Să vă Salutare tuturor! Sper că sunteți bine în această după-amiază și că ați apucat să faceți ceea ce v-ați propus, astfel încât să petrecem împreună această după-amiază în care o să discutăm un curs important pentru examenul de admitere. Săptămâna asta ne-am văzut ceva mai repede, ca să zic așa, comparativ cu săptămânile trecute.
Ultima dată când ne-am văzut a fost sâmbătă, în cadrul live-ului La Cafea cu Gina, în care am avut o invitată pe Crina. Cei care nu ați apucat să vizualizați live-ul, vă invit să-l parcurgeți la o cafea sau într-un moment de liniște sau într-un moment în care mai faceți și altceva, să zic așa, încât să puteți să vă luați doza de motivație. Așa, pe scurt, Crina a...
avut două experiențe ale examenului de admitere la medicină, dintre care cea de-a doua s-a finalizat, cea de-a doua experiență s-a finalizat cu calificativul admis, să zic așa, la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, Facultatea de Medicină Generală. Zic eu că, având în vedere că se apropie examenul de admitere, vă ajută să... Vedeți așa un pic și perspectiva ei, cum a reușit să învețe, să-și găsească puterea să o ia de la capăt din nou pentru un examen. Un examen de admitere care nu este foarte ușor și mă gândesc că v-ar plinde bine această poveste pentru cei care nu ați reușit să participați. Printre altele, dacă ați mai văzut săptămâna trecută...
spre final, ca să zic așa, chiar duminică, am lansat forumul Ginamed. Poate unii dintre voi chiar l-ați și folosit sau l-ați vizionat. Vă invit să intrați acolo, să parcurgeți structura forumului.
O să vă arăt pentru cei care nu au văzut încă. Sunt diferite în partea din stânga. Imaginii a site-ului sunt de diferite categorii și subcategorii în care puteți să încadrați întrebarea voastră sau informația pe care vreți să o distribuiți cu membrii comunității.
Vă invit la discuție, vă invit să... Expuneți aici toate întrebările, toate neclaritățile și să încercăm să găsim împreună explicații. Astfel încât până la examenul de admitere să nu mai existe niciun fel de neclaritate privind bibliografia examenului de admitere.
Și totodată aveți posibilitatea să vă cunoașteți viitorii colegi, să interacționați cu cei care vă vor fi în vară contracandidați și așa mai departe. Bun, v-am pus așa puțin în temă vis-a-vis de ceea ce s-a mai întâmplat în platformă și în tot ceea ce ține de GINAMED, pentru cei care nu ați vizualizat până acum. Pentru astăzi, după cum se vede și pe ecran, avem programat să discutăm despre cursul 22, Sistemul Reproducător Masculin.
Deci, suntem la un... pas, să zic, de parcurgerea materiei împreună. Cursul 22, mai avem cursul 23 de săptămâna următoare, Sistemul Reproducător Feminin.
Și, practic, vom încheia materia din Biologie Behrens, așa că sper că ceea ce ați parcurs până acum a fost în regulă, iar ceea ce vom parcurge în continuare, la fel să vă vină în ajutor și să vă ușureze procesul de învățare și totodată rezolvarea grilelor. Pentru cursul de astăzi, nu ar fi, să zic eu, un curs dificil, un curs cu foarte multe informații, dar, ca la toate capitolele noi pe care le parcurgem, sunt anumite lucruri pe care trebuie să le înțelegem foarte bine și anumite detalii pe care trebuie să le observăm, astfel încât în grile să nu ne pună probleme, să nu ne încurce anumiți termeni. Pentru că deja ne apropiem de finalul materiei și am acumulat o serie de informații, o serie de termeni pe care trebuie să-i stăpânim foarte bine și să nu existe niciun fel de confuzie. Bun. Și putem să începem înainte de asta, revin din nou cu acea rugăminte către voi, să dați un like acestui video, să vă abonați la canalul de YouTube GinaMed, să distribuiți acest live sau oricare altul care v-a plăcut și v-a fost de ajutor.
Și totodată să dați follow și paginii de Instagram GinaMed.ro pentru că acolo mai postez informații scurte. detalii extrase din bibliografia voastră de examen, astfel încât în momentul în care sunteți așa, voi încercați cumva să zic să vă relaxați, să mai stați pe telefon pe social media, să mai apară acolo câte informație care să vă ajute pentru examenul de admitere. Practic în orice moment să învățați, să fiți permanent în terminologia respectivă. Și totodată, cei care ați intrat pe platformă, ați văzut că pentru simulările GINAMED, simulările care conțin subiecte realizate de către mine și pliate pe stilul centrului universitar, dar care se pot aplica și altor centre universitare, le găsiți pe pagina de simulări GINAMED. Pentru acestea aveți un cod de reducere, admitere de o...
Admitere 2023 legat, 50% pentru această parte, folosind acest cod. Să discutăm despre... Ok, avem încă un nou abonat, ne bucurăm că ești parte din comunitatea Ginamed. Bun, să discutăm despre sistemul reproducător masculin.
Pentru început... Vom discuta o scurtă introducere care ne introduce, ne face așa o scurtă prezentare a ceea ce înseamnă sistem reproducător, atât feminin cât și masculin, roluri și detaliile privind sistemul reproducător feminin o să le discutăm săptămâna următoare. Apoi vom discuta despre testicule, care sunt organele de reproducere sau gonadele masculine.
Ne bucurăm că vă abonați în continuare. Ducte și organe anexe și apoi o discuție despre hormonii masculini. Nu este un cuprins vast.
Dar și cursul în ansamblu pot să vă spun așa de pe acum că nu va fi unul complicat. Bun. Sistemul reproducător îndeplinește multiple roluri ce privesc celulele reproducătoare masculine.
Celulele reproducătoare masculine se mai numesc și gameți. Acest lucru să-l avem foarte clar. Înțeles de la început, da? Deci dacă întâlnim într-o grillă celulă reproducătoare masculină sau nu întâlnim aceste trei cuvinte, întâlnim cuvântul gamet, se referă la o celulă reproducătoare masculină.
Bun. Rolurile pe care le îndeplinește sistemul reproducător sunt producerea gametilor, producerea celulelor reproducătoare masculine, stocarea, depozitarea lor, nutriția, hrănirea acestora și transportul lor, evident. În alcătuirea sistemului reproducător masculin și feminin se întâlnesc structuri identice, cum ar fi, deci aici avem structuri generale, dar caracteristici sau aspecte, dispunerea acestora diferă.
vom discuta despre sistemul reproducător masculin. Bun, și în ambele sisteme reproducătoare, masculin și feminin, ne întâlnim organe de reproducere, două organe de reproducere, sau gonade, care sunt producătoare de gameți și hormoni. În momentul în care vedem producătoare de gameți, asociem cu faptul că prezintă funcție exocrină.
Producătoare de hormoni, la... Când am discutat despre sistemul endocrin, am aflat că hormonii sunt substanțe care ajung în sânge. Deci discutăm despre secreție endocrină.
Așa încât tragem concluzia că aceste două organe de reproducere, sau gonadele, masculine și feminine, prezintă funcție atât exocrină cât și endocrină. Ducte, canale, ca să zicem așa, care primesc și transportă gameții, sau celulele reproducătoare masculine. masculine, glande și organe anexe, care secretă lichide eliberate prin ducte și am mai menționat aici organe anexe genitale, care este unul și același lucru cu organele anexe.
O altă exprimare a lor ar fi faptul că sunt organe și glande auxiliare asociate procesului de reproducere. La mai sus menționase în funcția, aici am menționat ce sunt aceste organe anexegenitale. Testiculele sunt organe masculine de reproducere care prezintă anumite caracteristici.
Testiculele sunt în număr de două, deci organ pereche. Au rolul de a produce spermatozoizi, acele celule sexuale masculine sau gameți. Deci, funcția exocrină, prezintă funcția exocrină.
Intervin în reproducerea masculină prin producția de hormoni și spermatozoizi, deci atât funcția endocrină cât și funcția exocrină, ambele converg către reproducerea masculină, deci sunt implicate în reproducerea masculină. Testiculul este un organ de formă ovalară, aplatizat, din punct de vedere al dimensiunilor. Măsoară circa 5 cm lungime, 2,5 cm lățime.
Aici observăm testiculul. Testiculele sunt dispuse în scrot, care le protejează cu rol de protecție. Bun, să discutăm puțin despre scrot, cel care protejează testiculele.
Este o formațiune în formă de sac. În general, formațiunile care... prezintă o formă de sac, putem să mai folosim cuvântul saciform, așa încât scrotul fiind în formă de sac, spunem că este o formațiune saciformă. Ce prezintă pereți groși, cu straturi multiple, este cu alte cuvinte multistratificat, suspendată de perineu și anterior anusului. Aici pe imagine observăm anusul, scrotul, la nivelul căruia se află testiculul, da?
Cu rol de protecție. Și suspendat sub perineu. Perineu este porțiunea aceasta între anus și scrot. Mare atenție să nu încurcați perineu cu peritoneu. Scrotul este divizat în două compartimente separate în care se află câte un testicul.
Am discutat mai sus că testiculele sunt în număr de două și sunt protejate de scrot. Sunt dispuse în scrot. Ei bine, este clar că scrotul va prezenta două compartimente separate în care se află câte un testicol.
Separarea este marcată de un rafeu, adică o proeminență îngroșată aflată pe suprafața scrotală, pe suprafața scrotului. Acest rafeu se separe cele două compartimente. În profunzimea straturilor pielii scrotului, pentru că am discutat că prezintă mai multe straturi, Se află un mușchi neted subțire, denumit mușchiul d'artos. Prin contracția mușchiului, suprafața scrotului capătă un aspect încrețit.
Se observă și pe imagine, dar... De exemplu... Pe imagine aici avem testiculul și se observă multiplele straturi ale scrotului. Se observă și o linie fină de țesut muscular, mușchiul de artos, tegumentul scrotului.
Pe această imagine este foarte important să observăm... raporturile care se stabilesc între diferitele organe. Acum ni s-a explicat și în text că scrotul se află, de exemplu, anterior de anus. Sau o să aflăm imediat astăzi despre organele anexe ale sistemului reproducător masculin și, de exemplu, aici putem să observăm prostata situată anterior direct. Câteva detalii, vezicula seminală din nou, situată anterior, direct, dacă ar fi să stabilim anumite rapoarte.
Bun, și pe această imagine putem să mai observăm dispunerea țesutului adipos în jurul testicului. Bun, dezvoltarea testiculelor. Cum se dezvoltă acestea și de când? Dezvoltarea lor are loc încă din perioada fetală, încă din perioada intrauterină, dezvoltarea care are loc în cavitatea abdominală, rângă rinichi. Testiculele coboară în scrot până la sfârșitul lunii a șaptea de sarcină.
Cum fac acest lucru? Prin traversarea musculaturii abdominale. După momentul nașterii, temperatura din scrot înregistrează o valoare cu câteva grade mai scăzută decât cea din cavitatea abdominală, pentru că a avut loc coborârea.
Tracțiunea testiculelor în scrot, deci coborârea lor în scrot, revine guberna cu lumui care... Ce reprezintă acesta? Reprezintă un cordon de țesut fibros.
Dacă nu are loc coborârea testiculelor în scrot, atunci apare criptorhidia, pentru care este nevoie de intervenție chirurgicală. Nu se poate altfel. Această afecțiune poate să determine infertilitate.
De ce? Pentru că temperatura crescută din cavitatea abdominală va împiedica producerea spermatozoizilor. Mai sus ni se spunea că temperatura din scrot înregistrează o valoare cu câteva grade mai scăzută decât cea din cavitatea abdominală. Ori ele, dacă nu coboară în scrot, temperatura mai crescută din cavitatea abdominală va împiedica producerea spermatozoizilor.
Odată ce testiculul traversează peretele abdominal, acestuia îi se atașează vase de sânge, nervi și ductul deferent. O să aflăm imediat ce e, sau putem să-l vedem aici, ductul deferent. Testicul alături de ductul deferent alcătuiesc cordonul spermatic.
Cele două compartimente ale scrotului sunt unite de cavitatea peritoneală prin intermediul canalului inghinal care străbate peritoneul. Vă arăt o imagine. De exemplu, aici.
Făt la 4 luni intrauterin. Observăm dispunerea testicului în cavitatea abdominală. Pe când aici, la 8 luni intrauterin, se observă coborârea în scrot. a testiculelor. Și aici se observă canalul inghinal, cel care străbate peritoneul.
Canalul inghinal prezintă o rezistență mai scăzută la nivelul peretelui abdominal și în peritoneu. constituind un punct în care se înregistrează herniile inghinale. Ce reprezintă herniile?
Protruzii. Ce înseamnă protruzii? Înseamnă alunecare, înseamnă o deplasare din poziția normală a unui organ, a unei structuri din organism.
Iar herniile reprezintă protruzia oricărei structuri prin peretele abdominal. Ca urmare... erniilor inghinale care apar la acel nivel. În alcătuirea fiecărui testicul intră numeroși lobuli delimitați între ei prin țesut conjunctiv denumit sept.
De exemplu, pe această imagine avem o secțiune la nivelul testicului și observăm lobuli separați prin sept. Lobulii sunt formați din numeroși tubi strâns încolăciți, se numesc tubi contorți, care poartă numele de tubi seminiferi, la nivelul cărora se produc spermatozoizi. Deci, la nivelul tubilor seminiferi are loc producția de spermatozoizi.
Aceștia produc spermatozoizi. Și se mai pot denumi tubi seminiferi contorți, datorită... faptului că sunt strâns încolăciți în lobulul respectiv.
Epiteliul tubilor seminiferi este format din celule germinale, celule care produc spermatozoizi, pentru că la nivelul tubilor seminiferi se produc spermatozoizi, dar și celule sustentaculare sau celule de susținere denumite. Celulele interstițiale, interstițiu. Celulele interstițiale se interpun între tubii seminiferi, deci sunt dispuse între tubii seminiferi, de la nivelul lobulilor, și intervin în producția de hormoni sexuali masculini sau androgeni, care cuprind și testosteronul. Deci, la nivelul testicului, despre care am discutat la început că prezintă funcție endocrină și funcție exocrină, la... pentru funcția exocrină, intervin tubii seminiferi.
Pentru funcția endocrină, intervin celulele interstițiale. Deci să faceți foarte clar această diferență. Prin unirea tubilor seminiferi se formează un plex, denumit rețeaua testiculară sau rete testis.
Deci ne întoarcem din nou la imagine și vedem tubii seminiferi. și prin unirea lor rezultă retetestis, rețeaua testiculară. Pe această imagine, între tubii seminiferi și rețeaua testiculară, se mai remarcă și tubii drepți.
Să nu-i uitați! Din zona superioară a testiculelor pornesc multiple canale eferente care drenează rețeaua testiculară și ulterior pătrund într-un tub încolăcit denumit epididim. Deci, din partea superioară a testicului, aici avem o secțiune la nivel de testicul, din partea superioară a acestuia pleacă canale eferente. multiple canale eferente, care se deschid la nivelul epididimului, format din capul epididimului, partea de corp și coada epididimului. Mare atenție să nu confundați epididimul cu canalul epididimar, de la nivelul măduvei spinării, canalul central al măduvei spinării, în care se află lichicefalorahidian sau prescurtat legere.
La acest nivel, deci la nivelul epididimului, spermatozoizii capătă mobilitate și totodată sunt transportați către ductul deferent. Deci, din ductele eferente ajung în epididim, din epididim mai departe în ductul deferent. Să nu încurcați canalele eferente cu ductul deferent.
Ductul deferent transportă mai departe spermatozoizii către ductul ejaculator, în afara testicului. Bun. Procesul de spermatogeneză. Spermatogeneza ce reprezintă?
Procesul prin care se formează spermatozoizii. Împărțim cuvântul în două, spermato și geneză. Geneză, generare de spermatozoizi, formare de spermatozoizi, cu alte cuvinte. Acest proces este inițiat în stratul cel mai extern al celulelor germinale din alcătuirea tubilor seminiferi. Vă arăt o imagine din cursurile de Corint, ca să știți că puteți să o găsiți cu ușurință oricând acolo.
De exemplu, aici, din nou, avem testicul secționat și de la nivelul acestuia este mărit un tub seminifer, la nivelul căruia se formează spermatozoizii. Bun. În secțiunea tubului seminifer, observăm, aici ar fi partea cea mai externă, aici ar fi partea externă și... În acest sens, coborâm către lumenul tubului seminifer.
Bun. Procesul de spermatogeneză începe din stratul cel mai extern. După cum observăm, aici avem o spermatogonie care, în urma unei diviziuni, va deveni spermatocit primar, de ordinul întâi și tot așa.
Astfel încât, în lumen, ajungem... la nivel de spermatozoid, de gamet de celulă reproducătoare masculină. Deci, procesul de spermatogeneză pornește de la exterior către interiorul, pornește, dacă ar fi să folosim cuvintele de aici, din stratul cel mai extern al celulelor germinale din alcătuirea tubilor seminiferi.
Pentru că celulele germinale sunt cele care produc spermatozoizi. Bun. Procesul de spermatogeneză începe de la celulele primordiale, care se numesc celule STEM. Celule primordiale sau celule STEM, denumite în acest caz spermatogonii.
Deci de la spermatogonie. Bun, această celulă, aceste celule, spermatogoniile, trec prin diviziuni mitotice. Deci, mare atenție, trec prin mitoză.
Mitoză, da. prin procese de mitoză. În urma procesului de mitoză, este un proces de diviziune.
Vor rezulta două celule fice identice cu celula mamă. Deci ăsta este rezultatul procesului de mitoză. Deci, din spermatogonii, prin diviziuni mitotice, se obțin celule denumite spermatocite primare. Respectiv, dacă ar fi să le caracterizăm, sunt celule diploide 2N, deci au număr dublu de cromozomi, DN este egal cu 23, deci au în total 46 de cromozomi pe celulă.
spermatocitele care sunt împinse pe măsură ce se formează către lumen sau interiorul tubilor seminiferi, așa cum observăm și pe imagine. Observăm spermatogonia și apoi spermatocitul primar și este împins către lumen. Bun. Ulterior, spermatocitele trec printr-o primă fază a diviziunii meiotice.
Deci... După această diviziune mitotică, spermatocitele vor trece prin meioză. Meioza este un alt tip de diviziune, care este alcătuită din două faze, faza 1 și faza 2, și la finalul cărora, din celula mamă, vor rezulta patru celule fice, dar cu număr înjumătățit de cromozomi, dacă ar fi așa să facem o caracterizare. Bun.
Spermatocitele primare trec prin prima fază a diviziunii meiotice, în urma căreia, dintr-un spermatocit primar, vor rezulta două spermatocite secundare. Sau, dacă ar fi să le caracterizăm, acestea vor fi haploide, nu mai sunt diploide, deci nu mai au 46 de cromozomi, vor avea 23 de cromozomi, deci număr în jumătății de cromozomi. Dar procesul de diviziune nu se oprește aici, la nivel de spermatocit secundar.
ci procesul de diviziune va continua. Urmează faza a doua a meiozei, în urma căreia are loc dublarea numărului de celule. Vor rezulta de data asta 4 spermatide.
Însă nu se mai schimbă numărul de cromozomi. Rămân tot 23 de cromozomi per celulă. Deci, dintr-un spermatocit primar obțin la finalul fazei a doua.
a meiozei, 4 spermatide cu numărul în jumătății de cromozomi, adică cu 23 de cromozomi. Spermatidele care rezultă se maturizează și duc la formarea spermatozoizilor din interiorul tubilor seminiferi. Practic acolo se vor forma, de la acel nivel vor pleca.
Diviziunea meiotică sau diviziune reducțională. Diviziunea meiotică sau diviziunea, se mai numește diviziunea reducțională. De ce?
Pentru că dintr-o celulă mamă cu 46 de cromozome, o celulă diploidă, rezultă celule cu număr în jumătății de cromozome. Da, ar trebui să... aici sunt 4 celule fice cu 23 de cromozome fiecare. Deci celule haploide.
Aici... Avem reprezentat schematic ceea ce am povestit anterior, însă avem detaliat procesul de diviziune meiotică, faza 1 și faza a doua. Și aici o să ne ajutăm de niște imagini ca să înțelegem mai clar procesul de spermatogeneză. Este un proces ceva mai detaliat aici, dar o să puteți să-l înțelegeți mai bine, spun eu.
Bun. Procesul de spermatogeneză pornește de la o celulă primordială sau celula STEM, care la naștere se transformă, devine spermatogonie în cursul evoluției intrauterine, deci la naștere se va numi spermatogonie, apoi. La pubertate, spermatogonia va suferi procese de diviziune cu scopul de a rezulta spermatozoizi. Bun, spermatogonia, așa cum am discutat și noi anterior, va trece prin procese de diviziune, prin mitoză și din spermatogonie, celule diploide vor rezulta două celule ficee identice cu celula mamă. ca produs al mitozei.
Bun. Ceea ce nu se specifică în carte și nu se înțelege foarte clar legat de numărul de cromozomi, este că... După procesul de mitoză, are loc interfază.
Ciclul unei celule se compune din mitoză, interfază. După mitoză, are loc interfază, interfază care la rândul ei are cele trei faze G1, S, G2. În cursul interfazei are loc replicarea ADN-ului. Observăm că pe imaginea anterioară, Avem câte o cromatidă, iar pe imaginea de aici, în cursul interfazei și replicării ADN-ului, mai avem o cromatidă pereche, o cromatidă, cromatida soră, cele două cromatide surori, ca să zic așa. Se observă pe imagine pentru fiecare cromozom.
Și avem cromozom pereche. Așa încât, acest spermatocit primar, poate să intre mai departe în prima fază a procesului de meioză. Bun.
Fazele diviziunii meiotice, atât prima cât și a doua, sunt alcătuite din profază, metafază, anafază, telofază și procesul de citochineză, care înseamnă efectiv separarea celulelor, apariția peretelui despărțitor între celulele formate. Dar succesiunea fazelor aceasta este. Profază, metafază, anafază, telofază.
În fiecare dintre acestea se întâmplă niște procese specifice. În profază 1, prima fază a primei faze a meiozei, dacă ar fi să discutăm așa, în complexul sinaptonemal, cromozomii omologi alcătuiesc o tetradă. Ce înseamnă cromozom omolog? Cromozomii omologi. înseamnă cromozom matern, cromozom patern.
Un cromozom de la mamă, un cromozom de la tată. Vă arăt o imagine. Cromozom iomologi.
Îi avem aliniați. Bun. Sistemul acela, sinaptone mal, Pe această imagine observăm din nou cromozomi omologi, patern și matern.
Totodată sunt exemplificate cromatidele surori. Pentru că inițial am avut un cromozom, dar în urma procesului de replicare a ADN-ului am... Copiat informația, am obținut încă o cromatidă și pe această imagine observăm cromatidele surori, care sunt unite prin centromer. Cu roșu să ne gândim că este cromozomul matern, cu albastru cromozomul patern. Deci pe această imagine avem cromozomii omologi.
Observăm că între... perechile de cromozomi omologi se stabilește o legătură. Această legătură, care este de natură proteică, se numește complex sinaptonemal, care se stabilește între acestea două.
Vă mai arăt o altă imagine. Pe această imagine observăm cromatida. Și aici, cealaltă cromatidă, să zicem, paternă, maternă. Bun, și între cele două cromatide se stabilește o legătură. Legătură proteică.
Și formează sistemul sinaptonemal sau complexul sinaptonemal. Aici, sus, din nou, vedem cromatidele, între care se stabilesc legături prin sistemul sau complexul sinaptonemal. Bun. Acest sistem sinaptonemal permite realizarea de chiasme.
Practic, informația genetică de pe un cromozom se combine cu informația genetică de pe celălalt cromozom. Contribuie la variabilitatea genică, acest aspect. Așa încât, după...
Deci, aici... Practic se formează chiasmă. Procesul se numește proces de crossing over și apar cromozomi noi în care, de exemplu, o informație genetică de pe cromozomul patern a fost copiată pe cromozomul matern și invers. Acest proces contribuie la variabilitatea genică. Deci foarte clar să nu încurcați chiasma, sistemul sinaptonemal, să înțelegeți la ce se referă.
Bun. Chromatidele acestor cromozomi se suprapun și formează chiasme, așa cum v-am arătat. Segmentele de cromatide pot trece de pe una pe alta, contribuind astfel la variabilitatea genică. Practic, ce v-am arătat aici. Trec una peste alta și contribuie la variabilitatea genică.
Acest aspect are loc în profaza 1. Această etapă are loc în profaza 1. Observăm și aici, pe imagine, interacțiunea dintre cromozomi omologi la nivelul celulei. În metafaza 1, ce procese au loc? Odată cu alinierea cromozomilor pereche în placa ecuatorială sau metafazică, aceștia se grupează independent.
Deci în metafază se formează fibrele fusului de diviziune, de care sunt atașați cromozomii. Aici sunt niște detalii care nu au fost menționate. Și se atașează în placa ecuatorială, practic la mijlocul celulei. Ne imaginăm că celula e așa ca un glob pământesc, iar la mijlocul ei, la nivelul ecuatorului, se aliniază cromozomii. Placa ecuatorială sau placa metafazică se mai numește.
Cromozomii sunt în continuare 46. Discutăm despre celulă diploidă. În anafaza 1 are loc separarea cromozomilor pereche și deplasarea lor către polii opușei celulei. Deci, practic, din acea placă ecuatorială se deplasează către polii opușei celulei. practic către limitele celulei, ca să pot forma două celule mai departe.
Centromerii cromozomilor duplicați nu vor suferi procese de diviziune. Observăm, aici nu se vede foarte clar, dar pe imaginea de aici, fiecare cromozom prezintă la mijlocul său un centromer, cu ajutorul căruia se va fixa de fibrele fusului de diviziune. în urma separării și îndepărtării cromozomilor către cromozomilor pereche, către polii opușei celulei, e bine, centromerii acestora nu vor suferi procese de diviziune, pentru că este, să zic câte unul, pentru fiecare.
Nu au de ce să sufere procese de diviziune. Bun, telofaza 1 și citochineza. ultimele etape, ca să zic așa, din cursul primei faze a diviziunii meiotice. Cu alte cuvinte putem să zicem că se definitivează procesul de separare, de diviziune meiotică. Se distribuie în mod egal cromozomii în cele două celule fice, pentru că pleacă cromozomii pereche, se separă și se deplasează către poliopușe ai celulei și distribuția se face în mod egal în cele două celule fice rezultate.
Bun, da? Observăm aici o pereche încă o pereche și când se separă, da, rezultă două celule fice cu număr în jumătății de cromozomi. Nu mai avem două perechi, ca să zic așa, ci doar o pereche. A doua fază a diviziunii meiotice se compune din profază, metafază, anafază, telofază cu citochineza, dar este precedată de interfază.
Deci după fiecare fază a diviziunii meiotice, celula își revine, celula nou formată. Își revine și trece prin faza de interfază, se numește. Interfază care de data aceasta este o fază lipsită complet de replicare a ADN-ului, deci nu mai replică ADN-ul, nu mai copiez încă o dată informația de pe materialul genetic.
Rămân cu materialul genetic pe care îl dețin, ca să zic așa. Deci dacă ne uităm pe imagine, observăm procesul de interfază și cromozomii. pe fiecare celulă sunt la fel. Nu ca aici, sus, în care cele două celule, după procesul de mitoz, au intrat în interfază și observăm că cromozom, ne uităm la culoare, ca să zic așa, un cromozom, o cromatidă, în urma procesului de replicare, mai formează încă o cromatidă. Așa, aici avem perechi.
Pe când aici, nu. Păstrăm materialul genetic obținut din prima faza meiozei. În profaza a doua, Are loc condensarea cromozomilor și deplasarea lor către centrul celulei. Se reformează în formă condensată materialul genetic.
Se condensează și se deplasează către centrul celulei. De ce se deplasează către centrul celulei? Pentru că în metafaza a doua, din nou ne întoarcem la metafază, trebuie să se alinieze... Cromozomii la placa ecuatorială sau centromerii care unesc cromatidele trebuie să se alinieze la placa ecuatorială.
Aici nu se vede foarte clar alinierea în placa ecuatorială. După metafaza a doua urmează anafaza. Anafaza care constă în clivarea centromerilor, în urma căreia vor rezulta cromozomi care se deplasează către poliopușii ai celulei. Deci în această anafază centromerii se clivează. În anafaza anterioară, anafaza 1, nu avea loc clivarea centromerilor, da, cromozomilor.
Dar de data aceasta aceștia se clivează, se rup. Se vede foarte bine pe imaginea aceasta, dar da, putem spune că se vede. Aici avem un centromer care unește cromatidele surori și apoi când se deplasează cromozomii spre poliopușei celulei, se separă perechea de cromatide surori și se deplasează către poliopușei celulei. Telofaza și citochineza, la finalul cărora rezultă patru celule fice haploide, fiecare având jumătate din numărul de cromozomi, respectiv 23, ai celulei mamă. Așa și aici se obțin cele patru.
Am avut inițial o celulă, din care am obținut două celule, două celule care vor intra mai departe în faza a doua a meiozei și din cele două celule, din fiecare vor rezulta alte două. dar cu număr în jumătății de cromozomi. Spermatozoizii, din ce sunt aceștia alcătuiți, care sunt regiunile spermatozoizilor?
Cap, gât, piesă intermediară, coadă. Capul, porțiunea de cap. Ovoid, aplatizat, condensat, prezintă un nucleu, pe imagine se poate observa nucleul, care este elementul cheie al spermatozoidului, la nivelul căruia se află 23 de cromozomi. Extremitatea cefalică a capului spermatozoidului prezintă un acrozom.
Acrozomul reprezintă o zonă cu enzime implicate în fertilizare. Mai multe informații despre implicarea enzimelor în procesul de fertilizare o să discutăm săptămâna trecută, săptămâna viitoare, când vom povesti despre sistemul reproducător feminin. În continuare a capului întâlnim gâtul, gâtul care este foarte scurt.
Se observă și pe imagine. Apoi, partea de piesă intermediară în continuarea gâtului prezintă microtubul în jurul cărora se află un strat intern de filamente groase și un strat extern la nivelul căruia se află mitocondrii. Mitocondriile ne amintim cele producătoare de ATP, deci intervin în producția de energie.
Coada prezintă filamente groase. în jurul cărora se află o membrană celulară. Funcționează ca un flagel și permite înaintarea spermatozoidului. Deci este porțiunea care îi conferă mobilitatea, îi asigură mobilitatea.
Celulele sustentaculare din alcătuirea epitelului tubilor seminiferi, despre care am menționat anterior, constituie o barieră între aceștia din urmă, adică între tubii seminiferi și vasele de sânge. Deci celulele sustentaculare se interpun între tubii seminiferi și vasele de sânge, cu scopul de a proteja spermatozoizii în curs de dezvoltare de sistemul imunitar, ca să nu acționeze împotriva lor. Prin producția lor de hormoni sexuali masculini, printre care și testosteron, Cerulele interstițiale asigură o concentrație crescută de testosteron la nivel testicular.
Totodată, această concentrație este necesară în producția de spermatozoizi. Deci ajută și la acest nivel. Bun.
O să luăm o scurtă pauză și o să continuăm după. Vă las în... comentarii link-ul de la această imagine, care mi s-a părut mie că merge cel mai bine în paralel cu cele descrise în Behrens.
Și am să o las și la comentarii în live, să o puteți găsi cu ușurință. În comentarii la acest video. Bun, luăm o scurtă pauză și continuăm apoi cu ducte și organe anexe.
Și continuăm cursul de astăzi cu partea de ducte și organe anexe. În prima parte a întâlnirii am discutat despre organele de reproducere, o scurtă introducere, apoi am discutat despre testicul, câteva caracteristici, dezvoltarea testiculelor și partea de spermatogeneză, procesul de formare al spermatozoizilor. Să zic că poate până acum au fost așa, lucrurile un pic mai de detaliu, lucrurile un pic mai...
pretențioase, dar ce vom discuta de acum încolo nu este foarte greu. Ductele și organele anexei intervin în realizarea funcțiilor fiziologice ale testiculelor, prin care spermatozoizii sunt evacuați din organism și își realizează activitatea lor. Căile sistemului reproducător masculin. Înainte de a fi evacuați de la nivelul... tubilor seminiferi, deci la nivelul tubilor seminiferi sunt produși, are loc formarea de spermatozoizi.
Înainte de a fi evacuați, eliberați în exteriorul organismului, spermatozoizi ajunși la maturitate traversează un sistem de ducte care prezintă multiple subdiviziuni. Prima de acest fel, deci prima componentă, prima subdiviziune a sistemului de ducte. se consideră a fi epididimul.
Epididimul care este un tub alungit, aici îl observăm, partea de cap, corpul și coada epididimului. Deci este prima subdiviziune a sistemului de ducte. Epididimul este un tub alungit, răsucit și încolăcit, dispus în lungul marginii posterioare a testiculelor.
Discutăm despre epididim ca fiind un canal în exteriorul testicului, deci un canal extratesticular. Și aici partea de margine posterioră a testicului. Acum se observă și pe imagine aici, de exemplu, pe marginea posterioră, deci aici e partea anterioră, aici e partea posterioră. Și aici.
Epididimul. Canalele eferente care au originea în rețeaua testiculară sau retetestis aduc în epididim spermatozoizi maturi, dar lipsiți de mobilitate. Deci canalele eferente acestea, ele aduc în epididim spermatozoizi maturi.
dar lipsiți de mobilitate. Mare atenție, da? Deci, până la nivel de epididim, spermatozoizii sunt maturi, dar lipsiți de mobilitate. Legătura dintre tubii contorți și rețeaua testiculară este făcută prin intermediul tubilor drepți, ceea ce vă menționasem și pe imagine când am discutat anterior. Da, tubii drepți.
Între tubii seminiferi și rețeaua testiculară, sau retetestis. Epididimul este căptușit de celule care adaugă secreții și ajustează astfel compoziția lichidului spermatic, care prezintă un pH acid dat de produsii de degradare ai spermei stocate. Deci epididimul este căptușit de niște celule care adaugă secreții, deci acele celule secretă anumite substanțe.
Prin secrețiile respective, ajustează compoziția lichidului spermatic care are un pH acid dat de produsii de degradare ai spermei stocate. Deci o cantitate de spermă care a fost stocată în timp capătă un pH acid. Tot la nivelul epididimului se reabsorb spermatozoizii deteriorați și rezidurile. Deci cumva curăță, să zicem.
În plus, în urma unui proces care se întinde pe parcursul la circa două săptămâni, spermatozoizii capătă mobilitate în epididim. Deci, la nivelul epididimului ajung spermatozoizi maturi, dar imobili, și în epididim capătă mobilitate. Porțiunea de început a epididimului se numește capul epididimului, a porțiunea terminală, coada epididimului. Ce este între, se mai numește simplu epididim sau corpul epididimului.
La ieșirea din epididim, spermatozoizii pătrund mai departe în ductul deferent, sau se mai numește vas deferens. Rolul acestuia este de a propulsa și a conduce lichidul seminal provenit de la epididimul fiecărui testicul. Deci avem două canale deferente. Se observă și aici, deci în continuare a epididimului se află canalul deferent.
Aici pe imagine privită din lateral stânga, în secțiune sagitală, vedem canalul deferent. Pe această imagine observăm cele două canale deferente. Partea de epididim și în continuare a epididimului se află canalul deferent.
Epididimul și canalul sau ductul deferent. Ductul deferent reprezintă o extensie în formă de tub a epididimului. care traversează canalul inghinal către cavitatea abdominală.
Canalul inghinal, cel care străbate peritoneul și pe care îl aveam marcat, de exemplu, aici. Dacă mai am o altă imagine să vă arăt... La acest nivel, ductul deferent trece lateral de vezica urinară spre marginea posterosuperioară a glandei prostatice.
Deci, ductul deferent trece lateral de vezica urinară spre marginea posterosuperioară a glandei prostatice. Aici se vede lucrul acesta. Aici noi avem în secțiune vezica urinară, dar cu toate astea...
Este marcat ductul deferent, care se observă că trece lateral de vezica urinară și ajunge la nivelul, aia ce ar fi prostata, în partea posterosuperioară, deci partea posterioară, în spate și sus, partea posterioară. posterosuperioară a glandei prostatice sau a prostatei. Pe această imagine se vede cel mai bine ceea ce se descrie în text, ce v-am citit eu.
Și zic să nu învățați pe de rost ceea ce spune acolo, încercați să rețineți această imagine și să vă imagineți că aici ajunge în partea posterosuperioară. Bun. Imediat înainte de a ajunge la glanda prostatică, ductul deferent prezintă o dilatație denumită ampulă. Observăm aici ductul deferent și aici glanda prostatică sau denumită prostată. Înainte de a ajunge la acel nivel, se dilată.
prezintă o dilatație, dar porțiunea aceasta de ampulă este tot parte din ductul deferent. Da, mare atenție, e o dilatație a ductului deferent. La nivelul acesteia, cele două ducte deferente, ce provin de la fiecare testicul, se unesc cu ductele care vin de la veziculele seminale.
O să discutăm imediat despre ele și formează ductele ejaculatoare. Deci ductele ejaculatoare rezultă din unirea ductului deferent cu ductele veziculelor seminale. Și pe imaginea asta se vede cel mai bine. Ductul deferent împreună cu ductele veziculei seminale se unesc și formează ductul ejaculator. Sau, cred că...
că mai aveam o imagine să vă arăt mai bine. Mai arăt asemănă când am lucrat Corintul. De exemplu aici.
Ductul deferent și partea de ampulă dilatarea ductului deferent. Unirea dintre ductul deferent și canalele, ductele veziculei seminale formează ductul ejaculator. Bun. Mare atenție că sunt două ducte ejaculatoare pentru că sunt două ducte deferente, sunt două vezicule seminale și de o parte și de alta întâlnim două ducte ejaculatoare. Ductele ejaculatoare sunt relativ scurte, traversează prostata, am văzut și în imagine, și ulterior își eliberează conținutul în uretră.
Aici avem... uretra și ductul ejaculator varză conținut în uretra. Uretra este cuprinsă între vezica urinară și vârful penisului și are trei porțiuni.
Deci, partea de uretra între vezica urinară și vârful penisului. Deci, toată partea asta se numește uretra. Fiind ceva mai lungă, uretra o putem împărți în trei porțiuni.
Porțiunea prostatică, zic eu că e ușor de reținut, da, porțiunea prostatică, reprezintă uretra prostatică, care traversează mijlocul prostatei și primește secrețiile ei, da, mare atenție, traversează mijlocul prostatei. Nu uităm pe imagine, dar aici, da, traversează mijlocul prostatei. Porțiunea membranoasă reprezintă uretra membranoasă, care constituie o zonă scurtă, care traversează planșeul muscular al cavității pelviene. Cred că această porțiune, din ce mi-amintesc, o întâlnim la sistemul urinar. Mi-am temt că era o imagine, dar nu mai știam unde.
Aici. Nu? Deci aici. De ce mi-am inteles ca mentionasem undeva? Da, portiunea de uretra prostatica, ureta membranoasa.
Bun. Portiunea peniana reprezinta uretra peniana. care se întinde prin intermediul penisului la orificiul uretral extern situat în vârful penisului. Uretra peniană primește secrețiile glandelor bulbo-uretrale. Aici avem glandele bulbo-uretrale și aici este orificiul extern uretral.
Uretra peniană primește secrețiile glandelor bulbo-uretral. Organele anexe ale sistemului reproducător au rolul de a secreta fluide care sunt necesare în formarea spermei sau funcționează ca organe care asigură transportul acesteia, transportul spermei, în cursul copulației. actului sexual, cu alte cuvinte.
Bun, cine sunt organele anexe sau se mai numesc organele auxiliare? Vezicula seminală, despre care tot am discutat anterior, glanda prostatică sau prostata, la fel am menționat de aceasta, și glandele bulbou-retrare, despre care am menționat anterior. Și penisul este încadrat ca organ anex. Am mare atenție la acest lucru, pentru că organele anexe fie secretă, anumite fluide, fie contribuie la transportul spermei în cursul actului sexual. Vezicula seminală este un organ pereche, deci avem două vezicule seminale ca parte din organele anexe.
Organ pereche e format din structuri în formă de sac sau saciforme, așa cum discutasem și anterior. la testicul, la scrot. Drenate de unele ducte care funcționează ca duct deferent. Colectează ductul deferent, deci colectată de la mai multe ducte. Drenează de unele ducte care vor funcționa ca duct deferent.
Vezicula seminală secretă și hormoni. Secretă prostaglandine. Am mai întâlnit undeva prostaglandine... De-a lungul materiei, cine mai secretă prostaglandinele? La sistemul endocrin, alte glande endocrine, aici se menționează celulele endocrine din ficat, rinichi, inimă și plămâni, secretă cantități foarte mici de hormoni non-steroizi, denumiți prostaglandine.
Manifestă diferite efecte asupra țesuturilor, cum ar fi contracția țesutului muscular neted. Deci nu uităm de vezicula seminală, că secretă și ea hormoni, de exemplu prostaglandine. Asigură nutriția spermatozoizilor în cursul ejaculării prin secreția de fluide nutritive, în special fructoză.
Secreția de fructoză este o secreție exocrină, pentru că asigură nutriția spermatozoizilor. Corelați, să zic, acest lucru cu... Funcția nutritivă, eu mă gândisem la vezicula seminală, semințe, hrană, nutriție, ca să zic așa, să pot să fac o diferență între ele. Fluidul produs de vezicula seminală are un caracter alcalin, astfel încât să neutralizeze aciditatea dezvoltată în epididim, despre care discutasem anterior.
Fluidul produs reprezintă aproximativ 60% din volumul total al lichidului seminal din compoziția spermei. Deci lichidul seminal îl întâlnim în compoziția spermei. Și totuși vezicula seminală produce un volum destul de mare, aproximativ 60%.
Glanda prostatică sau prostata este o glandă unică, am văzut acest lucru și pe imagine, înconjoară uretra. Glanda prostatică unică înconjoară uretra. Secretă un fluid cu un caracter ușor alcalin, care intervine în mobilitatea spermatozoizilor, neutralizând aciditatea naturală din vagin. Deci are o contribuție și externă, să spunem, glanda prostatică.
În alcătuirea sa, Înălgătuirea glandei prostatice intră fibre musculare netede cu rol de suport. Creșterea ei în dimensiuni la vârstnici poate face mai dificil procesul de urinare, pentru că crește în dimensiuni și este traversată de uretră și atunci îngreunează procesul de urinare. Secreția produsă de glanda prostatică reprezintă aproximativ 30% din volumul total al lichidului seminal. Deci 60% vezicula seminală, prostata 30%.
Glandele bulbouretrale sunt două glande mici, se află în apropierea penisului, la baza acestuia. Aici ar fi. Acestea sunt.
Trebuie să le marchez și eu pe imagine. Secretă mucus lubrifiant. al capătului penisului și substanțe alcaline care neutralizează aciditatea din vagin și activează spermatozoizi.
Deci cam aceleași roluri despre care am discutat și la secreția prostatică. Ce întâlnim în compoziția spermei? Spermatozoizi, produsii de secreție ai unor organe anexe, organe auxiliare, veziculă seminală, prostată, glande bulbo-uretrale.
Penisul este un organ al actului sexual care intervine în micțiune, în transportul urinei, dar și în copulație. Se împarte în rădăcină, baza penisului, corpul sau axul și glandul penian. partea de gland. Glandul penian care este cel asociat cu senzații de plăcere în cursul stimulării sexuale. Orificiul uretral extern este înconjurat de gland.
Deci orificiul uretral extern este înconjurat de către gland. De exemplu, galandul penisului și orificiul uretral extern. partea de corp și baza.
Aici se vede foarte bine glandele bulbo-uretrale. Orificiul uretral extern este înconjurat de gland, acesta la rândul său este înconjurat de un pliu de piele care se numește prepuț. În depărtarea acestuia se face chirurgical și procedeul poartă numele de circumcizie. Corpul penisului, în cea mai mare parte a sa, este ocupat de trei mase de țesut erectil și anume sunt doi corpi cavernoși și un corp spongios. Corpii cavernos și un corp spongios.
Dar cred că vi-arăt aici mai bine. Corp cavernos și corp spongios. Deci corpul cavernos la exterior, corp spongios la interior.
Țesutul erectil este arcătuit dintr-un labirint de canale vasculare, vase de sânge practic, separate de țesut conjunctiv și fibre musculare netede. În cursul excitării sexuale, componenta parasimpatică a sistemului nervos eliberează impulsuri care duc la dilatarea arteriolelor din țesutul erectil, crescând semnificativ fluxul sangvin în aceste țesuturi și colabarea. sau turtirea venelor. Deci, practic, se umplu cu sânge. Are loc procesul de vasodilatație în care intervine componenta parasimpatică.
Se registrează o congestie sau un aflux excesiv cu sânge la nivelul rețelei vasculare și se declanșează erecția. Deci, se umplu cu sânge. Corpii cavernoși, corpul spongios. Se umplu cu sânge. În cursul apogeului sexual, sperma traversează uretra și ajunge la orificiul uretral extern.
După ce sperma a fost ejaculată, componenta simpatică a sistemului nervos va elibera impulsuri care duc la constricție arteriolelor, diminuând astfel aportul de sânge. Deci componenta parasimpatică eliberează impulsuri și determină creșterea fluxului sangvin. declanșând erecția, dar componenta parasimpatică eliberază impulsuri care constrict arteriolele și diminuează aportul de sânge. Odată cu evacuarea sângelui din țesutul erectil pe cale venoasă, penisul va deveni flasc. Nu mai discutăm despre erecție, discutăm despre starea sa de flasc.
se mențin stimulii simpatici, vasoconstricția și starea flască vor persista. În mod normal, volumul de spermă ejaculată, denumit ejaculat, este de 2-5 ml. Deci, între 2-5 ml.
În alcătuirea acestui volum spermatic ar intra Spermatozoizi, undeva aproximativ între 20 și 100 de milioane per mililitru de spermă, deci un număr foarte mare. Lichid seminal, format din seclețiile glandulare ale glandelor anexe despre care am discutat anterior. Enzime.
Protează și alte enzime care intervin în fertilizare, care se faciliteze procesul de fertilizare. La nivelul căilor sistemului reproducător apar contracții peristaltice care intervin în deplasarea spermei din cursul ejaculării. Glandele anexe se contractă și evacuează produsilor de secreție care contribuie la creșterea volumului spermei.
Cam aceasta a fost discuția privind organele anexe. În continuare o să discutăm despre hormonii masculini. Nu numai hormonii masculini intervin în procesul de reproducere masculin. De exemplu, intervine și hipofiza.
Ne reamintim. Hipofiza anterioară intervine prin secreția de FSH sau hormon foliculostimulant, care stimulează maturarea tubilor seminiferi și spermatogeneza. Și LH-ul secretat sau hormonul luteinizant, care asistă procesul de spermatogeneză și stimulează maturarea celulelor interstițiale Leidig. cu producția de testosteron.
Deci până acum, în procesul de reproducere masculin, nu intră doar hormonii masculini, ci și hipofiza anterioară, sau adenohipofiza, prin secreția de FSH și LH. FSH-ul, sau hormonul foliculostimulant, se ocupă de, intervine, să zic așa, în funcția exocrină, maturarea tubilor seminiferi spermatogeneza. LH-ul asistă și el procesul de spermatogeneză și, pe lângă asta, intervine în funcția endocrină, faptul că stimulează maturarea celulelor interstițiale leidic cu producția de testosteron.
Reglarea eliberării de FSH și LH este făcută de hipotalamus prin secreția de hormon de eliberare a gonadotropinelor, sau în engleză gonadotropin releasing hormone, GNRH. Hipotalamusul va secreta GNRH-ul, care va acționa asupra hipofiziei anterioare și hipofiza anterioară va elibera mai departe LH și FSH, dacă este nevoie. Dacă nu, va inhiba eliberarea lor.
Secreția de GNRH sau hormon de eliberare agonat de otropinelor favorizează eliberarea de FSH și LH hipofizar. determinând astfel creșterea concentrației lor în sânge. Alături de cei doi hormoni hipofizari, GNRH-ul este implicat într-un mecanism de feedback negativ cu scopul de a controla sinteza și secreția de testosteron.
În sensul că mecanismul acesta de feedback negativ, despre care am discutat încă din primul curs, de exemplu... Dacă în sânge este o concentrație crescută de testosteron, atunci se transmit semnale retrograd către hipofiză și către hipotalamus să inhibe secreția de GNRH, respective LH și PSH. Sau invers, dacă în sânge este o concentrație crescută de testosteron, o concentrație scăzută de testosteron, Se transmit semnale retrograd către hipotalamus și hipofiză să stimuleze hipotalamusul producția de GNRH care va acționa asupra hipofizei și hipofiza va stimula mai departe LH și PSH. Hormon androgen reprezintă un hormon sexual masculin sintetizat de către celulele interstițiale ale testiculelor, celulele interstițiale Leiding, și care prezintă următoarele caracteristici. Intervine în controlul, pardon, controlul secreției sale este realizat de către LH, de către hormonul luteinizant.
La FET, testosteronul exercită control asupra diferențierii țesuturilor specifice. sexului masculin și intervine în coborârea testiculelor în scrot. Până la pubertate, producția de testosteron este scăzută.
Este, dar este scăzută. Mare atenție în grile. Să nu primiți ceva de genul nu este secreție de testosteron până la pubertate.
Nu, este, dar într-o cantitate mai mică. După pubertate, testosteronul prezintă multiple fruncții. induce maturarea spermatozoizilor și inhibă producția de LH.
Pentru că, practic, controlul sintezei sale, secreției sale, se realizează de către LH. Și după pubertate... determină maturarea spermatozoizilor și inhibă producția de hormonul teinizant.
Asigură funcționarea normală a organelor anexe și a ductelor sistemului reproducător masculin. Deci și acestea sunt sub controlul testosteronului. Influențează dezvoltarea caracterelor sexuale secundare masculine.
Și aici putem să ne referim la îngroșarea vocii, dar pariția... părului la nivelul feței. Cam acestea ar fi exemple de caractere sexuale secundare masculine.
Stimulează procesele metabolice care implică sinteza proteică și decreșterea masei musculare și totodată influențează comportamentul sexual și apetitul sexual. Alți hormoni androgeni accelerează pubertatea, Și inițiază maturarea sexuală și apariția caracterelor sexuale secundare masculine. Cam acesta a fost cursul de astăzi.
Am zis că nu va fi foarte complicat și nici foarte lung, să zic. Pentru săptămâna următoare vom continua... cu sistemul reproducător feminin și, practic, săptămâna următoare va fi ultimul curs, ca să zic așa, din Biologie Behrens. După care vom face o recapitulare din aceste două cursuri și apoi, cel mai probabil, o recapitulare generală.
Deci cam asta ar fi, să zic, partea de program pentru perioada următoare. Bun. O să ne vedem săptămâna următoare, marți, cu următorul curs, respectiv ultimul curs. Până atunci vă invit să vă implicați pe forumul GINAMED, să adresați acolo toate întrebările pe care le aveți.
O să vin și eu cu răspunsuri, dar puteți să interacționați și voi și să răspundeți la întrebările celorlalți, pentru că așa vă dați seama dacă ați înțeles. Dacă vă este totul clar, eu oricum mai verific din întrebările care sunt pe site, răspunsurile de acolo și încerc să le organizez să fie pus cât mai bine, astfel încât să ajungeți cu ușurință la toate informațiile necesare. Așa că până săptămâna următoare, marți, de la ora 5, ca de obicei, o să ne vedem în comentarii, pe forum, ne mai vedem pe Instagram, în stories și... ținem legătura, desigur. Bun.
După amiază liniștită, mult spor, mult succes în tot ceea ce faceți și să ne vedem cu bine marțea viitoare. Zi faină! Pa, pa!
Să vă