Romanul Ion de Liviu Rebreanu

Fraților, Ion e un roman la care Rebreanu a lucrat ani buni și se vede. Are tot ce e necesar unei povești bune. Un triunghi amoros, o căsătorie din interes, o crimă, un conflict politic, puțin activism social și câteva trădări. Personajele noastre sunt prinse deseori între nevoia de avere și cea de amor și de fiecare dată când aleg una, duc dorul celeilalte și-și regretă decizia. Fata frumoasă, dar săracă, nu-ți aduce pâine pe masă. dar poți să pui și gem pe pâine lângă o femeie urâtă și tot n-are gust. Sau cel puțin așa simte Ion, țăranul pe care îl vom urmări timp de câteva anotimpuri, încercând să-și dea seama dacă dragostea de pământ e mai puternică decât dragostea pentru Florica. Însă acțiunea nu se va desfășura doar în jurul acestui personaj, iar pentru a înțelege mai bine de ce, trebuie să discutăm puțin despre structura operei. Romanul e împărțit în două volume, respectiv grasul pământului și glasul iubirii. în total 13 capitole, împărțite la rândul lor în subcapitole. Povestea urmărește două planuri, adică povestea trece de la anumite personaje la altele, pentru că viața acestora se desfășoară în paralel, de multe ori independent una față de cealaltă. Aceste două planuri sunt cel bine cunoscut al lui Ion și al rudelor sale și cel al familiei Herdelea, mai puțin important și totuși vital pentru înțelegerea poveștii și mai ales contextului social în care se desfășoară. Cele două planuri se intersectează de multe ori, iar autorul se tot mută între ele de la subcapitol la subcapitol, exact ca într-un scenariu de film. Noi nu o să povestim chiar așa, ci o să încercăm să schimbăm planul cât mai rar, pentru ca povestea să fie mai ușor de înțeles. Ce se întâmplă, mă înțelegi? Cineva mi-a dat foc la mașină, eu știu, trebuia să-mi dea foc mie, mă înțelegi, dacă avea, mă înțelegi, coloană vertebrală sau ceva de genul, mă înțelegi? Chiar dacă asta înseamnă să deviem puțin de la ordinea evenimentelor. Timpul acțiunii nu e menționat cu exactitate, dar reiese clar din context că vorbim de prima jumătate a secolului XX, înainte de primul război mondial și implicit Marea Unire a Principatelor Române din 1918, pentru că acțiunea se petrece în județul Bistrița, când Transilvania încă era parte a Imperiului Austro-Ungar. Informațiile acestea sunt foarte importante, pentru că doar cu ajutorul lor putem înțelege dificultățile sociale prin care trec personajele lui Rebreanu. Multe dintre ele referindu-se la imposibilitatea de a-și folosi propria limbă. Nu se putea preda în limba română, nici dacă toți elevii erau români și nu vorbeau o boabă de maghiară, iar în instituțiile publice nu te puteai angaja dacă nu vorbai limba stăpânirii. Însă locul acțiunii e descris amănânțit încă de la începutul romanului. Autorul ne duce pe drumul spre Pripas, satul unde se petrece cea mai mare parte din acțiune, mai ales cea care îl privește pe Ion. Astăzi, satul poartă numele de Liviu Rebreanu. Atenție, urmează un număr mare de personaje și poate ar fi o idee bună să vi le notați pentru a mai putea arunca câte un ochi din când în când când nu mai știți despre cine vorbesc. Muzica După trei ani de pauză, în sfârșit răiau Zaya Bak și n-aș fi putut face asta fără ajutorul fraților de la Global Confederation of Romanian Students. Dacă vrei să pleci la studii în străinătate, află că ei au fost deja pe acolo, au văzut ce se poate face și cum e cel mai bine și au strâns toate informațiile astea care să te ajute și pe tine. Încă din liceu, poți fi copleșit de tot felul de informații inutile despre studii în străinătate, informații oferite de firme care te trimit acolo, la universitățile lor, partenere, pentru că și educația e o afacere în care tu ești clientul, e bine să știi ce să alegi. Altfel poți ajunge, fără să-ți dai seama, la universități prost cotate sau la unele care se află pe ultimele locuri din top, dar care au întocmite parteneriate cu cine trebuie. Abia mai târziu vei realiza care sunt adevăratele costuri. Cam după un an, când deja ai dat 10.000 de euro pe cazare și încă 10.000 de euro pe mâncare și altele, abia atunci îți dai seama că universitatea nu e ce ți s-a promis. Așadar, GCR... îți stă la dispoziție cu informații corecte despre cum să fii admis, modele de aplicații la studiu și altele. Doar așa te poți duce unde vrei tu, nu unde au ei interes să te trimită. Caută informațiile astea înainte să alegi universitatea, chiar pot face o mare diferență în viața ta de student. Link în descriere. Volumul 1. Glasul Pământului. Capitolul 1. Începutul. La intrarea în sat suntem întâmpinați de o cruce de lemn cu un Hristos de tinichea răstignit, cu fața spălăcită, peste care a trecut multă vreme. Prima casă din sat e cea a învățătorului Zaharia Herdelea. Mai apoi, pe stânga, urmează casa lui Alexandru Pop Glanetașu, urmată de cea a lui Macedon Cercetașu și cea a primarului Florea Tancu, iar satul se desfășoară în continuare, fără alte mențiuni. Afară e foarte cald. Iar din sat nu se aude nimic, în afara unor câini care își fac de lucru. Satul începe să se anime la cărciuma lui Avrum, unde doi țărani împart o sticlă de rachiu, iar din depărtare se aude muzică. Urmează una dintre cele mai importante scene din roman, Hora, unde narratorul reprezintă relațiile dintre cele mai importante personaje și mai ales conflictul interior al protagonistului. E foarte important să fiți atenți la această parte, deoarece vom reveni asupra ei. de multe ori în timpul celorlalte videouri despre Ion. E duminică, iar lumea petrece la umbra nuciilor în curtea Teodosiei, văduva lui Maxim Oprea, care, de la moartea soțului, n-a făcut decât să devină din ce în ce mai săracă. La petrecere cântă la vioară trei lăutari, Briceag, Holbea și Găvan, toți trei romi, și cântă băieții ăștia trei de ridică țăranii praful de pe jos în dansul lor înfocat. Fetele tinere se împart între cele poftite la dans și cele care stau în rezervă. Femeile căsătorite așteaptă ca soții lor să prindă chef de dans, babele se plâng de varice și copiii păzesc să se mai ridice câte o fustă. De o parte, bărbații beau și discută. Ultima care apare în scenă e Savista, o loaga satului, o femeie de 25 de ani cu deficiențe de vorbire. E verișoara celei mai frumoase fete din sat, Florica, și muncește la casa lui Trifon Tătaru, unde mai are grijă de copiii acestuia. În rest... trăiește din pomana sătenilor milostivi. Imediat după aceea, petrecerea se oprește. Lăutarii obosiseră. Ion, fiul al glanetașului, același Ion de pe coperta romanului, se ia la ceartă cu briceag, să mai cânte, dar fără rezultat. Lăutarul obosise de nu-și mai simțea degetele. O ținea în brațe pe Ana, fica lui Vasile Baciu, cu care dansase de o trecustără toate apele. La sfârșit, o strânge în brațe și o cheamă unde știe ea mai bine, moment în care fata, se fâstâcește și vrea să plece, dar Ion o trage mai aproape și o strânge cu mâna de sângi până când Ana începe să sâsâie de durere. Nu e un detaliu important pentru Bac, dar vă ajută să vă amintiți mai bine scena. După ce pleacă Ana, Ion dă cu ochii de Florica, fata văduvei lui Maxim Oprea, cea mai frumoasă fată din pripas, care ia ochii pentru o clipă. Până la urmă, Ana și Ion merg într-o livadă. Fetei îi plăcea de el, doar că lui îi era dragă Florica. Și vrăja cu Ana doar pentru că familia ei avea avere, în timp ce Florica era săracă lipită, chiar mai săracă decât el. Pe lângă ei trece Ilie Onu, frate de cruce cu George al Tomii. Zero intimitate în spatele șurii. După petrecere apare pe uliță și lumea bună, în fața cărei a țăranii își scot pălăriile. Era preotul satului, Belciug, împreună cu soția învățătorului Herdelea, Maria, și doi dintre cei trei copii ai acesteia, Titu și Laura. Titu întreabă de Ion. Atunci răspunde Ilie Onu că l-a văzut cu Ana sub nuc, iar lui George îi se pune un nod în gât. Nu-i plăcea în mod special de Ana, dar voia să o ia de nevastă, că se potriveau. Amândoi aveau avere și nici el nu era prea frumos. Ca și cum n-ar fi fost destule personaje, apare și Vasile Baciu, tatăl Anei, beat lemn. Se plânge la preotul Belciug că fata lui nu-l ascultă și că la urma urmei de nu avea încotro, el a făcut-o, el o omoară. Îl vede pe George și îl prezintă preotului drept ginerele lui și apoi începe să o strige pe Ana, dar după câteva momente foarte sânjenitoare, George îi șoptește lui Vasile, cât să nu-l audă nimeni, că Ana e în livadă, cu ion. Vasile Baciu se înfurie și se duce țintă după Ana. Fata deja îl auzise și venea spre el. Când se-i aplice două-trei palme și un dos, Vasile dă cu ochii și de ion și se oprește. Începe... să-i adreseze varii injurii în zona sărac și hoț, dar reușește să se stăpânească și nu se mai iau la bătaie. Se-ntoarce nervos la petrecere și poruncește să reînceapă muzica. Aproape toți oamenii pleca sără din pricina scandalului, inclusiv Ana, dar Ion rămâne cu prietenii săi să mai tragă o învârtită. Apoi merg cu toții la cărciuma lui Avrum, cât să mai și stea la femeia aia în curte. Ion era supărat, se gândea cum îl făcuse Vasile Baciu de rușine și cum el nu putuse să-i răspundă sau măcar să-l bată. Știa sigur că doar din vina lui George se întâmplase totul, deci părea o idee bună să se ia la trântă cu acesta. L-ar fi ajutat să-și descarce furia. La miezul nopții, Briceag se satură de cântat, așa că merge la George să-i ceară banii pentru cântare. Iar acesta îi spune că nu el e cel care s-a învoit să strângă banii, cum făcea de obicei. Până la urmă, Ion e cel care poruncise să reînceapă petrecerea. Așa că Ion găsește un prilej bun să înceapă în sfârșit scandalul. Îi cere lui George să plătească, acesta refuză și Ion îl lovește. Toată lumea așteptase bătaia, așa că nimeni nu sare să-i despartă. Doar Avrum, care nu voia să rămână fără pahare și geamuri, sare, dar nu să-i despartă, ci să-i dea afară din cărciumă, unde acum cei doi continuă să se bată. Lupta se termină după ce Ion, luând un par din gard, îl lovește pe George în spate, lăsându-l lat. Capitolul 2. Zvârcolirea Dimineața următoare era zi de coasă pentru Ion. N-aveau mult pământ, doar câteva fâșii și tot ce aveau era din zestrea Zenobiei. Familia ei îi lăsase destul de multă avere, dar se căsătorise din dragoste cu Glanetașul, care era mai leneș din fire. În tinerețe cânta foarte frumos din fluier, de asta și fusese poreclit Glanetașul, dar cu muncitul pământului mai rar. Așa că de-a lungul anilor au tot fost nevoiți să vândă pământ, animale și chiar casa părinților Zenobiei. După moartea acestora, până n-au mai rămas cu aproape nimic. Abia de când crescuse Ion și muncea cu atâta drag, nu mai vânduse ră nimic. Ion iubea pământul și și-ar fi dorit să aibă cât mai mult. Deși avusese șansă să meargă la școală și era cel mai esteț dintre elevi, renunțase, că îi plăcea mai mult să stea cu vacile pe câmp. După ore multe de cosit, o vede pe Ana, care mergea cu un coș de mâncare la tatăl său. Vorbesc puțin, iar Ion se uite la ea cu milă cât e de urâtă și de slabă. Dar își risipește gândul că pământul era prea drag ca să nu facă un sacrificiu și să o ia de nevastă. Apare însă și Florica, care îi bate obrazul că umblă după bani. Ion o ia în brațe, dar vine Zenobia cu mâncare și fata pleacă lușinată. Din deal, Ana îi vede și se întristează. Vasile Baciu o ceartă că s-a oprit să vorbească cu fiul glanetașului. Nu îi plăcea băiatul pentru că îi aducea aminte de el în tinerețe. Tot așa, pentru că se născuse sărac, se căsăturise și el cu o femeie urâtă. dar cu multă zestre. Soția îi murise din cauza unor complicații în timpul sarcinii, împreună cu fătul. Iubea atât de mult pământul, că voia să o mărite pe Ana cu George, doar să nu fie nevoit să-i dea zestre. La lăsatul serii, familia Herdelea stătea pe prispă și cânta. Doamna Herdelea era destul de talentată. În tinerețe făsese parte dintr-o mică echipă de teatru și devenise destul de populară. Așa îl cunoscuse și pe Zaharia Herdelea, cu care avea trei copii, Titu și Laura, de care am mai vorbit. Și Ghigi, Mezina, cu toți erau de acord că George își merita bătaia. Când coboară de la coasă, Vasile Baciu și preotul Belciug se opresc în fața casei familiei Herdelea și încep să se contrazică cu privire la cine e deblamat pentru bătaia cu pricina. Familia Herdelea îi ia apărarea lui Ion, îndeosebit Ghigi și Maria Herdelea, care îl condamnă pe Vasile Baciu că nu vrea să-i odea pe Ana lui Ion, dintr-un sentiment de superioritate conferită de câteva parcele de pământ. Cei doi pleacă supărați. Îndeosebi, preotul, care având senzația ca de obicei că totul este despre el, simte că Zaharia Herdelea îi ține partea lui Ion doar ca să-l contrazică. Capitolul 3. Iubirea Preotul Belciug avea o atitudine de copil supărăcios, de 1-4, dar lumea îl respecta pentru că părea evlavios. După ce rămăsese văduv, nu-și mai căutase altă femeie, cum făceau mai toți preoții, și nici nu ținea niciodată predici directe cuiva. Dar pentru prima dată, duminica următoare, la slujbă, se întoarce spre Ion și începe să-i spună de toate cepele, făcându-l de rușine în fața întregului sat. Ion nu zice nimic, stă cu ochii în pământ, apoi pleacă la o cârciumă din Jidovița și bea toată ziua de supărare. Se împacă cu George, dar Ura nu-i trece, știind că umblă după Ana. Într-o seară îl urmărește, vede că trece prin fața casei Anei și fluieră, dar nu-i răspunde nimeni. Ion, mulțumit, pleacă, merge la Florica. și îi promite că o ia de nevastă orice ar fi. Dacă nu înțelegeți ce se întâmplă, e pentru că nici Ion nu înțelege. Într-o dimineață merge să-și are pământul și frustrat că n-are destul, intră cu plugul pe parcela vecina lui Simeon Lungu, care în trecut fusese a familiei lui, cu gândul că acesta n-avea să o observe. Dar când vine proprietarul și normal observă, rezolvă problema ca doi bărbați adevărați, adică se înjură și se iau la bătaie. Simeon îi promite că îl bagă în pușcărie. Între timp, în familia Herdelea, Laura primise într-o scrisoare o cerere în căsătorie de la George Pintea, un teolog pe care îl cunoscuse vara anterioară. Nu îi plăcea de el în mod special, dar băiatul îi trimisese scrisori tot anul. Între timp însă, îl cunoscuse pe Aurel Ungureanu, un student la medicină care venea la ei aproape în fiecare zi. De când îl cunoscuse, Laura nu mai voia să audă de Pintea, dar greu să scapi de cineva când știe unde stai. Le spune supărată părinților că nu vrea să se mărite cu el, dar aceștia nici nu vor să audă. Pintea preciza în scrisoare că nu îi interesează zestrea, iar domnii Herdelea nici nu voiau să audă mai mult, că oricum n-aveau de unde să-i dea. Duminică era rândul Laurei să țină reuniunea cu prietenele. S-a pregătit toată săptămâna și a amânat răspunsul la scrisoarea lui Pintea, pentru că tot atunci trebuia să vină și Aurel. Voia să vadă ce crede și el. Poate avea să fie împotrivă și să o ceară și el în căsătorie. Nu le spune nimic prietenilor sale. Îi e teamă să nu râdă de cererea lui Pintea și apoi să se vadă totuși nevoită să se mărite cu el. La sfârșitul vizitei îi destăinuie pe ascunsul lui Aurel de cererea în căsătorie și el e gen... Ok. După plecarea musafirilor, tatăl său o întreabă dacă e în sfârșit pregătită să răspundă la cererea în căsătorie, iar ea, printre lacrimi și cu orgoliul fărâmat, îi spune că e totuna, așa că soții Herdelea îi răspund pozitiv la scrisoarea lui Pintea. Titu fugise de prietenele Laurei pentru că toate îl plăceau, dar ele îl plictiseau. Era fuckboy-ul vremurilor lui. Avea sentimente pentru alte două femei, Lucreția Dragu și Lucreția Dragu. și soția învățătorului Lang, Roza. Prima nu-l prea voia, a doua era deja luată. Se gândea la Lucreția, pe care spera să o vadă, dar a găsit-o pe doamna Lang în pădure citind. A mers la ea, i-a făcut o declarație de dragoste, a sărutat-o și a întrebat-o dacă i-ar plăcea să treacă pe la ea când nu e soțul acasă. Femeia n-a zis nici da, nici nu. În drum spre casă, Titus se întâlnește cu Ion și îi spune că a auzit că Simeon Lungul a părât că i-a intrat cu plugul pe parcelă. Iar preotul Belciug s-a oferit să-i fie martor. Ion auzise ceva, dar nu-i păsa, avea probleme mai importante. Titu îl descoase puțin și Ion îi destăinuie că trebuie neapărat să o ia pe Ana de nevastă, să scape de sărăcie, dar nu poate, că nu-i odătată-l ei. Titu, din dorința de a apărea înțelept, îi spune că dacă nu vrea, atunci trebuie să-l oblige. În capul lui Ion se aprinde în sfârșit un bec și pleacă mulțumindu-i lui Titu, fără ca băiatul să înțeleagă de ce. Din cauza zvonurilor pornite de Florica în vederea căsătoriei cu Ion și pentru că vedea cum acesta o ignoră pe Ana până și la horele de duminică, George începe să meargă din nou la Vasile Baciu. Doar, doar o să-l accepte și Ana. Dar Ana era supărată în fiecare zi din pricina zvonurilor și pentru că îl văzuse pe Ion îmbrățișindu-o pe Florica. Într-o noapte, fata iese la poartă, cum mai făcea uneori, să vadă poate trece Ion și are noroc. Băiatul o aștepta. Ana îl cheamă în... în casă, dar el refuză. Nu voia decât ca Ana să știe că nu o părăsise. A doua zi, starea ei se schimbă. E în sfârșit fericită. George crede că l-a acceptat, dar apoi își dă seama că nu el e sursa fericirii ei, ci Ion. Câteva zile mai târziu, Ion primește o hârtie de la judecătorie. Simeon Lungu făcuse plângere pentru incidentul cu parcela de pământ. Ion merge în armadia unde era judecătoria și se întâlnește acolo cu Simeon Lungu, iar cei doi se împacă înainte să le vină rândul. Când ajung în fața judecătorului, cei doi spun că nu mai e nevoie de proces. Dar judecătorul se enervează că i-au pierdut vremea degeaba, amenințându-i că îi închide pe amândoi. Preotul Belciug, vorbind în ungurește, îl înduplecă pe judecător să-l scutească pe Simeon de pedeapsă. Și fără alte discuții, acesta decide că Ion va sta la răcoare două săptămâni. În aceeași zi, Laura primește telegramă de la Pintea, că sâmbătă urmează să vină în vizită și toată casa intră în pregătiri. Duminica avea să fie și balul anual. pe care fetele abia l-așteptau. Spre seară apare glanetașul, tatăl lui Ion, povestindu-i învățătorului ce s-a întâmplat la judecătorie. Zaharia, revoltat, promite că va scrie o plângere către Ministerul Justiției, unde va povesti abuzul imediat ce Ion va primi citația. Adevărul era că o puteau trimite și atunci, dar aveau nevoie de trăsura preotului să ajungă duminică la bal. Pintea ajunge sâmbătă seara la familia Herdelea. Laurei tot nu-i plăcea de el. și folosea orice prilej să o facă pe Ghighi să susțină că, de fapt, defectele pe care le vede, în realitate, nu există. Iar sora sa se descurcă de minune, chiar dacă și ei se pare cam meh. În noaptea aceea, Laura îl visează doar pe Aurel, cum amenință că se împușcă din pricina lui Pintea, pe care îl vede stând bosunflat și urât. Duminică dimineața, Titu merge la preot să-i ceară trăsura, iar acesta acceptă, îl roagă în secret pe Ion să-i fie vizitiu și, la bal, Laura îl ignoră pe Aurel, stă aproape tot timpul cu pintea, iar Titul îi face curte lucreție. Dar aceasta se lasă greu. Așa că Titul, deși nu mai era interesat de fată de când a apăruse Roza Lang în viața lui, participă la curtarea lucreției doar să-și enerveze competiția. Ion se întoarce spre sfârșitul petrecerii și se uită pe geam la lumea bună. Îi se pare că parcă n-au nicio grijă și regretă că a renunțat la școală, apoi își aduce aminte de pământ și de munca la câmp. Și spune că toată viața asta a oamenilor cu carte nu face cât o ceapă degerată. Tot pământul e viața lui. Când Ion primește sentința de judecată, familia Herdelea decide să scrie plângerea în numele lui Ion. Iar pentru ca preotul Belciuc să nu recunoască scrisul învățătorului, cea care o scrie e Laura. De când trimite jalba, Ion nu se mai gândește la judecată și merge în fiecare zi la Ana. Stătea ascuns până pleca George, ce-l vizita mereu pe Vasile Baciu, și apoi mergea să stea cu fata. De pe uliță ajunge la poartă, apoi pe prispă, iar până la urmă fata îl bagă în casă. Dormea în aceeași cameră cu tatăl său, el în pat, iar ea pe cuptor, după horn, unde pusese niște zdreți. să fie mai moale. Iar dacă asta era o familie cu stare, nu știu cum dormeau cei săraci. Vasile Baciu era beat și sforăia, așa că cei doi fac dragoste în culcușul fetei. Din cauza gemetelor ei, bătrânul se trezește, dar de beat ce era, crede că e George și se culcă la loc. Ion pleacă la cântatul cocoșilor. Ana îl conduce până la poartă și se plânge că e teamă să nu fi rămas însărcinată. De altfel, fix ce-și dorea Ion. Iar din șanț, unde așteptase toată noaptea, evident, iese George. Fata îl vede, o apucă panica, iar el pleacă scârbit. Vasile Baciu tot aștepta ca George să vină după Ana, a care-i sarcină se vedea acum bine, dar îi se părea înjositor să meargă în ograda lui Toma Bulbuc să se milogească. Nu credea că fata are vreo vină, din moment ce, credea el, era proastă ca noaptea. Într-o zi însă își face curaj și merge să vorbească cu George, care însă neagă să o fi atins vreodată pe Ana. Îi spune că el a încercat să se apropie de fată, dar când a văzut pe altul ieșind de la ei din curte, a renunțat. Atunci își dă Vasile seama ce se întâmplase de fapt. Merge acasă și o așteaptă pe Ana, care venea de la râu, unde clătise rufele și o rupe în bătaie până când fata nu se mai mișcă. Cumva, săpici la vrăjeala lui Ion era dincolo de nivelul de prostie pe care l-a acceptat Vasile și Ana merita bătaie. Vine tot satul care încearcă să-l oprească, dar nu îndrăznește nimeni să se bage. că n-au dreptul să facă dreptate la el în o gradă. Ion stă și ascultă de departe ce se întâmplă, calm și chiar fericit. Vasile o bate pe Ana și a doua zi, și a treia zi, iar apoi o trimite la Ion să facă ce vrea cu ea. Fata, absentă de la atâta bătaie, se conformează, dar băiatul o ignoră și îi spune că n-are ce să discute cu ea, că el cu Vasile trebuie să tocmească. Ana se întoarce acasă, unde își mai ia o tură de bătaie. La câteva zile după, Vasile se întâlnește cu Ion pe drum, căruia îi bate obrazul. Dar Ion îi spune că atunci când a vrut să o ia de nevastă pe Ana, bătrânul n-a fost de acord, iar acum rolurile s-au inversat. Neștiind cum altfel să-și descarce nervii, Vasile Baciu merge acasă și iar o bate pe Ana. Capitolul 5. Rușinea Trecuse vara, trecuse toamna și toată lumea se pregătea de Crăciun, mai ales familia Herdelea, care tăiase doi porci să ajungă și pentru Logodna Laurei, care avea să aibă loc în ianuarie. La Logodna, George Pintea își aduce doar părinții. Avea 10 frați, așa că o reuniune ar fi fost cam complicată. După ce domnul Pintea îi înșiră pe toți și explică pe unde locuiesc, ce fac și cu cine s-au căsătorit, familia Herdelea își dă cu adevărat seama în ce familie bună are să intre Laura. Tatăl lui George nu e mulțumit de alegerea fiului său și îi spune că mai are timp să se răzgândească, dar băiatul nici nu vrea să audă. Titul însă avea alte probleme. Îl ademenise pe domnul Lang la o petrecere în sat, de la care apoi plecase, ducându-se la Roza în așternuturi, iar de atunci numai asta făcea. Nu e de mirare că vestea s-a răspândit repede prin sate, până a ajuns și la învățătorul Herdelea. Pentru a șcuti fiul de viitoare probleme, îl trimite departe de casă ca ajutor de notar la Gargalău. Capitolul 6. Nunta Departe de casă, Titu e supărat că nu o poate vedea pe Roza. Încearcă să vorbească numai cu unguri, doar să se simtă aproape de cultura femeiei iubită. Asta până când într-o zi e nevoit să plece să pună sechestru pe bunurile oamenilor datornici și își dă seama că numai românii săraci, care oricum nu mai au ce să dea, sunt plini de datorii. Atunci începe să simtă ură față de poporul maghiar, care chinuie românii, ținându-i în mizerie și pe care nu îi lasă să folosească limba maternă. Pentru prima dată dezvoltă un spirit naționalist și nu se gândește decât la România, cea dincolo de Carpații, cu toate că nu știe nici unde sunt orașele pe hartă. E trimis să colecteze banii de la datornicii cu restanțe mari, Și în semn de protest se întoarce cu bani doar de la unguri și evrei. Atunci notarul îl concediază, dar Titu e mândru de alegerea făcută. Nici pe Roza nu mai era nerăbdător să o vadă, se risipise vraja. Simte că n-a iubit-o niciodată. La întoarcere acasă, Titu își găsește tatăl plin de griji. Primise citație pentru judecată de la o datorie pe care nu o plătise. Cumpărase o mobilă de bucătărie și tot evita rata. Se schimbase și conducerea în învățământ, așa că aștepta o inspecție, iar elevii lui nu știau maghiară cum prevedea programa, că nici el nu prea vorbea și mai avea pe cap și jalba lui Ion, a cărei veste se răspândise și judecătorul a minunțat că o să-l închidă pe cel care a ajutat să o scrie. Deși Herdelea îi repetase în fel și chip ca nu cumva să-l dea de gol, întrebat la judecătorie cine i-a scris plângerea, Ion, atât de aiurit de grijile de zi cu zi, recunoaște fără ocolișuri că învățătorul i-a scris-o. Judăcătorul îl amenință că acum nu va mai sta două săptămâni la închisoare, ci două luni să se învețe minte. Ion regretă imediat. Nu își dăduse seama de cât de gravă era situația. La câteva zile după, familia Herdelea simte nevoia să se implice în scandalul dintre Ion și Vasile, așa că îl cheamă să-l dojenească și să-l înduplece să o ia pe Ana de nevastă. Dar când vede că Ion nu vrea să asculte, învățătorul îi reproșează că nu se poate să nu ia sfatul în seamă, când el l-a ajutat până și cu jalba. Punându-și pielea la bătaie, Ion se înfurie și mai tare, amintindu-și de spusele judecătorului și pleacă. Nu-i spune lui Herdelea că l-a părât la judecătorie, dar văzându-i reacția, acesta începe să bănuiesc. Preotul încercase în fel și chip să-l scoate pe Ion vinovat și să primească pedepsa mai mare, pentru că avusese nerușinarea de a face plângerea, dar, din momentul în care aflase că Herdelea era în spatele întregii conspirații, început să se simtă vinovat pentru tot. Pentru a-și mai reduce din vină, decide să-l împace cu Vasile Baciu. Așa că adună cele două familii și le pune să negocieze. Vasile e de acord să-i dea o parte din pământ, dar Ion vrea tot, pe motiv că acesta e bătrân și nu mai e în stare să mâncească pământurile cum trebuie. După multe certuri, nu se decid, fiecare așteptând ca celălalt să cedeze. În săptămânile următoare, cel care renunță e Vasile și decid să facă cunonia după Paște. Ion îi roagă pe Herdelen să-l cunune, cerându-le să-l ierte și pentru problema cu plângerea și promițând că o să stea el în închisoare cât o să fie nevoie, ca învățătorul să nu pățească nimic. La început îl înjură de toți sfinții, dar până la urmă măguliți acceptă. După nuntă, Laura pleacă împreună cu Pintea. Imediat după, se căsătoresc și Ion și Ana. Mirea sau o alege Drușcă, adică un fel de domnișoară de onoare, pe Florica. Habar n-am de ce. Iar pentru că ea e însărcinată și nu prea se putea mișca, Ion e nevoit să danseze jocul miresei cu drușca. Băiatul își imaginează că Florica e mireasa, care ea îi șoptește pe ascuns că doar ea îi e dragă și îi ia groaza când își aduce aminte că odată cu pământurile trebuie să o ia și pe urâtă de nevastă. Ana, care fusese fericită că în sfârșit se mărită cu Ion, își dă seama văzându-i dansând și vorbind că Ion tot la Florica ține și începe să plângă. O fi fost Ion fără scrupule, dar nici memoria Anei... nu era prea strălucită. Volumul 2. Glasul iubirii Capitolele 7 și 8 Pentru că ratele pentru mobile se strânseseră și familia Herdelea nu își mai permitea să plătească, trebuia scoasă la licitație. Avocatul Lendvai și preotul Belciug licitează pentru o masă iar câștigător iese preotul. Zaharia crede că a licitat doar ca să nu o ia Lendvai, dar la câteva zile după preotul vine să-și ia masa. Soția învățătorului refuză să-i o dea. Îl înjură și îl dă afară. Era clar, nu mai aveau ce vorbi unii cu alții. În timp ce Titu are o criză existențială, dându-și seama cât de puierile fuseseră poeziile lui de dragoste, când nici nu știa cu ce se mănâncă viața, are loc un eveniment neașteptat. Moare deputatul circumscripției, Ion Ciocan, așa că au loc alegeri pentru numirea unui înlocuitor. Lupta erectorală se dă între doi candidați, Bela Beck, susținător al politicilor Imperiului, și Victor Grofșoru, un militant pentru drepturile românilor. Deși Grofșorul avea mulți susținători, toți românii fiind de partea lui, puțini dintre ei aveau drept de vot. La unguri nu putea apela. L-ar fi votat cu siguranță pe bec. Așa că singurii la care putea spera erau evreii din pripas. Pe aceștia însă trebuia să-i convingă să voteze cu el. Știind că Zaharia Herdelea are respectul lor, apelează la Titu, de care au zise că e mai nou un desăvârșit activist pentru drepturile românilor, să-și convingă tatăl să facă puțină propagandă electorală în favoarea lui. Titu acceptă necondiționat. Zaharia apare la început convins să îl susțină pe grofșorul, dar primește mai apoi o scrisoare de la subinspectorul Horvat, în care îl îndeamnă să îl susțină pe Belabec, promițindu-i că de va face astfel, pe viitor va avea grijă de el. Speriat că până atunci avusese noroc de postul de învățător doar datorită lui Ciocan și știind că urmează să vină și procesul cu jalba lui Ion, cedează și ia partea ungurului. Că a răspuns, Titu, dezamăgit, se supără foarte tare pe tatăl lui. care pentru atâta lucru și-a vândut neamul. În ziua alegerilor se strâng o mulțime de oameni, iar când apare Herdelea cu cei cinci alegători pe care îi strânsese, lumea îi huiduie și îi numește renegați. Alegerile se încheie în favoarea lui Beck, la distanță de cinci voturi față de grofșorul, fix acelea adunate de Herdelea. La judecată, Zaharia Herdelea merge cu speranțe mari, că inspectorul nu va uita de el și îl va scoate din încurcătură, dar ajutorul nu vine și sentința se pronunță. Învățătorul primește o amendă de 50 de coroane și 8 zile de închisoare, iar Ion trebuie să plătească 100 de coroane și să stea o lună în închisoare. Când era deja abătut că totul se terminase așa de prost, apare și Lendvai, spunându-i că cel mai probabil va fi și suspendat din învățământ, dar că, hei, a scăpat ușor. Ion era în toane bune. Se gândea ce poate să cumpere din banii strânși la nuntă. Poate un cal, poate un vițel care să-l ajute în viitor să lucreze pământul. Dar Vasile Baciu îi năruie toate planurile și spune că nu îi dă decât 5 locuri. Nu semnase ră niciun act înainte de nuntă. Tot ce avea Ion erau niște promisiuni. Disperat, o trimite pe Ana la tatăl său și îl roagă pe Herdelea să-l învețe ce să facă. Însă învățătorul, pacisist de fel, îi cheamă pe amândoi și încearcă să-i convingă să facă jumătate-jumătate. Ion refuză. Ana, nemai știind unde să se ducă pentru o clipă, îi trece prin minte că poate ar fi mai bine să se sinucidă. Dar își amintește că are un copil pentru care vrea să trăiască. Vasile o primește acasă pe fată și nu o trimite la Ion. La urma urmei avea cu ce să o țină, iar fata îi era utilă în gospodărie. De bine de rău, se măritase și nu mai era de rușinea satului. Că nu o primea bărbatul acasă, asta era altă discuție. Ion merge la avocatul Grofșoru, care îi dă speranțe că poate câștiga pământul de la socrul său dacă are martori ai promisiunii făcute, dar îl sfătuiește să o aducă acasă pe Ana, că n-ar da bine în proces ca fata să stea la tatăl ei. Ion nu își face probleme, spunându-și că fata are să vină singură în câteva zile. Dar Ana nu vine. Vasile și Ion se întâlnesc din întâmplare la cărciuma lui Avrum și află că băiatul vrea să-l dea în judecată. Îl cuprinde teama. Până la urmă, după câteva săptămâni, Ana se întoarce la Ion. Chiar dacă era însărcinată și abia se mișca, nimănui nu-i păsa. De când avea noră, Zenobia nu mai făcea nimic, iar fata trebuia să aibă grijă de toată gospodăria. Într-o zi de secerat, Glanetașul, Ion și Zenobia erau pe câmp. Ana merge să le ducă de mâncare, Acolo o apucă durerile și naște, ajutată de Zenobia, care moșește. Ion nu se oprește nici o clipă din secerat. Îl bucură că i s-a născut fiul, dar urăște faptul că e legat pentru totdeauna de femeia aceea urâtă pe care nu o poate suferi. Ana așteptase clipa aceasta cu gândul că Ion avea să se îmbuneze, dar când vede că nici după nașterea lui Petrișor nu se schimbă nimic, își dă în sfârșit seama că Ion n-a iubit-o niciodată și începe să trăiască mai mult din inerție. Ana simțea iarăși că nu mai are pentru ce să trăiască, dar îi era frică de moarte. În pripas are loc un eveniment neașteptat. Cărciumarul Avrum se spânzură din cauza unei țepe ce avea să-l ruineze. Își cheltuise banii strânși cu greu cumpărând o pădure, pe care voia să o vândă mai scump, dar află că pădurea nu valora nici cât dăduse el pe ea. Venise tot satul să vadă ce s-a întâmplat. Ana se uită la spânzurat și înțelege cât de ușor e să mori. Capitolul 9. Sărutarea De ceva timp, la Glanetașu venise să locuiască și Dumitru Moarcăș, o rudă îndepărtată de-a Zenobiei, pe care femeia cu care stătea îl dăduse afară din casă, pentru că bătrânul vânduse casa și grădina fără să-i spună. Acum, bărbatul era singurul care vorbea omenește cu Oana, deși fata îl ignora, măcinată de propriile probleme. Avocatul îl sfătuise pe Ion să aibă grijă cu fata, că de avea să plece, pierdea și pământul. Așa că Ion tot încerca să o împace. Dar de când nevesteii se deschiseseră ochii... Nu-i mai păsea de el și vedea în sfârșit realitatea. Într-o zi însă, Dumitru se decide că ar fi timpul să se bărbierească. S-arate bine când au venit să-l ia doamna cu coasa. Așa încep cei doi să discute despre moarte, iar spre surprinderea Anei, Dumitru spune că nu se teme de aceasta. După ce termină de bărbierit un obraz, cade și moare, iar Anei îi se pare că are fericirea pe față, iar imaginea îi rămâne în minte. Venise iarna, pe Vasile îl măcina ideea de judecată. Nu fusese niciodată prin tribunale, așadar decide că, decât să se complice acum la bătrânețe, mai bine să-i dea totul lui Ion și să-i spravească toată povestea. Fericit, Ion îl ia pe Zaharia cu el și merg împreună la grofșorul, să oprească procesul. Învățătorul fusese într-adevăr suspendat și în locul său venise Zagreanu, un tânăr timid, dar care băga spaima în elevii. Când îl vede, avocatul îl compătimește pentru cele întâmplate și se oferă să-i dea un loc de scriitor la cabinetul său de avocatură. și chiar să se ocupe de cazul său de judecată. Se gândea că aveau să mai fie alegeri, iar Herdelea era un aliat bun. Mișcat și regătând alegerea votului, Zaharia acceptă umil, promițând să îl susțină negreșit pe viitor. Când se mutase în pripas, învățătorul și Belciug se împrieteniseră imediat. Preotul îi oferise un loc de-al bisericii unde să-și construiască o casă, dar nu făcuseră niciun act. Belciug spunea mereu că mai e timp, dar cum știa că va trebui să se mute în armadia, din pricina unui nou loc de muncă oferit de grofșorul, după bobotează, Herdelea decide că e timpul să vorbească iar cu preotul despre acte. Nu voia ca acesta să-i intre în casă cât era plecat. Preotul nu voia să treacă nimic pe numele lui, mai ales după conflictul cu masa. Ion era nespus de fericit. Avea în sfârșit avere. Când se topește zăpada, Ion merge să-și privească pământurile, iar într-un exces de emoții îngenunchează și sărută țărâna. Titu cunoaște o nouă femeie, pe Virginia German, o domnișoară de 25 de ani, necăsătorită, care pare să îi împărtășească visurile și dragostea pentru poporul român. Se gândește dacă o iubești? Dar pare că ideea de iubire e prea simplistă pentru ce simte pentru ea. Concluzionează că e de fapt prietenie, una puternică și arzătoare, cunoscută și sub numele de friendzone. Asta până când merge să o viziteze și găsește acolo un plutonier ungur. Toată lumea știa, numai el nu, că bărbatul îi făcea curte și voia să o ia de nevastă. Titu îi reproșează Virginiei că umblă cu inamicul, iar fata că de fapt el e cel care nu înțelege cum funcționează viața. În sfârșit găsise în Virginia un rost în viață, iar acum totul se năruise. Decide că e timpul să plece în România. Află că un fost coleg de clasă își deschisese un notariat în Măgura. Îl roagă să se angajeze la el, cu gândul să strângă niște bani, pe care apoi să-i folosească la trecerea peste Carpați, iar prietenul său accepte entuziasmat. Planurile lui Titu nu merg totuși așa unse, pentru că acum era alt om și nu mai putea accepta mentalitatea promaghiară a prietenului său. Trebuia totuși... să rămână să facă roz de bani. Norocul îi surâde iarăși la scurt timp. Câțiva din frații Pintea se strâng împreună cu familia Herdelea la Sângeorz, unde Titu e invitat de frații lui George, care locuiau în România, să stea la ei cât o poftică, sigur au să-i găsească un loc de muncă la vreo gazetă. Ideea îl încântă foarte mult pe tânărul poet, din moment ce asta ar fi însemnat că nu mai era nevoit să strângă așa de mulți bani înainte de plecare, cum crezuse el inițial. După ce în sfârșit renunță la locul de muncă din Măgura și din dorința de a cunoaște lumea bună, Titu decide să ajute pro bono tribuna Bistriței la adunarea generală de la Sibiu, organizată de Asociația pentru Cultura și Literatura Poporului Român, că de acolo se plece direct în România. La Sibiu se gândește un timp dacă are sens să plece, dar a doua zi, după adunare, se decide în ultimul moment și se urcă în tren spre București. Capitolul 10. Ștreangul Familia Herdelea se mutase în Armadia. Grofșorul îl lăuda pe unde prindea, așa că învățătorul își recăpătase repede onoarea. Cum țăranii din pripas veneau mereu în vizită să le spună noutăți, află printre altele că George și Florica se logodiseră. Venise din armată Nicolae Tătaru, un tânăr frumușel pe care îl plăceau fetele și începuse să-i dea târcoale Floricăi. George, ca un mascul întărâtat de competitivitate, decisese să o pețească pe fată, suflându-i-o lui Nicolae de sub nas. La anunta celor doi, Ion nu-și lua ochii de la Florica. Ana nu mai era geloasă. Simțea doar rușine față de cei care vedeau tot și înțelegeau ce se întâmplă. George simte pentru o clipă amenințarea, dar după nuntă o uită cu desăvârșire. În drum spre casă, Ana îi spune soțului că are să se omoare. Ion, cu scârba de ea și cu gândul la Florica, o îndeamnă să facă întocmai, să scape de ea. Ca să mai plece de acasă, Ana mai mergea din când în când la tatăl său. Bătrânul nu o băga în seamă, dar nici nu o dădea afară. Într-o zi, Savista, o loaga satului, vine la ea și îi spune cu disperare în glas ceva din care Ana înțelege doar George, Ion și Florica. N-avea nevoie de mai mult, știa despre ce se vorbește. Intră în casa tatălui, se uite la cuptor, își aduce aminte de noaptea în care pornise totul și gândirea începe să-și piardă din claritate. Se gândește la cei doi morți, Avrum și Dumitru, și parcă vede doar fericire pe chipurile lor. Se întoarce acasă, își lasă copilul la picioarele socrului, merge în grajdi unde găsește funia cu care lega vițelul și se spânzură. Zenobia vede că nu mai oprește copilul din plâns, așa că blestemând începe să o caute pe Ana. Ion spune că a văzut-o intrând în grajdi. Zenobia merge și o găsește moartă. Capitolele 11, 12, 13 Blestemul, George, sfârșitul Ion se uită la fața schimonosită a Anei și se bucură că a scăpat de urâțenie, dar când îl vede pe Vasile la înmormântare, cum îl arde cu privirea, își dă brusc seama că acum doar copilul îi mai ține pământurile și pentru prima oară începe să-și facă griji pentru el. Cu ajutorul lui grofșorul, Herdelea e achitat de orice pedepsă și își ia școala înapoi, dar Ion e închis pentru o lună și chiar dacă la început nu îl deranjează, începe să se teamă să nu îi se întâmple ceva copilului cât e el plecat. După ce își termină pedepsa, Ion își găsește copilul acasă, plângând. Zenobia zice că-i de ochiat, îl descântă, dar la câteva zile moare. Cum nimic nu-l mai lega pe Ion de pământuri, Vasile Baciu vine să și le ceară înapoi, dar Ion refuză. Încă dinainte să moară Ana, Ion își făcuse obiceiul de a merge mereu la George să stea la Taifas, doar, doar să fie aproape de Florica. O întâlnește într-o zi pe câmp, își destenuie sentimentele ca altă dată și îi promite că va fi a lui chiar și de-ar fi să facă moarte de om. Vasile Baciu... umblase pe la avocații. Toți îi spuseseră că Ion are dreptul la pământ, chiar dacă murise și copilul. Deznădăjduit, merge la preotul Belciug să-i ceară sfatul. Acesta îi cheamă pe amândoi și încearcă să-l convingă pe Ion să-i lasă și socrului său niște pământ. Pentru că refuză, spunând că are nevoie de tot, preotul încearcă să-i îmbuneze, luând apărarea amândurora și cumva îi convinge să lase pământurile bisericii în cazul în care vor muri amândoi fără moștenitori. Vasile e de acord. Preferă să se întâmple așa decât să se risipească pământurile prin neamul glanetașilor. Acceptă și Ion, fiind sigur că se va însura curând cu Florica și va face și copii, deci dorința preotului n-ar fi avut cum să se împlinească. Savista, care se mutase la Florica, îl adora pe George și nu putea să-l suporte pe Ion, care știa că vine în vizită doar pentru fată. Într-o zi, Ion vine când Florica e singura acasă și, chiar dacă nu stă de teama Savistei, Oloaga îl pârăste totuși lui George. Lui George îi se deschide pentru prima dată mintea și își aduce aminte de privirea lui Ion de la nuntă. Savista voia cu orice preț să-l prindă pe Ion în flagrant, să-l poată pârâ lui George. Așa că de fiecare dată când se înfățișa Ion prin zonă, se ascundea și îl pândea, apoi mergea să dea raportul. Furios, George pune la cale plan și-și anunță nevasta care se plece duminică la pădure să taie lemne, iar ea îi spune lui Ion, care plin de înflăcărare promite care să vină la ea, negreșit. În noaptea de duminică, George se urcă împreună cu tatăl său în căruță spre pădure. Toma Bulbuc îi atrage atenția că a plecat fără topor. George îl lăsase acasă intenționat, ca armă, în cazul în care avea să vină Ion. Dar, cum nu putea merge la tăiat lemne fără el, e nevoit să-l ia. La scurtă vreme după plecare, minte că se simte rău și se-ntoarce acasă. Îl pândește din casă pe Ion, iar când aude poarta scârțăind, știe că a venit. Iese, apucă sapa... și fiind beznă totală, îl lovește de trei ori fără să vadă unde, apoi se întoarce în casă. Când se luminează, vestea se răspândește repede și toată lumea se strânge să vadă mortul. Ion fusese lovit prima dată în creștet, apoi în piept și ultima dată în braț. Nu murise pe loc. Se târâse vreun sfert de oră până sub nuc și acolo își dăduse duhul. Vin autoritățile, iar George e arestat. Chiar dacă își recăpătase postul de învățător, problemele lui Herdelea nu se terminaseră. Horvat vine în inspecție, iar copiii sunt slab pregătiți și nu vorbesc maghiara. La ora de religie, preotului îi se cer să pună un copil să zică tatăl nostru pe ungurește, iar acesta recunoaște că nici el nu știe, așa că cei doi își găsesc în inspector un dușman comun. Horvat îi spune lui Herdelea că ar fi cazul să iasă la pensie, iar la câteva săptămâni după, învățătorul se întâlnește cu Zăgreanu, care îi spune că inspectorul i-a promis neoficial școala din pripas, iar Zaharia e nevoit să se retragă. Herdelea e înștiințat oficial de pensionare, dar îi place ideea. Știa că Zăgreanu avea să se descurce bine în locul lui. Era băiatisteț și muncitor. Chiar se gândește să o mărite pe Ghighi cu el. Primesc în sfârșit scrisoare de la Titu cu primele impresii despre România, dar amână să-i răspundă, pentru că duminica avea să fie Sfințirea Bisericii. Și cine știe, poate era un prilej bun pentru Zăgreanu să o pețească pe Ghighi și aveau două noutăți despre care să-i scrie lui Titu. Cum imposibilul se întâmplase și Ion murise, toate pământurile lui reveniseră bisericii. După așa o donație mare, preotul îi face o slujbă cu fală și chiar îl îngroapă în cimitirul noii biserici, care nici nu fusese sfințită încă. Belciug era bine dispus, așa că decide să-i facă și lui Herdelea acte pe pământ, unde-și construise casa. Acum avea destul. Apare și Vasile să-și ceară pământurile, dar preotul îl gonește. Duminică, după sfințirea bisericii, se face petrecere în cortea văduvei Maxim. Zăgreanu dansează cu Ghighi și în sfârșit recunoaște că o vrea de soție. Vasile vine iar la Belciug să-și ceară pământurile, dar preotul îl dojenește că e bețiv fără minte și că n-are el ce să facă cu pământurile, că le-ar bea oricum. Atunci Vasile promite că nu mai bea niciodată. Romanul se termină circular, dinspre curtea văduvei lui Maxim Oprea, pe drumul care trece prin Jidovița, cu Iisus cel de Tinichea. Satul a rămas același. Doar câțiva oameni au murit și câteva vieți s-au schimbat.

Personajele noastre sunt prinse deseori între nevoia de avere și cea de amor și de fiecare dată când aleg una, duc dorul celeilalte și-și regretă decizia. Fata frumoasă, dar săracă, nu-ți aduce pâine pe masă. dar poți să pui și gem pe pâine lângă o femeie urâtă și tot n-are gust.

Sau cel puțin așa simte Ion, țăranul pe care îl vom urmări timp de câteva anotimpuri, încercând să-și dea seama dacă dragostea de pământ e mai puternică decât dragostea pentru Florica. Însă acțiunea nu se va desfășura doar în jurul acestui personaj, iar pentru a înțelege mai bine de ce, trebuie să discutăm puțin despre structura operei. Romanul e împărțit în două volume, respectiv grasul pământului și glasul iubirii.

în total 13 capitole, împărțite la rândul lor în subcapitole. Povestea urmărește două planuri, adică povestea trece de la anumite personaje la altele, pentru că viața acestora se desfășoară în paralel, de multe ori independent una față de cealaltă. Aceste două planuri sunt cel bine cunoscut al lui Ion și al rudelor sale și cel al familiei Herdelea, mai puțin important și totuși vital pentru înțelegerea poveștii și mai ales contextului social în care se desfășoară.

Cele două planuri se intersectează de multe ori, iar autorul se tot mută între ele de la subcapitol la subcapitol, exact ca într-un scenariu de film. Noi nu o să povestim chiar așa, ci o să încercăm să schimbăm planul cât mai rar, pentru ca povestea să fie mai ușor de înțeles. Ce se întâmplă, mă înțelegi? Cineva mi-a dat foc la mașină, eu știu, trebuia să-mi dea foc mie, mă înțelegi, dacă avea, mă înțelegi, coloană vertebrală sau ceva de genul, mă înțelegi? Chiar dacă asta înseamnă să deviem puțin de la ordinea evenimentelor.

Timpul acțiunii nu e menționat cu exactitate, dar reiese clar din context că vorbim de prima jumătate a secolului XX, înainte de primul război mondial și implicit Marea Unire a Principatelor Române din 1918, pentru că acțiunea se petrece în județul Bistrița, când Transilvania încă era parte a Imperiului Austro-Ungar. Informațiile acestea sunt foarte importante, pentru că doar cu ajutorul lor putem înțelege dificultățile sociale prin care trec personajele lui Rebreanu. Multe dintre ele referindu-se la imposibilitatea de a-și folosi propria limbă. Nu se putea preda în limba română, nici dacă toți elevii erau români și nu vorbeau o boabă de maghiară, iar în instituțiile publice nu te puteai angaja dacă nu vorbai limba stăpânirii.

Însă locul acțiunii e descris amănânțit încă de la începutul romanului. Autorul ne duce pe drumul spre Pripas, satul unde se petrece cea mai mare parte din acțiune, mai ales cea care îl privește pe Ion. Astăzi, satul poartă numele de Liviu Rebreanu. Atenție, urmează un număr mare de personaje și poate ar fi o idee bună să vi le notați pentru a mai putea arunca câte un ochi din când în când când nu mai știți despre cine vorbesc. Muzica După trei ani de pauză, în sfârșit răiau Zaya Bak și n-aș fi putut face asta fără ajutorul fraților de la Global Confederation of Romanian Students.

Dacă vrei să pleci la studii în străinătate, află că ei au fost deja pe acolo, au văzut ce se poate face și cum e cel mai bine și au strâns toate informațiile astea care să te ajute și pe tine. Încă din liceu, poți fi copleșit de tot felul de informații inutile despre studii în străinătate, informații oferite de firme care te trimit acolo, la universitățile lor, partenere, pentru că și educația e o afacere în care tu ești clientul, e bine să știi ce să alegi. Altfel poți ajunge, fără să-ți dai seama, la universități prost cotate sau la unele care se află pe ultimele locuri din top, dar care au întocmite parteneriate cu cine trebuie.

Abia mai târziu vei realiza care sunt adevăratele costuri. Cam după un an, când deja ai dat 10.000 de euro pe cazare și încă 10.000 de euro pe mâncare și altele, abia atunci îți dai seama că universitatea nu e ce ți s-a promis. Așadar, GCR... îți stă la dispoziție cu informații corecte despre cum să fii admis, modele de aplicații la studiu și altele.

Doar așa te poți duce unde vrei tu, nu unde au ei interes să te trimită. Caută informațiile astea înainte să alegi universitatea, chiar pot face o mare diferență în viața ta de student. Link în descriere. Volumul 1. Glasul Pământului.

Capitolul 1. Începutul. La intrarea în sat suntem întâmpinați de o cruce de lemn cu un Hristos de tinichea răstignit, cu fața spălăcită, peste care a trecut multă vreme. Prima casă din sat e cea a învățătorului Zaharia Herdelea.

Mai apoi, pe stânga, urmează casa lui Alexandru Pop Glanetașu, urmată de cea a lui Macedon Cercetașu și cea a primarului Florea Tancu, iar satul se desfășoară în continuare, fără alte mențiuni. Afară e foarte cald. Iar din sat nu se aude nimic, în afara unor câini care își fac de lucru.

Satul începe să se anime la cărciuma lui Avrum, unde doi țărani împart o sticlă de rachiu, iar din depărtare se aude muzică. Urmează una dintre cele mai importante scene din roman, Hora, unde narratorul reprezintă relațiile dintre cele mai importante personaje și mai ales conflictul interior al protagonistului. E foarte important să fiți atenți la această parte, deoarece vom reveni asupra ei. de multe ori în timpul celorlalte videouri despre Ion.

E duminică, iar lumea petrece la umbra nuciilor în curtea Teodosiei, văduva lui Maxim Oprea, care, de la moartea soțului, n-a făcut decât să devină din ce în ce mai săracă. La petrecere cântă la vioară trei lăutari, Briceag, Holbea și Găvan, toți trei romi, și cântă băieții ăștia trei de ridică țăranii praful de pe jos în dansul lor înfocat. Fetele tinere se împart între cele poftite la dans și cele care stau în rezervă. Femeile căsătorite așteaptă ca soții lor să prindă chef de dans, babele se plâng de varice și copiii păzesc să se mai ridice câte o fustă. De o parte, bărbații beau și discută.

Ultima care apare în scenă e Savista, o loaga satului, o femeie de 25 de ani cu deficiențe de vorbire. E verișoara celei mai frumoase fete din sat, Florica, și muncește la casa lui Trifon Tătaru, unde mai are grijă de copiii acestuia. În rest...

trăiește din pomana sătenilor milostivi. Imediat după aceea, petrecerea se oprește. Lăutarii obosiseră.

Ion, fiul al glanetașului, același Ion de pe coperta romanului, se ia la ceartă cu briceag, să mai cânte, dar fără rezultat. Lăutarul obosise de nu-și mai simțea degetele. O ținea în brațe pe Ana, fica lui Vasile Baciu, cu care dansase de o trecustără toate apele. La sfârșit, o strânge în brațe și o cheamă unde știe ea mai bine, moment în care fata, se fâstâcește și vrea să plece, dar Ion o trage mai aproape și o strânge cu mâna de sângi până când Ana începe să sâsâie de durere.

Nu e un detaliu important pentru Bac, dar vă ajută să vă amintiți mai bine scena. După ce pleacă Ana, Ion dă cu ochii de Florica, fata văduvei lui Maxim Oprea, cea mai frumoasă fată din pripas, care ia ochii pentru o clipă. Până la urmă, Ana și Ion merg într-o livadă. Fetei îi plăcea de el, doar că lui îi era dragă Florica. Și vrăja cu Ana doar pentru că familia ei avea avere, în timp ce Florica era săracă lipită, chiar mai săracă decât el.

Pe lângă ei trece Ilie Onu, frate de cruce cu George al Tomii. Zero intimitate în spatele șurii. După petrecere apare pe uliță și lumea bună, în fața cărei a țăranii își scot pălăriile.

Era preotul satului, Belciug, împreună cu soția învățătorului Herdelea, Maria, și doi dintre cei trei copii ai acesteia, Titu și Laura. Titu întreabă de Ion. Atunci răspunde Ilie Onu că l-a văzut cu Ana sub nuc, iar lui George îi se pune un nod în gât.

Nu-i plăcea în mod special de Ana, dar voia să o ia de nevastă, că se potriveau. Amândoi aveau avere și nici el nu era prea frumos. Ca și cum n-ar fi fost destule personaje, apare și Vasile Baciu, tatăl Anei, beat lemn.

Se plânge la preotul Belciug că fata lui nu-l ascultă și că la urma urmei de nu avea încotro, el a făcut-o, el o omoară. Îl vede pe George și îl prezintă preotului drept ginerele lui și apoi începe să o strige pe Ana, dar după câteva momente foarte sânjenitoare, George îi șoptește lui Vasile, cât să nu-l audă nimeni, că Ana e în livadă, cu ion. Vasile Baciu se înfurie și se duce țintă după Ana. Fata deja îl auzise și venea spre el.

Când se-i aplice două-trei palme și un dos, Vasile dă cu ochii și de ion și se oprește. Începe... să-i adreseze varii injurii în zona sărac și hoț, dar reușește să se stăpânească și nu se mai iau la bătaie.

Se-ntoarce nervos la petrecere și poruncește să reînceapă muzica. Aproape toți oamenii pleca sără din pricina scandalului, inclusiv Ana, dar Ion rămâne cu prietenii săi să mai tragă o învârtită. Apoi merg cu toții la cărciuma lui Avrum, cât să mai și stea la femeia aia în curte. Ion era supărat, se gândea cum îl făcuse Vasile Baciu de rușine și cum el nu putuse să-i răspundă sau măcar să-l bată. Știa sigur că doar din vina lui George se întâmplase totul, deci părea o idee bună să se ia la trântă cu acesta.

L-ar fi ajutat să-și descarce furia. La miezul nopții, Briceag se satură de cântat, așa că merge la George să-i ceară banii pentru cântare. Iar acesta îi spune că nu el e cel care s-a învoit să strângă banii, cum făcea de obicei. Până la urmă, Ion e cel care poruncise să reînceapă petrecerea. Așa că Ion găsește un prilej bun să înceapă în sfârșit scandalul.

Îi cere lui George să plătească, acesta refuză și Ion îl lovește. Toată lumea așteptase bătaia, așa că nimeni nu sare să-i despartă. Doar Avrum, care nu voia să rămână fără pahare și geamuri, sare, dar nu să-i despartă, ci să-i dea afară din cărciumă, unde acum cei doi continuă să se bată. Lupta se termină după ce Ion, luând un par din gard, îl lovește pe George în spate, lăsându-l lat.

Capitolul 2. Zvârcolirea Dimineața următoare era zi de coasă pentru Ion. N-aveau mult pământ, doar câteva fâșii și tot ce aveau era din zestrea Zenobiei. Familia ei îi lăsase destul de multă avere, dar se căsătorise din dragoste cu Glanetașul, care era mai leneș din fire.

În tinerețe cânta foarte frumos din fluier, de asta și fusese poreclit Glanetașul, dar cu muncitul pământului mai rar. Așa că de-a lungul anilor au tot fost nevoiți să vândă pământ, animale și chiar casa părinților Zenobiei. După moartea acestora, până n-au mai rămas cu aproape nimic.

Abia de când crescuse Ion și muncea cu atâta drag, nu mai vânduse ră nimic. Ion iubea pământul și și-ar fi dorit să aibă cât mai mult. Deși avusese șansă să meargă la școală și era cel mai esteț dintre elevi, renunțase, că îi plăcea mai mult să stea cu vacile pe câmp.

După ore multe de cosit, o vede pe Ana, care mergea cu un coș de mâncare la tatăl său. Vorbesc puțin, iar Ion se uite la ea cu milă cât e de urâtă și de slabă. Dar își risipește gândul că pământul era prea drag ca să nu facă un sacrificiu și să o ia de nevastă.

Apare însă și Florica, care îi bate obrazul că umblă după bani. Ion o ia în brațe, dar vine Zenobia cu mâncare și fata pleacă lușinată. Din deal, Ana îi vede și se întristează. Vasile Baciu o ceartă că s-a oprit să vorbească cu fiul glanetașului. Nu îi plăcea băiatul pentru că îi aducea aminte de el în tinerețe.

Tot așa, pentru că se născuse sărac, se căsăturise și el cu o femeie urâtă. dar cu multă zestre. Soția îi murise din cauza unor complicații în timpul sarcinii, împreună cu fătul.

Iubea atât de mult pământul, că voia să o mărite pe Ana cu George, doar să nu fie nevoit să-i dea zestre. La lăsatul serii, familia Herdelea stătea pe prispă și cânta. Doamna Herdelea era destul de talentată. În tinerețe făsese parte dintr-o mică echipă de teatru și devenise destul de populară. Așa îl cunoscuse și pe Zaharia Herdelea, cu care avea trei copii, Titu și Laura, de care am mai vorbit.

Și Ghigi, Mezina, cu toți erau de acord că George își merita bătaia. Când coboară de la coasă, Vasile Baciu și preotul Belciug se opresc în fața casei familiei Herdelea și încep să se contrazică cu privire la cine e deblamat pentru bătaia cu pricina. Familia Herdelea îi ia apărarea lui Ion, îndeosebit Ghigi și Maria Herdelea, care îl condamnă pe Vasile Baciu că nu vrea să-i odea pe Ana lui Ion, dintr-un sentiment de superioritate conferită de câteva parcele de pământ. Cei doi pleacă supărați.

Îndeosebi, preotul, care având senzația ca de obicei că totul este despre el, simte că Zaharia Herdelea îi ține partea lui Ion doar ca să-l contrazică. Capitolul 3. Iubirea Preotul Belciug avea o atitudine de copil supărăcios, de 1-4, dar lumea îl respecta pentru că părea evlavios. După ce rămăsese văduv, nu-și mai căutase altă femeie, cum făceau mai toți preoții, și nici nu ținea niciodată predici directe cuiva.

Dar pentru prima dată, duminica următoare, la slujbă, se întoarce spre Ion și începe să-i spună de toate cepele, făcându-l de rușine în fața întregului sat. Ion nu zice nimic, stă cu ochii în pământ, apoi pleacă la o cârciumă din Jidovița și bea toată ziua de supărare. Se împacă cu George, dar Ura nu-i trece, știind că umblă după Ana.

Într-o seară îl urmărește, vede că trece prin fața casei Anei și fluieră, dar nu-i răspunde nimeni. Ion, mulțumit, pleacă, merge la Florica. și îi promite că o ia de nevastă orice ar fi. Dacă nu înțelegeți ce se întâmplă, e pentru că nici Ion nu înțelege. Într-o dimineață merge să-și are pământul și frustrat că n-are destul, intră cu plugul pe parcela vecina lui Simeon Lungu, care în trecut fusese a familiei lui, cu gândul că acesta n-avea să o observe.

Dar când vine proprietarul și normal observă, rezolvă problema ca doi bărbați adevărați, adică se înjură și se iau la bătaie. Simeon îi promite că îl bagă în pușcărie. Între timp, în familia Herdelea, Laura primise într-o scrisoare o cerere în căsătorie de la George Pintea, un teolog pe care îl cunoscuse vara anterioară. Nu îi plăcea de el în mod special, dar băiatul îi trimisese scrisori tot anul. Între timp însă, îl cunoscuse pe Aurel Ungureanu, un student la medicină care venea la ei aproape în fiecare zi.

De când îl cunoscuse, Laura nu mai voia să audă de Pintea, dar greu să scapi de cineva când știe unde stai. Le spune supărată părinților că nu vrea să se mărite cu el, dar aceștia nici nu vor să audă. Pintea preciza în scrisoare că nu îi interesează zestrea, iar domnii Herdelea nici nu voiau să audă mai mult, că oricum n-aveau de unde să-i dea.

Duminică era rândul Laurei să țină reuniunea cu prietenele. S-a pregătit toată săptămâna și a amânat răspunsul la scrisoarea lui Pintea, pentru că tot atunci trebuia să vină și Aurel. Voia să vadă ce crede și el. Poate avea să fie împotrivă și să o ceară și el în căsătorie. Nu le spune nimic prietenilor sale.

Îi e teamă să nu râdă de cererea lui Pintea și apoi să se vadă totuși nevoită să se mărite cu el. La sfârșitul vizitei îi destăinuie pe ascunsul lui Aurel de cererea în căsătorie și el e gen... Ok.

După plecarea musafirilor, tatăl său o întreabă dacă e în sfârșit pregătită să răspundă la cererea în căsătorie, iar ea, printre lacrimi și cu orgoliul fărâmat, îi spune că e totuna, așa că soții Herdelea îi răspund pozitiv la scrisoarea lui Pintea. Titu fugise de prietenele Laurei pentru că toate îl plăceau, dar ele îl plictiseau. Era fuckboy-ul vremurilor lui. Avea sentimente pentru alte două femei, Lucreția Dragu și Lucreția Dragu. și soția învățătorului Lang, Roza.

Prima nu-l prea voia, a doua era deja luată. Se gândea la Lucreția, pe care spera să o vadă, dar a găsit-o pe doamna Lang în pădure citind. A mers la ea, i-a făcut o declarație de dragoste, a sărutat-o și a întrebat-o dacă i-ar plăcea să treacă pe la ea când nu e soțul acasă.

Femeia n-a zis nici da, nici nu. În drum spre casă, Titus se întâlnește cu Ion și îi spune că a auzit că Simeon Lungul a părât că i-a intrat cu plugul pe parcelă. Iar preotul Belciug s-a oferit să-i fie martor. Ion auzise ceva, dar nu-i păsa, avea probleme mai importante.

Titu îl descoase puțin și Ion îi destăinuie că trebuie neapărat să o ia pe Ana de nevastă, să scape de sărăcie, dar nu poate, că nu-i odătată-l ei. Titu, din dorința de a apărea înțelept, îi spune că dacă nu vrea, atunci trebuie să-l oblige. În capul lui Ion se aprinde în sfârșit un bec și pleacă mulțumindu-i lui Titu, fără ca băiatul să înțeleagă de ce. Din cauza zvonurilor pornite de Florica în vederea căsătoriei cu Ion și pentru că vedea cum acesta o ignoră pe Ana până și la horele de duminică, George începe să meargă din nou la Vasile Baciu.

Doar, doar o să-l accepte și Ana. Dar Ana era supărată în fiecare zi din pricina zvonurilor și pentru că îl văzuse pe Ion îmbrățișindu-o pe Florica. Într-o noapte, fata iese la poartă, cum mai făcea uneori, să vadă poate trece Ion și are noroc. Băiatul o aștepta.

Ana îl cheamă în... în casă, dar el refuză. Nu voia decât ca Ana să știe că nu o părăsise. A doua zi, starea ei se schimbă.

E în sfârșit fericită. George crede că l-a acceptat, dar apoi își dă seama că nu el e sursa fericirii ei, ci Ion. Câteva zile mai târziu, Ion primește o hârtie de la judecătorie.

Simeon Lungu făcuse plângere pentru incidentul cu parcela de pământ. Ion merge în armadia unde era judecătoria și se întâlnește acolo cu Simeon Lungu, iar cei doi se împacă înainte să le vină rândul. Când ajung în fața judecătorului, cei doi spun că nu mai e nevoie de proces.

Dar judecătorul se enervează că i-au pierdut vremea degeaba, amenințându-i că îi închide pe amândoi. Preotul Belciug, vorbind în ungurește, îl înduplecă pe judecător să-l scutească pe Simeon de pedeapsă. Și fără alte discuții, acesta decide că Ion va sta la răcoare două săptămâni.

În aceeași zi, Laura primește telegramă de la Pintea, că sâmbătă urmează să vină în vizită și toată casa intră în pregătiri. Duminica avea să fie și balul anual. pe care fetele abia l-așteptau.

Spre seară apare glanetașul, tatăl lui Ion, povestindu-i învățătorului ce s-a întâmplat la judecătorie. Zaharia, revoltat, promite că va scrie o plângere către Ministerul Justiției, unde va povesti abuzul imediat ce Ion va primi citația. Adevărul era că o puteau trimite și atunci, dar aveau nevoie de trăsura preotului să ajungă duminică la bal. Pintea ajunge sâmbătă seara la familia Herdelea.

Laurei tot nu-i plăcea de el. și folosea orice prilej să o facă pe Ghighi să susțină că, de fapt, defectele pe care le vede, în realitate, nu există. Iar sora sa se descurcă de minune, chiar dacă și ei se pare cam meh.

În noaptea aceea, Laura îl visează doar pe Aurel, cum amenință că se împușcă din pricina lui Pintea, pe care îl vede stând bosunflat și urât. Duminică dimineața, Titu merge la preot să-i ceară trăsura, iar acesta acceptă, îl roagă în secret pe Ion să-i fie vizitiu și, la bal, Laura îl ignoră pe Aurel, stă aproape tot timpul cu pintea, iar Titul îi face curte lucreție. Dar aceasta se lasă greu.

Așa că Titul, deși nu mai era interesat de fată de când a apăruse Roza Lang în viața lui, participă la curtarea lucreției doar să-și enerveze competiția. Ion se întoarce spre sfârșitul petrecerii și se uită pe geam la lumea bună. Îi se pare că parcă n-au nicio grijă și regretă că a renunțat la școală, apoi își aduce aminte de pământ și de munca la câmp.

Și spune că toată viața asta a oamenilor cu carte nu face cât o ceapă degerată. Tot pământul e viața lui. Când Ion primește sentința de judecată, familia Herdelea decide să scrie plângerea în numele lui Ion. Iar pentru ca preotul Belciuc să nu recunoască scrisul învățătorului, cea care o scrie e Laura.

De când trimite jalba, Ion nu se mai gândește la judecată și merge în fiecare zi la Ana. Stătea ascuns până pleca George, ce-l vizita mereu pe Vasile Baciu, și apoi mergea să stea cu fata. De pe uliță ajunge la poartă, apoi pe prispă, iar până la urmă fata îl bagă în casă. Dormea în aceeași cameră cu tatăl său, el în pat, iar ea pe cuptor, după horn, unde pusese niște zdreți.

să fie mai moale. Iar dacă asta era o familie cu stare, nu știu cum dormeau cei săraci. Vasile Baciu era beat și sforăia, așa că cei doi fac dragoste în culcușul fetei.

Din cauza gemetelor ei, bătrânul se trezește, dar de beat ce era, crede că e George și se culcă la loc. Ion pleacă la cântatul cocoșilor. Ana îl conduce până la poartă și se plânge că e teamă să nu fi rămas însărcinată.

De altfel, fix ce-și dorea Ion. Iar din șanț, unde așteptase toată noaptea, evident, iese George. Fata îl vede, o apucă panica, iar el pleacă scârbit.

Vasile Baciu tot aștepta ca George să vină după Ana, a care-i sarcină se vedea acum bine, dar îi se părea înjositor să meargă în ograda lui Toma Bulbuc să se milogească. Nu credea că fata are vreo vină, din moment ce, credea el, era proastă ca noaptea. Într-o zi însă își face curaj și merge să vorbească cu George, care însă neagă să o fi atins vreodată pe Ana.

Îi spune că el a încercat să se apropie de fată, dar când a văzut pe altul ieșind de la ei din curte, a renunțat. Atunci își dă Vasile seama ce se întâmplase de fapt. Merge acasă și o așteaptă pe Ana, care venea de la râu, unde clătise rufele și o rupe în bătaie până când fata nu se mai mișcă. Cumva, săpici la vrăjeala lui Ion era dincolo de nivelul de prostie pe care l-a acceptat Vasile și Ana merita bătaie.

Vine tot satul care încearcă să-l oprească, dar nu îndrăznește nimeni să se bage. că n-au dreptul să facă dreptate la el în o gradă. Ion stă și ascultă de departe ce se întâmplă, calm și chiar fericit.

Vasile o bate pe Ana și a doua zi, și a treia zi, iar apoi o trimite la Ion să facă ce vrea cu ea. Fata, absentă de la atâta bătaie, se conformează, dar băiatul o ignoră și îi spune că n-are ce să discute cu ea, că el cu Vasile trebuie să tocmească. Ana se întoarce acasă, unde își mai ia o tură de bătaie.

La câteva zile după, Vasile se întâlnește cu Ion pe drum, căruia îi bate obrazul. Dar Ion îi spune că atunci când a vrut să o ia de nevastă pe Ana, bătrânul n-a fost de acord, iar acum rolurile s-au inversat. Neștiind cum altfel să-și descarce nervii, Vasile Baciu merge acasă și iar o bate pe Ana.

Capitolul 5. Rușinea Trecuse vara, trecuse toamna și toată lumea se pregătea de Crăciun, mai ales familia Herdelea, care tăiase doi porci să ajungă și pentru Logodna Laurei, care avea să aibă loc în ianuarie. La Logodna, George Pintea își aduce doar părinții. Avea 10 frați, așa că o reuniune ar fi fost cam complicată. După ce domnul Pintea îi înșiră pe toți și explică pe unde locuiesc, ce fac și cu cine s-au căsătorit, familia Herdelea își dă cu adevărat seama în ce familie bună are să intre Laura.

Tatăl lui George nu e mulțumit de alegerea fiului său și îi spune că mai are timp să se răzgândească, dar băiatul nici nu vrea să audă. Titul însă avea alte probleme. Îl ademenise pe domnul Lang la o petrecere în sat, de la care apoi plecase, ducându-se la Roza în așternuturi, iar de atunci numai asta făcea.

Nu e de mirare că vestea s-a răspândit repede prin sate, până a ajuns și la învățătorul Herdelea. Pentru a șcuti fiul de viitoare probleme, îl trimite departe de casă ca ajutor de notar la Gargalău. Capitolul 6. Nunta Departe de casă, Titu e supărat că nu o poate vedea pe Roza. Încearcă să vorbească numai cu unguri, doar să se simtă aproape de cultura femeiei iubită. Asta până când într-o zi e nevoit să plece să pună sechestru pe bunurile oamenilor datornici și își dă seama că numai românii săraci, care oricum nu mai au ce să dea, sunt plini de datorii.

Atunci începe să simtă ură față de poporul maghiar, care chinuie românii, ținându-i în mizerie și pe care nu îi lasă să folosească limba maternă. Pentru prima dată dezvoltă un spirit naționalist și nu se gândește decât la România, cea dincolo de Carpații, cu toate că nu știe nici unde sunt orașele pe hartă. E trimis să colecteze banii de la datornicii cu restanțe mari, Și în semn de protest se întoarce cu bani doar de la unguri și evrei.

Atunci notarul îl concediază, dar Titu e mândru de alegerea făcută. Nici pe Roza nu mai era nerăbdător să o vadă, se risipise vraja. Simte că n-a iubit-o niciodată. La întoarcere acasă, Titu își găsește tatăl plin de griji.

Primise citație pentru judecată de la o datorie pe care nu o plătise. Cumpărase o mobilă de bucătărie și tot evita rata. Se schimbase și conducerea în învățământ, așa că aștepta o inspecție, iar elevii lui nu știau maghiară cum prevedea programa, că nici el nu prea vorbea și mai avea pe cap și jalba lui Ion, a cărei veste se răspândise și judecătorul a minunțat că o să-l închidă pe cel care a ajutat să o scrie.

Deși Herdelea îi repetase în fel și chip ca nu cumva să-l dea de gol, întrebat la judecătorie cine i-a scris plângerea, Ion, atât de aiurit de grijile de zi cu zi, recunoaște fără ocolișuri că învățătorul i-a scris-o. Judăcătorul îl amenință că acum nu va mai sta două săptămâni la închisoare, ci două luni să se învețe minte. Ion regretă imediat.

Nu își dăduse seama de cât de gravă era situația. La câteva zile după, familia Herdelea simte nevoia să se implice în scandalul dintre Ion și Vasile, așa că îl cheamă să-l dojenească și să-l înduplece să o ia pe Ana de nevastă. Dar când vede că Ion nu vrea să asculte, învățătorul îi reproșează că nu se poate să nu ia sfatul în seamă, când el l-a ajutat până și cu jalba. Punându-și pielea la bătaie, Ion se înfurie și mai tare, amintindu-și de spusele judecătorului și pleacă.

Nu-i spune lui Herdelea că l-a părât la judecătorie, dar văzându-i reacția, acesta începe să bănuiesc. Preotul încercase în fel și chip să-l scoate pe Ion vinovat și să primească pedepsa mai mare, pentru că avusese nerușinarea de a face plângerea, dar, din momentul în care aflase că Herdelea era în spatele întregii conspirații, început să se simtă vinovat pentru tot. Pentru a-și mai reduce din vină, decide să-l împace cu Vasile Baciu.

Așa că adună cele două familii și le pune să negocieze. Vasile e de acord să-i dea o parte din pământ, dar Ion vrea tot, pe motiv că acesta e bătrân și nu mai e în stare să mâncească pământurile cum trebuie. După multe certuri, nu se decid, fiecare așteptând ca celălalt să cedeze. În săptămânile următoare, cel care renunță e Vasile și decid să facă cunonia după Paște. Ion îi roagă pe Herdelen să-l cunune, cerându-le să-l ierte și pentru problema cu plângerea și promițând că o să stea el în închisoare cât o să fie nevoie, ca învățătorul să nu pățească nimic.

La început îl înjură de toți sfinții, dar până la urmă măguliți acceptă. După nuntă, Laura pleacă împreună cu Pintea. Imediat după, se căsătoresc și Ion și Ana. Mirea sau o alege Drușcă, adică un fel de domnișoară de onoare, pe Florica.

Habar n-am de ce. Iar pentru că ea e însărcinată și nu prea se putea mișca, Ion e nevoit să danseze jocul miresei cu drușca. Băiatul își imaginează că Florica e mireasa, care ea îi șoptește pe ascuns că doar ea îi e dragă și îi ia groaza când își aduce aminte că odată cu pământurile trebuie să o ia și pe urâtă de nevastă.

Ana, care fusese fericită că în sfârșit se mărită cu Ion, își dă seama văzându-i dansând și vorbind că Ion tot la Florica ține și începe să plângă. O fi fost Ion fără scrupule, dar nici memoria Anei... nu era prea strălucită. Volumul 2. Glasul iubirii Capitolele 7 și 8 Pentru că ratele pentru mobile se strânseseră și familia Herdelea nu își mai permitea să plătească, trebuia scoasă la licitație. Avocatul Lendvai și preotul Belciug licitează pentru o masă iar câștigător iese preotul.

Zaharia crede că a licitat doar ca să nu o ia Lendvai, dar la câteva zile după preotul vine să-și ia masa. Soția învățătorului refuză să-i o dea. Îl înjură și îl dă afară. Era clar, nu mai aveau ce vorbi unii cu alții. În timp ce Titu are o criză existențială, dându-și seama cât de puierile fuseseră poeziile lui de dragoste, când nici nu știa cu ce se mănâncă viața, are loc un eveniment neașteptat.

Moare deputatul circumscripției, Ion Ciocan, așa că au loc alegeri pentru numirea unui înlocuitor. Lupta erectorală se dă între doi candidați, Bela Beck, susținător al politicilor Imperiului, și Victor Grofșoru, un militant pentru drepturile românilor. Deși Grofșorul avea mulți susținători, toți românii fiind de partea lui, puțini dintre ei aveau drept de vot.

La unguri nu putea apela. L-ar fi votat cu siguranță pe bec. Așa că singurii la care putea spera erau evreii din pripas.

Pe aceștia însă trebuia să-i convingă să voteze cu el. Știind că Zaharia Herdelea are respectul lor, apelează la Titu, de care au zise că e mai nou un desăvârșit activist pentru drepturile românilor, să-și convingă tatăl să facă puțină propagandă electorală în favoarea lui. Titu acceptă necondiționat. Zaharia apare la început convins să îl susțină pe grofșorul, dar primește mai apoi o scrisoare de la subinspectorul Horvat, în care îl îndeamnă să îl susțină pe Belabec, promițindu-i că de va face astfel, pe viitor va avea grijă de el.

Speriat că până atunci avusese noroc de postul de învățător doar datorită lui Ciocan și știind că urmează să vină și procesul cu jalba lui Ion, cedează și ia partea ungurului. Că a răspuns, Titu, dezamăgit, se supără foarte tare pe tatăl lui. care pentru atâta lucru și-a vândut neamul.

În ziua alegerilor se strâng o mulțime de oameni, iar când apare Herdelea cu cei cinci alegători pe care îi strânsese, lumea îi huiduie și îi numește renegați. Alegerile se încheie în favoarea lui Beck, la distanță de cinci voturi față de grofșorul, fix acelea adunate de Herdelea. La judecată, Zaharia Herdelea merge cu speranțe mari, că inspectorul nu va uita de el și îl va scoate din încurcătură, dar ajutorul nu vine și sentința se pronunță.

Învățătorul primește o amendă de 50 de coroane și 8 zile de închisoare, iar Ion trebuie să plătească 100 de coroane și să stea o lună în închisoare. Când era deja abătut că totul se terminase așa de prost, apare și Lendvai, spunându-i că cel mai probabil va fi și suspendat din învățământ, dar că, hei, a scăpat ușor. Ion era în toane bune. Se gândea ce poate să cumpere din banii strânși la nuntă. Poate un cal, poate un vițel care să-l ajute în viitor să lucreze pământul.

Dar Vasile Baciu îi năruie toate planurile și spune că nu îi dă decât 5 locuri. Nu semnase ră niciun act înainte de nuntă. Tot ce avea Ion erau niște promisiuni.

Disperat, o trimite pe Ana la tatăl său și îl roagă pe Herdelea să-l învețe ce să facă. Însă învățătorul, pacisist de fel, îi cheamă pe amândoi și încearcă să-i convingă să facă jumătate-jumătate. Ion refuză. Ana, nemai știind unde să se ducă pentru o clipă, îi trece prin minte că poate ar fi mai bine să se sinucidă. Dar își amintește că are un copil pentru care vrea să trăiască.

Vasile o primește acasă pe fată și nu o trimite la Ion. La urma urmei avea cu ce să o țină, iar fata îi era utilă în gospodărie. De bine de rău, se măritase și nu mai era de rușinea satului.

Că nu o primea bărbatul acasă, asta era altă discuție. Ion merge la avocatul Grofșoru, care îi dă speranțe că poate câștiga pământul de la socrul său dacă are martori ai promisiunii făcute, dar îl sfătuiește să o aducă acasă pe Ana, că n-ar da bine în proces ca fata să stea la tatăl ei. Ion nu își face probleme, spunându-și că fata are să vină singură în câteva zile. Dar Ana nu vine. Vasile și Ion se întâlnesc din întâmplare la cărciuma lui Avrum și află că băiatul vrea să-l dea în judecată.

Îl cuprinde teama. Până la urmă, după câteva săptămâni, Ana se întoarce la Ion. Chiar dacă era însărcinată și abia se mișca, nimănui nu-i păsa.

De când avea noră, Zenobia nu mai făcea nimic, iar fata trebuia să aibă grijă de toată gospodăria. Într-o zi de secerat, Glanetașul, Ion și Zenobia erau pe câmp. Ana merge să le ducă de mâncare, Acolo o apucă durerile și naște, ajutată de Zenobia, care moșește. Ion nu se oprește nici o clipă din secerat.

Îl bucură că i s-a născut fiul, dar urăște faptul că e legat pentru totdeauna de femeia aceea urâtă pe care nu o poate suferi. Ana așteptase clipa aceasta cu gândul că Ion avea să se îmbuneze, dar când vede că nici după nașterea lui Petrișor nu se schimbă nimic, își dă în sfârșit seama că Ion n-a iubit-o niciodată și începe să trăiască mai mult din inerție. Ana simțea iarăși că nu mai are pentru ce să trăiască, dar îi era frică de moarte. În pripas are loc un eveniment neașteptat. Cărciumarul Avrum se spânzură din cauza unei țepe ce avea să-l ruineze.

Își cheltuise banii strânși cu greu cumpărând o pădure, pe care voia să o vândă mai scump, dar află că pădurea nu valora nici cât dăduse el pe ea. Venise tot satul să vadă ce s-a întâmplat. Ana se uită la spânzurat și înțelege cât de ușor e să mori. Capitolul 9. Sărutarea De ceva timp, la Glanetașu venise să locuiască și Dumitru Moarcăș, o rudă îndepărtată de-a Zenobiei, pe care femeia cu care stătea îl dăduse afară din casă, pentru că bătrânul vânduse casa și grădina fără să-i spună.

Acum, bărbatul era singurul care vorbea omenește cu Oana, deși fata îl ignora, măcinată de propriile probleme. Avocatul îl sfătuise pe Ion să aibă grijă cu fata, că de avea să plece, pierdea și pământul. Așa că Ion tot încerca să o împace.

Dar de când nevesteii se deschiseseră ochii... Nu-i mai păsea de el și vedea în sfârșit realitatea. Într-o zi însă, Dumitru se decide că ar fi timpul să se bărbierească. S-arate bine când au venit să-l ia doamna cu coasa. Așa încep cei doi să discute despre moarte, iar spre surprinderea Anei, Dumitru spune că nu se teme de aceasta.

După ce termină de bărbierit un obraz, cade și moare, iar Anei îi se pare că are fericirea pe față, iar imaginea îi rămâne în minte. Venise iarna, pe Vasile îl măcina ideea de judecată. Nu fusese niciodată prin tribunale, așadar decide că, decât să se complice acum la bătrânețe, mai bine să-i dea totul lui Ion și să-i spravească toată povestea.

Fericit, Ion îl ia pe Zaharia cu el și merg împreună la grofșorul, să oprească procesul. Învățătorul fusese într-adevăr suspendat și în locul său venise Zagreanu, un tânăr timid, dar care băga spaima în elevii. Când îl vede, avocatul îl compătimește pentru cele întâmplate și se oferă să-i dea un loc de scriitor la cabinetul său de avocatură.

și chiar să se ocupe de cazul său de judecată. Se gândea că aveau să mai fie alegeri, iar Herdelea era un aliat bun. Mișcat și regătând alegerea votului, Zaharia acceptă umil, promițând să îl susțină negreșit pe viitor.

Când se mutase în pripas, învățătorul și Belciug se împrieteniseră imediat. Preotul îi oferise un loc de-al bisericii unde să-și construiască o casă, dar nu făcuseră niciun act. Belciug spunea mereu că mai e timp, dar cum știa că va trebui să se mute în armadia, din pricina unui nou loc de muncă oferit de grofșorul, după bobotează, Herdelea decide că e timpul să vorbească iar cu preotul despre acte.

Nu voia ca acesta să-i intre în casă cât era plecat. Preotul nu voia să treacă nimic pe numele lui, mai ales după conflictul cu masa. Ion era nespus de fericit.

Avea în sfârșit avere. Când se topește zăpada, Ion merge să-și privească pământurile, iar într-un exces de emoții îngenunchează și sărută țărâna. Titu cunoaște o nouă femeie, pe Virginia German, o domnișoară de 25 de ani, necăsătorită, care pare să îi împărtășească visurile și dragostea pentru poporul român. Se gândește dacă o iubești?

Dar pare că ideea de iubire e prea simplistă pentru ce simte pentru ea. Concluzionează că e de fapt prietenie, una puternică și arzătoare, cunoscută și sub numele de friendzone. Asta până când merge să o viziteze și găsește acolo un plutonier ungur.

Toată lumea știa, numai el nu, că bărbatul îi făcea curte și voia să o ia de nevastă. Titu îi reproșează Virginiei că umblă cu inamicul, iar fata că de fapt el e cel care nu înțelege cum funcționează viața. În sfârșit găsise în Virginia un rost în viață, iar acum totul se năruise.

Decide că e timpul să plece în România. Află că un fost coleg de clasă își deschisese un notariat în Măgura. Îl roagă să se angajeze la el, cu gândul să strângă niște bani, pe care apoi să-i folosească la trecerea peste Carpați, iar prietenul său accepte entuziasmat.

Planurile lui Titu nu merg totuși așa unse, pentru că acum era alt om și nu mai putea accepta mentalitatea promaghiară a prietenului său. Trebuia totuși... să rămână să facă roz de bani. Norocul îi surâde iarăși la scurt timp.

Câțiva din frații Pintea se strâng împreună cu familia Herdelea la Sângeorz, unde Titu e invitat de frații lui George, care locuiau în România, să stea la ei cât o poftică, sigur au să-i găsească un loc de muncă la vreo gazetă. Ideea îl încântă foarte mult pe tânărul poet, din moment ce asta ar fi însemnat că nu mai era nevoit să strângă așa de mulți bani înainte de plecare, cum crezuse el inițial. După ce în sfârșit renunță la locul de muncă din Măgura și din dorința de a cunoaște lumea bună, Titu decide să ajute pro bono tribuna Bistriței la adunarea generală de la Sibiu, organizată de Asociația pentru Cultura și Literatura Poporului Român, că de acolo se plece direct în România. La Sibiu se gândește un timp dacă are sens să plece, dar a doua zi, după adunare, se decide în ultimul moment și se urcă în tren spre București.

Capitolul 10. Ștreangul Familia Herdelea se mutase în Armadia. Grofșorul îl lăuda pe unde prindea, așa că învățătorul își recăpătase repede onoarea. Cum țăranii din pripas veneau mereu în vizită să le spună noutăți, află printre altele că George și Florica se logodiseră. Venise din armată Nicolae Tătaru, un tânăr frumușel pe care îl plăceau fetele și începuse să-i dea târcoale Floricăi.

George, ca un mascul întărâtat de competitivitate, decisese să o pețească pe fată, suflându-i-o lui Nicolae de sub nas. La anunta celor doi, Ion nu-și lua ochii de la Florica. Ana nu mai era geloasă. Simțea doar rușine față de cei care vedeau tot și înțelegeau ce se întâmplă.

George simte pentru o clipă amenințarea, dar după nuntă o uită cu desăvârșire. În drum spre casă, Ana îi spune soțului că are să se omoare. Ion, cu scârba de ea și cu gândul la Florica, o îndeamnă să facă întocmai, să scape de ea. Ca să mai plece de acasă, Ana mai mergea din când în când la tatăl său. Bătrânul nu o băga în seamă, dar nici nu o dădea afară.

Într-o zi, Savista, o loaga satului, vine la ea și îi spune cu disperare în glas ceva din care Ana înțelege doar George, Ion și Florica. N-avea nevoie de mai mult, știa despre ce se vorbește. Intră în casa tatălui, se uite la cuptor, își aduce aminte de noaptea în care pornise totul și gândirea începe să-și piardă din claritate. Se gândește la cei doi morți, Avrum și Dumitru, și parcă vede doar fericire pe chipurile lor. Se întoarce acasă, își lasă copilul la picioarele socrului, merge în grajdi unde găsește funia cu care lega vițelul și se spânzură.

Zenobia vede că nu mai oprește copilul din plâns, așa că blestemând începe să o caute pe Ana. Ion spune că a văzut-o intrând în grajdi. Zenobia merge și o găsește moartă. Capitolele 11, 12, 13 Blestemul, George, sfârșitul Ion se uită la fața schimonosită a Anei și se bucură că a scăpat de urâțenie, dar când îl vede pe Vasile la înmormântare, cum îl arde cu privirea, își dă brusc seama că acum doar copilul îi mai ține pământurile și pentru prima oară începe să-și facă griji pentru el.

Cu ajutorul lui grofșorul, Herdelea e achitat de orice pedepsă și își ia școala înapoi, dar Ion e închis pentru o lună și chiar dacă la început nu îl deranjează, începe să se teamă să nu îi se întâmple ceva copilului cât e el plecat. După ce își termină pedepsa, Ion își găsește copilul acasă, plângând. Zenobia zice că-i de ochiat, îl descântă, dar la câteva zile moare. Cum nimic nu-l mai lega pe Ion de pământuri, Vasile Baciu vine să și le ceară înapoi, dar Ion refuză.

Încă dinainte să moară Ana, Ion își făcuse obiceiul de a merge mereu la George să stea la Taifas, doar, doar să fie aproape de Florica. O întâlnește într-o zi pe câmp, își destenuie sentimentele ca altă dată și îi promite că va fi a lui chiar și de-ar fi să facă moarte de om. Vasile Baciu...

umblase pe la avocații. Toți îi spuseseră că Ion are dreptul la pământ, chiar dacă murise și copilul. Deznădăjduit, merge la preotul Belciug să-i ceară sfatul. Acesta îi cheamă pe amândoi și încearcă să-l convingă pe Ion să-i lasă și socrului său niște pământ. Pentru că refuză, spunând că are nevoie de tot, preotul încearcă să-i îmbuneze, luând apărarea amândurora și cumva îi convinge să lase pământurile bisericii în cazul în care vor muri amândoi fără moștenitori.

Vasile e de acord. Preferă să se întâmple așa decât să se risipească pământurile prin neamul glanetașilor. Acceptă și Ion, fiind sigur că se va însura curând cu Florica și va face și copii, deci dorința preotului n-ar fi avut cum să se împlinească.

Savista, care se mutase la Florica, îl adora pe George și nu putea să-l suporte pe Ion, care știa că vine în vizită doar pentru fată. Într-o zi, Ion vine când Florica e singura acasă și, chiar dacă nu stă de teama Savistei, Oloaga îl pârăste totuși lui George. Lui George îi se deschide pentru prima dată mintea și își aduce aminte de privirea lui Ion de la nuntă.

Savista voia cu orice preț să-l prindă pe Ion în flagrant, să-l poată pârâ lui George. Așa că de fiecare dată când se înfățișa Ion prin zonă, se ascundea și îl pândea, apoi mergea să dea raportul. Furios, George pune la cale plan și-și anunță nevasta care se plece duminică la pădure să taie lemne, iar ea îi spune lui Ion, care plin de înflăcărare promite care să vină la ea, negreșit. În noaptea de duminică, George se urcă împreună cu tatăl său în căruță spre pădure. Toma Bulbuc îi atrage atenția că a plecat fără topor.

George îl lăsase acasă intenționat, ca armă, în cazul în care avea să vină Ion. Dar, cum nu putea merge la tăiat lemne fără el, e nevoit să-l ia. La scurtă vreme după plecare, minte că se simte rău și se-ntoarce acasă.

Îl pândește din casă pe Ion, iar când aude poarta scârțăind, știe că a venit. Iese, apucă sapa... și fiind beznă totală, îl lovește de trei ori fără să vadă unde, apoi se întoarce în casă. Când se luminează, vestea se răspândește repede și toată lumea se strânge să vadă mortul. Ion fusese lovit prima dată în creștet, apoi în piept și ultima dată în braț.

Nu murise pe loc. Se târâse vreun sfert de oră până sub nuc și acolo își dăduse duhul. Vin autoritățile, iar George e arestat.

Chiar dacă își recăpătase postul de învățător, problemele lui Herdelea nu se terminaseră. Horvat vine în inspecție, iar copiii sunt slab pregătiți și nu vorbesc maghiara. La ora de religie, preotului îi se cer să pună un copil să zică tatăl nostru pe ungurește, iar acesta recunoaște că nici el nu știe, așa că cei doi își găsesc în inspector un dușman comun. Horvat îi spune lui Herdelea că ar fi cazul să iasă la pensie, iar la câteva săptămâni după, învățătorul se întâlnește cu Zăgreanu, care îi spune că inspectorul i-a promis neoficial școala din pripas, iar Zaharia e nevoit să se retragă.

Herdelea e înștiințat oficial de pensionare, dar îi place ideea. Știa că Zăgreanu avea să se descurce bine în locul lui. Era băiatisteț și muncitor.

Chiar se gândește să o mărite pe Ghighi cu el. Primesc în sfârșit scrisoare de la Titu cu primele impresii despre România, dar amână să-i răspundă, pentru că duminica avea să fie Sfințirea Bisericii. Și cine știe, poate era un prilej bun pentru Zăgreanu să o pețească pe Ghighi și aveau două noutăți despre care să-i scrie lui Titu. Cum imposibilul se întâmplase și Ion murise, toate pământurile lui reveniseră bisericii. După așa o donație mare, preotul îi face o slujbă cu fală și chiar îl îngroapă în cimitirul noii biserici, care nici nu fusese sfințită încă.

Belciug era bine dispus, așa că decide să-i facă și lui Herdelea acte pe pământ, unde-și construise casa. Acum avea destul. Apare și Vasile să-și ceară pământurile, dar preotul îl gonește.

Duminică, după sfințirea bisericii, se face petrecere în cortea văduvei Maxim. Zăgreanu dansează cu Ghighi și în sfârșit recunoaște că o vrea de soție. Vasile vine iar la Belciug să-și ceară pământurile, dar preotul îl dojenește că e bețiv fără minte și că n-are el ce să facă cu pământurile, că le-ar bea oricum.

Atunci Vasile promite că nu mai bea niciodată. Romanul se termină circular, dinspre curtea văduvei lui Maxim Oprea, pe drumul care trece prin Jidovița, cu Iisus cel de Tinichea. Satul a rămas același.

Doar câțiva oameni au murit și câteva vieți s-au schimbat.

Transcript for:Romanul Ion de Liviu Rebreanu

Transcript for:
Romanul Ion de Liviu Rebreanu