Bună ziua, dragii mei! Astăzi doresc să vă vorbesc despre sistemele imunologice sangvine. Dar, pentru că încă creează multe probleme funcția de apărare a sângelui, m-am gândit să punctez...
câteva informații cu privire la această funcție de apărare a sângei. O primă problemă pe care vreau să o punctez este că apărarea specifică creează imunitate. Și nu apărarea nespecifică. Apărarea nespecifică inițiază apărarea specifică.
Adică, apărarea nespecifică inițiază apărarea specifică prin faptul că Această apărare nespecifică promptă intervine imediat prin consumarea agenților patogeni și în urma consumării și procesării, molecule din agentul patogen sunt scoase pe suprafața macrofagului, neutrofile sau monocite. acestea intervin primele și e o apărare celulară nespecifică. Deci procesează microorganismele și le scoate pe suprafața sa, legându-le de complexul major de histocompatibilitate. și reprezintă antigenul, agentul infecțios.
Acum, despre agenții care îmi creează boli, agenți patogeni. Sunt microorganisme, în cazul bacteriilor șaciupercilor, adică microorganisme unicelulare, care pot avea pe suprafața lor antigene sau pot să nu aibă și în urma procesării lor să se formeze antigenele prin care corpul le recunoaște ca fiind străine corpului. nostru. Virusurile, cum e cazul acum, nu sunt microorganisme deoarece ele n-au structură celulară.
Sunt agenți infecțiosi și niște molecule, practic, au un miez de ARN sau ADN și un înveliș capsidic format din proteine. Și aceste molecule sunt antigene. Deci antigenele nu sunt celule, ci sunt molecule ale agenților infecțioși, ale agenților patogeni. Sunt La prezența antigenelor, corpul reacționează prin apărarea specifică, adică prin sinteza de anticorpi.
Anticorpii sau imunoglobuline numite de la imunitate și de la faptul că sunt proteine din clasa gamma globulinelor. Deci și anticorpii și antigenele sunt molecule, nu celule. Aceste imunoglobuline. După structura lor, din lanțuri polipeptidice 4, 8, 20, formează 5 clase diferite de imunoglobuline.
Aceste clase pot genera o multitudine de forme de anticorpi. Aceste anticorpi prezintă în structura lor două componente funcționale, și anume una numită balama, care asigură divergența brațelor și un loc de legare a antigenului. Acest loc de legare a antigenului capătă specificitatea antigenului infecțios și acesta va recunoaște la a doua contact cu același agent, va recunoaște prin specificitatea sa agentul.
Deci imunitatea se creează la un anumit tip de agent infecțios. La altă formă, va trebui din nou să se creeze imunoglobuline. Acum, apărarea nespecifică este umorală prin substanțele acestea preformate ca primă formă de oprire a infecțiilor și fagocitoza, apărarea celulară, care îmi inițiază răspunsul imun. Răspunsul imun.
este de asemenea celular și umoral, dar este realizat numai de linfocite. Macrofagul cu antigenul ajunge în ganglionii linfatici, intră în circulația linfatică și ajunge în ganglionii linfatici. Aici se sintetizează ambele tipuri de linfocite, și T și B.
Linfocitele T clonează cu cu forma antigenului care a ajuns în ganglionul linfatic, adică se multiplică și formează o sumă de celule T citotoxice. Aceste celule citotoxice vor form... Vor elibera citotoxine asupra antigenului, microorganismului pătruns în corp sau a celulelor infectate cu acel agent patogen.
Și atacul acesta este celular. distrugând celula prin distrugerea membranelor, fie a celulelor infectate din corpul nostru, fie a microorganismelor pătrunse. Și este o imunitate mediată celular decât...
pentru limfocitele T. Limfocitele B, în timpul formării în ganglioni linfatici, își formează pe suprafața sa anticorpul specific antigenului pătruns. Sub influența limfocitelor T helper, nu citotoxice, ele se activează, se înmulțesc și se transformă în plasmocite care vor sintetiza anticorpii plasmatici.
Și deci limfocitele B răspund de de imunitatea mediată prin anticorpi sau umoral. Cum acționează anticorpii? Anticorpii prind microorganismele ca într-o plasă, facilitând în felul acesta fagocitoza.
Altă formă este crearea acestor punți de legătură între microorganism și macrofag, inițeind fagocitoza microorganismului. să creeze o barieră de protecție împotriva celulelor corpului, blocând receptorii de membrană ale celulelor și oprind pătrunderea, invazia microorganismelor în celulă. Iar linfocitele T, prin distrugerea membranelor celulare.
Aici, din nou, doresc să vă atrag atenția. Apărarea aceasta prin anticorp, prin aceste forme, nu face altceva decât să neutralizeze anumitele. antigenul, nu să-l distrugă.
Neutralizează antigenul și facilitează fagocitoza. Fagocitoza nu pot să o facă decât celule. Ori anticorpii nu sunt celule, deci ei nu pot face fagocitoza, ci atrag fagocitoza prin limfochinele pe care le eliberează, care nu sunt altceva decât niște proteine reactive, atrag macrofagele și ca urmare se eliberează corpul de agența patogeni odată neutralizați pentru că fagocitos înseamnă consumul și distrugerea acestora. Să revenim la sistemele imunologice sangvine.
Datorită prezenție pe hematii a antigenelor și în plasmă a anticorpilor, se creează două sisteme imunologice, sistemul 0AB și sistemul RH sau D. Antigenele, numite în cazul grupelor sanguine aglutinogene, sunt de asemenea molecule prezente pe suprafața hematiilor și care se sintetizează după structura genelor. și numele de antigene după structura genetică a corpului. Așa că fiecare avem o structură genetică proprie și deci grupa de sânge specifică. Aceste gene sunt care creează grupele sangvine sunt trei.
L mic, L mare A dominantă, L mic recesivă, A dominantă, L mare B dominantă și mai avem o genă, L mare D pentru persoanele cu grupa sangvină cu RH-ul pozitiv. Aceste gene determină sinteza antigenelor. Astfel, genele recesive ale grupei 0 nu determină sinteza de antigene. Genele materne și paterne homozigote A sau heterozigote L, A și L mic îmi determină sinteza antigenei B. La fel și genele dominante B îmi determină sinteza antigenei B.
În cazul grușului grupei sangvine AB, antigenele codomina. Deci ambele vor determina sinteza de antigene atât A cât și B. Acestor aglutinogene în plasmă le corespund aglutinine și anume acestea aglutininele vor aglutina antigena omoloagă. De aceea în plasma sangvină vom găsi tot de aici. Antigenele opuse anticorpii opuși antigenelor, adică dacă am antigena A, în plasmă vom avea aglutinină beta.
La fel și în cazul B, aglutinină alfa. Deoarece 0 nu are niciun aglutinogen, va avea în plasmă ambele tipuri de aglutinine. Pentru D nu avem aglutinine, ele se vor sintetiza.
Acum, regula transfuzională exclude aglutinogenele omoloage cu aglutininele. Astfel, exclude aglutinogenul B cu aglutinina beta, respectiv A cu alfa. În cazul în care se face transfuzia, de la grupa sanguină B, donatoare, spre grupa sanguină A, primitoare, deoarece grupa sanguină B aduce aglutininele alfa în momentul când Aglutininul alfa întâlnește aglutinogenul A, se produce aglutinarea hematiilor. Ca urmare a aglutinării, hematiile nu mai pot funcționa și se produce hemoliza, distrugerea lor. De aceea, prin excluderea aglutinogenelor și aglutininilor omoloage, regula transfuzională este cunoscută prin faptul că 0 nea...
neavând aglutinogene, poate fi donator universal. Mai ales dacă este și RH negativ, nu are nici aglutinogenul D, este un donator universal, deoarece nu va aduce o aglutinogen străin în grupele sangvine unde donează. Dar el nu poate să primească sânge decât izogrup, de la același tip de donator. De ce?
Pentru că sintetizează aglutinine. Sintetizând aglutinine alfa și alfa, și beta, ori de la care din aceste trei grupe sangvine ar primi sânge, le-ar aglutina. AB-ul este primitor universal.
De ce? Pentru că nu produce aglutinine. Și de ce nu produce aglutinine? Pentru că el oricare din această grupă sosește, el are și nu îi reprezintă pentru el un corp străin.
Care este sistemul imunologic RH sau D? 85% din populația umană prezintă antigenul D sintetizat la gena dominantă D. 15% nu au antigenul D. Când aceștia au antigenul D, Aceste persoane primesc transfuzie sangvină de la Rh pozitiv. Pentru ei, prezența antigenului D al Rh pozitiv reprezintă un corp străin și reacționează prin sinteza de anticorpi anti-D.
Deci RH-ul pozitiv nu poate să primească decât de la RH pozitiv, așa că și 0 și RH negativ sunt izogrup. În situația în care o mamă este RH negativ, ea are antigenele acestea, copilașul, dacă soțul e pozitiv, poate să aibă această structură genetică, având gena dominantă D, va fi pozitiv. La prima sarcină, sângele numai de la mamă ajunge la embrion, așa că nu se întâmplă nimic. În schimb, la naștere, prin desprinderea placentei, poate să ajungă sânge din corpul embryo-ău. copilului, fătului, în sângele matern.
În momentul când ajung molecule cu hematicul antigenul D, sângele matern va sintetiza anticorpii anti-D. Și în sarcina a doua, dacă nu se neutralizează aceștia și nu se ține sub control, la a doua sarcină, anticorpii creiați ca urmare a nașterii, eritrimului copil, vor traversa placenta și vor ajunge în corpul embrionului, producând eritroblastoză, adică distrugerea hematiilor înainte de a se face în stadiul de blastulă, eritroblast, determinând maladia hemolitică a embrionului și ca atare avortarea lui. În speranța că am mai adus câteva lămâi, muriri cu privire la imunitate, vă doresc spor la învățat.
La revedere!