Energia necesară contracției musculare

Surse de energie

• ATP (Adenozin Trifosfat):

  • Primul compus macroergic folosit pentru contracția musculară.
  • Se descompune în adenozin difosforic (ADP) și fosfat, eliberând energie.
  • ATP-ul este refăcut din alte surse dacă se consumă.

• Creatin Fosfat (Fosfocreatină):

  • Poate reface ATP-ul prin descompunerea în creatină și energie.
  • Energie mai mare decât ATP, dar nu comunică eficient la nivel celular, așa că refacerea ATP este preferată.

Metabolismul glucidelor

• Respirația celulară:

  • Proces aerobic, are loc în mitocondrie ("uzina de energie" a celulei).
  • Implică lanțuri de transport al electronilor și ATP sintetaza.
  • Fosforilare oxidativă necesită oxigen, transportat de sânge sub formă de oxihemoglobină și stocat local ca mioglobină.

• Glicoliză:

  • Primul pas al descompunerii glucozei, are loc în citoplasmă și nu necesită oxigen.
  • Glucoza (C6) se descompune în acid piruvic (C3), eliberând 2 mole de ATP.

Activitate musculară intensă

• În lipsa oxigenului:

  • Acidul piruvic se transformă în acid lactic, cauzând oboseală musculară și modificări de pH.
  • Apare "datoria de oxigen" ce trebuie plătită ulterior prin procese oxidative.

• Refacerea post-efort:

  • ATP și creatin fosfatul sunt refăcute.
  • Acidul lactic este metabolizat în ficat.

Respirația aerobică vs. anaerobă

• Respirația aerobică:

  • Total de 38 moli de ATP pentru o moleculă de glucoză (2 din glicoliză, 2 din ciclul Krebs, 34 din fosforilare oxidativă).

• Respirația anaerobă:

  • Produce doar 2 moli de ATP prin glicoliză, energie insuficientă pentru contracții intense pe termen lung.

Concluzii

• ATP și creatin fosfatul sunt esențiale pentru contracția musculară, iar când acestea se epuizează, energia este obținută din descompunerea glucozei.
• Energia pentru contracție provine din respirația celulară aerobică, atât timp cât este disponibil oxigenul, și anaerobă în absența acestuia.