistului într o lume ostilă monotonă și sufocantă pe scurt despre universul bacovian spațiul nu există spații protectoare ci doar spații ostile agresive pentru el nu există acasă timpul e un prezent obsedant monoton ostil devorator nu există timp protector în care eul să se poată refugia eul se simte abandonat singur înstrăinat neînțeles damnat este un eu nevrotic melancolic anxios al stărilor negative dezagregate erosul este asociat adesea cu boala și moartea cu sentimentul dezagregării al pierderii în neant la Bacovia Iubirea este un prilej de nevroză natura este un decor care ampl ifică nevroza anotimpurile sunt surse ale nevrozei căldura verii descompune toamna Subliniază sentimentul de sfârșit de lume gerul iernii stârnește frigul metafizic culorile apar culori obsedante negru violet gri alb și galben ele nu au semnificațiile obișnuite ale simbolisticii culorilor ci transcriu stări de tristețe agitație nevroză boală disperare muzicalitatea sunt prezente atât procedee stilistice cu efect muzical cât și motivul literar al instrumentelor muzicale