Bună tuturor! Astăzi vom începe sistemul cardiovascular și vă recomand să vă luați o cafeluță pentru că avem multe de discutat. Sistemul cardiovascular este responsabil de furnizarea nutrienților și a oxigenului către țesuturi și de îndepărtarea produsilor de metabolism din țesuturi.
De asemenea, sistemul transportă hormonii înspre celulele lor țintă. Sistemul cardiovascular este alcătuit dintr-o pompă, inima și un set de tuburi care transportă sângele. vasele de sânge. Practic, toate regiunile organismului sunt deservite de sistemul cardiovascular.
Inima. Inima este organul ce îndeplinește funcția de pompă în sistemul cardiovascular. Este alcătuită din două cavități principale cu rol de pompă, ventriculele și două cavități de umplere, numite atrii.
Inima pompează sângele în arterele, capilarele și venele sistemului cardiovascular și fornizează sânge tuturor celulelor organismului. Are aproximativ mărimea unui pumn, este un organ cavitar de formă conică și cântărește mai puțin de o jumătate de kilogram. Inima este situată în torace, în mediastin, aproximativ între a doua și a cincea coastă.
Se află anterior de coloana vertebrală și posterior de stern, fiind flancată de plămâni care se suprapun peste ea. Inima este așezată puțin spre stânga și adoptă o poziție oblică în cavitatea toracică. Ne aducem aminte, cavitatea toracică este formată din alte trei cavități.
Primele două sunt reprezentate de cavitățile pleurale, care adăpostesc cei doi plămâni, și mediastinul, care conține la rândul său cavitatea pericardică. Cavitate pericardică, ce conține la rândul ei cordul, adică inima. Observăm raportul inimii cu restul organelor din mediastin și anume, vena cavă superioară, aorta și trunchiul venei pulmonare sunt superior față de cord și vena cavă superioară se deschide în atiul drept, aorta pleacă din ventriculul stâng și trunchiul venei pulmonare pleacă din ventriculul drept. De asemenea... observăm și diafragmul care este acea cupolă musculară care desparte cavitatea toracică de cavitatea abdominală.
Amintim faptul că atât plămânii cât și inima sunt acoperite de acele două foițe pleurale, respectiv pericardice. Avem o foiță pleurală, respectiv pericardică, parietală, care are contact intim cu pereții cavității toracice, dar și foița pleurală și... pericardică, viscerală, care au contact intim cu organul, adică cu plămânii și cu inima. De reținut mai este faptul că inima, fiind componentă a mediastinului, este acoperită de cei doi plămâni. Noi acum însă observăm foarte bine inima, deoarece cei doi plămâni au fost tracționați.
Inima este formată din patru camere, două atrii și două ventricule. Atât atrile cât și ventriculele au atât funcția de pompă cât și funcția de rezervor. Însă, în cartea voastră este notat doar rolul principal pe care acestea îl îndeplinesc, și anume, atrile vor fi mai potente spre a fi rezervoare, pentru că ele primesc sânge din venele pulmonare pentru atriul stâng și din vena cavă superioară, vena cavă inferioară și sinusul coronarian pentru atriul drept, iar ventriculii sunt mai potenți pentru a se contracta, adică ventriculul stâng pompează sânge în aortă, iar ventriculul drept pompează sângele într-unchiul arterei pulmonare. Inima este învelită de un sac format din două foițe sau membrane numit pericard.
Foița externă se numește pericard parietal, iar cea internă pericard visceral sau epicard. Cavitatea pericardică este spațiul umplut cu fluid dintre pericardul parietal și cel visceral sau epicardul. Epicardul este ocazional acoperit de grăsime, mai ales la vârste înaintate. Inflamația pericardului este numită pericardită. Epicardul este considerat stratul extern al tesutului cardiac.
Tesutul principal al inimii este localizat în stratul mijlociu și este numit miocard. Miocardul este compus din celule musculare de tip cardiac dispuse în fascicule. În interiorul miocardului, celulele musculare sunt interconectate între ele prin fibre fine de tesut conjunctiv, aranjate într-o rețea, ce aparție în scheletului fibros.
Această rețea consolidează miocardul în interior. Un plus de susțineri în jurul valvelor și la locul de emergență a vaselor mari este așa. asigurat de inele de țesut fibros împletit asemănător unor frânghi.
Al treilea strat al inimii este cel intern, numit endocard. Endocardul este alcătuit dintr-un strat endotelial și acoperă un strat subțire de țesut conjunctiv. Endocardul delimitează cavitățile inimii și acoperă valvele cardiace. Inflamația valvelor cardiace este numită endocardită. Inima este acoperită de pericard.
Pericardul are două foițe. O foiță parietală, care aderă la structurile peretelui toracic și o foiță viscerală care aderă de miocard, adică de mușchiul inimii. Foița viscerală se mai numește și epicard.
Între foița parietală și cea viscerală sau epicard există această cavitate pericardică. Cavitatea pericardică conține un lichid care facilitează mișcarea inimii în momentul în care se contractă adică în sistolă, sau când se relaxează, adică în diastolă. Stratul mijlociu este de fapt un strat muscular și se numește miocard. Este practic stratul care se contractă, iar stratul intern se numește endocard.
Noi întâlnim endocardul atât la nivelul camerelor inimii, cât și la nivelul valvelor. Endocardul tapetează fața internă a cavităților inimii, adică a celor două atrii și a celor doi ventriculi, precum și fața internă a valvelor. Așadar, miocardul se întâlnește doar la nivelul peretelui inimii, dar nu și la nivelul valvelor. pentru că valvele sunt tracționate de acele cordaje tendinoase, care la rândul lor sunt tracționate de mușchii papilari, vom vedea puțin mai târziu.
Dar endocardul tapetează atât cavitățile inimii, cât și fața internă a valvelor cardiace. Noi știm foarte bine de la țesutul osos faptul că oasele reprezintă partea pasivă a locomoției, adică a mișcării corpului. astfel încât la nivelul inimii nu putem avea oase, trebuie să avem ceva mai moale, mai maleabil pentru ca inima să se poată contracta facil. Vom înlocui oasele cu acest țesut fibros care are rol de schelet al inimii, adică Mușchiul inimii sau miocardul se modelează în funcție de acest schelet fibros și practic dă această formă conică a inimii. Întâlnim acest schelet fibros atât la nivelul peretelui inimii pentru a modela miocardul, dar îl întâlnim și la nivelul celor patru valve, cele două semilunare și cele două atrioventriculare.
De asemenea, acest schelet fibros este întâlnit și la locul de emergență a celor două artere, și anume, artera aortă și trunchiul arterei pulmonare. Și aici am atașat o imagine în care se observă diferența între cele trei tipuri de inflamație. Tot ce are sufixul"-ită", la final, înseamnă inflamație, fie ea pleurită, adică inflamația pleurei, pericardită, adică inflamația pericardului, miocardită, inflamația mușchiului inimii sau endocardită, adică inflamația endocardului.
Fie cel care tapetează valvele, fie cel care tapetează cavitățile. Cavitățile și vasele inimii În inimă există patru cavități. Cele două cavități superioare sunt denumite atrii, iar cele două cavități inferioare sunt denumite ventricule. Cavitățile cardiace sunt separate longitudinal de un perete numit sept cardia. Între atrii, septul este denumit sept interatrial, iar între ventricule, sept interventricular.
Și în această imagine observăm cele patru camere și anume, de sus în jos, atriul drept și atriul stâng, ventriculul drept și ventriculul stâng. Atrile au funcție principală de rezervor, iar ventriculele au funcție principală de pompă. Dar atât atrile cât și ventriculele pot să fie și rezervoare și pompe. Însă, noi vom lua doar funcția lor principală.
Între inima stângă și inima dreaptă avem acest sept longitudinal, denumit sept cardiac. Septul cardiac, la nivelul atrilor, se numește sept interatrial. Iar... la nivelul ventriculelor se numește sept interventricular.
Atrile sunt cavitățile de umplere cu sânge ale inimii. Sângele care se întoarce prin vene de la țesuturi intră în atri și este menținut acolo până când ventriculele se golesc. Fiecare atriu are o prelungire plată, încrețită, denumită auriculă sau urechiușă, ce se umple cu sânge atunci când atriul este plin.
Auricula crește capacitatea atrială. În atriul drept se golesc 3 vene. Venea cavă superioară, care aduce sângele de la cap și gât, venea cavă inferioară, care aduce sângele din regiunea inferioară a corpului și sinusul coronarian, care primește sângele de la mușchiul cardiac și îl conduce apoi în atriul drept. Atriul stâng primește sânge de la plămân, prin intermediul venelor pulmonare.
Ventriculele sunt situate inferior față de atrii și sunt cavitățile cu rol de pompă ale inimii. Ventriculul drept pompează sângele la plămâni, iar ventriculul stâng pompează sângele la organele, tesuturile și celulele organismului. Așadar, avem cele două atrii, atriul stâng care are această prelungire denumită urechiușa stângă și atriul drept care are această prelungire denumită urechiușa dreaptă.
Și reținem faptul că... urechiușa are rol de a depozita, practic, sângele care nu mai încape în atrii. La nivelul celor două atrii se deschid vene. Pentru că noi știm, mereu atrile vor primi sânge venos. Și încă ceva, când vorbim despre inima stângă, mereu vom avea sânge oxigenat și când vorbim despre inima dreaptă, mereu vom avea sânge neoxigenat.
De aceea, acest sept cardiac este foarte important. pentru a nu se combina sângele neoxigenat cu cel oxigenat. La nivelul atiului drept se deschid trei vene.
Din partea superioară a corpului, adică de la nivelul capului, câtului și membrelor superioare, avem vena cavă superioară, de la nivele inferioare avem vena cavă inferioară, iar de la nivelul inimii avem sinusul coronarian. La nivelul atiului stâng se deschid două vene de la plămânul drept și două vene de la plămânul stâng. De asemenea, avem și două ventricule.
Ventriculul stâng, care pompează sânge oxigenat în artera aortă și ventriculul drept, care pompează sânge neoxigenat în trunchiul arterei pulmonare. Și trebuie observată și această intersecție a trunchiului arterei pulmonare cu artera aortă. Artera aortă, după ce merge de la nivelul ventriculului stâng, are un traiect spre dreapta.
Deci, deși pleacă din stânga, ea va fi regăsită în partea dreaptă a inimii și este situată posterior de trunchiul arterei pulmonare. Trunchiul arterei pulmonare, după ce emerge de la nivelul ventricului drept, va avea un traiect spre stânga și anterior față de aortă. Circulația sângelui prin inimă.
În organism există două circuite cardiovasculare principale. Primul circuit, numit circulația pulmonară, se extinde de la inimă la plămâni și înapoi la inimă. Al doilea circuit, circulația sistemică, se extinde de la inimă la celule și înapoi la inimă.
Circulația pulmonară începe în partea dreaptă a inimii. Sângele colectat de la organe intră în atriul drept. Acest sânge este sărac în oxigen și băgat în dioxid de carbon.
Sângele trece printr-o valvă din atrul drept în ventriculul drept. Ventriculul drept pompează apoi sângele în plămâni prin arterele pulmonare. La nivel pulmonar, dioxidul de carbon părăsește sângele și intră în alveolele pulmonare, în timp ce oxigenul trece din alveolele pulmonare în sânge.
Apoi, sângele bogat în oxigen se întoarce prin venele pulmonare în partea stânga inimii, închizând astfel circulația pulmonară. Circulația sistemică începe în partea stânga inimii. Sângele intră în atriul stâng, apoi trece printr-o valvă în ventriculul stâng. Ventriculul stâng pompează sângele bogat în oxigen în aortă, cea mai mare arteră din organism. Din aortă, sângele este distribuit către alte artere ale circulației sistemice.
Prin aceste artere, sângele circulă către cap, torace, regiune abdominală și alte părți ale organismului. La nivel celular, sângele eliberează oxigenul și preia dioxidul de carbon. Sângele bogat în dioxid de carbon și sărac în oxigen se întoarce la inimă prin venele din sistemul cardiovascular și venele cave.
Când ajunge la inimă, sângele intră în atriul drept, completând în acest fel circulația sistemică. Circulația mică sau circulația pulmonară începe în ventriculul drept. Ventriculul drept va ejecta sânge prin trunchiul arterei pulmonare care practic se desface în două ramuri.
Ramura dreaptă pentru plămânul drept și ramura stângă pentru plămânul stâng. Prin aceste artere va circula sânge slab oxigenat. Aceste artere, pe măsură ce se îndepărtează de inimă, se ramifică tot mai mult până ajung la nivel de capilare.
Acest pat capilar va fi diseminat printre alveolele pulmonare. Alveolele pulmonare vor trimite oxigen la nivel capilar, iar capilarul va trimite dioxidul de carbon la nivelul alveolelor. Astfel va avea loc... cu oxigenarea sângelui. Apoi, capilarul se îndepărtează de plămân și devine venulă.
Venulele devin vene, adică cele patru vene pulmonare. Două vene pulmonare pentru plămânul stâng, două vene pulmonare pentru plămânul drept. Aceste vene pulmonare, patru la număr, se deschid la nivelul atului stâng. Are loc trecerea de la circulația pulmonară la circulația sistemică în inima stângă prin curgerea sângelui din atriul stâng în ventriculul stâng, astfel încât ventriculul stâng se va umple cu sânge oxigenat care ajunge în atriul stâng prin venele pulmonare.
Circulația sistemică începe în momentul în care ventriculul stâng, prin contracția sa, va ejecta sânge oxigenat în artera aortă. Artera aortă are o porțiune ascendentă, după care formează un arc, iar la final are o porțiune descendentă. Porțiunea descendentă este atât la nivel toracic, cât și la nivel abdominal.
De la nivelul aortei toracicii și abdominale se desprind ramuri pentru organele din torace, abdomen și pelvis, pentru că sunt câteva organe acolo care sunt irrigate chiar de ramuri din aort. La nivelul acestor organe se formează paturile capilare, adică pe măsură ce aorta se îndepărtează de inimă, se ramifică până la nivelul acestor capilare. Capilarele acestea vor prelua dioxidul de carbon rezultat în urma metabolismului celular și vor oferi organului sau celulelor organului respectiv oxigenul.
Astfel încât, prin vena cavă, fie ea superioară, fie ea inferioară, sângele slab oxigenat va reveni la inimă. Știm foarte bine, vena cavă superioară și vena cavă inferioară se deschid la nivelul atriului drept și astfel se închide circulația sistemică. Și trecerea de la circulația sistemică la circulația pulmonară are loc prin curgerea sângelui de la nivelul atriului drept la nivelul ventricului drept.
Două lucruri trebuie să reținem. Faptul că aceste capilare sunt singurele vase la nivelul cărora au loc schimburi. Deci schimburile nu au loc la nivel arterial, nu au loc la nivel venos, nu au loc la nivel arteriolar și nici la nivel venular.
Schimbul dintre dioxid de carbon și oxigen atât la nivel pulmonar cât și la nivel tisular au loc doar la nivelul capilarului. Trecerea de la circulația pulmonară la circulația sistemică are loc în inima stângă, prin curgerea sângelui din atiul stâng în ventriculul stâng, iar trecerea de la circulația sistemică la circulația pulmonară are loc în inima dreaptă, prin curgerea sângelui din atrul drept în ventriculul drept. Și încă ceva, atât circulația sistemică cât și circulația pulmonară mereu vor începe la nivelul unui ventricul și se va termina la nivelul unui atriu.
Valvele cardiace Un set de valve cardiace asigură circulația unidirecțională a sângelui prin inimă, prevenind refluxul. 4 valve cardiace sunt implicate în acest proces. Două dintre aceste valve sunt denumite valve atrioventriculare, iar celelalte două sunt denumite valve semilunare.
Una dintre valvele atrioventriculare este situată în partea dreapta a inimii, între atriul și ventriculul drept. Această valvă este numită valvă tricuspidă, deoarece are trei cuspizi. A doua valvă atrioventriculară se află în partea stânga a inimii, între atriul și ventriculul stâng.
Este numită valvă mitrală sau valvă bicuspidă, deoarece are numai doi cuspizi. Valvele atrioventriculare permit sângelui să curgă din atri în ventricule și previn refluxul sângelui în atri, atunci când ventriculele se contractă. Valvele cardiace atrioventriculare sunt ancorate de mușchii papilari ai peretelui ventricular prin cordaje de colagen de culoare albicioasă. Aceste cordoane tisulare, numite cordaje tendinoase, împiedică mișcarea cuspelor valvulare înspre atrii. Când cordajele tendinoase sunt lezate sau când leziunea este chiar la nivel valvular, valvele au tendința de a se mișca retrograd.
În cazul valvei mitrale, această afecțiune se numește prolaps de valvă mitrală. Cele două valve semilunare se află la emergența arterilor principale, adică aortă și artera pulmonară, din ventricule. Valva pulmonară delimitează intrarea în truncul pulmonar ce se extinde de la ventriculul drept spre plămân.
Această valvă previne refluxul sângelui în ventriculul drept când acesta se relaxează. Valva aortică este situată la emergență aortă. ea previne refluxul sângelui în ventriculul stâng.
Valvele atrioventriculare asigură curgerea unidirecțională a sângelui dinspre atrii spre ventricule. Între atriul stâng și ventriculul stâng avem valva mitrală, care are două cuspe. Iar între atriul drept și atriul stâng avem valva tricuspida care are 3 cuspe. Valvele semilunare asigură curgerea unidirecțională a sângelui dinspre ventricule, spre artera aortă sau trunchiul arterei pulmonare.
Valva aortică, cât și valva pulmonară, sunt situate la locul de emergență a acestor două artere de la nivelul ventriculelor. Deci reținem faptul că cele două valve semilunare, cât și valva tricuspidă, sunt formate din trei cuspe, iar valva mitrală este singura valvă formată din două cuspe. Valvele atrioventriculare sunt ancorate de ventricul prin cordajele tendinoase și prin moșchii papilari.
Practic, Mușchii papilari, prin contracția lor, vor tensiona aceste cordaje tendinoase și vor deschide valvele. Aici avem o secțiune la nivelul atrilor și noi practic vedem de sus în jos aceste patru valve. Observăm valva mitrală la locul de trecere dintre atrul stâng și ventriculul stâng. și valva tricuspidă, situată la locul de trecere dintre atriul drept și ventricolul drept, valva aortică, situată la locul de emergență al aortei din ventricolul stâng și valva pulmonară, situată la locul de emergență al trunchiului arterei pulmonare din ventricolul drept.
Și trebuie să observăm acest raport dintre trunchiul arterei pulmonare și artera aortă. Trunchiul arterei pulmonare, deși... emerge de la nivelul ventricului drept, el va fi situat anterior față de artera aortă și va avea un traiect spre stânga. Iar artera aortă, deși emerge de la nivelul ventricului stâng, va avea un traiect spre dreapta posterior de trunchiul arterei pulmonare.
Aici observăm din nou cele patru valve și avem cele două valve semilunare plus valva tricuspidă care conțin 3 cuspe și valva bicuspidă sau mitrală care conține 2 cuspe. Și de asemenea se observă și orificile de emergență ale celor două artere coronare, coronara stângă și coronara dreaptă. Zona de la nivelul căreia aceste artere emerg se numește sinusul lui Valsalva.
Practic acest sinus este format din 3 componente. Sinusul anterior care dă coronara dreaptă. sinusul posterior stâng care dă coronara stângă și sinusul posterior drept care nu dă nicio arteră coronară. Acest sinus al lui valsalva este format din trei adâncituri, în ghilimele, situate superior față de valva aortică.
Și se mai observă sinusul coronarian care se deschide la nivelul atriului drept, adică superior față de valva tricuspidă. Am citit înainte faptul că valvele asigură circulația... unidirecțională a sângelui.
Dar există anumite patologii care vizează aceste valve și pot duce la o circulare bidirecțională a sângelui. Și ne vom axa pe valva mitrală, pentru că ea a fost menționată la voi în carte. În mod normal, valva atrioventriculară, stângă, valva mitrală sau bicuspidă, asigură curgerea unidirecțională a sângelui dinspre atrii spre ventricule. Într-o sistolă normală ventriculară, adică atunci când ventriculul se contractă pentru a ejecta sânge în aortă, valva aceasta mitrală este închisă și sângele nu poate să refuleze, să treacă în atriu în timpul sistolei ventriculare. Într-o patologie numită...
prolaps de valvă mitrală. În timpul sistolei ventriculare, valva rămâne închisă, însă ea va bomba în atriu. Se observă diferența între prima și a doua imagine. Se observă acea balonizare a cuspelor în timpul sistolei spre cavitatea atriului stâng.
Acest prolaps de valvă mitrală poate rămâne pe loc, adică pacientul să sufere doar de prolaps, sau poate evolua spre această regurgitare. Când prolapsul ajunge să fie însoțit și de regurgitare, în timpul sistolei ventriculare, valva va fi incomplet închisă, adică se va deschide în timpul sistolei și va duce la refularea sau trecerea sângelui din ventriculul stâng în atrul stâng, ceea ce nu este normal, pentru că în timpul sistolei sângele trebuie să treacă din ventricul doar în artera aortă. Și aici am atașat o ilustrație în care se observă că în timpul sistolei ventriculare, valvele atrioventriculare sunt închise, dar într-o afecțiune denumită prost.
În laps de valvă mitrală, una sau ambele cuspe ale valvei mitrale vor bomba spre atriu. Un tabel cu o prezentare a tuturor celor patru valve și avem valva tricuspidă, care este localizată între atriul drept și ventriculul drept, previne refluxul din ventriculul drept înapoi în atriul drept în timpul sistolei ventriculare. Valva pulmonară este situată între ventriculul drept și artera pulmonară, mai exact între ventriculul drept și trunchiul arterei pulmonare. Previne refluxul din artera pulmonară în ventriculul drept în timpul relaxării ventriculare. Valva bicuspidă sau mitrală este situată între atriul stâng și ventriculul stâng și previne refluxul sângelui din ventriculul stâng înapoi în atriul stâng în timpul contrației ventriculare.
Valva aortică este situată între ventriculul stâng și aortă. și previne refluxul sângelui din aortă înapoi în ventriculul stâng în timpul relaxării ventriculare. Deci, valvele atrioventriculare previn refluxul în timpul sistolei ventriculare, iar valvele semilunare, pulmonară și aortică, previn refluxul în timpul diastolei ventriculare.
Deoarece inima se află într-o activitate continuă, ea trebuie alimentată permanent cu sânge. Arterile care îi furnizează sânge sunt arterele coronare. Vasele care drenează mușchiul cardiac sunt venele cardiace.
Arterele coronare furnizează sânge oxigenat mușchiului cardiac. Ulterior, sângele sărac în oxigen este drenat de către venele cardiace. Îl conduc în sinusul coronarian.
Sinusul trimite sângele în atriul drept. Aici avem tot o vedere superioară asupra celor patru valve, deci practic noi am secționat atrile și privim inima de sus în jos. Se observă cele două valve atrioventriculare, în stânga valva mitrală și în dreapta valva atri cu spidă. Anterior de aceste valve atrioventriculare avem valva aortică și anterior de valva aortică avem valva pulmonară.
După cum vă spuneam avem două artere coronare mari. Artera coronară. stângă și artera coronară dreaptă.
Aceste două artere emerg de la nivelul sinusurilor lui Valsalva. Aceste sinusuri sunt de fapt niște adâncituri, niște invaginații situate superior față de cuspele valvei aortice. Avem trei sinusuri.
Sinusul anterior, din care emerge artera coronară dreaptă, sinusul posterior stâng, din care emerge artera coronară stângă, și sinusul posterior drept, din care nu emerge nicio arteră. Aici avem o vedere anterioară a cordului și se observă cele două artere mari care emerg de la nivelul ventriculilor și anume arterea aortă, care emerge din ventriculul stâng și trunchiul arterei pulmonare, care emerge din ventriculul drept. Și repetăm faptul că De la nivelul sinusului lui valsalva, situat superior față de valva semilunară aortică, emerg cele două artere coronare principale.
Artera coronară stângă, care, observăm, are un traiect posterior față de truncul arterei pulmonare și se desparte în alte două ramuri principale. Artera coronară circunflexă și artera coronară descendentă anterioară stângă. Artera coronară circunflexă are un traiect spre posterior, pe sub urechea stângă a atriului stâng. Artera coronară dreaptă are traiect pe sub urechiușa dreaptă.
Ca și vascularizație venoasă, avem sinusul coronarian, care va colecta sângele venos de la întreg miocardul. Sinusul coronarian se deschide la nivelul atriului drept, adică superior față de valvă atrioventriculară tricuspidă. Aici avem o vedere lateral-posterioară a inimii și se observă sinusul coronarian situat inferior față de deschiderea celor patru vene pulmonare la nivelul atriului stâng. Se observă și relația acestuia cu artera circunflexă, care este ramură din coronara stângă și de asemenea observăm și venele care drenează în sinusul coronarian.
Vena cardiacă mare, vena cardiacă mică, vena cardiacă posterioară, vena cardiacă mijlocie. Sinusul coronarian împreună cu vena cavă superioară și vena cavă inferioară se varsă în atriul drept. Aceste două vene împreună cu sinusul coronarian aduc sânge slab oxigenat în atriul drept.
Artera coronară dreaptă se desparte în ramura sa marginală și artera interventriculară posterioră sau ramura descendentă. Deci avem artera coronară stângă care dă artera circunflexă și Artera coronară anterioară stângă descendentă și artera coronară dreaptă care de arteria marginală și arteria coronară posterioră descendentă. Obstrucția prelungită a arterelor coronare prin cheaguri de sânge se numește tromboză coronariană.
Această afecțiune poate produce moartea celulelor miocardice. Când celulele miocardice mor, apare infartul miocardic, cunoscut și sub numele de atac de cort. Deci, în mod normal, inima are nevoie de o cantitate foarte mare de sânge oxigenat pentru a funcționa. în special muștiul inimii.
În momentul în care circulația arterială la nivelul vaselor coronare este întreruptă prin acest proces numit tromboză, are loc ischemia peretelui inimii, în special a miocardului, pentru că miocardul, fiind format din fibre musculare, este cel care folosește cel mai mult oxigen. Ischemie înseamnă scăderea aportului de oxigen într-un anumit teritoriu. În urma acestei tromboze coronariene are loc brusc o sistare a circulației coronariene și va duce rapid la moartea celulelor. Și la final avem o imagine cu tot ce am discutat până acum. Deci inima este un organ în formă de con situat în mediastin care este acoperită de ambii plămâni.
Peretele inimii este format din trei straturi. Epicard, care este de fapt foița viscerală a pericardului, miocard, care este formată din mușc striat cardiac și endocard, care căptușește practic cavitățile inimii, precum și partea internă a valvelor. Inima are patru camere, două atri și două ventricule. Mereu când vom vorbi despre inima stângă, ne vom referi la sângele oxigenat și când vom vorbi despre inima dreaptă, ne vom referi la sângele neoxigenat. Inima participă la două tipuri de circulații.
Circulația pulmonară, care începe în ventriculul drept și se termină în atriul stâng, și circulația sistemică, care începe în ventriculul stâng și se termină în atriul drept. În atriul stâng se deschid cele patru vene pulmonare, iar în atriul drept se deschid vena cavă superioară, vena cavă inferioară și sinusul coronarian. Ventriculul stâng ejectă sânge în artera aortă, iar ventriculul drept ejectă sângele în trunchiul arterei pulmonare.
Aorta are trei mari părți. Aorta ascendentă, arcul aortic și aorta descendentă. De la nivelul arcului aortic emerg trei vase.
Trunchiul brahiocefalic, artera carotidă comună stângă și artera subclaviculară stângă. Între atrii și ventricule avem valvele atrioventriculare. Aceste două valve atrioventriculare sunt ancorate la peretele ventricular prin cordajele tendinoase și sunt mobilizate prin contracția mușchilor papilari. Fiecare cuspă a valvei are ancorat câte un cordaj tendinos.
Așadar, Valva tricuspidă va avea 3 cordaje tendinoase, iar valva bicuspidă va avea 2 cordaje tendinoase. Valvele atrioventriculare, atât cea stângă cât și cea dreaptă, împiedică refluxul sângelui din ventricul în atriu în timpul sistolei ventriculare. Avem și două valve semilunare.
Valva semilunară aortică, situată la nivelul emergenței aortei din ventriculul stâng. și valva semilunară pulmonară situată la nivelul emergenței trunchiului arterei pulmonare din ventriculul drept. Aceste valve semilunare conțin fiecare trei cuspe.
Ele nu conțin nici cordaje tendinoase, nici mușchi papilari. Aceste valve sunt mobilizate strict de presiunea exercitată de coloana de sânge pompată în timpul sistolei ventriculare. Valvele atrioventriculare împiedică refluxul sângelui din ventricule în atrii. în timpul sistolei ventriculare, iar valvele semilunare împiedică refluxul sângelui din vasele mari, respectiv aortă și pulmonară, înapoi în ventricul, în timpul diastolei ventriculare.
De asemenea, vă invit pe pagina mea de Patreon, de unde puteți downlada lecțiile integrale la o calitate foarte înaltă a imaginii, le puteți printa sau chiar folosi în notițele voastre digitale.