Salut! Bine v-am regăsit la cea de-a doua lecție de biologie. Vorbim astăzi despre celulă, mai exact despre structura celulei, pentru că despre funcțiile ei vom vorbi într-un video viitor. Deci, ni se spune așa că există diferite niveluri de organizare a corpului uman, fiecare contribuind în final la celul morfo-funcțional al întregului organism. Celula este unitatea de bază morfo-funcțională și genetică a organizării materiei vii.
Poate exista singură sau în grup. constituind diferite țesuturi. Să ne uităm pe imaginea 4. Avem așa, primul nivel de organizare este atomul, care împreună cu alții atomi formează molecule, moleculele formează macromoleculele, care formează organite și celula.
Celula este, practic, prima unitate structurală și funcțională care poate exista independent. Mai multe celule care au aceeași structură și funcție se asociază pentru a forma țesuturi. Țesuturile formează organe, sisteme de organe și, în final, organismul.
Forma celulelor este legată de funcția lor, există mai multe forme, inițial toate celulele fiind globuloase, care după aceea se diferențează în celule stelate, cubice, cilindrice, iar unele rămân globuloase toată viața lor. Dimensiunile celulelor Trebuie să învățați foarte bine acest fragment care este aici pentru că efectiv apare în întrebările de la examen. Sunt întrebări în care vă întreabă de exemplu care este dimensiunea ovulului, 150-200 de micron, care este dimensiunea fibrei musculare striate, deci fragmentul acesta cu exemplele și cu valorile trebuie știut foarte bine.
În asta pică este ea. animală, vegetală sau umană, are trei părți principale. Prima este membrana. Membrana este cea care dă și formă celulei.
Cea de-a doua este citoplasma, adică tot interiorul celulei. Iar cea de-a treia parte principală a oricărei celule este nucleul. Membrana celulară. Membrana celulară, cum am spus, este cea care dă formă celulei. Ea este alcătuită în principal din fosfolipide și proteine.
Acum, un fosfolipid are două componente. Are o parte hidrofilă, și o parte hidrofobă. De ce e important asta? Pentru că vom vedea fosfolipidele a un tip caracteristic de a se așeza în membrană. Și atunci, cum am spus, membrana celulară este alcătuită din fosfolipide.
Fosfolipidele se vor dispune în două straturi, pentru că am spus au o parte hidrofilă și o parte hidrofobă. Atunci, partea hidrofobă a fosfolipidelor nu trebuie să intre în contact cu apa, adică nu trebuie să intre în contact nici cu mediul intracelular și nici cu mediul extracelular, pentru că am în două conțin apă. Și atunci fosfolipidele, pentru a evita această situație, se vor dispune în două straturi, cu partea hidrofilă spre exterior și cu partea hidrofobă spre interior. Atunci, formând două straturi, va fi ceva de genul acesta.
Și se vor dispune unul lângă celălalt, mai multe fosfolipide. Cea de-a doua componentă a membranei celulare sunt proteinele. Proteinele se pot așeza în trei feluri. Ele se pot așeza fie pe fața externă a membranei celulare, fie pe fața internă a membranei celulare, sau pot să fie transmembranare.
Adică dacă e să desenăm totul, aici s-ar afla alte fosfolipide. Aici un altul. Bun. Deci, atunci avem membrana celulară al cătuii. din fosfolipide, cele de aici, și din proteine.
Proteinele pot să fie așezate pe partea externă a membranei, pe partea internă a membranei, sau pot să fie transmembranale, cele care traversează toată membrana celulară. După cum se vede, membrana celulară are o structură trilaminară. Ce înseamnă asta?
Înseamnă că are trei straturi. Are primul strat, este cel format din partea hidrofilă a fosfolipidelor, ăsta este stratul 1. Cel de-al doilea strat este format din partea hidrofobă a fosfolipidelor care se așează la interior și care nu intră în contact cu apa și cel de-al treilea strat este stratul intern care este și el tot hidrofil. Deci, Structura trilaminara inseamna o structura formata din 3 straturi.
Acum, mai spune in cartea asa ca modelul membranei este cel al unui mozaic fluid. Mozaic vine de la faptul ca avem proteine intercalate cu fosfolipidele, iar fluid inseamna ca membrana celulara nu are o structura statica, ca sa zic asa, adica proteina aceasta, de exemplu, de aici, poate sa se mute aici. Cea transmembranară de aici poate să se mute aici.
La fel, fosfolipidul care se află aici poate să vină în partea aceasta, proteina aceasta aici. Deci, ideea este că în membrană toate componentele ei sunt într-o continuă mișcare. Mai există un component al membranei format din glucide.
Acestea se așează de obicei pe partea externă a membranei celulare și pot să se lege fie de fosfolipide, fie de proteine. Atunci, dacă un glucid se leagă aici de o fosfolipidă, să zicem, el va forma un glicolipid. Acesta e un glicolipid pentru că e format dintr-o parte glucidică și dintr-o parte lipidică.
Fosfolipidele sunt, de fapt, lipide. Dacă glucidul se așează pe o proteină, se va forma o... Glicoproteină. Toată aceasta de aici pentru că avem o parte glucidică și o parte proteică.
Bun. Rolul glucidelor este de receptori, adică ele recepționează semnale venite de la alte celule care se așează aici sau diferite substanțe și vor transmite informații spre interior unde celula va decide ce trebuie făcut cu această substanță. Deci, ca să recapitulăm, atunci. Membrana celulară, formată în principal din fosfolipide și din proteine, fosfolipidele care au o parte hidrofilă și o parte hidrofobă, proteinele care pot să fie pe partea extracelulară a membranei, pe partea intracelulară, sau pot să fie transmembranare.
Membrana celulară are o structură trilaminară, adică formată din trei straturi, unul hidrofil spre exterior, unul hidrofob. în interior și unul hidrofil spre mediul intracelular, adică din interiorul celulei, acesta e mediul intracelular, aici este partea externă. Iar o ultimă componentă sunt glucidele care se așează pe partea externă a membranei, au rol de receptor și formează glicolipide sau glicoproteine. Cea de-a doua componentă principală a oricărei celule este citoplasma.
Citoplasma reprezintă practic... Tot ceea ce se află în celulă, tot mediul intracelular. În citoplasmă se desfășoară principalele funcții ale unei celule. Scrie în carte că citoplasma este un sistem coloidal în care mediul de dispersie este apa, iar faza dispersată este ansamblul de micelii coloidale ce se găsesc în mișcare bromiană, adică mai pe românește. Citoplasma este practic o substanță vâscoasă, să vă imaginați.
Dacă este o substanță vâscoasă, înseamnă că unul din componentele ei este apa. Partea cu micelile coloidale care se găsesc în mișcare broniană se referă la organitele intracelulare și la toate substanțele intracelulare care în celulă se află într-o mișcare continuă și dezordonată. Adică, de exemplu, un organit care e aici, poate să ajungă aici sau aici.
Deci, absolut nimic în celulă nu este static, totul se mișcă. Din punct de vedere funcțional, citoplasma e alcătuită din două părți. Din hialoplasmă, sau partea nestructurată, adică acea substanță vâscoasă, când veți ajunge la facultate veți învăța că de fapt are și ea o structură.
și este formată din organite. Organitele pot să fie comune sau specifice. Primul organit despre care vorbim este reticulul endoplasmatic. Reticulul endoplasmatic este o rețea de canale care face legătura între nucleu și membrana celulară. Era rar la circulația intracelulară a unor substanțe sau în sinteza de proteine.
Pentru că, scrie în carte, există două tipuri de reticul endoplasmatic. Există reticulul endoplasmatic neted, cel pe care l-am desenat aici, și cel rugos. Cel rugos are ca diferență faptul că are atașat de el niște ribozomi. De exemplu, așa.
Deci, avem reticul endoplasmatic neted și reticul endoplasmatic rugos. Cel rugos are funcție în sinteza proteinelor din cauza acestor ribozomi care sunt atașați de el. Dar, în principiu, funcția mare a reticului endoplasmatic este aceea de circulație intracelulară a unor substanțe. Cel de-al doilea organit despre care vorbim și pe care i-am menționat mai devreme sunt ribozomii. Ribozomii sunt niște corpuscul micuți care se află în citoplasmă, în toată celula.
Ribozomi. Rolul ribozomilor este în ținteza de proteine, cum am spus și mai devreme. Următorul organit este aparatul Golgi.
Aparatul Golgi este un sistem membranar, ca să zic așa, format din mai multe cisterne. Adică sunt practic mai mulți săculețe alăturați. Deci, aparatul Golgi. E un sistem de cisterne, adică de săculeți, care au rolul în sinteza unor substanțe. Ei sintetizează diferite substanțe și le eliberează în celulă sub formă de micro-sau macrovezicule.
Celulele care au în principal funcție de secreție, cum sunt, de exemplu, celulele endocrine, vor avea numeroase aparate golgi în celulă pentru că ele trebuie să secrete hormoni. Am spus aparatul Golgi sintetizează anumite substanțe și le secretă sub formă de micro sau macro vezicule în interiorul celulei. Mitocondria are rol în producerea de energie, este centrala energetică a celulei, are rol în fosforilarea oxidativă. Când o să ajungeți la facultate vă veți sătura de câte ori veți auzi de mitocondria. Deci, mitocondria are rol în respirația celulară, ea produce energia necesară celului.
Acum, mitocondria are o structură un pic mai deosebită. Ca membrana celulară despre care am vorbit, și mitocondria are o structură trilaminară, adică mitocondria are o membrană formată din trei straturi, un strat extern, acesta de aici, și un strat... intern, care este cutat, adică formează aceste criste mitocondriale, căci așa se numesc.
Deci, mitocondria. În interiorul mitocondrii se găsește ATP-ul, cel care este folosit în producerea de energie și vom vorbi despre asta în viitoarele videoclipuri. Următorul organit sunt lizozomii.
Aici sunt practic niște corpusculi care au rolul în digestia celulei. Sunt un fel de stomac al celulei. Iar ultimul organit comun despre care vorbim este... Centrozomul este un organit care...
Se află în apropierea nucleului. El e format din centrioli, doi centrioli practic, care sunt perpendiculari unul pe celălalt, adică formează aici un ung de 90 de grade. Acest centrozom, tot acest complex, el apare în momentul diviziunii celulare.
Atunci centrozomul are practic rol în diviziunea celulară. În afară a acestor organite, în celulă se mai află substanțe cu caracter temporar, adică sunt practic substanțe care sunt în celulă și care vor fi folosite în digestia celulei pentru producerea de energie sau substanțe care urmează să fie eliminate din celulă. De exemplu, se poate afla în celulă glucoză care va fi folosită în producerea de energie. Sau, dacă vorbim de o celulă endocrină, se pot afla hormoni care urmează să fie excretați din celulă.
Deci, în afară de aceste organite despre care am vorbit, mai există, voi desena aici așa să spunem, substanțe cu caracter temporar. Mai sunt menționate în carte? niște organite specifice, miofibrilele, neurofibrilele și corpii nisil. Voi vorbi despre ei când voi ajunge la sistemul nervos și la sistemul muscular, pentru că sunt, practic, organite specifice a celor celule.
Cea de-a treia componentă principală a oricărei celule este nucleul. Nucleul Este practic creierul celulei, în el se află ADN-ul și el coordonează absolut tot ceea ce se întâmplă în celulă. Acum, nucleul are o structură caracteristică. Membrana nucleului este trilaminară, cum am văzut că este în cazul membranei celulare și în cazul mitocondrii.
Și atunci, dacă e trilaminară, va avea o foiță externă și o foiță internă. Ceea ce este deosebit la structura membranei nucleului este că ea are pori, adică sunt orificii care fac comunicarea între mediul intracelular și mediul intranuclear. Deci aici este intranuclear și aici este intra.
Deci am dis. o foiță externă care comunică cu mediul celulei, adică mediul intracelular, și o foiță internă care este în legătură cu mediul intranuclear, adică cu tot ceea ce se află în nucleu. Am spus că are pori, adică sunt orificii în membrană. Aici, acesta fiind un... for nuclear.
Iară foarte important este de știut că pe foița externă a membranei nucleare se atașează ribozomi. Ribozomi care am spus că sunt implicați în sistemeza proteinelor. Tot acest spațiu care se află între cele două foițe ale membranei nucleare, adică tot acest spațiu aici, se numește spațiul perinuclear. Spațiu peri...
Deci, să repetăm. Membrana nucleară, care are o structură trilaminară, are o foiță externă, un spațiu perinuclear și o foiță internă. Membrana nucleară, prevăzută cu pori. prin care nucleul comunică cu restul celulei și pe suprafața externă a membranei celulare găsim ribozomi implicați în sinteza proteic. Acum, nucleul, să presupunem că are această structură rotundă, aceasta ar fi membrana nucleară cu structura despre care am vorbit.
Interiorul nucleului are și el o substanță asemănătoare cu citoplasma, care se numește carioplasmă. Ca Cario vine de la carion, care ar fi nucleu. În această carioplasmă se găsește o structură fibrilară și foarte fină.
Aceasta ar fi cromatina. Ce e important de știut despre această cromatina este faptul că ea reprezintă, de fapt, ADN-ul celulei. ADN-ul celulei poate să fie în nucleu sub două forme.
Poate să fie odată sub formă de cromatina sau sub formă de cromozomi. Diferența între ele care este? Cromatina reprezintă practic forma lax, adică forma relaxată a ADN-ului.
forma pe care o găsim în interiorul nucleului atunci când celula nu este în diviziune, adică atunci când celula își face funcțiile ei caracteristice celulei. Cromozomii reprezintă, practic, forma condensată a ADN-ului sau forma condensată a cromatinei. Găsim acești cromozomi în momentul diviziunii celulare când este nevoie ca ADN-ul, practic, să se strângă, să se facă cât mai mic pentru a se putea împărți...
așa cum trebuie în celulele fice. Deci avem ADN-ul care se găsește sub formă de cromatină când nu e diviziune, sau sub formă de cromozomi când vorbim de diviziune. Și atunci putem spune așa, ADN-ul se găsește sub formă de cromatină când nu avem diviziune celulară, sau sub forma de cromozomi când vorbim de diviziune celular. La fel, foarte important, trebuie să știți că cromozomii reprezintă în același timp forma condensată a cromatinei.
Bun, acum, în afară de această cromatina mai găsim în nucleu proteine, numite proteine histone. Proteine non-histonice. În același timp mai putem găsi calciu și magneziu. Rolul acestor proteine histone sau non-histonice a calciului și magneziului este practic în stabilizarea ADN-ului. Tot legat de nucleu, avem în carte un fragment despre numărul nucleilor.
Ni se spune așa că majoritatea celulelor sunt mononucleate, dar pot exista și excepții. Ei bine, excepțiile astea trebuie să le învățați foarte bine, pentru că apar în întrebările de examen, sunt un fel de întrebări capcană. Și avem celule binucleate hepatocitele, polinucleate fibra musculară striată și anucleate hematii adultă. Învățați bine aceste trei exemple.
Tot legat de nucleu, foarte important este și fragmentul despre dimensiunile nucleului. Apar la fel în întrebările din examen și avem așa, dimensiunile nucleului pot fi între 3 și 20 de microni și nucleul se află în raport de 1 pe 3, 1 pe 4 cu citoplasma. Asta vrea să spună că citoplasma este de 3 sau de 4 ori mai mare ca nucleul. Învățați bine și acest fragment pentru că apare în întrebările de examen.
În final, pentru a fi mai ușor să înțelegem funcția fiecărui organit, putem să ne imaginăm în felul următor, că celula reprezintă întregul organism, adică întreg corpul uman, membrana celulară sunt pielea și mușchii, pentru că membrana celulară dă forma celulei, Citoplasma reprezintă interiorul organismului, adică tot ceea ce se găsește în interiorul corpului uman. Nucleul ar putea fi creierul pentru că el coordonează tot ceea ce se întâmplă în celulă. Reticulul endoplasmatic putem să-l exemplificăm prin sistemul circulator, pentru că am spus reticulul endoplasmatic este practic un sistem circulator al celulei, pentru că prin el circulă diferite molecule.
Ribozomii, pentru că ei fac sinteza proteinelor, ar putea fi exemplificați prin ficat, pentru că vom vedea mai târziu, ficatul face sinteza a numeroase proteine. Aparatul Golgi, pentru că ei au funcție de secreție, pot fi reprezentați prin rinic, pentru că rinic îi elimina diferite substanțe din organism. Mitocondrile sunt reprezentate prin plămâni, pentru că ele produc energie prin respirația celulară.
Lilzozomii sunt stomacul pentru că au funcție în digestia intracelulară, iar centrozomul îl putem exemplifica prin aparatul reproducător pentru că centrozomul intervine în diviziunea celulară. Ok, aceasta a fost lecția de astăzi. Dacă ți-a plăcut, abonează-te la canal și dă-i un like.
Nu uita să urmărești și pagina de Facebook a canalului și ne vedem data viitoare. Salut!