Moara cu noroc de Ioan Slavici

Despre Autor

• Ioan Slavici, prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu.
• Autor moralist și psiholog, adept al lui Confucius.
• Creația sa promovează echilibrul moral, cumpătarea, iubirea de adevăr.

Contextul Operei

• Nuvela „Moara cu noroc” a apărut în volumul „Novele din popor” (1881).
• Mihai Eminescu apreciază autenticitatea personajelor cu țăranii români.

Tematică și Morală

• Pledoarie pentru cumpătare și păstrarea măsurii.
• Abaterea de la principiile morale este sancționată de autor.

Compoziția și Structura Nuvelei

• Realism de factură clasică, compoziție riguroasă.
• 17 capitole cu o ordine cronologică precisă.
• Cuvintele bătrânei deschid și încheie nuvela.

Conflictul

• Social și psihologic, între norme etice, destin tragic previzibil.
• Analiza psihologică prin dialog, introspecție, monolog interior.

Semnificația Titlului

• Moara părăsită simbolizează locuri bântuite, destin tragic.
• Cârciuma devine centrul unui câștig malefic prin bani necinstiți.

Acțiunea

• Narator omniscient, poveste la persoana a treia.
• Personaje puternice, solid construite, fapte verosimile.
• Timp și spațiu reale: Ardeal, Hanul Moara cu noroc.

Tema

• Consecințele nefaste ale lăcomiei pentru bani.
• Cumpătarea și măsura sunt esențiale.

Momentele Subiectului

• Expozițiunea: Sfatul bătrânei către Ghiță.
• Intriga: Apariția lui Lică Sămădăul, simbol al răului.

Desfășurarea Acțiunii

• Ghiță este prins în afacerile necinstite ale lui Lică.
• Tensiunile psihologice și conflictele interioare ale lui Ghiță.

Punctul Culminant

• Ghiță acceptă să plece, lăsându-și soția pradă lui Lică.
• Ana cade în brațele lui Lică, dar este respinsă.

Deznodământul

• Ghiță și Ana sunt uciși; Lică moare într-un accident.
• Pintea apreciază sacrificiul lui Ghiță, dar cu rezerve.

Finalul

• Cuvintele bătrânei subliniază soarta tragică și necesitatea purificării.

Stil și Limbaj

• Slavici folosește dialoguri și monologuri interioare pentru analiza psihologică.
• Stil sobru, fără ornamente inutile, inspirat de oralitatea populară.

Concluzie

• Ioan Slavici, inițiator al prozei realiste românești și al nuvelei psihologice.
• Opera sa îndrumă spre o viețuire potrivită cu firea omenească.