Bun găsit, dragilor! Realizez acum un filmuleț dedicat explicării subiectului 1B de la examenul de Bacalaureat de Logică. Deci, la 1B avem de-a face cu termeni, cu raporturile logice între termeni și cu reprezentarea acestor raporturi prin metoda diagramelor OIL. O să fac o scurtă... prezentare teoretică, iar apoi vom lucra pe cazuri și pe itemi din subiectele de baclaureat și de strădea întreame.
Deci termenii, după cum mai știți, sunt cuvinte sau grupuri de cuvinte care au un sens și care desemnează elemente din realitate. Termenii aceștia sunt foarte mulți, într-o limbă pot să ajungă la sute de mii de termeni. Noi ne propunem să vedem ce relații ar putea exista între ei și vom constata din start că există două categorii mari de relații, de raporturi. Raporturile de concordanță, care sunt acele raporturi care au elemente comune în extensiunile lor.
Deci noi vom reprezenta practic fiecare extensiune a termenului, adică fiecare sferă, fiecare agregare a acestor elemente din realitate pe care le desemnează termenul, le vom reprezenta printr-un cerc și raporturile de concordanță sunt reprezentele de acele raporturi care presupun existența unor cercuri aflate în relație. adică unor cercuri care au elemente comune, care împărtășesc zone comune. Deci, prima categorie am spus raporturile de concordanță, când termenii au elemente comune în exențiunile lor.
Elemente comune în extensiunile lor înseamnă că împart aceeași parte sau chiar o extensiune întreagă și a doua categorie se referă la termenii care nu au elemente comune în extensiunile lor. Aceste raporturi se numesc de opoziție. Când auzim de un raport de opoziție ne gândim la doi termeni care nu împărtășesc elemente comune, nu au elemente comune în extensiunile lor. Nu au elemente comune în extensiunile lor.
Atunci, am aminte, nu? Da? Extensiune înseamnă sferă, înseamnă mulțimea de obiecte din realitate pe care termenul le desemnează prin opoziție cu intențiunea care se semnifică sensul sau înțelesul termenului.
Acum, există trei raporturi de concordanță, a unu de identitate. Acest raport de identitate se naște între termenii care sunt sinonimi, deci între termenii care au același sens și aceeași extensiune. Se reprezintă prin două cercuri suprapuse, deci două cercuri suprapuse care practic desemnează extensiunile comune pentru doi termeni, să zicem A și B.
Noi, e suficient să facem un singur cerc sau putem să facem două, dacă doriți două suprapuse. Dacă puteți să le suprapuneți perfect, este ideal. Deci așa arată două cercuri suprapuse. Acesta este raportul de identitate, între termenii care împartă aceeași extensiune.
Să zicem ostaș și soldat sau potecă și cărare. pomat si zapad deci termeni care nu au elemente necomune toate elementele sunt comune al doilea raport la acesta categoria raportul de concordanta vizeaza raportul de ordonare intampla ca un termen sa aiba o extensiune mai mare iar un alt termen să fie cuprins cu totul în extensiunea primului termen. Vom spune în acest caz că primul termen este O sa trag o sagetica asa si voi spune ca acest termen care este mai mare, care are extensiunea mai bogata, se numeste termen supraordonat sau gen. Iar termenul al doilea din interiorul primului.
Deci acesta, care este mai micuț, se numește subordonat sau specie. Deci când vom auzi de un termen subordonat, ne vom referi la cel mare, când vom auzi de cel subordonat, ne vom referi la cel mic. Când vom auzi gen, ne referim la cel subordonat, când auzim specie, ne referim la cel subordonat.
Acum, a treia, al treilea raport, a trei, este raportul de încrucișare. Încrucișare. Este o porțină așa între doi termeni care au elemente comune în extensiunile lor, dar deopotrivă și elemente necomune.
Elementele comune sunt în zona de intersecție a celor două cercuri. Deci vom reprezenta printr-o săgeată această zonă de intersecție. Aici sunt elementele comune, iar în afara zonei de intersecție se află elementele care nu sunt comune. Acestea sunt cele trei reprezentări posibile ale celor trei raporturi de concordanță, adică raporturile de identitate, de ordonare și de încușișare. Ca exemplu am dat la A și B, în primul caz, la identitate soldatul ostaș sau cărare potecă.
La ordonare putem să zicem supraordonat dulap și subordonat dulap de bucătărie sau supraordonat mamifer și subordonat pisică sau supraordonat om și subordonat om harnic. Deci în cazul subordonării al doilea termen are Extensiunea cuprinsă cu totul în primul termen Raportul de încrucișare se realizează între termeni care au elemente comune în extensiunile lor, dar și elemente care nu sunt comune în extensiunile lor Spre exemplu, filozof german Deci, germania am putea să reprezintăm prin un cerc, filozofii prin alt cerc Există o zonă de încrucișare, o zonă comună aici, o zonă de intersecție Încărește Vorbim despre filozofii germani, dar există și germani care nu sunt filozofi și în partea stânga filozofii care nu sunt germani. Sau manuale și cărți cu imagini. Există și la mijloc manuale care au și imagini, cărți cu imagini în dreapta și desene manuale în stânga care nu au imagini.
Acestea ar fi cele trei raporturi de concordanță și trecând acum la raporturile de opoziție, vom identifica două raporturi de opoziție. și punem cont că termeni nasc în nouă elemente comune. Primul raport de opoziție se numește de contrarietate.
Existența într-un univers de discurs, voi repensa acum universul de discurs, adică să spunem universul tematic în care avem termenii, deci existența a doi termeni în cadrul acestui univers de discurs. Acesti doi termeni nu au elemente comune, dar ce să vedeți, pe lângă ei pot să existe și alți termeni. Spre exemplu, deal podiș în categoria în universul de discurs al formelor de relief.
Sau Europa și Asia în universul de discurs al continentului. Sau elevi de clasa 9a și elevi de clasa 12a în universul de discurs al elevilor. Dar pe lângă aceștia pe care i-am enumerat, mai pot exista și alții. Levi de clasa 7-a.
În afară de deal podici poate să existe munte ca formă de aliev sau câmpie. În afară de Europa și Asia poate să existe alte continente. Acestea sunt raporturile de contrarietate. Raporturile de contradicție, deci ultima categorie a raporturilor de opoziție, B2, se referă la acei termeni care nu au elemente comuni în extensiunile lor. În cazul acesta vorbim despre două forme de reprezentare și despre două situații.
Deci, avem o situație în care, într-un univers discurs, să zicem legalitate, putem întâlni doi termeni contradictorii care epuizează sfera acestui concept. Adică putem să avem în stânga legal și în dreapta ilegal. În universul de discurs, legalitate legal și în dreapta ilegal.
Nu există a treia variantă, nu există, precum în cazul contrarietății, spațiul acesta gol în care să poată exista și alt stâng. Sau în cazul esteticului frumos, urât. Sau în cazul...
să zicem, moralității, moral, imoral. Deci sunt termeni opuși care epuizează împreună ei doi universul de discurs. Deci nu lasă loc pentru al treilea termen.
Și mai există o formă de reprezentare, o reprezentare a extensiunii unui termen, să zicem termenul A, și în afara termenului A găsim opusul lui, adică contradictorul lui, non-A. Non A înseamnă negația lui A. Ele nu au elemente comune, așa și negația lui nu pot avea elemente comune. Aceasta este partea de teorie care stă la baza, sau care ne ajută să rezolvăm subiectul 1B de la examenul de baclaure. În acest subiect lucrurile sunt puțin mai complicate, deoarece vi se dau nu doi câte doi, ci...
ni se dau 5 termeni A, B, C, D, E si intre acesti 5 termeni se construiesc niste raporturi diverse pe care noi trebuie sa le reprezentam si in functie de aceste raporturi trebuie sa verificam adevarul sau falsitatea unor propozitii date sau a 8 propozitii date Reprezentarea prin diagrame Euler este necesară pentru a putea răspunde ulterior la această cerință referitoare la valorile de adevăr ale propozițiilor date. Haideți să încercăm să lucrăm un prim exemplu din aceste teste de antrenament din 2021. Deci avem un raport din curcișare între B și E. Deci B trebuie să fie încrușișat cu E. Asta înseamnă raportul acesta.
Avem grijă când reprezentăm să evidențiem zona de intersecție, că de multe ori în interiorul ei mai trebuie să reprezentăm cercuri. Deci aici am zis B și E. Așa începe acest subiect.
Deci este în raport de încrușișare. C este specia intersecției între A și B. De unde aflăm cu ocazia asta? Că A și B se află și ei în încrucișare, din moment ce există o intersecție.
Deci va trebui să reprezentăm și pe A. Întrebarea se pune, A și B sunt încrucișați, doar ei sau A se încrucișează și cu ei? Ei bine, observați mai departe că ni se spune A și E sunt în raport de opoziție.
Deci A și E nu au elemente cumune, deci vor sta cumva departe unul de celălalt. A este încrucișat cu B, B este încrucișat cu E și C este specie a intersecției între A și B. Ne uităm la A și B, observați, n-am lăsat foarte mult loc aici și era bine să-l las, de asta vă recomand să lucrați pe ceornă înainte să...
A... treceți pe foaia de examen, astfel încât desenul pe care îl faceți să fie cât mai corect. Deci mai mare interiorul aici între A și B, astfel încât să ne mai poate intra un cerculeț pentru C.
Și C în interior în interiorul intersecției între A și B. Deci acesta va fi ce? Mi se spune că A și B sunt în...
A și S sunt în raport de opoziție, deci nu au elemente comune, iar D este în raport de încrucișare. Observați că pe D nu l-am reprezentat încă. Trebuie să-l reprezentăm.
Este în raport de încrucișare cu A și B, dar în opoziție cu C și E. Deci el va fi în... în încrucișare cu A și B, dar în opoziție cu C și E, adică nu va avea elemente comune cu C și E, dar va încrucișa A-ul și B-ul. Ok, și putem să-l punem aici. Acesta va fi D-ul.
Având această reprezentare, putem să ne uităm la cele... 8 propoziții să le citim și să le verificăm dacă sunt adevărate sau false. Unii C nu sunt A. Unii C nu sunt A.
Este falsă pentru că toți C sunt în interiorul lui A. C este special lui A, deci nu există unii C care să nu fie A. Niciun B nu este D. Nici un B nu este D, ce să vedeți că D-ul și B-ul sunt încrucișați, deci există unele elemente aici care aparțin și lui B și lui D, deci e falsă de asemenea propozia B. Propozia C, unii C nu sunt E, se pare că C și E sunt în raport de opoziție, deci toți C nu sunt E, înseamnă că e adevărat că și unii aceștia nu sunt.
Propozia D, toți A sunt B, toți A sunt B este falsă, pentru că vedeți A și B sunt doar intersectații. nu sunt în raport de ordonare sau de identitate. Toți D sunt E, toți e între D și E observați un spațiu, deci nu există elemente comune, e raport de opoziție, deci este falsă proporția E. F, unii A sunt C, unii A sunt C, într-adevăr este adevărată, pentru că C este specia lui A, deci unii A sunt C. Niciun E nu este A, niciun E nu este A, observați între A și E.
este raport de opoziție, nu este elemente comune deci este adevărat că niciun E nu este A și toți B sunt E și aceasta este falsă pentru că observați între B și este doar în curcișare deci nu sunt toate elementele comune ci doar o parte și practic aceasta este reprezentarea primei diagrame și așa am putut stabili valorile de adevărale să vedem un alt exemplu Avem termenii ABCD astfel încât termenul A este supraordonat. Veți găsi deseori această alternanță. Uneori se folosește gen specie, alteori se folosește termen supraordonat vs. termen subordonat. Deci A este supraordonat față de termenii B și C. Deci vom avea un cerc mare pentru A.
Și în interiorul lui vom avea două cerculețe pentru B și C. Deci A este mare aici. Și apoi două cerculețe pentru B și C.
Acestea fiind în raport de contrarietate. Raport de contrarietate este un raport de opoziție. Deci ele nu au elemente comune.
Deci le vom face puțin separate. Și le vom nota unul cu B și celălalt cu C. Acestea din urmă, termene C și E, sunt raport de identitate. Ok, deci dacă E este în raport de încrucișare cu E, o să scriem aici C, E sau putem să scriem și C, E fără nici o virgulă. Da, deci C și E sunt în raport de identitate, adică împartă aceeași extensiune.
Termenul D se află în raport de încrucișare simultan cu B și A. Deci termenul D se află în raport de încrucișare simultan cu B și A. dar in raport de opozitie cu cei 2 termeni aflati in raport de identitate cei 2 termeni aflati in raport de identitate sunt C si E iar D este incruciat si cu A si cu B si vom scrie si pe el D si acum ne vom uita sa verificam care sunt valorile de adevar ale propozitiei unii D nu sunt A, prima propozitie A unii D nu sunt A A este adevărat pentru că, uitați, în afara lui A sunt unii D care nu sunt A. B, niciun D nu este B, niciun D nu este B, este falsă pentru că D și B fiind în încrucișare au elemente comune. C, unii A sunt B, unii A sunt B, este adevărat pentru că B este specialul A și atunci da, unii A sunt B.
D, niciun D nu este C. Asta este adevărată pentru că între D și C nu există elemente, deci este la vorba de o poziție, nici un D nu este C. Toți B sunt A, este adevărată pentru că B este specie a lui A.
Unii B nu sunt D, este adevărată pentru că, vedeți, fiind în crucișare, practic există și termeni necomuni. Deci ăștia aici sunt necomuni, unii B nu sunt D. La propozia G, unii D sunt E.
Asta este falsă pentru că între D și E nu există elemente comune. Și ultima proporție, H, toți A sunt E. Este falsă pentru că doar o parte din extensiunea termenului A este comună cu E. Deci nu este adevărat. Și acesta ar fi exemplul al doilea.
Să vedem un nou exemplu. Avem cei 5 termeni BCDE astfel încât A și B se află raport din crucișare. Raport din crucișare înseamnă extensiuni parțial comune, deci o zonă de intersecție comună. Notăm a și b Nu uitați să notați pe cercuri termenii Ce este specie a intersecției dintre a și b?
Așa cum am spus, încă nu este specie a intersecției dintre a și b că se află între ei. C este specie a intersecției. D este specie a termenului B, fie în raport de încrucișare cu A, dar în opoziție cu C. Ok, deci este o specie a lui B, deci va fi în interiorul lui B, dar încrucișează pe A și nu are elemente comune cu C. Deci, specie a lui B, încrucișare cu A, și opoziție cu C.
Acesta este termenul D. Termenul S se află la port. de o poziție cu B, fiind specie a termelui A.
Deci, nu are elemente comune cu B, da, nu are elemente comune cu B, și este specie, adică este cuprins cu totul în A. Acesta este E. Și acum vom verifica adevărul și falsitatea propozițiilor date.
Propoziția numărul 1. Propoziția A. Unii C nu sunt A. Unii C nu sunt A. Ei bine, aceasta este falsă pentru că toți C, fiind specia lui A, au elemente comune. Toți C sunt A, de fapt. Sunt parte din A.
La B, toți B sunt D. Toți B sunt D. Este falsă pentru că D este specia lui B.
Deci e mai mică decât extensiunea lui B. C. Niciun C nu este D. Niciun C nu este D, este adevărată pentru că între ele este raport de opoziție, n-au elemente comune.
D, propozia D, unii a sunt B, unii a sunt B, este adevărată pentru că zona aceasta intermediară, zona de mijloc a intersecției este comună. E, toți D sunt B, toți D sunt B, este adevărat pentru că D este specia lui B, este mai mic și este interior lui B. Un Ia sunt C, este adevărat, pentru că C este specia lui Ia.
Toți A sunt E, propozia G, toți A sunt E, este falsă, pentru că toți A sunt mult mai mulți decât cu prin determinul E. E-ul este specie, iar A este genul, deci este mai numeros a unul. H, niciun C nu este E, niciun C nu este E. Pentru că există opoziție între ei, pentru că nu există elemente comune, este adevărat.
Ne mai uităm o dată la A. Unii C nu sunt A, era falsă pentru că toți C de fapt erau A, dar fiind specii. Ok? Un alt exemplu, tot din testele de antrenament.
Avem terminea BCDE, astfel încât A se află în raport de încrucișare cu B. Deci vom desena de asemenea încrucișarea dintre A și B. Și vom scrie A și B. Termenul C este subordonat față de intersecția lui A și B, deci este partea acestei intersecții. Iar termenul D este în raport de în opoziție cu A.
Ok, deci fiind specia lui B. Ocupă un locul interior lui B, dar fiind în opoziție cu A, nu se intersitează cu A. Deci acesta este D.
Termenul E este subordonat lui A, fiind în raport de încrucișare cu B, dar în opoziție cu C. Ok, deci este subordonat lui A, se încrucișează cu B, dar e în opoziție cu C. Cu alte cuvinte, nu are elemente comune cu C. Practic îl putem reprezenta așa.
Acum verificăm dacă propozițiile astea adevărate sau false. Toți A sunt C. Este fals pentru că genul acesta a lui A este mai numeros decât C. C este specie. Toți D sunt B.
Toți D sunt B este adevărat pentru că D este specia lui B. Unii C sunt D. Unii C sunt D este fals pentru că nu avem elemente comune în extensiunile lor.
Unii A sunt B. Unii A sunt B este adevărat pentru că zona de intersecție dintre A și B are aceste elemente comune. Unii B sunt C. Unii B sunt C este adevărat pentru că C este specia lui B.
Niciuna nu este D. Este adevărat pentru că între A și D există raport de opoziție, deci nu există elemente comune. Niciun B nu este E, este fals pentru că între B și E există elemente comune aici în intersecție. Și ultima, unii C sunt E, este fals pentru că între E și C nu există elemente comune, deci nu pot fi acele elemente în ambele extensiuni. Ok, să mai vedem un exemplu.
A și B sunt în raport de intersectare. Nu uitați, când avem raport de intersectare, încercăm să construim cât mai mare acea zonă de intersecție, să ne permită să strecurăm în ea alte cercuri, dacă va fi nevoie. Este sub ordonanul lui A, dar în raport de încrucișare. de intersectare cu B. Deci C este subordonat lui A, deci este specia lui A și îl încrucișează, îl intersectează pe B.
Deci așa. Acesta este C. Specie sau subordonat înseamnă acela.
Ea este specia lui B. dar in opozitie cu A si C deci vom zice E este specie al lui B dar in opozitie cu A si C deci nu are elemente comune cu A si nici cu C aici ar fi ea D este o specie a intersecției dintre A și B, fiind în raport de o poziție cu ceilalți termeni, adică cu D, cu E și cu C. Deci D este o specie a intersecției dintre A și B și este în opoziție, adică nu are elemente comune cu ceilalți termeni, adică cu C și cu E. Acum ne vom uita la propoziții și le vom verifica.
Unii ce sunt A, prima propoziție, unii ce sunt A, este adevărată pentru că toți ce sunt A, este specie a lui A-C-ul. Toți D sunt B, este adevărat pentru că D-ul este specie a lui B, deci toți D fac parte din B. Nici un C nu este D, este adevărat pentru că nu există elemente comune între C și D.
Unii A sunt B, este... adevărată pentru că zona de interseție dintre A și B conține aceste elemente. Toți A sunt D. Este falsă pentru că genul este mai mare decât specia.
Unii A nu sunt C. Este adevărat pentru că observați în afara lui C mai avem elemente. Niciun B nu este C. Este fals pentru că B și C au elemente comune în extensiunile lor.
în zona intersecției între ele de aici și ultima, toți B sunt E toți B sunt E este falsă pentru că B este mai mare mai încăpător decât E1 și acum vă propun un o variantă de item în care avem și rapoștul de contradicție pe care până acum nu l-am întâlnit Până acum am întâlnit identitate, am întâlnit încrucișare, am întâlnit ordonare, am întâlnit contrarietate, dar nu am întâlnit contradicție. Haideți să vedem și un exemplu cu contradicție. Deci avem termenii ABCDE astfel încât E și C se află în aport de contradicție, puizând ca specii al celor universul discurs în care sunt încruși. Deci noi cu ocazia aceasta vom avea un univers de discurs, un cerc mai mare.
pe care îl vom împărți în două părți egale, iar aceste două părți egale vor fi extensiunile termenilor E și C. Într-o parte vom scrie E și într-o parte vom scrie C. Termenul A este specia lui C.
Termenul B se află în raport de încrucișare cu termenul C, dar în opoziție cu A și E. Deci avem un termen B care încrucișează. Deci termenul B se află în raport de încrucișare cu C, dar în opoziție cu A și E. Ok, deci el încrucișează pe C.
Dar în opoziție cu A și E, ăsta îmi zice că este termenul B. Termenul D este subordonat termenului B și în raport de încrucișare cu termenul C. Deci, este subordonat lui B și în raport de încrucișare cu C.
Deci este mai mic aici în interiorul lui B și îl încrucișează pe C. Acesta este termenul D. Haideți să verificăm propozițiile. Prima propoziție.
Toți A sunt C. Toți A sunt C este adevărat pentru că A este specia lui C. Unii B sunt D.
Unii B sunt D, este adevărat pentru că D este special lui B. Unii E sunt C, este fals pentru că între C și E nu există elemente comune. Unii B nu sunt C, este adevărat pentru că între B și C avem această intersecție și deci avem și elemente că nu sunt C.
Toți B sunt D, este fals pentru că B fiind gen, fiind mai mare, este mai bogat în elemente decât D. Nici un D nu este C, pentru că avem elemente comune la intersecție. Unii C nu sunt A, pentru că C-ul este mai mare decât A, deci conține elemente sublimitare.
Nici un B nu este B. Nu este C, este fals pentru că zona de intersecție între B și C presupune că există un element. Deci acestea ar fi câteva cazuri, câteva cinci cazuri, șase cazuri pe care le-am prezentat. Revenim practic în interiorul acestor cazuri, am valorificat raporturile de identitate când cele două cercuri sunt suprapuse. sau puteți să faceți un singur cerc și să puneți în interior cele două litere corespunzătoare celor trei termeni.
De ordonare, când cel supraordonat se mai numește și gen, iar cel subordonat se mai numește specie. De îngrucișare, când intersecția este zona necomună dintre cei doi termeni. Avem contrarietate când termenii se află în interiorul unui univers de discurs, dar nu au elemente comune, deci permite existența însă altor termeni care să ocupe locul acesta liber.
În cazul contradictiei avem fie termeni care epuizează împreună un univers de discurs, doi termeni care epuizează acest univers de discurs, doi termeni contradictorii, bineînțeles, fie această reprezentare în care fiecare termen are o negație lui care este în afara extensiunii proprii. Sper să aveți diagrame. ușor de realizat și propoziții corect identificate ca fiind adevărate sau false la examen și astfel să luați punctaj maxim la această cerință.
Succes!