Discuție cu Angela Staffi despre Suflet, Emoții, Transformare și Relații

Sincer, eu am ajuns aici la voi și așa e de frumos. Și pur și simplu e bucurie și gata. Eu nu caut fericire. Am ajuns deja destul de experimentat, ca să-i zic așa, la vârsta mea. Ca să înțeleg, fericirea este pur și simplu o stare hormonală. Darr bucuria e veșnică dacă o aduci aici, în inima. Angelaa Staffi, 50 de ani, născută în orașul Cahul, timp de 16 ani a fost profesoară de filozofie. În prezent este cunoscută ca fiind ghid al transformării și mentor. Îi se mai spune arheolog al sufletului, deține certificări în filozofie aplicată, comunicare... arheolog al sufletului. Mulțumesc că ați venit! Doamna Angelaa, eu vreau din start să vă întreb ce este sufletul. Că dacă o să merg eu la un medic și o să-i spun cum doare sufletul, cel mai probabil nu o să mă înțeleg și o să mă întreb ce caut la el. Nu, dacă e neurolog, o să-ți dea niște pastile care să te calmează. Darr nu, nu psihiatru, dar neurolog. Sufletul este de fapt... Uite, hai să zicem așa, hai să facem... O categorizare, pentru că când vorbim de suflet, vorbim de duh și vorbim de spirit și sunt niște lucruri din astea mai complicate, dar ele nu sunt complicate. Sufletul este partea din noi care este responsabilă de creație și de sensibilitate. Putem să zicem psihic, deci când noi zicem doar sufletul, noi zicem de fapt suferim, nimic altceva. Iar duhul? Este cei ce oamenii întotdeauna vor căuta, punând întrebări de tipul de ce m-am născut eu aici, pe pământul ăsta, cine sunt eu. Astea sunt întrebările care ne conduc întotdeauna spre Duhulul nostru, spre conexiunea noastră cu Dumnezeu. E o confuzie, pentru că noi când gândim despre suflet, noi gândim în termeni de sufletul ne conectează cu Dumnezeu, dar nu este așa. El e oportit, să zicem. Francis Crick, laureat al Premiului Nobel pentru descoperirea structurii moleculare a ADN-ului, în 1994 el nega existența sufletului și spunea așa Bucurile și necazurile tale, amintirile și ambițiile tale, sentimentul de identitate personală și de liber arbitru, toate acestea nu sunt nimic, mai mult decât comportamentul unui număr uriaș de celule nervoase și al moleculilor asociate lor. Înțeleg, nu v-ați lăsat contrazici? Nu. Ați adăugat ceva. Hai să zic așa, noi avem corpuri vizibile și invizibile. Corpul nostru vizibil e actelăi, aici stai, fizic. După aceea noi avem, să ne imaginăm, asta e o chestie de joc mai degrabă, ca să putem să înțelegem structura. Noi avem un corp sau un câmp mental, unde sunt plăsate toate gândurile noastre. Asta e mintea. Și după aceea există câmpul sensibil, care este construit din... securitatea noastră plus capacitatea noastră de a ne imagina, adică de a crea. Și ăsta este sufletul, dar el este creat din reacțiile chimice din organism care ne dau emoții. De asta eu tot timpul zic că nu știu de ce pentru noi devine vital să avem un anumit tip de emoții și să le negăm pe altele, pentru că ele sunt pur și simplu reacții corporale la anumit stimul extern. Nu e nici strașnic. Și atunci dacă pe un om îl doare sufletul, el la cine trebuie să apeleze? La psiholog, probabil. La specialiști care se ocupă de a face curățenii în cap. De ce părere veți despre oamenii care spun că ei sunt singurii care se pot ajuta în acest sens? Implică asta că are mai riscuri? Implică riscuri. În experiența mea, și eu personal am făcut asta. Citind foarte multe cărți, credeam că pot să ies dintr-o anumită situație. Și asta nu e așa. Și se întâmplă pentru că noi nu putem vedea în spate. Simplu. Deci eu dacă merg, eu pot să folosesc un pic vederea periferică, dar oricum nu știu în acel moment ce se întâmplă în spatele meu. Am nevoie să mă întorc, ca să poți înțelege. Un specialist te poate ajuta să ai viziunea asta de 360 de grade, fără ca să pierzi foarte mult timp. rătăcindu-te prin labirinturile minții. Că-i tare șmecheră istoria asta. Mintea nouă ne zice anumite lucruri și noi o credem. Și trebuie să existe cineva cu care poți să stai la discuții, care să, pur și simplu, să-ți dezvăluie perțile astea. În viziunea mea, ea ta credină existență sufletului înseamnă credin Dumnezeu. Dumneavoastră credeți în Dumnezeu Darr sufletul Uite, de asta am zis Să facem un pic de structură Pentru că sufletul este Conexiunea noastră cu Dumnezeu Într-o oarecare măsură, dar el este Portița care deschide Hai să zicem, dacă noi ne-am uitat în corp Am zis așa, mintea e aici Și sufletul e aici, în zona inimii Deci mă doare inima, mai zicem noi E exact aceeași poveste Darr ea este foarte conectată cu trăirile emoționale și deschide prin imaginație, deschide portița către ceea ce se numește Duhul. Care e Duhul și în Ortodoxie și peste tot, noi zicem, coboară Duhulul în mine. Darr referitor la Ortodoxie, sufletul care păcătuiește acela va muri, este un verset din Biblie. Și tot Biblia spune că din păcat ne naștem și în păcat murim. Dumneavoastră, cum înțelegeți asta? Pentru mine, personal, păcatul este conceptul sau cuvântul care îmi permite să merg înainte. De exemplu, există această rugăciune a inimii care sună așa, Doamne Iisus Hristos, miluiește-mă pe mine păcătosul. Oamenii care au multă mândrie, turbă. când începe a spune cuvintele astea. Deci ei nu pot spune cuvintele astea. Darr păcatul este de fapt întotdeauna o trădare de sine. Pentru că povestea asta cu Dumnezeu mă judecă și mă pedepsește este metaforică pentru mine personal. Eu nu intru în discuții cu dogmele și cu teologii. În sensul în care noi ne pedepsim, noi ne judecăm pe noi. Adică nu există un Dumnezeu care ne judecă. Nu, Dumnezeu ne iubește. Deci noi avem două testamente, testamentul vechi și nou. Pe cel vechi avem frică și când vine Hristos, El vorbește despre omul nou. Cine este omul nou? Omul nou este cel care iubește. Deci prima etapă a dragostei este frica. E foarte ciudată treaba asta, că noi nu înțelegem, dar de fapt e frică în sens de respect, nu este frică în sens de ascultă. Asta cum ar fi scoate de părinții noștri. Dar, exact, e ceeași chestie. Frică nu înseamnă că eu sunt timorat și mă ascund după perdea, frică înseamnă că eu aplec capul și ascult. Și asta e prima lege, de fapt, al asculta pe cel mai mare decât tine. Și legea asta îți permite după aceea, uite, în creșterea copiilor, de exemplu, asta, noi am încercat să scoatem asta din tehnologiile de creșterea copiilor și avem ceea ce avem acum. Situație gravă. Mental vorbind copiii noștri, se sinucid mai des, au tot felul de situații. Deci nu frică în sens de pedeapsă, nu frică în sens de... Și eu știu că asta generează amul și o întreagă poveste, înțelegi? Nu frică în sens de trebuie să fiu dur și agresiv cu copilul meu, ci frică în sens de a stabili niște limite clare în care copilul știe că el este în siguranță. În sensul ăsta este frică. Darr ce e cu cine am trezit este, și eu am făcut personal greșelile astea, și am mai vorbit despre asta și sunt de acord să spun peste tot. Deci ați cățara copilul pe un tron și ai spune că totul este valid din ceea ce faci, poți să te trântești pe jos și să urli că e ok, eu îți conțin ție emoțiile. Nu conții tu nimic, tu urli înăuntru tău. Asta e adevărul. Eu cel puțin așa am pățit. Și atunci, în loc să-l înveți, copilul nu știe limite. El are nevoie să-i sărate, că uite domnule, e perete. Și noi ne ducem în extreme. Fie îi protejăm de toți și toate în lumea asta. Și atunci el nu reușește să adapteze social și avem niște adolescenți, așa cum sunt, care fug în tehnologii, ele și așa, stentante. Darr e mult mai safe să stai să comunici pe internet decât să ieși să vorbești față-înfață cu omul. Și multe, multe alte lucruri. E un fel de subapreciere a naturii umane atunci când învățăm de toate, inclusiv... Să ținem furculița în mână, știi? Sunt chestii naturale care se întâmplă. Dar, eu am nevoie să știu la ce vârstă și cum se comportă corpul copilului meu. Eu am nevoie să știu despre dezvoltarea lui psihică, ca să înțeleg că eu sunt ok și el este ok și se adaptează și totul este bine. Darcă apare problemă, mă duc să consult un specialist. Darr, de fapt, acolo unde este dragoste, dar nu dragoste isterică, în care copilul este totuși și eu sunt sluga lui. Ce dragoste echilibrată, de asta justă, ca a lui Dumnezeu. Darr de unde vine părnirea asta specialiștilor, pentru că sunt de acord cu ce spuneți dumneavoastră, de a ne nega natura noastră umană, instinctele? Darr întotdeauna au fost asta. Și surpriza mare a lor va fi că asta a venit din ortodoxie. Doar că ei nu recunosc asta și nu înțeleg asta. Pentru că s-a pornit povestea ortodoxă, acest corp este păcătos, plin de murdărie. Deci eu neg acest corp pentru a mă ridica, pentru a fi mai evoluat, înțelegi? Doar că au trecut secole și s-a mai șlefuit diamantul, vorba vine, și acest tip de credințe exact despre asta vorbește. Că omul animal este, că de asta s-au supărat tare mulți când eu am zis că nu suntem poligami, biologic vorbind. Pentru că cum adică? Darr există minte în afară de corp, există și nimeni nu le neagă. Deci nu ne ducem într-o parte sau în alta cu hurtă, e ca așa. Darr natura umană și tot ce ține de instinctul nostru e mult mai puternic pentru că stă acolo de milioane de ani. Această parte cu care noi raționalizăm, ea a apărut acum relativ mai... Uite, există așa o chestie. Darcă eu am o problemă, am o provocare în viață, dacă eu văd această provocare, eu pot decide și alege. Darcă eu nu o văd, atunci natura oricum mă va șmecheri. Și asta n-am zis-o eu. Încă o dată, dacă eu văd și înțeleg care este problema, eu pot să aleg să nu fac asta? Atât. Și nu înțeleg de ce trebuie scandal pe tema asta. Darr mă rog. Avem nevoie de scandaluri. Exact, oamenii au nevoie de scandaluri pentru că sunt foarte multe emoții acumulate și există o supapă care trebuie să iasă și ea iasă prin opinii despre ceva. Și eu tot așa fac. Nu uitați să dați like, să lăsați un comentariu și să distribuiți acest material video pe alte rețele sociale întâlnesc, se va crea o criză din care se va naște ceva nou. Așa zice Angel. Și mulți, mulți alții. Darr noi trăim în timpuri în care conștiința noastră acum ne poate permite să alegem altă cale. Așa numitele timpuri cuantice. Și se întâmplă lucrurile. Noi putem să ne găiam tot felul de istorie, dar noi putem observa ce se întâmplă în interiorul nostru. Adică eu pot să aleg, dar pentru asta trebuie să înțeleg. Eu atunci am înțeles că, unu, am nevoie să nu mai cred în tot ceea ce citesc, doi, am nevoie să învăț să mă distanțez de ceea ce cred oamenii despre mine și să nu mă mai îndoi chiar atât de tare sub tiranie opiniei publice. și mai ales a grupurilor de oameni care sunt împotriva a ceea ce spun eu și au argumente aduse din diferite surse, inclusiv Wikipedia. Și de atunci viața a devenit ușoară. Darr dumneavoastră credeți în oamenii care spun că pentru ei nu contează deloc părerea celor din jur? Nu, asta e bravadă. Nu poate fi, pentru că o parte din noi este parte socială. Noi avem nevoie să ne adaptăm. Creierul nostru reptilian cere ca noi să trăim în comunități. Pentru că asta înseamnă securitate. Deci nu există om la care să nu-i piese. El poate să aibă un comportament de rebel, dar asta e exact cealaltă extremă a celui care e umilit și e foarte dependent de ce zic oamenii. Eu cred în echilibru. Bineînțeles că îți pasă de ce cred ceilalți despre tine, dar nu în sensul în care trebuie să fiu atent la orice om care nu este de acord cu... opinia mea sau cu cine sunt eu. Darr ăștia care nu-s de acord cu cine sunt eu, desfințați total. Ei pentru mine nu mai există. Ea că aici e, despre asta este. Care îți spune cum trebuie să fii, cum trebuie să gândești, cum trebuie să spui. Aici te anunț pentru mine importanță. Noi ne-am abătut puțin de la temă. Ce voiam eu să vă întreb, tot referitor la suflet și corp. Care este relația dintre suflet și corp din perspectiva psihologiei și cum ele se influențează una pe alta în ceea ce privește starea noastră mentală și emoțională? Ele sunt interconectate. Nu degeaba noi suntem... organism. Organic, adică integrul, odată. Și plus la asta, omul este ce se numește ființă multidimensională. Noi asta învățăm încă din clasele mici. Am învățat, cel puțin la noi așa era. Omul este o ființă multidimensională. Emoțiile au impact direct asupra organismului, asupra organelor fizice și gândurile au impact direct asupra organelor fizice. Deci ele sunt interconectate. Plus la asta, știi era povestea asta că într-un corp sănătos, o minte sănătoasă. Corpul sănătos, nefiind chinuit de sport, corpul sănătos este un corp care are resurse. Chiar dacă eu, deci dacă corpul meu a obosit foarte tare, foarte simplu zis, atunci niciun proiect al meu nu poate reuși. Cât de mult n-aș vrea eu să ofer oamenilor bucurie. sau inovație mental sau ceva. Eu nu pot să fac asta dacă corpul meu este bolnav sau obosit. Deci ele au nevoie să fie într-o relație echilibrată unul cu celălalt. Darr cum se naște psihosomatică? Dar, eu voiam să vorbim despre psihosomatică. Psihosomatică se naște foarte simplu. În momentul în care eu am un gând pe care îl cred, Acel gând începe să influențeze și corpul meu. Asta e prima chestie și a doua, de asta e atenție la gânduri. Și a doua chestie foarte importantă, eu lucrez acum într-un curs cu oamenii și observ că pentru noi este foarte greu să facem deosebirea între ce simte un corp, care sunt senzațiile corpului, pur și simplu senzațiile corpului. Care sunt emoțiile mele și care sunt gândurile. Noi le-am încălcit pe toate. Ce simți în corp? Tristețe. Tu nu poți să simți. Corpul nu are tristețe. Corpul nu are bucurie. El are anumite reacții somatice. Atât. În momentul în care eu pot percepe reacția asta somatică și realizez că, de exemplu, partea stânga a corpului meu este responsabilă de capacitatea mea de a primi. și partea dreaptă de capacitatea mea de a oferi, atunci eu pot să înțeleg foarte clar ce se întâmplă în interiorul meu și care este gândul pe care eu l-am crezut cândva. Darr, reviritor la psihosomatică, doamnă Angela, acum putem noi... Să mai degrabă, există toate aceste un șir de articole pe rețele sociale, sunt chiar și cărți în care găsim enumerate probleme și ne sunt date explicațiile din punct de vedere psihosomatic. Recent chiar citeam eu în una din cărțile de genul că precum că dacă ai o alergie, asta ar însemna că trebuie să te gândești la cineva care ți-a provocat o stare de iritație. Eu cred că... Generalizarea asta... Eu cred că totul este... prea marketizat și superficializat și da, sunt lucruri de lucru. Plus la asta e o observație pe care eu nu obosesc să o repet tot timpul. Darcă e o problemă fizică, du-te-te-o la doctor. Întotdeauna. Iată asta voiam să vă întreb tot. Cum o mamă reușește să înțeleagă că tusea copilului ei de astăzi e pur și simplu de la faptul că răcit și nu că are ea ceva de rezolvat psihologic prin intermediul copilului ei? Eu nu sunt specialist în psihosomatică, de ce l-a înrăit. În sensul că lucrurile pe care eu le cunosc țin mai degrabă de domeniul meu, în care dacă observ un anumit simptom, atunci știu cum să lucrez cu el. Darr recomandarea mea întotdeauna este unu, te duci la doctor și doi, te lămurești cu emoțiile tale. Nu stau cu copilul cu febru 40 și eu stau să-mi analizez emoțiile. Mi se pare de bun simț asta. Pentru că pornește totul de la cunoașterea de sine, de la lucruri foarte simple. Cum am zis, care sunt senzațiile pe care eu le simt în corp? Hai să mă lămuresc cu lucruri foarte simple. Pentru că asta o să-l învăț pe copilul meu. Astea sunt senzații. Aici este durere, aici este palpitație, aici este presiune. Ce este? Senzații și percepții. Ele țin de corp. Și gata. Și după asta emoții și restul. De asta ziceam, trebuie să înțelegem pentru ca să se întâmple anumite schimbări în interiorul nostru. Acum sunt insight-urile pe care noi le avem. Știi? Wow! Și gata, și mușchii s-au relaxat. E foarte simplu. Gândurile noastre sunt săgeați care stau pe noi. Și e important, când le scot, să știu de unde să le scot. Darr anumii emoții nu înseamnă... a o transforma în Dumnezeu. Pentru că noi avem tendința, dacă nu-L avem pe Dumnezeu, apă să găsăm ori oameni pe care să-i cățărăm pe tron, ori copii, ori profesii, job, ori e ca emoțiile mele sunt Dumnezeu și trebuie să fiu foarte atent la ele. Emoția durează la 3 la 7 secunde, asta e simplu. Și atunci eu știu că atunci când am ruminații, gânduri, gânduri, gânduri, care nu se mai opresc. Eu pot să mă opresc și să-mi îndrept atenția pe altceva, pentru că ele nu sunt baza a ceea ce sunt eu. Când am emoții extreme, când am atacuri de panic, anxietate, eu pot să redirecționez atenția spre altceva, pentru că de asta există tehnicile astea simple de respirație. Ele pur și simplu îți distrag atenția. Eu, apropo, știu că referitor la anxietate, depresie și tot ce e legat de acest spectru de emoții, de stări, Majoritatea tehnicilor din ziua de azi sunt despre faptul că trebuie să rămâi în emoții, să te adâncești, să vezi de unde ea vine. Nu să vezi de unde ea vine. Uite aici e șmecheria. Asta e iluzia. Că dacă eu știu de unde ea vine, atunci ea va trece. Nu, nu trece. De ce? Pentru că întotdeauna vei găsi un motiv pentru care tu ești victimă și celălalt este călău. Întotdeauna. Că mama, că tata, că profesorii, că primul iubit, că douăzecile iubit. Oricum cineva va fi vinovat. Sau tu te simți vinovat și gata, și tu ai înimerit în structură de victimă. Darr dacă eu mă întreb ce simt eu acum, ce cât de interesant, cât de interesant, eu iar simt furie. Ia dea să o respir eu afară, fără ca să o arunc pe copiii mei, sau pe soțul meu, sau pe colegii mei de job. Asta înseamnă a fi responsabil de propriile emoții. Eu pot să simt furia, nu neapărat trebuie să arunc ceva sau să stric ceva sau să țip, dar eu o simt și îi permit să existe în corp. Îi permit. Pentru că ea o să se ducă. Doar de la faptul că o accept. Că o văd, da. și respir. Și tehnica e foarte simplă. Unde o identific în corp? Și e un joculeț. Unde este furia mea? În corp. Aici. Stai să mă gândesc. Dar, deși eu a apărut furia mea. Aha, stai că la 5 ani pe mine și nevam au bătut. Ok. Și întrebarea mea tot timpul este, da, câți ani am? Păi, 35. Ok. Este vreo diferență. Și respir, eu pur și simplu respir și ne imaginez că pot inspira cu partea, să zicem, șoldul, da? Pot inspira cu partea din spate a șoldului și expira cu partea din fața a șoldului și observ cum se mișcă. Mă joc cu imaginația. Imaginația este puterea noastră dată de la Dumnezeu. Noi toți o avem. Te referitor la copilărie, o problemă psihosomatică poate fi provocată de anumite întâmplări din copilărie? Poate. Și peste cum le... Apropo, o alergie poate fi provocată de o speriatură gravă pe care ți-o făcut-o fratele tău sau sora ta pentru că se juca cu tine. E ajunge să manifeste la această vârstă pentru că asociativ ceva mi s-a întâmplat? Pentru că, de exemplu, ăsta e un exemplu clasic din literatură. Fetița miroase o floare și din spate vine fratele său și îi arată un șoare ce-și țipă la ea. Știi? Șocul. Șocul. prin care creierul asocează floarea cu pericolul. Și atunci ea are alergie la flori. Și gata. Asta se rezolvă în terapie, de obicei. Darr în aceste cazuri, părinții la ce ar trebui să atragă atenția? În ceea ce ține de educația copiilor, așa ca să nu le dăunezi pe viitor? Atunci când un părinte este echilibrat și atenția este asupra ta, cât ești tu de echilibrat în interior. Echilibrat înseamnă, cum știu eu să mă exprim. Cum știu eu să dărui copilului meu dragoste? Cum știu eu să nu-l sufoc cu atenția mea și cu pretențiile mele? Și cum știu eu să stabilesc pentru el niște limite foarte clare în care el să se simtă în siguranță? Mama dă securitatea, tata dă claritatea. Deci de la tata noi învățăm modelele de gândire. De asta este important ca tații să fac teme pentru acasă cu copiii, fără ca să se enerveze, dacă e posibil. Darcă nu e posibil, asta e situația. Darr și se joace jocuri intelectuale. Și de la cine învățăm noi să jucăm șah? Nu de la tata. De obicei asta este. Și claritatea mentală, claritatea emoțională noi învățăm de la tata. Și dacă rolurile sunt distribuite bine, bineînțeles că o să-i dăunezi copilului tău. Și aici eu știu că iar o să sară cu gura pe mine. Darr asta nu se întâmplă pentru că noi vrem să facem asta. Darr apropo, faptul că un copil se naște cu trăsăturile mamei sau ale tatălui, asta influențează cumva viața? Nu, acolo e chestie de genom și biologie. Se transmită caracterul, se transmit anumite aspecte, dar există treaba asta cu fetele care seamănă cu tata, sunt norocoase. Majoritatea fetelor seamănă cu tata. Asta e chestie intergenerațională, de biologie pur și simplu. Psihologic nu. Nu se întâmplă mare lucru. Noi putem prelua paternuri de viață de la părinții noștri. Și de obicei, fetele preiau paternul de la bunica, pe linia mamei, iar băieții preiau paternul de la bunica pe linia tatălui sau bunicul pe linia tatălui, în funcție de acolo e o întreagă istorie, pe câtele copil în familie te naști și tot așa. Asta putem prelua și îl preluăm de obicei. Darcă tot vorbim de familie, eu vreau să vă întreb iată așa un lucru. Există așa teorii că în viața unei femei, pe primul loc ar trebui să fie soțul și pe al doilea copilul. Argumentele de obicei sunt legate de faptul că întâi a apărut relația noastră și apoi copilul, sau că la un moment dat el o să plece și rămânem noi. Desigur, aceste teorii sunt criticate în societate și majoritatea mamilor spun că totuși cel mai important om este de fapt copilul. Și greșesc. Pentru că atunci când... Cel mai important devine copilul. Copilul nu se simte în siguranță. El nu se simte în siguranță. Pentru că e inconștient, tu plasezi pe el responsabilitatea partenerului tău de viață. Deci el devine, simbolic vorbind, partenerul tău de viață. Deci sunt foarte multe responsabilități. De fapt, Hellinger zice asta. care au studiat foarte mult tipul ăsta de constelații familiale, de cum trebuie să fie sistemul familial. De fapt, în centru unei familii stă mama și tata. Este centru. Că există perioade în care copilul are mai mult nevoie de atenție decât partenerul. Asta tot e adevărat, la naștere. Oricum eu o să am mai mult grijă de ăsta micu. Darr diferența este așa, sunt doi adulți care creează o platformă. Care copiii se pot dezvolta în pace, în liniște, în bucurie. Și când acești doi adulți știu să comunice între ei, copiii ei se pot dezvolta armonios. Mai mult decât atât. Nici pe locul doi nu-s copiii. Pe locul doi e casa, e gospodăria. Și după aceea vin copiii și după aceea vin proiectele de viitor. Cam așa e structura, naturală, că se schimbă, e normal. Darr copiii nu vin în viața noastră pentru că ei se devină sensul vieții noastre. Aici e foarte mare greșeală, ei nu pot fi sensul vieții tale, ei sunt dragostea noastră veșnică, cea care nu cade, ei sunt tot, dar nu sunt sensul vieții noastre. De ce au nevoie părinții atunci să facă din copii sensul vieții lor? Pentru că au uitat că el a venit să creeze ceva. Ceva pentru societate. Și tot de aici vine și ideea dumneavoastră că în familie bărbatul este numărul unu și femeia numărul doi? Apropo, opinie tot la fel de criticată în societate. Asta e o chestie iarăși din constelație. Eu cred în capacitatea oamenilor de a fi egali în familie. Eu n-aș accepta niciodată să fiu numărul 2 în sensul că să mi se spună. Mintea noastră iarăși interpretează. Numărul 1 și numărul 2 nu înseamnă poziții de supunere, dar bărbatul vine primul și după aceea vine femeia. Asta nu înseamnă așa, știi? Nu-i treaptă, dar oamenii o percep ca și treaptă, că asta înseamnă că e rău. Nu, pentru că în capul lor asta e rău. Ectase. Cine mai bun din ăștia? Cine mai important din ăștia? Numai important, înțelegi? Darr energetic bărbatul susține anumite procese și după aceea femeia tot le susține. Și ea câte zi sunt împreună așa, nu-s așa și nu-s așa. S-așa. Egali. Fiecare cu partea lui, fiecare cu rolul lui, fiecare cu responsabilitățile lui. De ce se întâmplă dacă în familie aici e bărbatul și aici e femeia? Ce se întâmplă este că se întâmplă de obicei abuz, chiar dacă e și invers aici femeia și aici bărbatul, că de o grămadă cazuri de astea avem, în care bărbatul este puricat și nu are voie să meargă la fotbal și la bere. Sau femeie invers, de obicei se ajunge la abuz, asta este relație de tip victimă abuzator sau călău. Deși sunt foarte șmecheri istoriile, abuzul poate arăta ca grijă, dar ce-ți trebuie să mergi la job? Nu, te mai duci la lucru, eu le fac pe toate. Pentru că peste 10 ani se întâmplă anumite chestii în viața lui și zic el, tu nu mai ești interesantă pentru mine. Darr aveam o grămadă de cazuri. Și invers, dar ce trebuie să îi duci la bere? Mă ai pe mine, stăm împreună și beam o bere. Când ea îi spune lui, dar fiecare dintre noi are nevoie să se manifeste social. Tot dumneavoastră spuneați într-un interviu că în familie apare o criză la 3-4 ani. Și dacă ea nu există, trebuie inventată. Dar. De ce? Asta e expresia profesorului meu codovan, da. De ce? Pentru că apare rutina și nu mai este așa de multă adrenalină și oamenii vor căuta aventuri. Se înstrăinează unul de celălalt. Îi dăm o injecție de adrenalină și cuplul. Criză nu neapărat iarăși înseamnă agresivitate și violență, dar crizele ne pot ajuta să vedem ce se întâmplă și încotro să ne orientăm, fără ca să suferim apropo de asta. Când cuplurile se ceartă foarte des, este pentru că există acolo concurență și luptă de putere. Cine e mai deștept, mai frumos și merită să fie iubit mai mult? Darr de unde apare această nevoie de a ne poziționa unul deasupra celuilalt? Din ego. Se spune că un cuplu se creează din pasiune, trece în dragoste și în timpul ăsta se transformă în respect, prietenie. Dumneavoastră, te-ai de acord cu asta? Nu, eu cred că dragostea nu cade. Pur și simplu ea se manifestă diferit. Ea nu mai are componenta asta de hormonală, ca să-i spun așa, prezentă în iubirea pasiunii, dar asta nu înseamnă că nu-i dragoste. Adică dacă tu vezi pe stradă, și asta se întâmplă rar, dar dacă îi vezi pe doi bătrânei pe stradă care se țin de mâini, asta nu înseamnă că ei se obișnuiți unul cu altul, asta înseamnă că ei se iubesc. Deci dragoste există mereu doar că se manifestă sub diferite forme? Are diferite manifestări odată și a doua oară ea nu înseamnă că nu există conflicte. Și dacă tot despre relații, dumneavoastră într-un interviu spuneați că foarte multe dintre femei singure nu înțeleg că mimează orgasmul și într-un alt interviu spuneați că bărbații adesea cred că știu ce fac în pat. Darr de fapt habar nu au Cine pe cine se minte? Toți. Femeile se mint ca orgasm Bărbații se mint pe sine că provoacă orgasm De fapt aici e vorba despre cunoașterea propriului corp Atât. Când eu știu Care sunt reacțiile mele, eu pot să Darr mintea asta e și o șmecheră Că tu poți să-ți imaginezi Ce se întâmple Noi suntem ființe care ne mințim. Permanent oamenii sunt ființe care se mint pe sine. Asta e un mecanism de apărare. Dar, asta este un mecanism mental care ne ține în siguranță, chiar dacă în rahat. Dar, în siguranță. Și în momentul în care devenim sinceri cu noi înșine și ne dezbrăcăm de iluziile astea mentale, lucrurile devin... Foarte simple, pentru că realitatea este complexă, dar este clară, este ordonată, sunt legi care funcționează. Nu trebuie să le inventăm noi. Eu vreau să trecem să discutăm un pic despre frică. Dumneavoastră, desigur, repetați temete și fă. De ce acest sândeam? Pentru că frica e o altă chestie care provoacă în capul nostru o grămadă de iluzii, de minciuni de sine. Noi așteptăm să treacă frica pentru ca să acționăm, dar de fapt frica este o reacție absolut naturală a acestui corp care intră în instinctul luptă sau fugi. Adică noi e normal să simțim, sau îngheață, sau sunt vrășoase de fapt. Deci este absolut normal să simțim frică în fața ceva nou, este absolut normal să simțim frică atunci când lucrurile sunt incerte pentru noi. Și eu nu am de ce să aștept să-mi treacă frica sau să îmi duc la psiholog să o lucrez. Mă duc la psiholog numai dacă ea mi-incurcă mie, străiesc. Adică nu pot să ies afară pentru că mi-este frică să ies afară, agorafobie. Darr astea sunt fobii. Eu leac mai mult. Darr în rest, mă tem să iau o decizie. Și de multe ori oamenii zic, dar eu dacă aș fi sigur că lucrurile vor merge... Nu poți fi sigur dinică în lumea asta. Noi eram bine, mersi, și a venit COVID-ul. Și fix așa de bine, mersi, am început să fim și a venit războiul. Și exact asta se poate întâmpla în fiecare secundă, se termina tot. Trebuie să vă spunem că, înainte de război, COVID, pandemie, există aceste frici care, înțeleg eu, se manifestă ca un mecanism de apărare. Darr există, de exemplu, frica de a nu fi judecat sau de părerea celorlalți. Asta despre ce ești? Asta despre temii teșve. Eu mă tiem să îmi prezint proiectul. Pot să stau 5 ani să mă gândesc la frica mea și de unde au venit și să caut în copilăria mea cum m-au criticat la grădiniță când a ieșit într-un matineu sau să îmi iau inima în dinți și să ies. Și eu tot timpul zic, ăsta e bălbăi de 5 ori, maximum de 5 ori. După asta creierul tău învață că asta nu mai este periculos pentru tine și tu începi să strălucești pe Instagram. Gata. Simplu. Darr tot referitor la frică, pe noi toți din copilărie, legea naturii cumva ne pregătește de faptul că într-o zi noi o să murim. Și cu toate astea, majorității oamenilor le este frică de moarte. Eu în timp ce mă documentam, am găsit așa o statistică realizată de National Institute of Mental Health, care constata că 68% din populația lumei au frică de moarte. Și am descoperit chiar că la unii această frică se manifestă în formă de fobie și poartă ea denumirea de tanatofobie. Tanatofobie, da. Eu cred că creierului nostru reptilian e frică de moarte. Părții astea din noi este frică absolut normală, pentru că sarcina minții noastre se țină în viață. Când asta devine fobie, ea trebuie lucrată. Deci asta e cazul în care merită să mergi să o lucrezi. Darr este absolut natural noi să ne temem de moarte, pentru că asta este ceva pe care noi nu. Îl știm. Dumneavoastră spuneți că totuși este frică de moarte. Și eu pot să braviez că nu. Mie mi-apare o întrebare, dar mă tem să nu fie tare banală. Dumneavoastră să-mi spuneți. Dar, mă comprează. Să crezi în Dumnezeu și să-ți fie frică de moarte. Înseamnă că tu nu crezi în Dumnezeu. Nu crezi cu desăvârșire. E foarte bună întrebarea. Pentru că frica de moarte se rezolvă în momentul în care eu am înțeles că există Dumnezeu și eu sunt nemuritor. Credeam că o să spuneți despre faptul că instinctual această frică tot și nu poate fi depășită. Nu poate fi depășită, tocmai despre asta, dar ea poate fi depășită în sensul de, nu neapărat depășită, dar eu pot să învăț să trăiesc cu asta, fără ca ea să îmi pericliteze mie viața. În general fricele nu trec, cele existențiale nu trec. Eu așa le clasific. Și există alte tipuri de frici care sunt dobândite. Frica de înălțime, frica de tot felul de alte chestii. Te începe ceva nou. Deci astea eu le pot îmblânzi. Darr fricile existențiale, ele nu se duc nicăieri. Că ele sunt sectele să ieși în căpușor. Deci am dreptate când spun că frica de moarte nu poate să meargă mână-n mână cu credința în Dumnezeu. Ai foarte mare dreptate și e foarte bună observația. Atunci când apare frica de moarte, încă o dată în plus, realizez că eu nu am credință, că eu cred în Dumnezeu, dar încredere în Dumnezeu. Tot în statistica despre care vorbeam eu mai devreme, știsem că cea mai mare frică a oamenilor este cea de a vorbi în public. Și se constatase că undeva 75% din populația lumii are frică de a ieși și a vorbi în public. Asta cum o explicăm? Asta e frica de judecare. Mă team să fiu judecat. Și ea este ancestralul. Pentru că din toate timpurile oamenii care au ieșit în față, Au fost... Majoritatea oamenilor care ieșit în față au fost supuși condamnărilor publice. Și asta e tot frică de moarte. Să mai citiți undeva ideea că totuși în spatele la toate fricile, de fapt, frica fundamentală e cea de moarte. Dar, așa este. Frica de pericol și toate ele se rezumă în fond la frica de moarte. D-apropo, eu găsisem o statistică tare interesantă referitor la, dacă o să-mi dați voi repede să o găsesc, la Moldovie ne-am găsit la noi cineva o făcut, eu nu am încadrat-o aici. Iată. Referitor la noi moldovenii, avem noi o agenție, se numește Magenta. Ea a efectuat un studiu pentru a determina care sunt fobiile moldovenilor și în ce măsură acestea se manifestă. Dartele au fost colectate prin intermediul sondajului trimestrial pe un eșantion de 3000 de respondenți în 132 de localități urbane și rurale. Deci, răspunsurile care cam au fost așa. În cea mai mare măsură, moldovenii suntem de înălțime. Fiecare al patrulea moldovenă suntem de înălțime. Popor rural. Noi suntem popor rural. Oameni care au avut case mici, nu mici în sensul de nu erau foarte înalte, teritorii în care nu aveam munți, e normal, suntem de înălțime. Super fain! Eu n-aș știi despre asta. A doua este teama de șerpi. Dar, care poate fi pentru că pe teritoriul nostru au fost întotdeauna, erau păduri. Vezi cum se transmit. Astea sunt frici care s-au transmis de la strămoșii noștri. Ele de aici nu mai sunt, șerpea, practic nu mai sunt. Cea de trei abia este frica de moarte. Restul sunt frica de apă, urmează de singurătate, de îmbătrânire, de păianjeni și este la noi și un procentaj micuț care este sistem de căsătorie. Cam două procente. Desferință sistemul de căsătorie. Darr ăștia sunt și oamenii care pot spune că ei nu vor să căsătorească. Pentru că nu vor. Darr de fapt e frică. De-ați asuma responsabilitatea pentru ceva. Darr frica de singurătate de unde vine de obicei? Tot e frică de moartea asta. În seansul în care, uite, eu dacă sunt singur, pericolele sunt mult mai multe. Și asta e una dintre explicații. Și dacă sunt pericole mult mai multe, dacă e pericol, gata, mă duc la moarte. Pe de altă parte, frica de singurătate are componenta spirituală foarte puternică. Darcă eu... Simt că sunt separată în lumea asta de toți, restul, înseamnă că eu nu am rost. De ce m-am născut? Și marea asta separare pe care o face mintea noastră și ne zice că eu sunt eu și tu ești tu. Și noi trebuie neapărat să vedem în celălalt, pe celălalt. Și asta e o mare minciună. Dumneavoastră puneți într-un interviu că nu susțineți feminismul și tot ce se termină cu ism. Apropo, la fel, oamenii care merg în această direcție sunt destul de criticați. Dar, știu. Asta era felul în care erau emisiunii odată și odată când la 8 martie se relea când eu am zis că sunt antifeminist. Și ăsta a fost marele scandal care mi-a deschis ochii la mulți. Este un discurs ideologic pentru mine. Acum, ca să fie clar, eu lucrez cu femeile, dar de sute ori am spus asta, oricum nu se aude, se aude numai partea de... Darr și cazurile care s-au întâmplat sau cazul care s-a întâmplat recent cu fata asta de 19 ani care a fost omorâtă și multe alte cazuri de abuz, pe mine mă dor, pe mine mă dor fizic și fac tot posibil ca femeile să... plece din relații abuzive, ca oamenii și bărbații tot. Darr asta nu înseamnă că trebuie să am un anumit tip de discurs, care nu folosește la nică. Sunt organizații care lucrează cu aceste femei și eu mă închin în fața lor și colaborez cu ele. Darr limbajul este de lemn, este ideologic. Și asta eu încercam să zic. Haideți să schimbăm limbajul, hai să fim mai aproape de femeie. Acum el i-a mai schimbat niște lucruri de atunci, de când ziceam eu chestia asta. Au schimbat și eu n-am nicio... Darr nu credeți dumneavoastră că toate aceste mișcări feministe sunt de fapt cele care ne-au adus în poziție în care noi suntem astăzi femeile? Dreptul de a purta pantaloni, de a băta... Absolut Darr eu nu neg ce-a fost. Eu vorbesc despre structura limbajului. Vorbesc despre strategie. Vorbesc despre a crea din asta o ideologie. Eu nu vorbesc despre faptul că... Nu au luptat alte femei pentru mine, au luptat și le mulțumesc, dar eu aleg să nu lupt, aleg să lucrez altfel, aleg să creez strategii prin care oamenii se unesc, nu se urăsc. Femeile nu trebuie să lupte cu bărbații și bărbații nu trebuie să lupte cu femeile, noi putem crea ceva frumos împreună. Iar când sunt abuzatori dintr-o parte și din alta, acolo e cu tot o altă poveste. Ei sunt toate domeniile specialiștiște. Ei, specialiștii cu unghele mele, ei nu sunt doar în zona psihologică sau a dezvoltării personale. Ei chiar cred că ei știu. Și asta e mai grav decât cei care manipulează. Pentru că tu puți să dăunezi crezând că faci bine și majoritatea sunt bine intenționați. A, că au învățat ei să facă pâlnii de vânzări, asta e altă istorie. Gravitatea este în faptul că acești oameni vânzând bunăstare ruinează foarte multe sorți. Bunăstare în sens psihic, emoțional, materială foarte mulți, care-i sfătui leapă de tot dacă nu-ți place acest job și du-te și fă ceva altău și omul rămâne fără bani. Nu se poate. Adică unde te duci? Din perspectiva asta, fiecare om își merită specialistul. Pentru că oricât de mult nu i-ai explica, eu nu sunt adeptă a explicațiilor. Oricum, cineva nu o să audă. Înțelegi? Și atunci soluția este alta. Să creăm noi, între noi, niște hub-uri de calitate, astfel încât să existe o concurență. Chiar dacă eu nu-i consider pe ei concurenții mei, de exemplu. Eu n-am nicio treabă cu dânș. Darr arătându-mă pe mine, și de asta mă enervez strașnic când văd oameni care au talent și ședr-și stem. Există atâția care nu stem deloc, înțelegi? Ei au făcut cursuri de două luni și ei învață pe oameni hipnoză. Asta e foarte periculos. Sigur că da. Darr sunt riscuri de sănătate mentală, de boli. Eu înțeleg că ei nici măcar nu au idei cum funcționează mecanismul psihicului uman. Ei nu știu. Ei au învățat pe de rost niște tehnici. Și au avut ore de practică. Ok. Darr cum funcționează psihicul? Darr care sunt repercusiunile? Darr ce se întâmplă? Eu știu aceste cursuri de 3 zile, eu le știu. Înțelegi? De 3 zile și după aceea urmează modulul 2, care iarăși are 3 zile și între astea noi ne jucăm între noi, ne hipnotizăm. Și acolo este modelul sinergic al psihicului, 1, 2, 3. Darr ce se întâmplă? Darr cum se întâmplă la nivel de mecanism? Cunosc. Cunosc oameni care au ajuns la psihiatrie. Cunosc oameni care au murit de cancer. Pentru că nu s-au dus la doctor. Uleiuri esențiale. Adică tot o altă zonă. Eu nu le neg, ele mi-îmi plac, eu le am acasă, le folosesc cu drag. Băi, dacă am, înțelegi, nisip la rinichi, mă duc la doctor. Și va fi din ce în ce mai complicat. Pentru că în afară de asta o să apară hologramele. Pe care eu deja le-am văzut pe Instagram, care nu sunt oameni. Deci, specialistul creează, de exemplu tu, da? Ai creat cu ajutorul inteligenței artificiale holograma ta, ai așezat-o aici și tu între timp bei cafea pe malul mării. Instrumentele inteligenței artificiale colectează informația și îți folosesc vocea. Și oamenii nu știu cu cine vorbesc, de asta o să fii de neprețuit, de neprețuit. Autenticitatea, creativitatea și vitalitatea, eu-s viu. Putem noi să-i salvăm pe alții? Nu! Asta e poziție de copil. Eu tot vreau asta, mama. Ia cătă cum se numește asta. Și tu pe cine îi salvezi? N-ai cum. Înțelegi? Darr e ea să-și zice, eu am câștigat lumea asta 2 milioane. Din faptul că am vândut. Vineți la mine. Eu îți vă tratez traumile din copilării și îți vă învăț să vindeți. Trauma banilor. Dar, trauma banilor. Și se duc. Deci gata. Și ce să le faci? Sunt copii care își urmează chemarea. Ei vor să fie bine. Și dacă eu nu sunt destul de responsabil de mine... Am capcane. Că există etape la care se află conștiința umană. Și dacă omul este în poziție de copil, care așteaptă minunea fără ca să facă ceva, eu, de exemplu, nici nu îl iau în curs la mine. El nu are ce face. La mine sunt temii de acasă. Serios. Ei stau cu căiețelul și fac temii de acasă. Ori faci, ori nu faci. Eu sunt profă. Și ceilalți sunt care sunt pseudo-specialiști, nu știu ce, care tot fac teme de acasă, că au caițele făcute de manageri, de tot felul, nici măcar nu le fac ei. Darr atenția trebuie să fie a mea, eu acolo. Am rezultat eu, nu ce rezultat are specialistul. Eu am rezultat. Și dacă nu, nu mă mai duc. Darr dacă am rezultat, ok. Înseamnă că asta e bine. Spuneți totuși că responsabilitatea se împarte jumătate la jumătate. Nu, responsabilitatea este a celui care cumpără. Celui care decide. Dar, decide întotdeauna cumpărătorul. Bineînțeles că cel care vinde are o responsabilitate, dar noi nu o să putem asta, eu fac un pas înainte, nu o să putem asta reglementa. Asta nu poate fi reglementat. E scăpat de sub control. Internetul nu o să permită. Înțelegi? Ce le poți face? Tu interzici un anumit tip de activitate legal aici, în România de exemplu, psihologii trebuie să aibă un anumit tip de certificare, coachii trebuie să aibă certificare și oricum există mulțime de alții care au făcut un curs de coaching de 3 zile și el e mare coach și gata, și se termina povestea. Deci n-ai cum. Sau se mută în Bali și vorbește de acolo. Există lucruri foarte ciudate care se întâmplă în lume acum și se vor întâmpla. Asta e cu siguranță așa. E vorba de să vezi ce se va întâmpla în viitor pe baza analizii a ceea ce este acum aici. Și paradoxuri o să mai fie o grămadă. Și singura soluție pe care eu o văd este să devenim fiecare conștienți de ceea ce se întâmplă și de cine suntem, atât. Cei pe care noi îi punctăm ca fiind vinovați de tot ceea ce se întâmplă, ei sunt și ei parte a acestei societăți. Reflexia noastră. Absolut De asta zic, cercetare de sine și lucrul asupra ta, asta e singura chestie pe care o poți face acum. Se termină povestea turmii. Domnul Angelaa, și ultima parte. Și pentru că în lumea asta majoritatea oamenilor se conduc de cele 10 porunci scrise în Biblie, eu o să vreau să le comentăm un pic. Din perspectiva dumneavoastră, eu înțeleg, ați menționat mai devreme că nu sunteți nici psiholog, nici teolog, dar din perspectiva dumneavoastră o să vreau să le comentăm. Și neapărat o să țin să precizez că asta nu reflectă nici pe departe credința mea într-un lucru sau în altul, o să vreau doar să discutăm. Deci, prima păruncă ține de Eu sunt Domnul Dumnezeu tău, care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei, să nu ai alți Dumnezeu afară de mine. Ce se întâmplă cu cei care devin budiști, de exemplu? Uite, există diferite tradiții. Biblia se referă la creștini. Ea nu se referă la alte culte. Darr ea nu încearcă să reflecte întreaga omenire? Nu. Și adevărul despre întreaga omenire? Se susține, creștinii susțin că ei reflectă adevărul despre întreaga omenire, islamul susține că ei reflectă adevărul despre întreaga omenire și budiștii la fel, deci fiecare crede că el deține adevărul absolut. Cam asta s-a întâmplat. Darr să nu ai alți Dumnezeu în afară de mine? Ce spuneți dumneavoastră mai devreme? Să nu facem din copilul nostru, nu știu care sens. Dar, da. Și mai există un aspect. Alți Dumnezeu în afară de mine înseamnă să nu te fascineze ceea ce se întâmplă în lumea asta. Și e foarte bine. Deci dacă tu te uiți la poruncele astea, ulea ca altfel. Înțelegi cât ghidaj înțelept este în ele. Darcă eu știu că n-am de ce să mă fascinez, n-am de ce să admir. Și mine cine este? Hristos zicea, aici e templul meu în inima ta. Și când noi suntem aspecte. ale lui Dumnezeu. Eu așa cred. Eu despre asta vorbesc, eu asta cred. El a sădit în fiecare dintre noi o rază, să zicem. Și când zice despre asta, să nu am alți Dumnezeu în afară de mine, asta înseamnă să știu eu ce se întâmplă cu mine. Să nu mă duc în extreme. Asta e interpretarea pe care eu o dau. Numai eu, adică nu e despre... De ce e greșit să admiri? Să admiri este să invidiezi. E ca dacă noi stăm, pur și simplu, să ne uităm la treaba asta cu admirația. De ce noi admirăm un om? Pentru că și noi vrem așa. Și poți să stai într-o discuție cu oricine și să ajungem într-o dezbatere din asta exact la fraza asta. Și eu vreau ca tine. Și admirația este o altă parte a monei de invidie. Pur și simplu e aceeași monedă, dar îți părți diferit. Atât. Plus și minus. Că așa funcționează mintea. Și când eu admir pe cineva, eu mă șmecheriesc pe mine, zicând că nu sunt invidios, dar sunt. Și mă întreb după aceea de ce mă invidiază foarte mulți. De atâta te invidiază, pentru că tu admiri pe foarte mulți. Darr ești alb și pufos. Vezi câtă frumusețe este în păruncile astea noastre. A doua păruncă, să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare a niciunui lucru, din câte sunt în cer sus și din câte sunt pe pământ jos și din câte sunt în apele de sub pământ, să nu te închinilor, nici să le slujești. Biserica ne-a îndeamnă să mergem să ne rugăm la icoane. Această păruncă nu contează. Pentru că asta nu e despre icoane. Să nu-ți faci chip cioplit. Noi avem o grămadă măști, roluri pe care le jucăm și măști. În special acum, pe Instagram inclusiv, ne-au făcut măști, înțelegi? Pe tot ne-și fac ca să simt și mai frumoși decât sunt eu. Este schipurile cioplite. Darr să nu te închin niciunul lucru din câte sus în cer, sus și din câte sunt pe pământ, jos? Dar. E foarte simplu. E exact tot despre mă închin, înseamnă că eu nu am propria valoare. Și valoarea nu este Dumnezeu și nu este dragostea. Ce valoare adevine sticla mașină? Câți bărbați și femei se închină la porșuri? Câți? Sau la casa pe care o creat-o? O construit-o? Sau la copilul pe care l-o creat? Icoanele nu sunt chipuri cioplite. Chip înseamnă în română, chip vine din, sau este legat de închipuire. de imaginație. De ceea ce, asta e un alt aspect, de ceea ce cred eu despre ceva. Și atunci când eu îmi creez chipuri cioplite, este că eu placez pe cineva sau pe un anumit lucru imaginea ideală pe care eu o am în cap. E foarte periculoasă treaba asta. Când eu văd un om și mă îndrăgostesc de el, atribuindu-i Calități pe care el nu le are, dezamăgirea e foarte mare. A treia, să nu iei numele Domnul Dumnezeuui tău în deșert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele lui. Cum explicați asta și de ce ar fi un păcat? Nu lua în deșert, fii atent la cuvintele pe care tu le spui, ce impact au asupra oamenilor. A patra e cea legată de aduți în minte de ziua odihnei ca să o sfințiești. Lucrează șase zile și îți fă în acelea toate treburile tale. Iar a șaptea este odihna Domnul Dumnezeuui tău. Dar, e frumos, așa e? Asta e poruncă. Odihnește, domnule. Simplu, aici chiar e simplu. Nu uita că există ritmuri. Cea de-a cincea este cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ca să-ți fie bine și să trăiești ani. Cu asta este clar, cred că. Dar. Să nu ucizi. A apărut eutanasiere? Tot mai multe țări legalizează. Nu știu dacă e ucidere. Nu știu. Eu am o atitudine atentă față de eutanasiere. Darr eu am văzut oamenii în suferință foarte mari. Foarte mari. Și pe de-o parte eu înțeleg că asta e voia. vieții, să zicem, sau lui Dumnezeu pentru ei și a lor și nu știu. Pe de altă parte, orice om are voie, la un moment dat, să zic că nu mai poate. Nu știu ce... Eu nu pot să am atitudini față de asta, dacă e să fiu sinceră. Nu ucide este nu dăuna. Inclusiv pe tine nu te ucidi. A șapte este să nu fii desfrânat. Eu pot să simt această desfrânare în mine și aleg să nu fac și ea devene virtute. Și virtutea asta întotdeauna ne duce la întărirea voinței și la duh și apoi la creație. Cea de nouă este să nu mărturisești strâmb împotriva proapelui tău. Dar, să nu minți. Bârfa e tot minciună. Tu deja o treci prin filtru tău și ai o anumită atitudine. Și minciuna este în atitudinea pe care tu o ai, dar nu în ceea ce spui. Și cea de-a zecea, să nu dorești casa aproape lui tău, să nu dorești femeia aproape lui tău, nici ogorului, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boului, nici asinului, nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele tău. Dar, dar de-a zis de treaba ta, nu fii lacom. E despre asta. Despre lăcomie, despre faptul că noi tot timpul vrem mai mult. Aproapele tău ești tu. Tot timpul nu ni convine. Mă întreabă oamenii, da'de ce nu mă pot bucura? Darr nu te poți bucura pentru că tot timpul ai pretenții. Ți-ți-a plăcut fusta asta pe care ți-ai cumpărat-o? Nu! Ceilalte, a vecinii e mai bună. Darr atitudinea de copii și asta e lăcomiei. Tot timpul mai mult, tot timpul mai mult. Mai bun, mai frumos, mai deștept. Cea mai bună versiune a mea să fiu. Asta e tot acolo. Tot e despre asta. Asta înseamnă că eu acum cine sunt? Asta înseamnă un fel de negare a ceea ce sunt acum și... Absolut, devalorizare de sine. Voi fi cândva cea mai bună versiune a mea, eu merg încolo. Nu, domnule, tu amuiești ce e mai bună versiunea ta, acum, în acest moment.

Sincer, eu am ajuns aici la voi și așa e de frumos. Și pur și simplu e bucurie și gata. Eu nu caut fericire. Am ajuns deja destul de experimentat, ca să-i zic așa, la vârsta mea.

Ca să înțeleg, fericirea este pur și simplu o stare hormonală. Darr bucuria e veșnică dacă o aduci aici, în inima. Angelaa Staffi, 50 de ani, născută în orașul Cahul, timp de 16 ani a fost profesoară de filozofie.

În prezent este cunoscută ca fiind ghid al transformării și mentor. Îi se mai spune arheolog al sufletului, deține certificări în filozofie aplicată, comunicare... arheolog al sufletului. Mulțumesc că ați venit!

Doamna Angelaa, eu vreau din start să vă întreb ce este sufletul. Că dacă o să merg eu la un medic și o să-i spun cum doare sufletul, cel mai probabil nu o să mă înțeleg și o să mă întreb ce caut la el. Nu, dacă e neurolog, o să-ți dea niște pastile care să te calmează. Darr nu, nu psihiatru, dar neurolog. Sufletul este de fapt...

Uite, hai să zicem așa, hai să facem... O categorizare, pentru că când vorbim de suflet, vorbim de duh și vorbim de spirit și sunt niște lucruri din astea mai complicate, dar ele nu sunt complicate. Sufletul este partea din noi care este responsabilă de creație și de sensibilitate. Putem să zicem psihic, deci când noi zicem doar sufletul, noi zicem de fapt suferim, nimic altceva. Iar duhul?

Este cei ce oamenii întotdeauna vor căuta, punând întrebări de tipul de ce m-am născut eu aici, pe pământul ăsta, cine sunt eu. Astea sunt întrebările care ne conduc întotdeauna spre Duhulul nostru, spre conexiunea noastră cu Dumnezeu. E o confuzie, pentru că noi când gândim despre suflet, noi gândim în termeni de sufletul ne conectează cu Dumnezeu, dar nu este așa. El e oportit, să zicem. Francis Crick, laureat al Premiului Nobel pentru descoperirea structurii moleculare a ADN-ului, în 1994 el nega existența sufletului și spunea așa Bucurile și necazurile tale, amintirile și ambițiile tale, sentimentul de identitate personală și de liber arbitru, toate acestea nu sunt nimic, mai mult decât comportamentul unui număr uriaș de celule nervoase și al moleculilor asociate lor.

Înțeleg, nu v-ați lăsat contrazici? Nu. Ați adăugat ceva. Hai să zic așa, noi avem corpuri vizibile și invizibile.

Corpul nostru vizibil e actelăi, aici stai, fizic. După aceea noi avem, să ne imaginăm, asta e o chestie de joc mai degrabă, ca să putem să înțelegem structura. Noi avem un corp sau un câmp mental, unde sunt plăsate toate gândurile noastre.

Asta e mintea. Și după aceea există câmpul sensibil, care este construit din... securitatea noastră plus capacitatea noastră de a ne imagina, adică de a crea. Și ăsta este sufletul, dar el este creat din reacțiile chimice din organism care ne dau emoții.

De asta eu tot timpul zic că nu știu de ce pentru noi devine vital să avem un anumit tip de emoții și să le negăm pe altele, pentru că ele sunt pur și simplu reacții corporale la anumit stimul extern. Nu e nici strașnic. Și atunci dacă pe un om îl doare sufletul, el la cine trebuie să apeleze? La psiholog, probabil. La specialiști care se ocupă de a face curățenii în cap.

De ce părere veți despre oamenii care spun că ei sunt singurii care se pot ajuta în acest sens? Implică asta că are mai riscuri? Implică riscuri.

În experiența mea, și eu personal am făcut asta. Citind foarte multe cărți, credeam că pot să ies dintr-o anumită situație. Și asta nu e așa.

Și se întâmplă pentru că noi nu putem vedea în spate. Simplu. Deci eu dacă merg, eu pot să folosesc un pic vederea periferică, dar oricum nu știu în acel moment ce se întâmplă în spatele meu.

Am nevoie să mă întorc, ca să poți înțelege. Un specialist te poate ajuta să ai viziunea asta de 360 de grade, fără ca să pierzi foarte mult timp. rătăcindu-te prin labirinturile minții. Că-i tare șmecheră istoria asta. Mintea nouă ne zice anumite lucruri și noi o credem.

Și trebuie să existe cineva cu care poți să stai la discuții, care să, pur și simplu, să-ți dezvăluie perțile astea. În viziunea mea, ea ta credină existență sufletului înseamnă credin Dumnezeu. Dumneavoastră credeți în Dumnezeu Darr sufletul Uite, de asta am zis Să facem un pic de structură Pentru că sufletul este Conexiunea noastră cu Dumnezeu Într-o oarecare măsură, dar el este Portița care deschide Hai să zicem, dacă noi ne-am uitat în corp Am zis așa, mintea e aici Și sufletul e aici, în zona inimii Deci mă doare inima, mai zicem noi E exact aceeași poveste Darr ea este foarte conectată cu trăirile emoționale și deschide prin imaginație, deschide portița către ceea ce se numește Duhul.

Care e Duhul și în Ortodoxie și peste tot, noi zicem, coboară Duhulul în mine. Darr referitor la Ortodoxie, sufletul care păcătuiește acela va muri, este un verset din Biblie. Și tot Biblia spune că din păcat ne naștem și în păcat murim.

Dumneavoastră, cum înțelegeți asta? Pentru mine, personal, păcatul este conceptul sau cuvântul care îmi permite să merg înainte. De exemplu, există această rugăciune a inimii care sună așa, Doamne Iisus Hristos, miluiește-mă pe mine păcătosul.

Oamenii care au multă mândrie, turbă. când începe a spune cuvintele astea. Deci ei nu pot spune cuvintele astea.

Darr păcatul este de fapt întotdeauna o trădare de sine. Pentru că povestea asta cu Dumnezeu mă judecă și mă pedepsește este metaforică pentru mine personal. Eu nu intru în discuții cu dogmele și cu teologii. În sensul în care noi ne pedepsim, noi ne judecăm pe noi. Adică nu există un Dumnezeu care ne judecă.

Nu, Dumnezeu ne iubește. Deci noi avem două testamente, testamentul vechi și nou. Pe cel vechi avem frică și când vine Hristos, El vorbește despre omul nou.

Cine este omul nou? Omul nou este cel care iubește. Deci prima etapă a dragostei este frica.

E foarte ciudată treaba asta, că noi nu înțelegem, dar de fapt e frică în sens de respect, nu este frică în sens de ascultă. Asta cum ar fi scoate de părinții noștri. Dar, exact, e ceeași chestie. Frică nu înseamnă că eu sunt timorat și mă ascund după perdea, frică înseamnă că eu aplec capul și ascult.

Și asta e prima lege, de fapt, al asculta pe cel mai mare decât tine. Și legea asta îți permite după aceea, uite, în creșterea copiilor, de exemplu, asta, noi am încercat să scoatem asta din tehnologiile de creșterea copiilor și avem ceea ce avem acum. Situație gravă.

Mental vorbind copiii noștri, se sinucid mai des, au tot felul de situații. Deci nu frică în sens de pedeapsă, nu frică în sens de... Și eu știu că asta generează amul și o întreagă poveste, înțelegi? Nu frică în sens de trebuie să fiu dur și agresiv cu copilul meu, ci frică în sens de a stabili niște limite clare în care copilul știe că el este în siguranță. În sensul ăsta este frică.

Darr ce e cu cine am trezit este, și eu am făcut personal greșelile astea, și am mai vorbit despre asta și sunt de acord să spun peste tot. Deci ați cățara copilul pe un tron și ai spune că totul este valid din ceea ce faci, poți să te trântești pe jos și să urli că e ok, eu îți conțin ție emoțiile. Nu conții tu nimic, tu urli înăuntru tău.

Asta e adevărul. Eu cel puțin așa am pățit. Și atunci, în loc să-l înveți, copilul nu știe limite.

El are nevoie să-i sărate, că uite domnule, e perete. Și noi ne ducem în extreme. Fie îi protejăm de toți și toate în lumea asta. Și atunci el nu reușește să adapteze social și avem niște adolescenți, așa cum sunt, care fug în tehnologii, ele și așa, stentante. Darr e mult mai safe să stai să comunici pe internet decât să ieși să vorbești față-înfață cu omul.

Și multe, multe alte lucruri. E un fel de subapreciere a naturii umane atunci când învățăm de toate, inclusiv... Să ținem furculița în mână, știi? Sunt chestii naturale care se întâmplă. Dar, eu am nevoie să știu la ce vârstă și cum se comportă corpul copilului meu.

Eu am nevoie să știu despre dezvoltarea lui psihică, ca să înțeleg că eu sunt ok și el este ok și se adaptează și totul este bine. Darcă apare problemă, mă duc să consult un specialist. Darr, de fapt, acolo unde este dragoste, dar nu dragoste isterică, în care copilul este totuși și eu sunt sluga lui. Ce dragoste echilibrată, de asta justă, ca a lui Dumnezeu. Darr de unde vine părnirea asta specialiștilor, pentru că sunt de acord cu ce spuneți dumneavoastră, de a ne nega natura noastră umană, instinctele?

Darr întotdeauna au fost asta. Și surpriza mare a lor va fi că asta a venit din ortodoxie. Doar că ei nu recunosc asta și nu înțeleg asta.

Pentru că s-a pornit povestea ortodoxă, acest corp este păcătos, plin de murdărie. Deci eu neg acest corp pentru a mă ridica, pentru a fi mai evoluat, înțelegi? Doar că au trecut secole și s-a mai șlefuit diamantul, vorba vine, și acest tip de credințe exact despre asta vorbește.

Că omul animal este, că de asta s-au supărat tare mulți când eu am zis că nu suntem poligami, biologic vorbind. Pentru că cum adică? Darr există minte în afară de corp, există și nimeni nu le neagă.

Deci nu ne ducem într-o parte sau în alta cu hurtă, e ca așa. Darr natura umană și tot ce ține de instinctul nostru e mult mai puternic pentru că stă acolo de milioane de ani. Această parte cu care noi raționalizăm, ea a apărut acum relativ mai...

Uite, există așa o chestie. Darcă eu am o problemă, am o provocare în viață, dacă eu văd această provocare, eu pot decide și alege. Darcă eu nu o văd, atunci natura oricum mă va șmecheri. Și asta n-am zis-o eu. Încă o dată, dacă eu văd și înțeleg care este problema, eu pot să aleg să nu fac asta?

Atât. Și nu înțeleg de ce trebuie scandal pe tema asta. Darr mă rog.

Avem nevoie de scandaluri. Exact, oamenii au nevoie de scandaluri pentru că sunt foarte multe emoții acumulate și există o supapă care trebuie să iasă și ea iasă prin opinii despre ceva. Și eu tot așa fac.

Nu uitați să dați like, să lăsați un comentariu și să distribuiți acest material video pe alte rețele sociale întâlnesc, se va crea o criză din care se va naște ceva nou. Așa zice Angel. Și mulți, mulți alții.

Darr noi trăim în timpuri în care conștiința noastră acum ne poate permite să alegem altă cale. Așa numitele timpuri cuantice. Și se întâmplă lucrurile.

Noi putem să ne găiam tot felul de istorie, dar noi putem observa ce se întâmplă în interiorul nostru. Adică eu pot să aleg, dar pentru asta trebuie să înțeleg. Eu atunci am înțeles că, unu, am nevoie să nu mai cred în tot ceea ce citesc, doi, am nevoie să învăț să mă distanțez de ceea ce cred oamenii despre mine și să nu mă mai îndoi chiar atât de tare sub tiranie opiniei publice.

și mai ales a grupurilor de oameni care sunt împotriva a ceea ce spun eu și au argumente aduse din diferite surse, inclusiv Wikipedia. Și de atunci viața a devenit ușoară. Darr dumneavoastră credeți în oamenii care spun că pentru ei nu contează deloc părerea celor din jur?

Nu, asta e bravadă. Nu poate fi, pentru că o parte din noi este parte socială. Noi avem nevoie să ne adaptăm. Creierul nostru reptilian cere ca noi să trăim în comunități. Pentru că asta înseamnă securitate.

Deci nu există om la care să nu-i piese. El poate să aibă un comportament de rebel, dar asta e exact cealaltă extremă a celui care e umilit și e foarte dependent de ce zic oamenii. Eu cred în echilibru. Bineînțeles că îți pasă de ce cred ceilalți despre tine, dar nu în sensul în care trebuie să fiu atent la orice om care nu este de acord cu... opinia mea sau cu cine sunt eu.

Darr ăștia care nu-s de acord cu cine sunt eu, desfințați total. Ei pentru mine nu mai există. Ea că aici e, despre asta este.

Care îți spune cum trebuie să fii, cum trebuie să gândești, cum trebuie să spui. Aici te anunț pentru mine importanță. Noi ne-am abătut puțin de la temă.

Ce voiam eu să vă întreb, tot referitor la suflet și corp. Care este relația dintre suflet și corp din perspectiva psihologiei și cum ele se influențează una pe alta în ceea ce privește starea noastră mentală și emoțională? Ele sunt interconectate. Nu degeaba noi suntem...

organism. Organic, adică integrul, odată. Și plus la asta, omul este ce se numește ființă multidimensională.

Noi asta învățăm încă din clasele mici. Am învățat, cel puțin la noi așa era. Omul este o ființă multidimensională.

Emoțiile au impact direct asupra organismului, asupra organelor fizice și gândurile au impact direct asupra organelor fizice. Deci ele sunt interconectate. Plus la asta, știi era povestea asta că într-un corp sănătos, o minte sănătoasă. Corpul sănătos, nefiind chinuit de sport, corpul sănătos este un corp care are resurse.

Chiar dacă eu, deci dacă corpul meu a obosit foarte tare, foarte simplu zis, atunci niciun proiect al meu nu poate reuși. Cât de mult n-aș vrea eu să ofer oamenilor bucurie. sau inovație mental sau ceva.

Eu nu pot să fac asta dacă corpul meu este bolnav sau obosit. Deci ele au nevoie să fie într-o relație echilibrată unul cu celălalt. Darr cum se naște psihosomatică? Dar, eu voiam să vorbim despre psihosomatică.

Psihosomatică se naște foarte simplu. În momentul în care eu am un gând pe care îl cred, Acel gând începe să influențeze și corpul meu. Asta e prima chestie și a doua, de asta e atenție la gânduri.

Și a doua chestie foarte importantă, eu lucrez acum într-un curs cu oamenii și observ că pentru noi este foarte greu să facem deosebirea între ce simte un corp, care sunt senzațiile corpului, pur și simplu senzațiile corpului. Care sunt emoțiile mele și care sunt gândurile. Noi le-am încălcit pe toate.

Ce simți în corp? Tristețe. Tu nu poți să simți.

Corpul nu are tristețe. Corpul nu are bucurie. El are anumite reacții somatice. Atât.

În momentul în care eu pot percepe reacția asta somatică și realizez că, de exemplu, partea stânga a corpului meu este responsabilă de capacitatea mea de a primi. și partea dreaptă de capacitatea mea de a oferi, atunci eu pot să înțeleg foarte clar ce se întâmplă în interiorul meu și care este gândul pe care eu l-am crezut cândva. Darr, reviritor la psihosomatică, doamnă Angela, acum putem noi...

Să mai degrabă, există toate aceste un șir de articole pe rețele sociale, sunt chiar și cărți în care găsim enumerate probleme și ne sunt date explicațiile din punct de vedere psihosomatic. Recent chiar citeam eu în una din cărțile de genul că precum că dacă ai o alergie, asta ar însemna că trebuie să te gândești la cineva care ți-a provocat o stare de iritație. Eu cred că... Generalizarea asta...

Eu cred că totul este... prea marketizat și superficializat și da, sunt lucruri de lucru. Plus la asta e o observație pe care eu nu obosesc să o repet tot timpul.

Darcă e o problemă fizică, du-te-te-o la doctor. Întotdeauna. Iată asta voiam să vă întreb tot.

Cum o mamă reușește să înțeleagă că tusea copilului ei de astăzi e pur și simplu de la faptul că răcit și nu că are ea ceva de rezolvat psihologic prin intermediul copilului ei? Eu nu sunt specialist în psihosomatică, de ce l-a înrăit. În sensul că lucrurile pe care eu le cunosc țin mai degrabă de domeniul meu, în care dacă observ un anumit simptom, atunci știu cum să lucrez cu el.

Darr recomandarea mea întotdeauna este unu, te duci la doctor și doi, te lămurești cu emoțiile tale. Nu stau cu copilul cu febru 40 și eu stau să-mi analizez emoțiile. Mi se pare de bun simț asta. Pentru că pornește totul de la cunoașterea de sine, de la lucruri foarte simple.

Cum am zis, care sunt senzațiile pe care eu le simt în corp? Hai să mă lămuresc cu lucruri foarte simple. Pentru că asta o să-l învăț pe copilul meu. Astea sunt senzații.

Aici este durere, aici este palpitație, aici este presiune. Ce este? Senzații și percepții.

Ele țin de corp. Și gata. Și după asta emoții și restul. De asta ziceam, trebuie să înțelegem pentru ca să se întâmple anumite schimbări în interiorul nostru. Acum sunt insight-urile pe care noi le avem.

Știi? Wow! Și gata, și mușchii s-au relaxat.

E foarte simplu. Gândurile noastre sunt săgeați care stau pe noi. Și e important, când le scot, să știu de unde să le scot.

Darr anumii emoții nu înseamnă... a o transforma în Dumnezeu. Pentru că noi avem tendința, dacă nu-L avem pe Dumnezeu, apă să găsăm ori oameni pe care să-i cățărăm pe tron, ori copii, ori profesii, job, ori e ca emoțiile mele sunt Dumnezeu și trebuie să fiu foarte atent la ele. Emoția durează la 3 la 7 secunde, asta e simplu.

Și atunci eu știu că atunci când am ruminații, gânduri, gânduri, gânduri, care nu se mai opresc. Eu pot să mă opresc și să-mi îndrept atenția pe altceva, pentru că ele nu sunt baza a ceea ce sunt eu. Când am emoții extreme, când am atacuri de panic, anxietate, eu pot să redirecționez atenția spre altceva, pentru că de asta există tehnicile astea simple de respirație. Ele pur și simplu îți distrag atenția.

Eu, apropo, știu că referitor la anxietate, depresie și tot ce e legat de acest spectru de emoții, de stări, Majoritatea tehnicilor din ziua de azi sunt despre faptul că trebuie să rămâi în emoții, să te adâncești, să vezi de unde ea vine. Nu să vezi de unde ea vine. Uite aici e șmecheria.

Asta e iluzia. Că dacă eu știu de unde ea vine, atunci ea va trece. Nu, nu trece.

De ce? Pentru că întotdeauna vei găsi un motiv pentru care tu ești victimă și celălalt este călău. Întotdeauna. Că mama, că tata, că profesorii, că primul iubit, că douăzecile iubit.

Oricum cineva va fi vinovat. Sau tu te simți vinovat și gata, și tu ai înimerit în structură de victimă. Darr dacă eu mă întreb ce simt eu acum, ce cât de interesant, cât de interesant, eu iar simt furie.

Ia dea să o respir eu afară, fără ca să o arunc pe copiii mei, sau pe soțul meu, sau pe colegii mei de job. Asta înseamnă a fi responsabil de propriile emoții. Eu pot să simt furia, nu neapărat trebuie să arunc ceva sau să stric ceva sau să țip, dar eu o simt și îi permit să existe în corp.

Îi permit. Pentru că ea o să se ducă. Doar de la faptul că o accept. Că o văd, da. și respir.

Și tehnica e foarte simplă. Unde o identific în corp? Și e un joculeț. Unde este furia mea?

În corp. Aici. Stai să mă gândesc. Dar, deși eu a apărut furia mea. Aha, stai că la 5 ani pe mine și nevam au bătut.

Ok. Și întrebarea mea tot timpul este, da, câți ani am? Păi, 35. Ok.

Este vreo diferență. Și respir, eu pur și simplu respir și ne imaginez că pot inspira cu partea, să zicem, șoldul, da? Pot inspira cu partea din spate a șoldului și expira cu partea din fața a șoldului și observ cum se mișcă.

Mă joc cu imaginația. Imaginația este puterea noastră dată de la Dumnezeu. Noi toți o avem.

Te referitor la copilărie, o problemă psihosomatică poate fi provocată de anumite întâmplări din copilărie? Poate. Și peste cum le...

Apropo, o alergie poate fi provocată de o speriatură gravă pe care ți-o făcut-o fratele tău sau sora ta pentru că se juca cu tine. E ajunge să manifeste la această vârstă pentru că asociativ ceva mi s-a întâmplat? Pentru că, de exemplu, ăsta e un exemplu clasic din literatură.

Fetița miroase o floare și din spate vine fratele său și îi arată un șoare ce-și țipă la ea. Știi? Șocul. Șocul. prin care creierul asocează floarea cu pericolul.

Și atunci ea are alergie la flori. Și gata. Asta se rezolvă în terapie, de obicei.

Darr în aceste cazuri, părinții la ce ar trebui să atragă atenția? În ceea ce ține de educația copiilor, așa ca să nu le dăunezi pe viitor? Atunci când un părinte este echilibrat și atenția este asupra ta, cât ești tu de echilibrat în interior. Echilibrat înseamnă, cum știu eu să mă exprim.

Cum știu eu să dărui copilului meu dragoste? Cum știu eu să nu-l sufoc cu atenția mea și cu pretențiile mele? Și cum știu eu să stabilesc pentru el niște limite foarte clare în care el să se simtă în siguranță? Mama dă securitatea, tata dă claritatea. Deci de la tata noi învățăm modelele de gândire.

De asta este important ca tații să fac teme pentru acasă cu copiii, fără ca să se enerveze, dacă e posibil. Darcă nu e posibil, asta e situația. Darr și se joace jocuri intelectuale.

Și de la cine învățăm noi să jucăm șah? Nu de la tata. De obicei asta este. Și claritatea mentală, claritatea emoțională noi învățăm de la tata.

Și dacă rolurile sunt distribuite bine, bineînțeles că o să-i dăunezi copilului tău. Și aici eu știu că iar o să sară cu gura pe mine. Darr asta nu se întâmplă pentru că noi vrem să facem asta. Darr apropo, faptul că un copil se naște cu trăsăturile mamei sau ale tatălui, asta influențează cumva viața?

Nu, acolo e chestie de genom și biologie. Se transmită caracterul, se transmit anumite aspecte, dar există treaba asta cu fetele care seamănă cu tata, sunt norocoase. Majoritatea fetelor seamănă cu tata. Asta e chestie intergenerațională, de biologie pur și simplu.

Psihologic nu. Nu se întâmplă mare lucru. Noi putem prelua paternuri de viață de la părinții noștri. Și de obicei, fetele preiau paternul de la bunica, pe linia mamei, iar băieții preiau paternul de la bunica pe linia tatălui sau bunicul pe linia tatălui, în funcție de acolo e o întreagă istorie, pe câtele copil în familie te naști și tot așa.

Asta putem prelua și îl preluăm de obicei. Darcă tot vorbim de familie, eu vreau să vă întreb iată așa un lucru. Există așa teorii că în viața unei femei, pe primul loc ar trebui să fie soțul și pe al doilea copilul.

Argumentele de obicei sunt legate de faptul că întâi a apărut relația noastră și apoi copilul, sau că la un moment dat el o să plece și rămânem noi. Desigur, aceste teorii sunt criticate în societate și majoritatea mamilor spun că totuși cel mai important om este de fapt copilul. Și greșesc.

Pentru că atunci când... Cel mai important devine copilul. Copilul nu se simte în siguranță.

El nu se simte în siguranță. Pentru că e inconștient, tu plasezi pe el responsabilitatea partenerului tău de viață. Deci el devine, simbolic vorbind, partenerul tău de viață. Deci sunt foarte multe responsabilități.

De fapt, Hellinger zice asta. care au studiat foarte mult tipul ăsta de constelații familiale, de cum trebuie să fie sistemul familial. De fapt, în centru unei familii stă mama și tata.

Este centru. Că există perioade în care copilul are mai mult nevoie de atenție decât partenerul. Asta tot e adevărat, la naștere. Oricum eu o să am mai mult grijă de ăsta micu. Darr diferența este așa, sunt doi adulți care creează o platformă.

Care copiii se pot dezvolta în pace, în liniște, în bucurie. Și când acești doi adulți știu să comunice între ei, copiii ei se pot dezvolta armonios. Mai mult decât atât.

Nici pe locul doi nu-s copiii. Pe locul doi e casa, e gospodăria. Și după aceea vin copiii și după aceea vin proiectele de viitor. Cam așa e structura, naturală, că se schimbă, e normal.

Darr copiii nu vin în viața noastră pentru că ei se devină sensul vieții noastre. Aici e foarte mare greșeală, ei nu pot fi sensul vieții tale, ei sunt dragostea noastră veșnică, cea care nu cade, ei sunt tot, dar nu sunt sensul vieții noastre. De ce au nevoie părinții atunci să facă din copii sensul vieții lor? Pentru că au uitat că el a venit să creeze ceva. Ceva pentru societate.

Și tot de aici vine și ideea dumneavoastră că în familie bărbatul este numărul unu și femeia numărul doi? Apropo, opinie tot la fel de criticată în societate. Asta e o chestie iarăși din constelație.

Eu cred în capacitatea oamenilor de a fi egali în familie. Eu n-aș accepta niciodată să fiu numărul 2 în sensul că să mi se spună. Mintea noastră iarăși interpretează.

Numărul 1 și numărul 2 nu înseamnă poziții de supunere, dar bărbatul vine primul și după aceea vine femeia. Asta nu înseamnă așa, știi? Nu-i treaptă, dar oamenii o percep ca și treaptă, că asta înseamnă că e rău.

Nu, pentru că în capul lor asta e rău. Ectase. Cine mai bun din ăștia? Cine mai important din ăștia? Numai important, înțelegi?

Darr energetic bărbatul susține anumite procese și după aceea femeia tot le susține. Și ea câte zi sunt împreună așa, nu-s așa și nu-s așa. S-așa.

Egali. Fiecare cu partea lui, fiecare cu rolul lui, fiecare cu responsabilitățile lui. De ce se întâmplă dacă în familie aici e bărbatul și aici e femeia?

Ce se întâmplă este că se întâmplă de obicei abuz, chiar dacă e și invers aici femeia și aici bărbatul, că de o grămadă cazuri de astea avem, în care bărbatul este puricat și nu are voie să meargă la fotbal și la bere. Sau femeie invers, de obicei se ajunge la abuz, asta este relație de tip victimă abuzator sau călău. Deși sunt foarte șmecheri istoriile, abuzul poate arăta ca grijă, dar ce-ți trebuie să mergi la job?

Nu, te mai duci la lucru, eu le fac pe toate. Pentru că peste 10 ani se întâmplă anumite chestii în viața lui și zic el, tu nu mai ești interesantă pentru mine. Darr aveam o grămadă de cazuri. Și invers, dar ce trebuie să îi duci la bere? Mă ai pe mine, stăm împreună și beam o bere.

Când ea îi spune lui, dar fiecare dintre noi are nevoie să se manifeste social. Tot dumneavoastră spuneați într-un interviu că în familie apare o criză la 3-4 ani. Și dacă ea nu există, trebuie inventată. Dar.

De ce? Asta e expresia profesorului meu codovan, da. De ce?

Pentru că apare rutina și nu mai este așa de multă adrenalină și oamenii vor căuta aventuri. Se înstrăinează unul de celălalt. Îi dăm o injecție de adrenalină și cuplul. Criză nu neapărat iarăși înseamnă agresivitate și violență, dar crizele ne pot ajuta să vedem ce se întâmplă și încotro să ne orientăm, fără ca să suferim apropo de asta. Când cuplurile se ceartă foarte des, este pentru că există acolo concurență și luptă de putere.

Cine e mai deștept, mai frumos și merită să fie iubit mai mult? Darr de unde apare această nevoie de a ne poziționa unul deasupra celuilalt? Din ego.

Se spune că un cuplu se creează din pasiune, trece în dragoste și în timpul ăsta se transformă în respect, prietenie. Dumneavoastră, te-ai de acord cu asta? Nu, eu cred că dragostea nu cade.

Pur și simplu ea se manifestă diferit. Ea nu mai are componenta asta de hormonală, ca să-i spun așa, prezentă în iubirea pasiunii, dar asta nu înseamnă că nu-i dragoste. Adică dacă tu vezi pe stradă, și asta se întâmplă rar, dar dacă îi vezi pe doi bătrânei pe stradă care se țin de mâini, asta nu înseamnă că ei se obișnuiți unul cu altul, asta înseamnă că ei se iubesc. Deci dragoste există mereu doar că se manifestă sub diferite forme? Are diferite manifestări odată și a doua oară ea nu înseamnă că nu există conflicte.

Și dacă tot despre relații, dumneavoastră într-un interviu spuneați că foarte multe dintre femei singure nu înțeleg că mimează orgasmul și într-un alt interviu spuneați că bărbații adesea cred că știu ce fac în pat. Darr de fapt habar nu au Cine pe cine se minte? Toți. Femeile se mint ca orgasm Bărbații se mint pe sine că provoacă orgasm De fapt aici e vorba despre cunoașterea propriului corp Atât. Când eu știu Care sunt reacțiile mele, eu pot să Darr mintea asta e și o șmecheră Că tu poți să-ți imaginezi Ce se întâmple Noi suntem ființe care ne mințim.

Permanent oamenii sunt ființe care se mint pe sine. Asta e un mecanism de apărare. Dar, asta este un mecanism mental care ne ține în siguranță, chiar dacă în rahat. Dar, în siguranță.

Și în momentul în care devenim sinceri cu noi înșine și ne dezbrăcăm de iluziile astea mentale, lucrurile devin... Foarte simple, pentru că realitatea este complexă, dar este clară, este ordonată, sunt legi care funcționează. Nu trebuie să le inventăm noi. Eu vreau să trecem să discutăm un pic despre frică. Dumneavoastră, desigur, repetați temete și fă.

De ce acest sândeam? Pentru că frica e o altă chestie care provoacă în capul nostru o grămadă de iluzii, de minciuni de sine. Noi așteptăm să treacă frica pentru ca să acționăm, dar de fapt frica este o reacție absolut naturală a acestui corp care intră în instinctul luptă sau fugi.

Adică noi e normal să simțim, sau îngheață, sau sunt vrășoase de fapt. Deci este absolut normal să simțim frică în fața ceva nou, este absolut normal să simțim frică atunci când lucrurile sunt incerte pentru noi. Și eu nu am de ce să aștept să-mi treacă frica sau să îmi duc la psiholog să o lucrez. Mă duc la psiholog numai dacă ea mi-incurcă mie, străiesc. Adică nu pot să ies afară pentru că mi-este frică să ies afară, agorafobie.

Darr astea sunt fobii. Eu leac mai mult. Darr în rest, mă tem să iau o decizie.

Și de multe ori oamenii zic, dar eu dacă aș fi sigur că lucrurile vor merge... Nu poți fi sigur dinică în lumea asta. Noi eram bine, mersi, și a venit COVID-ul. Și fix așa de bine, mersi, am început să fim și a venit războiul. Și exact asta se poate întâmpla în fiecare secundă, se termina tot.

Trebuie să vă spunem că, înainte de război, COVID, pandemie, există aceste frici care, înțeleg eu, se manifestă ca un mecanism de apărare. Darr există, de exemplu, frica de a nu fi judecat sau de părerea celorlalți. Asta despre ce ești? Asta despre temii teșve.

Eu mă tiem să îmi prezint proiectul. Pot să stau 5 ani să mă gândesc la frica mea și de unde au venit și să caut în copilăria mea cum m-au criticat la grădiniță când a ieșit într-un matineu sau să îmi iau inima în dinți și să ies. Și eu tot timpul zic, ăsta e bălbăi de 5 ori, maximum de 5 ori. După asta creierul tău învață că asta nu mai este periculos pentru tine și tu începi să strălucești pe Instagram. Gata.

Simplu. Darr tot referitor la frică, pe noi toți din copilărie, legea naturii cumva ne pregătește de faptul că într-o zi noi o să murim. Și cu toate astea, majorității oamenilor le este frică de moarte. Eu în timp ce mă documentam, am găsit așa o statistică realizată de National Institute of Mental Health, care constata că 68% din populația lumei au frică de moarte.

Și am descoperit chiar că la unii această frică se manifestă în formă de fobie și poartă ea denumirea de tanatofobie. Tanatofobie, da. Eu cred că creierului nostru reptilian e frică de moarte. Părții astea din noi este frică absolut normală, pentru că sarcina minții noastre se țină în viață. Când asta devine fobie, ea trebuie lucrată.

Deci asta e cazul în care merită să mergi să o lucrezi. Darr este absolut natural noi să ne temem de moarte, pentru că asta este ceva pe care noi nu. Îl știm.

Dumneavoastră spuneți că totuși este frică de moarte. Și eu pot să braviez că nu. Mie mi-apare o întrebare, dar mă tem să nu fie tare banală. Dumneavoastră să-mi spuneți.

Dar, mă comprează. Să crezi în Dumnezeu și să-ți fie frică de moarte. Înseamnă că tu nu crezi în Dumnezeu. Nu crezi cu desăvârșire.

E foarte bună întrebarea. Pentru că frica de moarte se rezolvă în momentul în care eu am înțeles că există Dumnezeu și eu sunt nemuritor. Credeam că o să spuneți despre faptul că instinctual această frică tot și nu poate fi depășită.

Nu poate fi depășită, tocmai despre asta, dar ea poate fi depășită în sensul de, nu neapărat depășită, dar eu pot să învăț să trăiesc cu asta, fără ca ea să îmi pericliteze mie viața. În general fricele nu trec, cele existențiale nu trec. Eu așa le clasific.

Și există alte tipuri de frici care sunt dobândite. Frica de înălțime, frica de tot felul de alte chestii. Te începe ceva nou.

Deci astea eu le pot îmblânzi. Darr fricile existențiale, ele nu se duc nicăieri. Că ele sunt sectele să ieși în căpușor. Deci am dreptate când spun că frica de moarte nu poate să meargă mână-n mână cu credința în Dumnezeu.

Ai foarte mare dreptate și e foarte bună observația. Atunci când apare frica de moarte, încă o dată în plus, realizez că eu nu am credință, că eu cred în Dumnezeu, dar încredere în Dumnezeu. Tot în statistica despre care vorbeam eu mai devreme, știsem că cea mai mare frică a oamenilor este cea de a vorbi în public. Și se constatase că undeva 75% din populația lumii are frică de a ieși și a vorbi în public. Asta cum o explicăm?

Asta e frica de judecare. Mă team să fiu judecat. Și ea este ancestralul.

Pentru că din toate timpurile oamenii care au ieșit în față, Au fost... Majoritatea oamenilor care ieșit în față au fost supuși condamnărilor publice. Și asta e tot frică de moarte. Să mai citiți undeva ideea că totuși în spatele la toate fricile, de fapt, frica fundamentală e cea de moarte. Dar, așa este.

Frica de pericol și toate ele se rezumă în fond la frica de moarte. D-apropo, eu găsisem o statistică tare interesantă referitor la, dacă o să-mi dați voi repede să o găsesc, la Moldovie ne-am găsit la noi cineva o făcut, eu nu am încadrat-o aici. Iată.

Referitor la noi moldovenii, avem noi o agenție, se numește Magenta. Ea a efectuat un studiu pentru a determina care sunt fobiile moldovenilor și în ce măsură acestea se manifestă. Dartele au fost colectate prin intermediul sondajului trimestrial pe un eșantion de 3000 de respondenți în 132 de localități urbane și rurale. Deci, răspunsurile care cam au fost așa. În cea mai mare măsură, moldovenii suntem de înălțime.

Fiecare al patrulea moldovenă suntem de înălțime. Popor rural. Noi suntem popor rural. Oameni care au avut case mici, nu mici în sensul de nu erau foarte înalte, teritorii în care nu aveam munți, e normal, suntem de înălțime.

Super fain! Eu n-aș știi despre asta. A doua este teama de șerpi. Dar, care poate fi pentru că pe teritoriul nostru au fost întotdeauna, erau păduri.

Vezi cum se transmit. Astea sunt frici care s-au transmis de la strămoșii noștri. Ele de aici nu mai sunt, șerpea, practic nu mai sunt. Cea de trei abia este frica de moarte. Restul sunt frica de apă, urmează de singurătate, de îmbătrânire, de păianjeni și este la noi și un procentaj micuț care este sistem de căsătorie.

Cam două procente. Desferință sistemul de căsătorie. Darr ăștia sunt și oamenii care pot spune că ei nu vor să căsătorească. Pentru că nu vor.

Darr de fapt e frică. De-ați asuma responsabilitatea pentru ceva. Darr frica de singurătate de unde vine de obicei? Tot e frică de moartea asta.

În seansul în care, uite, eu dacă sunt singur, pericolele sunt mult mai multe. Și asta e una dintre explicații. Și dacă sunt pericole mult mai multe, dacă e pericol, gata, mă duc la moarte.

Pe de altă parte, frica de singurătate are componenta spirituală foarte puternică. Darcă eu... Simt că sunt separată în lumea asta de toți, restul, înseamnă că eu nu am rost. De ce m-am născut? Și marea asta separare pe care o face mintea noastră și ne zice că eu sunt eu și tu ești tu.

Și noi trebuie neapărat să vedem în celălalt, pe celălalt. Și asta e o mare minciună. Dumneavoastră puneți într-un interviu că nu susțineți feminismul și tot ce se termină cu ism.

Apropo, la fel, oamenii care merg în această direcție sunt destul de criticați. Dar, știu. Asta era felul în care erau emisiunii odată și odată când la 8 martie se relea când eu am zis că sunt antifeminist. Și ăsta a fost marele scandal care mi-a deschis ochii la mulți.

Este un discurs ideologic pentru mine. Acum, ca să fie clar, eu lucrez cu femeile, dar de sute ori am spus asta, oricum nu se aude, se aude numai partea de... Darr și cazurile care s-au întâmplat sau cazul care s-a întâmplat recent cu fata asta de 19 ani care a fost omorâtă și multe alte cazuri de abuz, pe mine mă dor, pe mine mă dor fizic și fac tot posibil ca femeile să... plece din relații abuzive, ca oamenii și bărbații tot.

Darr asta nu înseamnă că trebuie să am un anumit tip de discurs, care nu folosește la nică. Sunt organizații care lucrează cu aceste femei și eu mă închin în fața lor și colaborez cu ele. Darr limbajul este de lemn, este ideologic.

Și asta eu încercam să zic. Haideți să schimbăm limbajul, hai să fim mai aproape de femeie. Acum el i-a mai schimbat niște lucruri de atunci, de când ziceam eu chestia asta. Au schimbat și eu n-am nicio...

Darr nu credeți dumneavoastră că toate aceste mișcări feministe sunt de fapt cele care ne-au adus în poziție în care noi suntem astăzi femeile? Dreptul de a purta pantaloni, de a băta... Absolut Darr eu nu neg ce-a fost. Eu vorbesc despre structura limbajului.

Vorbesc despre strategie. Vorbesc despre a crea din asta o ideologie. Eu nu vorbesc despre faptul că...

Nu au luptat alte femei pentru mine, au luptat și le mulțumesc, dar eu aleg să nu lupt, aleg să lucrez altfel, aleg să creez strategii prin care oamenii se unesc, nu se urăsc. Femeile nu trebuie să lupte cu bărbații și bărbații nu trebuie să lupte cu femeile, noi putem crea ceva frumos împreună. Iar când sunt abuzatori dintr-o parte și din alta, acolo e cu tot o altă poveste.

Ei sunt toate domeniile specialiștiște. Ei, specialiștii cu unghele mele, ei nu sunt doar în zona psihologică sau a dezvoltării personale. Ei chiar cred că ei știu.

Și asta e mai grav decât cei care manipulează. Pentru că tu puți să dăunezi crezând că faci bine și majoritatea sunt bine intenționați. A, că au învățat ei să facă pâlnii de vânzări, asta e altă istorie.

Gravitatea este în faptul că acești oameni vânzând bunăstare ruinează foarte multe sorți. Bunăstare în sens psihic, emoțional, materială foarte mulți, care-i sfătui leapă de tot dacă nu-ți place acest job și du-te și fă ceva altău și omul rămâne fără bani. Nu se poate. Adică unde te duci?

Din perspectiva asta, fiecare om își merită specialistul. Pentru că oricât de mult nu i-ai explica, eu nu sunt adeptă a explicațiilor. Oricum, cineva nu o să audă.

Înțelegi? Și atunci soluția este alta. Să creăm noi, între noi, niște hub-uri de calitate, astfel încât să existe o concurență.

Chiar dacă eu nu-i consider pe ei concurenții mei, de exemplu. Eu n-am nicio treabă cu dânș. Darr arătându-mă pe mine, și de asta mă enervez strașnic când văd oameni care au talent și ședr-și stem. Există atâția care nu stem deloc, înțelegi?

Ei au făcut cursuri de două luni și ei învață pe oameni hipnoză. Asta e foarte periculos. Sigur că da. Darr sunt riscuri de sănătate mentală, de boli.

Eu înțeleg că ei nici măcar nu au idei cum funcționează mecanismul psihicului uman. Ei nu știu. Ei au învățat pe de rost niște tehnici.

Și au avut ore de practică. Ok. Darr cum funcționează psihicul? Darr care sunt repercusiunile?

Darr ce se întâmplă? Eu știu aceste cursuri de 3 zile, eu le știu. Înțelegi? De 3 zile și după aceea urmează modulul 2, care iarăși are 3 zile și între astea noi ne jucăm între noi, ne hipnotizăm. Și acolo este modelul sinergic al psihicului, 1, 2, 3. Darr ce se întâmplă?

Darr cum se întâmplă la nivel de mecanism? Cunosc. Cunosc oameni care au ajuns la psihiatrie.

Cunosc oameni care au murit de cancer. Pentru că nu s-au dus la doctor. Uleiuri esențiale.

Adică tot o altă zonă. Eu nu le neg, ele mi-îmi plac, eu le am acasă, le folosesc cu drag. Băi, dacă am, înțelegi, nisip la rinichi, mă duc la doctor. Și va fi din ce în ce mai complicat. Pentru că în afară de asta o să apară hologramele.

Pe care eu deja le-am văzut pe Instagram, care nu sunt oameni. Deci, specialistul creează, de exemplu tu, da? Ai creat cu ajutorul inteligenței artificiale holograma ta, ai așezat-o aici și tu între timp bei cafea pe malul mării. Instrumentele inteligenței artificiale colectează informația și îți folosesc vocea. Și oamenii nu știu cu cine vorbesc, de asta o să fii de neprețuit, de neprețuit.

Autenticitatea, creativitatea și vitalitatea, eu-s viu. Putem noi să-i salvăm pe alții? Nu!

Asta e poziție de copil. Eu tot vreau asta, mama. Ia cătă cum se numește asta. Și tu pe cine îi salvezi? N-ai cum.

Înțelegi? Darr e ea să-și zice, eu am câștigat lumea asta 2 milioane. Din faptul că am vândut.

Vineți la mine. Eu îți vă tratez traumile din copilării și îți vă învăț să vindeți. Trauma banilor.

Dar, trauma banilor. Și se duc. Deci gata. Și ce să le faci?

Sunt copii care își urmează chemarea. Ei vor să fie bine. Și dacă eu nu sunt destul de responsabil de mine...

Am capcane. Că există etape la care se află conștiința umană. Și dacă omul este în poziție de copil, care așteaptă minunea fără ca să facă ceva, eu, de exemplu, nici nu îl iau în curs la mine. El nu are ce face. La mine sunt temii de acasă.

Serios. Ei stau cu căiețelul și fac temii de acasă. Ori faci, ori nu faci.

Eu sunt profă. Și ceilalți sunt care sunt pseudo-specialiști, nu știu ce, care tot fac teme de acasă, că au caițele făcute de manageri, de tot felul, nici măcar nu le fac ei. Darr atenția trebuie să fie a mea, eu acolo.

Am rezultat eu, nu ce rezultat are specialistul. Eu am rezultat. Și dacă nu, nu mă mai duc.

Darr dacă am rezultat, ok. Înseamnă că asta e bine. Spuneți totuși că responsabilitatea se împarte jumătate la jumătate. Nu, responsabilitatea este a celui care cumpără.

Celui care decide. Dar, decide întotdeauna cumpărătorul. Bineînțeles că cel care vinde are o responsabilitate, dar noi nu o să putem asta, eu fac un pas înainte, nu o să putem asta reglementa. Asta nu poate fi reglementat.

E scăpat de sub control. Internetul nu o să permită. Înțelegi? Ce le poți face? Tu interzici un anumit tip de activitate legal aici, în România de exemplu, psihologii trebuie să aibă un anumit tip de certificare, coachii trebuie să aibă certificare și oricum există mulțime de alții care au făcut un curs de coaching de 3 zile și el e mare coach și gata, și se termina povestea.

Deci n-ai cum. Sau se mută în Bali și vorbește de acolo. Există lucruri foarte ciudate care se întâmplă în lume acum și se vor întâmpla.

Asta e cu siguranță așa. E vorba de să vezi ce se va întâmpla în viitor pe baza analizii a ceea ce este acum aici. Și paradoxuri o să mai fie o grămadă. Și singura soluție pe care eu o văd este să devenim fiecare conștienți de ceea ce se întâmplă și de cine suntem, atât. Cei pe care noi îi punctăm ca fiind vinovați de tot ceea ce se întâmplă, ei sunt și ei parte a acestei societăți.

Reflexia noastră. Absolut De asta zic, cercetare de sine și lucrul asupra ta, asta e singura chestie pe care o poți face acum. Se termină povestea turmii.

Domnul Angelaa, și ultima parte. Și pentru că în lumea asta majoritatea oamenilor se conduc de cele 10 porunci scrise în Biblie, eu o să vreau să le comentăm un pic. Din perspectiva dumneavoastră, eu înțeleg, ați menționat mai devreme că nu sunteți nici psiholog, nici teolog, dar din perspectiva dumneavoastră o să vreau să le comentăm. Și neapărat o să țin să precizez că asta nu reflectă nici pe departe credința mea într-un lucru sau în altul, o să vreau doar să discutăm.

Deci, prima păruncă ține de Eu sunt Domnul Dumnezeu tău, care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei, să nu ai alți Dumnezeu afară de mine. Ce se întâmplă cu cei care devin budiști, de exemplu? Uite, există diferite tradiții. Biblia se referă la creștini.

Ea nu se referă la alte culte. Darr ea nu încearcă să reflecte întreaga omenire? Nu.

Și adevărul despre întreaga omenire? Se susține, creștinii susțin că ei reflectă adevărul despre întreaga omenire, islamul susține că ei reflectă adevărul despre întreaga omenire și budiștii la fel, deci fiecare crede că el deține adevărul absolut. Cam asta s-a întâmplat. Darr să nu ai alți Dumnezeu în afară de mine?

Ce spuneți dumneavoastră mai devreme? Să nu facem din copilul nostru, nu știu care sens. Dar, da. Și mai există un aspect. Alți Dumnezeu în afară de mine înseamnă să nu te fascineze ceea ce se întâmplă în lumea asta.

Și e foarte bine. Deci dacă tu te uiți la poruncele astea, ulea ca altfel. Înțelegi cât ghidaj înțelept este în ele. Darcă eu știu că n-am de ce să mă fascinez, n-am de ce să admir. Și mine cine este?

Hristos zicea, aici e templul meu în inima ta. Și când noi suntem aspecte. ale lui Dumnezeu. Eu așa cred.

Eu despre asta vorbesc, eu asta cred. El a sădit în fiecare dintre noi o rază, să zicem. Și când zice despre asta, să nu am alți Dumnezeu în afară de mine, asta înseamnă să știu eu ce se întâmplă cu mine. Să nu mă duc în extreme. Asta e interpretarea pe care eu o dau.

Numai eu, adică nu e despre... De ce e greșit să admiri? Să admiri este să invidiezi. E ca dacă noi stăm, pur și simplu, să ne uităm la treaba asta cu admirația.

De ce noi admirăm un om? Pentru că și noi vrem așa. Și poți să stai într-o discuție cu oricine și să ajungem într-o dezbatere din asta exact la fraza asta.

Și eu vreau ca tine. Și admirația este o altă parte a monei de invidie. Pur și simplu e aceeași monedă, dar îți părți diferit. Atât. Plus și minus.

Că așa funcționează mintea. Și când eu admir pe cineva, eu mă șmecheriesc pe mine, zicând că nu sunt invidios, dar sunt. Și mă întreb după aceea de ce mă invidiază foarte mulți. De atâta te invidiază, pentru că tu admiri pe foarte mulți. Darr ești alb și pufos.

Vezi câtă frumusețe este în păruncile astea noastre. A doua păruncă, să nu-ți faci chip cioplit și niciun fel de asemănare a niciunui lucru, din câte sunt în cer sus și din câte sunt pe pământ jos și din câte sunt în apele de sub pământ, să nu te închinilor, nici să le slujești. Biserica ne-a îndeamnă să mergem să ne rugăm la icoane. Această păruncă nu contează. Pentru că asta nu e despre icoane.

Să nu-ți faci chip cioplit. Noi avem o grămadă măști, roluri pe care le jucăm și măști. În special acum, pe Instagram inclusiv, ne-au făcut măști, înțelegi? Pe tot ne-și fac ca să simt și mai frumoși decât sunt eu. Este schipurile cioplite.

Darr să nu te închin niciunul lucru din câte sus în cer, sus și din câte sunt pe pământ, jos? Dar. E foarte simplu.

E exact tot despre mă închin, înseamnă că eu nu am propria valoare. Și valoarea nu este Dumnezeu și nu este dragostea. Ce valoare adevine sticla mașină? Câți bărbați și femei se închină la porșuri? Câți?

Sau la casa pe care o creat-o? O construit-o? Sau la copilul pe care l-o creat?

Icoanele nu sunt chipuri cioplite. Chip înseamnă în română, chip vine din, sau este legat de închipuire. de imaginație.

De ceea ce, asta e un alt aspect, de ceea ce cred eu despre ceva. Și atunci când eu îmi creez chipuri cioplite, este că eu placez pe cineva sau pe un anumit lucru imaginea ideală pe care eu o am în cap. E foarte periculoasă treaba asta. Când eu văd un om și mă îndrăgostesc de el, atribuindu-i Calități pe care el nu le are, dezamăgirea e foarte mare.

A treia, să nu iei numele Domnul Dumnezeuui tău în deșert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele lui. Cum explicați asta și de ce ar fi un păcat? Nu lua în deșert, fii atent la cuvintele pe care tu le spui, ce impact au asupra oamenilor. A patra e cea legată de aduți în minte de ziua odihnei ca să o sfințiești.

Lucrează șase zile și îți fă în acelea toate treburile tale. Iar a șaptea este odihna Domnul Dumnezeuui tău. Dar, e frumos, așa e?

Asta e poruncă. Odihnește, domnule. Simplu, aici chiar e simplu.

Nu uita că există ritmuri. Cea de-a cincea este cinstește pe tatăl tău și pe mama ta ca să-ți fie bine și să trăiești ani. Cu asta este clar, cred că. Dar.

Să nu ucizi. A apărut eutanasiere? Tot mai multe țări legalizează. Nu știu dacă e ucidere.

Nu știu. Eu am o atitudine atentă față de eutanasiere. Darr eu am văzut oamenii în suferință foarte mari.

Foarte mari. Și pe de-o parte eu înțeleg că asta e voia. vieții, să zicem, sau lui Dumnezeu pentru ei și a lor și nu știu.

Pe de altă parte, orice om are voie, la un moment dat, să zic că nu mai poate. Nu știu ce... Eu nu pot să am atitudini față de asta, dacă e să fiu sinceră.

Nu ucide este nu dăuna. Inclusiv pe tine nu te ucidi. A șapte este să nu fii desfrânat. Eu pot să simt această desfrânare în mine și aleg să nu fac și ea devene virtute.

Și virtutea asta întotdeauna ne duce la întărirea voinței și la duh și apoi la creație. Cea de nouă este să nu mărturisești strâmb împotriva proapelui tău. Dar, să nu minți. Bârfa e tot minciună.

Tu deja o treci prin filtru tău și ai o anumită atitudine. Și minciuna este în atitudinea pe care tu o ai, dar nu în ceea ce spui. Și cea de-a zecea, să nu dorești casa aproape lui tău, să nu dorești femeia aproape lui tău, nici ogorului, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boului, nici asinului, nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele tău.

Dar, dar de-a zis de treaba ta, nu fii lacom. E despre asta. Despre lăcomie, despre faptul că noi tot timpul vrem mai mult. Aproapele tău ești tu.

Tot timpul nu ni convine. Mă întreabă oamenii, da'de ce nu mă pot bucura? Darr nu te poți bucura pentru că tot timpul ai pretenții. Ți-ți-a plăcut fusta asta pe care ți-ai cumpărat-o?

Nu! Ceilalte, a vecinii e mai bună. Darr atitudinea de copii și asta e lăcomiei.

Tot timpul mai mult, tot timpul mai mult. Mai bun, mai frumos, mai deștept. Cea mai bună versiune a mea să fiu.

Asta e tot acolo. Tot e despre asta. Asta înseamnă că eu acum cine sunt?

Asta înseamnă un fel de negare a ceea ce sunt acum și... Absolut, devalorizare de sine. Voi fi cândva cea mai bună versiune a mea, eu merg încolo. Nu, domnule, tu amuiești ce e mai bună versiunea ta, acum, în acest moment.

Transcript for:Discuție cu Angela Staffi despre Suflet, Emoții, Transformare și Relații

Transcript for:
Discuție cu Angela Staffi despre Suflet, Emoții, Transformare și Relații