Să vă mulțum Bună ziua, dragii mei! Astăzi am să vă vorbesc despre cea de-a doua însușire fundamentală a vieții, și anume, reproducerea celulară, care, împreună cu metabolismul celular, asigură întreținerea și continuarea vieții. Întrebarea se pune de ce se divid celulele? Iar răspunsul firesc este pentru că sunt supuse uzurii.
În consecință, orice celul... este destinată să moară. Pentru ca un organism să poată să trăiască, trebuie create noi celule la o rată similară cu cea în care celulele mor.
Destinul fiecărei celule este înscris în macromolecula de ADN. Aici există gene care reglează viața și reproducerea celulară. Există deci un reglaj genetic al diviziunii. Câncerii Celurile ies de sub acest control al reglajului diviziunii celulare, se înmulțesc haotic, generând tumori.
Fiecare tip de celulă posedă un potențial propriu de diviziune. Astfel, unele celule, cum ar fi cele ale țesutului epitelial, se divide toată viața în ritm diferit. în funcție de localizarea lor, astfel că celulele de la baza a țesuturilor epiteliale pluristratificate se divid mai frecvent, pe când cele dinspre straturile superficiale se divid mai rar și sunt supuse morții și descoamării frecvente. Alte celule, cum sunt globulele roșii sau celulele musculare, pierd capacitatea de diviziune după ce s-au diferențiat.
După modul cum se distribuie materialul genetic în celulele fice, în timpul diviziunii celulare, diviziunea celulară este diviziune mitotică, care se mai numește ecvațională, deoarece celulele fice vor avea aceeași cantitate de material genetic cu celula mamă, deci vor fi diploide. Adică, cei 46 de cromozomi prezenți în celulele diploide se divid prin ecvaționare, rezultând două celule fice cu aceeași cantitate de material genetic. Acest tip de diviziune se numește se mai numește și somatică, pentru că prin ea, ea naștere corpul, crește, se dezvoltă și este prezentă pe tot parcursul vieții individului, înlocuind permanent celulele moarte.
Cealaltă formă de diviziune se suprapune peste diviziunea somatică la Maturitate. Se și numește diviziune de maturație, diviziunea meiotică. Prin această diviziune, materialul genetic se înjumătățește în celulele fice, rezultând în finalul meiozei patru celule cu numărul de cromozom redus la jumătate. De aici și denumirea de diviziune reducțională gametică pentru...
pentru că prin ea se formează gameții, care apoi devin celule sexuale. Prin contopirea a două celule sexuale, a ploide, proces numit fecundație, rezultă zigotul sau celula ou, punctul de geneză a unui nou organism. Fecundația Are loc în trompa uterină și este procesul prin care se contopesc cele două celule haploide.
Enzimele acrozomului digeră structurile exterioare ale ovocitului. cum ar fi coroana radiată și numai un singur spermatozoid reușește să penetreze. și să introducă în ovocit nucleul său, care este componenta cea mai mare a capului spermatozoidal. Nucleul conține 22 de autozomi și un heterozom, deci 23 de cromozomi. Heterozomul este diferit.
Unii cromozomi au heterozomul X, alții au heterozomul Y. Unul dintre, depinde de tipul de heterozom care penetrează ovocitul, ce sex se va avea noul individ, ce se va naște. Imediat, membrana ovocitului suferă modificări, împiedicând penetrarea altor spermatozoizi. În acest moment, ovocitul își finalizează meioza, formând un ovul matur cu 22 de autozom și heterozomul X.
Și, bineînțeles, formează și un al doilea globul polar care degenerează. Nucleul ovulului și cu cel al spermatozoidului vor forma nucleul zigotului, cu 46. de cromozom. Deci se formează o celulă diploidă în urma fecundației. Zigotul suferă un proces de clivaj, adică suferă o diviziune mitotică succesivă. proces numit segmentare, succesivă pentru că celulele nu mai cresc, se divid și formează până la urmă o sferă cu celule cu 46 de cromozomi, numită morulă.
Morula se dezvoltă o structură cavitară plină cu lichid numit blastocist. Acesta coboară prin trompa uterină și ajungă la un trompe. Ajungem 4-5 zile în uter.
În cavitatea uterină, blastocistul absorbe nutrienții mucoase din secrețiile glandelor uterine În câteva zile vine în contact cu peretele endometrului, erodează epiteliul endometrului și se fixează proces numit nidație sau implantare. Acest proces apare la aproximativ după 5-7 zile de la fecundație. După fecundație, corpul galben continuă să producă progesteron care împiedică eliminarea mucoasei endometriale.
Proiecțiile blastocistului, numite vilozități coriale, se unesc cu țesutul uterin și formează placenta, prin care se realizează fluxul sanguin între embrion și mamă. Placenta devine și ea un organ endocrin, secretând estrogen și progesteron pentru a menține sanguin. iar secreția endocrină a corpului galben încetează după primele trei luni de sarcină.
Urmează apoi procesul de gastrulație. Adică, ca urmare a diviziunii celulelor, se formează trei foițe embrionare, structură numită gastrulă. Cele trei foițe sunt ectodermul, mezodermul și endodermul.
Din ectoderm se dezvoltă țesutul nervos, din mezoderm țesutul conjunctiv și țesutul muscular și din toate trei se formează țesutul nervos. epitelial. Ca urmare a diviziunii acestor țesuturi și a organizărilor, se formează din ele toate organele și sistemele de organe ale embrionului.
Ultimele șase luni, șapte de dezvoltare, șase-șapte luni, sunt considerate perioada fetală, iar individul ce se dezvoltă se numește făt. Sistemele de organe iau naștere în perioada embrionară și se dezvoltă în perioada fetală. În același timp, fătul dobândește un aspect uman. După naștere, urmează perioada...
Copilăriei Perioada în care corpul crește se dezvoltă ca rezultat al proceselor induse de diviziunea mitotică și a diferențierii celulare. La pubertate se instalează la băieți spermatogeneza. La băieți, maturizarea sexuală începe la 14-16 ani și se sfârșește la 20-21 de ani prin dezvoltarea completă a prostatei. În cursul perioadei de maturizare sexuală, funcția endocrină a glandelor sexuale se manifestă din plin. Funcția de reproducere, deși posibilă, nu este perfectă datorită dezvoltării insuficiente a organelor genitale în ansamblu întregului organism.
În cursul adolescenței, sub influența hormonilor sexuali, în cazul băieților a testosteronului, produs de celulele interstițiale leidic, sub influența hormonului luteinizant, Are loc degenerarea timusului, deci se reduce acțiunea de frânare a dezvoltării gonadelor, deci frânarea dezvoltării gonadelor încetează, astfel că se accelerează ritmul. de creștere staturală. Are loc dezvoltarea mai intensă a organelor genitale, a musculaturii, a forței musculare. se produce schimbarea vocii, intensificarea depunerii grăsimii subcutanate, dezvoltarea pilozității, toate aceste caractere sexuale secundare fiind stimulate și de hormonii androgeni corticosuprarenalieni.
Dacă aceștia se secretă în cantitate prea mare și înainte de pubertate apare... sindromul androgenital, pubertatea precoce. Testosteronul intervine și în menținerea tonusului epitelului spermatogenetic ai tubilor seminiferi, unde are loc spermatogeneza.
Spermatogeneza este procesul prin care iau naștere spermatozoizii. Începe la nivelul stratului cel mai extern al celulelor germinale din tubii seminiferi. Celulele germinale sau celule STEM, numite spermatogonii, celule totipotente, celule germinale.
Acestea produc prin mitoză celulele ce sunt împinse treptat spre interiorul tubului seminifer. Aceste celule numite spermatocite primare au același număr de cromozon cu spermatogoniile. La nivelul lor are loc, sub influența FSH-ului, meioza. Prima etapă a meiozei, numită etapa reducțională, prin care, dintr-o celulă cu 46 de cromozom, rezultă două celule cu 23 de cromozom, deci redus la jumătate. După o scurtă interfază, pentru că aici acromozomii sunt întregi, sunt bicromatidici, nu trebuie să se dubleze cantitatea de ADN, deci interfaza este foarte scurtă, spermatocitele de ordinul de adevărat sunt bine.
2 intră în cea de-a doua etapă a meiozei, etapa ecvațională, fiind ecvațională este o mitoță obișnuită adică cromozomii bicromatidici se ecvaționează și rezultă din fiecare celulă, două celule cu același număr de cromozom, deci 23. În final, prin meioză, se formează patru celule haploide, numite spermatide. Din aceste spermatide, prin maturizare, diferențiere, se formează spermatozoizi. Ei sunt heterogameți în sensul că jumătate vor avea din cei 23 de cromozom, 22 autozom și heterozomul X și jumătate 22 de autozom și heterozomul Y. Spermatogeneza este controlată de hormonii gonadotropi foliculino-stimulant care controlează funcția exocrină a testiculelor, iar funcția endocrină a testiculelor este controlată de hormonul lute. LH, luteinizant.
Spermatogeneza și fecundația sunt două procese compensatorii prin care se păstrează de la o generație la alta, constant, numărul de cromozomi în cadrul speciei umane. Vă doresc spor la învățat! La revedere!