Bună ziua! Vorbim astăzi despre sinapsă după anatomia lui Behrens, sinapsa fiind privită ca joncțiunea dintre doi neuroni sau dintre un neuron și o structură efectoare, cum ar fi mușchiul sau glanda. Sinapsa, așadar, interneuronală este joncțiunea, legătura dintre doi neuroni. Dintre butonul terminal, terminația axonică a unui prim neuron numit neuron presinaptic și parte din al doilea neuron numit neuron posinaptic.
În butonii terminal ai primului neuron, ai neuronului presinaptic, există o substanță chimică, un mediator chimic sau un neurotransmițător care este sintetizat în mod continuu, depozitat în vezicule din butonii terminal. Și când potențialul de acțiune, care știm că prin dendrite este condus centripernaxon-centrifug, deci când potențialul de acțiune ajunge la nivelul butonului terminal, neurotransmițatorul va fi eliberat în spațiul sinaptic sau fanta-sinaptică dintre cei doi neuroni și va determina excitarea, depolarizarea neuronului următor, a neuronului posinaptic. Deci să sizăm că este vorba de o sinapsă. cu transmitere chimică, așa cum sunt majoritatea din sistemul nervos.
Veți vedea la facultate că există și alte sinapse cu alt mecanism de transmitere. În sinapse aceasta mediată chimică există așadar o conducere de tip unidirecțional într-un singur sens de la neuronul presinaptic către neuronul postsinaptic și neuronii vedem că nu sunt legați strâns între ei există un spațiu foarte mic numită fantă sinaptică sau spațiu sinaptic în care se eliberează neurotransmițătorul. Dacă mărim mult această zonă a sinapsei, ca să observăm componentele și mecanismul de funcționare a unei sinapse chimice, vedem un buton terminal al primului neuronal neuronului presinaptic. Membrana sa plasmatică este componenta presinaptică, apoi avem fantasinaptică, spațiu dintre cei doi neuroni, și componenta postsinaptică, care este membrana plasmatică a neuronului 2, al neuronului postsinaptic. În componenta presinaptică, Observăm că avem numeroase neurofibrile care sunt organite specifice cu rol de subținere și în transmiterea potențialului de acțiune.
Observăm mitocondrii care sunt organite celulare cu rol în producerea de energie, în producerea de ATP. Transmiterea sinaptică presupune consum de ATP, de aceea avem mitocondrii la acest nivel. Avem vezicule cu neurotransmițător care este sintetizat produs continuu.
și depozitat în aceste vezicule. De asemenea, observăm niște canale ionice pentru calciu sau canale voltaj dependente, pentru că de câte ori trec ionii prin aceste canale, gated, ce ne-l scut, se mai numesc, se creează curențe electrice, le se mai numesc canale voltaj dependente. La nivelul componentei postsinaptice, observăm un receptor specific pentru neurotransmițător. care se potrivește geometric spațial perfect cu neurotransmițătorul conținut în vezicule din neuronul presinaptic. Acesta este cuplat cu un canal ionic, canal cu poartă pentru sodiu și în momentul în care potențialul de acțiune ajunge la nivelul butonului terminal al primului neuronal neuronului presinaptic, Canalele ionice pentru calciu, canale voltaj dependente de la neuronul presinaptic se deschid și avem un influx mare de calciu, deci o pătrundre a calciului în interior, care determină eliberarea neurotransmițătorului din veziculele cu acest nivel, prin exocitoză este eliminat.
Neurotransmițătorul în spațiul sau fanta sinaptică, acesta vine la nivelul receptorului specific. din componenta pozinaptică și se cuplează perfect cu acesta, cum spuneam, precum o cheie îmbroască. În acest moment, canalele ionice sau canalele cu poartă pentru sodiu din neuronul al doilea pozinaptic se deschid, avem un șuvoi de sodiu care pătrunde în interiorul neuronului 2, un influx masiv de sodiu. Se produce o depolarizare mai întâi locală, adică devine pozitiv la interior, negativ la exterior. Această depolarizare locală, acest potențial local se extinde și dacă stimulul este suficient de puternic sau se eliberează un număr suficient de molecule de neurotransmițator, se produce o depolarizare maximal în potenția de acțiune.
la nivelul neuronului 2, care potențial de acțiune va fi condus mai departe, practic el se autopropagă. Ulterior, mediatorul chimic, să spunem, sau neurotransmitătorul acetilcolina este luat în anatomia lui Behrens. Acetilcolina este distrusă, este cu ajutorul unei enzime care se cheamă colinesteraza.
este distrusă, îndepărtată din fanta sinaptică sau un alt mecanism poate să fie endocitat, reintrodus cu ajutorul neveziculei în componenta presinaptică și refolosit. Deci, foarte important acest mediator chimic, după ce și-a făcut treaba și s-a produs depolarizarea în neuronul 2, trebuie să fie îndepărtat din fanta sinaptică. Neuronul al doilea tot va descărca impulsul până la epuizare.
După efect identificăm sinapse excitatorii și inhibitorii. Sinapsele excitatorii produc depolarizări mai întâi locale, aceste potențiale locale, mai mult potențiale postsinaptice excitatorii, dacă sunt de tip depolarizare. Observăm că...
Diferența de potențial dintre fețele membrane este mai mică față de repaus. În repaus, potențialul de repaus era acesta cu albastru, minus 70 milivolți. Luăm valoarea de sigur, valoarea absolută, valoarea în modul, deci 70. Acum se vede că diferența este mai mică, deci avem o depolarizare locală, un potențial postsinaptic eșirator.
Dacă, spuneam, dacă se descarcă suficiente molecule de neurotransmisă, dacă stimulul este măcar de valoare prag, Acesta se transformă în potențial de acțiune, într-un răspuns maximal și atunci panta va deveni ascendentă, va avea o valoare pozitivă de plus 35 milivolți. Există mulți neurotransmițători cu efectul acesta excitator. cum ar fi aceticolina la nivelul mușchilor scheletici sau la nivelul juncțiunii sinapsei neuromusculare sau noradrenalina, norepinefrina, care produce un răspuns de tip fugă sau luptă, fight or flight. La fel, adrenalina, epinefrina, dopamina, acestea, noradrenalina, adrenalina și dopamina, fac parte din categoria de catecolamine.
Se descarcă de la nivelul nervilor simpatici, dar sunt și mediatori chimici sau neurotransmitețori cu efect inhibitor, care față de linie de 0 milivolți, dacă privim graficul, în repaus aveam potențial de repaus de minus 70 milivolți. Acum curba este aceasta în jos și vedem-o. hiperpolarizare, o creștere a diferenței de potențial electric dintre fețele membrane plasmatice, deci depolarizare în excitare, potențial postsinaptic, excitator potențial de acțiune, hiperpolarizare în sinața de tip inhibitor cu neurotransmitător inhibitor, când avem o creștere a diferenței de potențial între fețele membranei, de această modificare locală se mai numește potențial. post-sinaptic inhibitor inhibitor, necitator și vedem o hiperpolarizare asupra unui neuron în permanență acționează stimuli subliminari care sunt de tip Exitator, avem potențiale postsinaptice exitatorii, dar avem și stimul în aceștia inhibitori care detind potențiale postsinaptice inhibitorii și atunci neuronul nostru aici în cornoaxonal face suma algebrica acestor potențiale locale a potențialor postsinaptice, exitatorii și a celor inhibitorii și în funcție de rezultat va produce sau nu un răspuns care să se autopropage mai departe. Alte tipuri de neurotransmițători sunt serotonina la nivelul creierului și măduvei spinării, care influențează ritmul circadian, ritmul de 24 de ore, ritmul somn-vege, diferitele funcții metabolice, glutamatul, gaba sau acedul gamma-aminobutiric la nivelul creierului, măduvei spinării cu rol inhibitor, glicina în măduva spinării cu rol inhibitor.
Deci atât că avem și neurotransmitători cu efect de hiperpolarizare, așa cum sunt glicina sau GABA. Aceasta a fost lecția despre sinapse, sinapse așadar de tip chimic, cu mecanism de transmitere chimic, cu efect excitator sau inhibitor. Am văzut rolul canalor ionice, canalor voltaj dependente sau cu poartă, gated channels, pentru sodiu în componenta.
posinaptică și pentru calciu la nivelul componentei presinaptice. În speranța că am reușit să clarificăm niște lucruri vă orez o zi frumoasă și nu uitați să vă abonați. La revedere!