Transcript for:
Înțelegerea arterelor și circulației sanguine

Bună ziua! Astăzi vorbim despre artere și circulația arterială după anatomia de la Behrens. Trebuie să știm că arterele sunt vase de sânge prin care sângele circulă de la inimă înspre organe și țesuturi. Majoritatea arterelor au sânge oxigenat, cu excepția arterelor pulmonare din mica circulație sau circulația pulmonară.

prin care sângele pleacă de la inimă spre plămâni. Arteriolele intră în organe și se ramifică până la nivel de arteriole, iar arteriolele se ramifică mai departe în patul de vase subțiri de capilare. La nivelul capilarilor vom vedea că se fac schimburile de substanțe hrănitoare, de gaze respiratorii între sânge și... țesuturi, de asemenea vor fi preluate substanțele rezolvate din catabolismul celular, capilarele apoi se unesc și formează vene subții, numite venule, iar venulele se continuă cu vene. Mai întâi trebuie să înțelegem structura peretelui arterial pentru a ne lămuri asupra modului în care funcționează arteriile, care sunt proprietățile speciale ale arteriilor și care asigură.

curgerea sângelui prin artere. Peretele arteriale este format din 3 straturi sau 3 tunici, internă, medie și externă. Tunica internă sau endoteliu, cel care căptușește lumenul vascular, este un strat subțire de țesute endoteliale, este practic un epiteliu de acoperire.

pavimentos, unii stratificat sau simplu și acesta funcționează ca un teflon dacă vreți, nu se lipește în mod normal nicio substanță de el, vorbesc de situațiile fiziologice, nu de cele patologice de sigur. O continuare a endotelului la nivelul cordului. Este endocardul, stratul intern al peretului inimii, care endocardă, deci căptușește inima și acoperă valvele cardiace. Stratul mijlociu sau tunica medie este formată din două tipuri de țesut. Avem un țesut muscular neted, controlat de sistemul nervos vegetativ, special simpatic.

și lamele elastice, țesut elastic dispus concentric, deci un țesut conjunctiv de tip elastic implicat în proprietatea de elasticitate a arterelor. În ceea ce privește stratul extern, tunica externă, aceasta este formată dintr-un țesut conjunctiv cu numeroase fibre de colagen dispuse într-o țesătură laxă. În acest țesut conjunctiv.

Din tunica externă există nervi și vase de sânge, așa numită vasa vasorum, deci iată ce curiozitate vase de sânge au propriilor vase pentru a le asigura aprovizionarea cu substanțe hrănitoare și oxigen a celulor din pereții vasculari. Aici observăm, în acest desen, observăm lumenul sau interiorul vasului arterial și cele trei tunici. internă, endoteliu subțire, apoi turnica mijlocie, mai groasă, cu cele două tipuri de țesut muscular neted și conjunctiv elastic, și turnica externă aceea cu țesătura laxă de fibre de colagen. Deci acest perete gros, rezistent, cu trei straturi, este foarte bine adaptat la pentru curgerea sângelui prin influx continuu, prin artere. Există mici diferențe între arterele cu calibru mic, arterele mici-mișlocii, de timp mișlociu, care au mai mult țesut muscular neted și răspund puternii prin vasoconstricție, sau vasodilatație, modelează vascularizația unui organ în funcție de Nivelul de activitate al acestia și artere cu calibru, cu diametru mai mare, care au mai mult sesut elastic și care au o proprietate de la citat.

este foarte puternică. Deci, ca idee, trebuie să știm că pereții arterelor sunt mai groși decât ai venelor și corelând cu cele două tipuri de țesut din tunica medie, țesut conjunctiv elastic și muscular neted, avem două proprietăți și anume vorbim de elasticitate care o putem considera o expansiune a testului conjunctiv elastic din tunica medie. În această situație, arterele își măresc pasiv diametru sub acțiunea presiunii sanguine și, dar revenind la calibru anterior, atunci când presiunea din ele scade, este foarte evidentă această proprietate în arterele mari, cum spuneam.

Astfel, în timpul sistolei ventriculare stângi, când este pompat, este evacuat o cantitate de sânge în aortă, în aortă deja plină, pentru că sângele este un lichid incompresibil, are loc o creștere a presiunii ce determină dilatația elastică a arterei aorte, dacă iau aorta în discuție. Deci pot spune că în sistola cardiacă, în sistola ventriculară. Când ventricul evacuează sânge în arterea aortă, spune ventricul stâng în arterea aortă, are loc o expansiune, o distenție, o diastolă elastică la nivelul arterei aorte. Și apoi când ventricul se relaxează, intră în diastolă, pereții prin țesutul elastic, Revine arterial la diametrul inițial, avem o sistulă așadar elastică arterială. Această dilatație elastică a aortei și revenire ulterioară are trei consecințe foarte importante pentru circulația sângelui.

În primul rând, unda de șoc elastic este amortizată, o parte din energia sistolei ventriculare se înmagazinează. în pereții aortei sub formă de tensiune elastică și prin revenirea elastică a aortei în timpul diastolei cardiace, în timpul diastolei ventriculare, este asigurată curgerea continuă a sângelui, menținerea presiunii sanguine și să știți că aceste modificări, acest tip de modificări au loc și în mica circulație. Există un experiment celebr, un experiment lui Marei, care dovedește importanța elasticității, țestul elastic din tunica mediei arterelor, a pereților arteriali. Aici avem un vas rezervor, un comanete se întrerupe ritmic curgerea prin tubulul comun și apoi se ramifică într-un fel de Y, avem o porțiune elastică, tub elastic și un rigid.

Înterupând ritmic, curgerea de lichid din vasul, rezervor, cam așa cum procedează inima prin atenanța dintre sistolă și diastolă. Prin tubul elastic observăm că fluxul este continuu, pe când prin tubul rigid circulația este discontinuă, asociată cu întreruperile ritmice cu ajutorul acestei manete. Deci elasticitatea este o proprietate foarte importantă și Această revenire elastică a ortei asigură curgerea continuă a sângelui. A doua proprietate este proprietatea de contractilitate.

Se bazează pe existența celorlalt tip de țesut din tunica medie a arterelor. Este bazat pe mușchine, test din pereții arteriali. Micșorarea lumenului arterial se numește vasoconstricție și aceasta este determinată, este indusă de impulsurile nervoase de la nivelul simpatic, de la sistem nervos-vegetativ simpatic, iar vasodilatație, adică amărirea în dimensiunea lumenului, este datorată absenței impulsurilor de la același sistem nervos-vegetativ simpatic.

Deci simpaticul controlează prin vasoconstricție, irigarea... vascularizatia unui organ, ajustand astfel irigarea acesteia in functie de nivelul de activitate de la nivelul sau. Un parametru important este presiunea sau tensiunea și este presiunea exercitată de coloana de sânge asupra pereților vasculari.

Este determinată de o serie de factori, de debitul cardiac, de rezistența periferică, de volemie, de vâscozitate, de elasticitate. Avem două valori maximă sau sistolică și minimă sau... diastolică cu aceste valori 120 mm coloană de mercur, 80 mm coloană de mercur.

Este folosit un aparat numit Sfigmomanometru, se comprimă cu un manșon la nivelul brațului și se umflă respectivul manșon cu ajutorul unui stetoscop, se ascultă apoi curgerea sângelui în artera ulnară, dar se poate și pe artera humerală. Când manșeta se dezumflă, se aud sunetele datorate curgerii turbulente, așa numitele zgomotelorui Korotkov. Presiunea maximă sau sistolică este presiunea care apare în timpul sistolei și are această valoare medie cu oscilații de la individ la individ.

În timpul diastolei, sângele continuă să exercite presiune asupra pereților arteriale. Zgomotele, deci încă, acele zgomote korotcov, încă se mai aud și se dezumplă treptat manșeta până când nu mai auzim acele zgomote korotcov. Aceasta va fi presiunea minimă sau diastolică de circa 80 mm coloană de mercur. Când o persoană are o Tensiune sau presiune arterială mai mare, spunem că are hipertensiune, când e mai mică decât valorile normale, hipotensiune.

De regulă, în practica curentă, spunem că avem tensiunea 12 cu 8 sau 11 cu 6, cu 7, pentru că de fapt transformăm milimetrii în centimetrii coloană de mercur. Deci dăm această valoare ca un raport. Spuneam ca presiunea sau tensiunea arteriala este influentata de debitul cardiac, adica sangele care trece prin inima intr-un minut. Acesta este direct proportional cu tensiunea arteriala, deci un debit mai mare, sa spunem atunci cand facem sport, cand facem activitate fizica, determina o cresere a tensiunii arteriale.

Prenzitenta periferica este direct proportionala cu lungimea vasului, cu vascozitatea. sângelui, un sânge mai vâscos va eterna o creștere a rezistenței periferice. Rezistența periferică este invers proporțională cu calibrul vasului, practic este direct proporțională cu puterea a patra a razei vasului de sânge deci ne putem imagina că o modificare mică a lumenului vasului de sânge, deci a razei vasului de sânge, determină modificări semnificative ale rezistenței periferice și deci ale tensiunii sau presiunii arteriale.

De plin de dacă raza aceasta vasului de sânge se dublează, deci avem 2R, în locul lui R4 să punem 2R la puterea A4, ridicăm la puterea A4 și rezistența atunci va fi direct proporțională cu 1 supra 16 ori raza la 4. Cum numitorul a crescut foarte mult, rezistența scade și scade de 16 ori față de situația inițială, la o dublare a razei. Și efectiv, atunci când lumenul se micșorează într-o vasă, o constricție, rezistența va crește corespunzător de timp. determinând o hipertensiune, o creștere a tensiunii arteriale. Un alt factor care influențează presiunea sau tensiunea arterială este volumul sanguin, volemia, direct proporțional acesta cu lichidele extracelulare și direct proporțional cu tensiunea arterială. Deci, în mod normal, în circulație avem un volum de sânge de aproximativ 5 litri.

O scădere acestei volemii poate să apară într-o deshidratare sau într-o hemoragie, o sângerare și atunci va scade presiunea arterială, iar o scădere a presiunii sanguinit de asemenea poate determina scăderea presiunii arteriale. pentru că scade, cum am văzut, debitul cardiac, care înseamnă volum sistolic înmulțit cu frecvența cardiacă. Văscozitatea sângelui este un parametru important care modifică presiunea arterială. Aceasta apare deoarece sângele este incompresibil, apare o frecare între straturile paralel de lichid aflată în curgere.

Sângele este de ce mai ușor prin vasele de calibru larg și foarte greu prin vasele de calibru mic, de exemplu, în arteriole. Deci, dacă crește văscozitatea sângelui, crește și presiunea arterială. Celălalt factor, elasticitatea, cea asta contribuie la amortizarea tensiunii arteriale și la menținerea acesteia în diastolă. De priedă, dacă ne gândim la bătrâni, din cauza aterosferozei vasele își pierd elasticitatea, ele devin mai rigide și acest fapt determină creșterea tensiunii arteriale.

Deci, putem săsiza că aorta, care este un vas mare, cea mai mare arteră din... corp, viteza este cam de 500 mm pe secundă, 0,5 metri pe secundă, dacă transformăm milimetri în metri și pe măsură ce calibrul sau lumenul vasului zânge scade până la capilare, va scade și viteza, cu ce se face Tom Island ajungând... În capilare, la această viteză de 0,5 mm pe secundă, această viteză mică a sângelui prin capilare favorizează schimburile de gaze respiratorii de substanțe care se întâmplă la nivel capilar între sângele capilar și celule, țesuturi din organul respectiv, prin lichidul interstițial.

Pulsul arterial, un alt parametru al activității cardiace, are ceeași... valoare cu frecvența cardiacă, este determinat de distanța arterei aorte în timpul sistolei ventriculare, când ventricul stâng expulzează sânge din arterea aortă, măsurarea a pulsului se numește sfigmogramă, se face ca un grafic oscilațiile pulsului de-a lungul unei zile sau mai multor zile, se numește sfigmogramă și el se măsoară prin compresia unei artere pe un plan osos, de pildă compresia arterei radiale la încheiatura mâinei pe planul osului radius, se poate măsura și la arterea carotidă și la arterea poplitee și spuneam că are aceeași frecvență cu cea cardiacă, un puls mai crescut decât valoarea normală de repauză, 70-80 de bătăi, pe minte înseamnă tahicardie. și sistemul nervos vegetativ simpatic determină creșterea ritmului cardiac, creșterea pulsului, a frecvenței cardiace, deci această tahicardie, iar bradicardie este termenul opus de scădere a ritmului cardiac. deci a pulsului sub efectul sistemului nervos vegetativ parasimpatic. Aceasta a fost lecția noastră despre artere și circulație arterială.

Am identificat factorii care intervin în modificarea presiunii arteriale. Cele două proprietăți ale arterelor, contractilitatea și elasticitatea asociate cu cele două tipuri de țesut din tunica medie acestor vase, țesut conjunctiv elastic și muscular neted și am văzut că pereții artelor sunt mai groși decât a venelor. Vom continua lecția. următoare să vorbim despre circulația la nivel capilar, despre circulația venoasă, corelând-o desigur cu structura pereților vasculari venoși.

În speranța că v-a fost de folos, vă orez o zi frumoasă și nu uitați să vă abonați! La revedere!