Metabolismul intermediar: lipide și proteine

Salut și bine v-am regăsit la o nouă lecție de biologie, sper că sunteți bine și sper că mai aveți încă chef și resurse pentru a învăța. Noi astăzi continuăm să vorbim despre metabolism și în lecția de astăzi vom discuta despre metabolismul intermediar al lipidelor și metabolismul intermediar al proteinelor. În afară de lecția de astăzi vor mai fi încă două lecții la metabolism și apoi vom trece la sistemul reproducător. Bun, și începem prima dată cu metabolismul intermediar al lipidelor. Ce sunt lipidele? Păi lipidele sunt niște substanțe organice formate din acizi grași și glicerol sau glicerină. Deci lipidele sunt formate din acizi grași plus glicerol. Acest glicerol îl putem numi și glicerină. Aceasta este... să zicem așa, compoziția generală a unui lipid, dar bineînțeles în funcție de lipidul despre care vorbim pot să mai apară și alte componente. Dar în mare din astea sunt alcătuite, din acizi grași și glicerol. Cel puțin lipidele care au o funcție în interiorul corpului uman. Bun, procesul de sinteza lipidelor se numește lipogeneză. Deci, acizi grași. plus glicerolul, prin lipogeneză, sunt transformați în lipide. Deci, procesul de sinteză al lipidelor se numește lipogeneză. Aduceți-vă aminte, am spus în lecția trecută, tot ceea ce se termină cu geneză înseamnă sinteză și este un proces de anabolism. Deci... Formarea lipidelor se numește lipogeneză. Cum am văzut, lipidele pot fi sintetizate din acizi grași și glicerol, dar pot să fie sintetizate și din glucide. Am văzut lecția trecută că, spre exemplu, un consum foarte mare de glucide ajunge la un moment dat să fie transformat în lipide. Deci, lipidele pot fi sintetizate și din glucide, tot prin procesul de lipogeneză. Am văzut atunci că glucoza care se află în exces în organism... va fi transformată în lipide și în țesut adipos prin procesul de lipogeneză. Deci pe lângă acești acizi grașii glicerol, mai trecem aici glucide și la fel aminoacizii în exces, deci pot fi și ei transformați în lipide. Deci remarcăm, tot ceea ce este în exces ajunge într-un final să se depună sub formă de țesut adipos. Deci dacă mâncăm prea mult din orice categorie de substanțe, riscăm să ne îngrășăm. Bun. Invers, procesul de descompunere al lipidelor se va numi lipoliză și aceste lipide vor fi descompuse în acizi grași plus glicerol. Cum am spus, tot ce se termină cu liză este un proces de descompunere și este un proces de catabolism. Formarea lipidelor se numește lipogeneză, descompunerea lipidelor se numește lipoliză. Lipidele sunt descompuse în aciz graș și glicerol. Mi se spune apoi în cartea șacă. Chilomicronii formați în enterocite, ajunși apoi prin vasele chilifere în limfă și trecuți odată cu acestea în sânge, sunt șcindați, adică descompuși sub influența unei enzime numite lipoprotein lipaza. Bun, cu acești chilomicroni ne-am întâlnit noi la sistemul digestiv. Deci, chilomicronii din enterocite vor trece în chiliferul central, da? Deci în limfă. Și iarăși am văzut la sistemul circulator că într-un final limfa ajunge să se verse în sângele venos. Ni se spune așa în carte că acești chilomicronii vor fi descompuși sub influența unei enzime numite lipoprotein lipaza. Deci, chilomicronii sub influența lipoprotein. Lipaza vor fi descompuși în proteine, acizi grași, glicerol, fosfolipide și colesterol. Deci aceste elemente intră în compoziția kilomicronilor, iar kilomicronii sub influența acestei enzime lipoproteine. Proteinele, da, sunt alcătuite din aminoacizi, acizii grași și glicerolul sunt componente ale lipidelor, fosfolipidele sunt lipide ele însele și le-am întâlnit la membrana celulară și colesterolul, iarăși, și el este tot un lipid. Toate aceste molecule vor fi mai departe utilizate la nivel tisular, adică în țesuturi. Bun, mi se spune apoi mai departe că... Cea mai mare parte a acizilor grași pătrund în toate celulele, cu excepția celulelor nervoase a neuronului și aș mai adăuga aici și cu excepția hematilor. Deci, acizii grași rezultați din scindarea chilomicronilor vor intra în celule și ni se spune așa că intră în toate celulele cu excepția neuronilor, deci a celulelor nervoase și cum am spus și a hematilor. Neuronii și hematiile sunt celulele. glucozodependente, adică neuronii și hematiile pot să folosească numai glucoză pentru a-și produce energie. În schimb, celelalte celule din organism pot să folosească și lipidele, cum sunt aceste componente ale lipidelor acizi grași, pot să-i folosească pentru a produce energie. Dar neuronii în mod special și hematiile sunt celule care au neapărat nevoie de glucoză. Neuronul, dacă el rămâne fără glucoză, moare. Pentru că el nici nu face depozite, deci este o celulă care cât primește atâta consumă, nu face niciun fel de depozit. În momentul în care neuronul nu mai are glucoză, moare. Glucoza pentru el este ca și oxigenul, deci când se termină, moare. La fel și hematia are mare nevoie de glucoză pentru a-și produce energie. Bun, deci ni se spune că marea parte a acizilor grași vor intra în celule. O mică cantitate de acizi grași rămân în plasmă sub formă de acizi grași liberi, deci acizi grași pe care îi vom mai găsi în sânge îi vom numi acizi grași liberi. O parte din acizi grași liberi vor pătrunde și ei în celule, aflându-se într-un permanent echilibru dinamic cu acizi grași din celule. Deci, acești acizi grași liberi, care se află în sânge, ei pot să intre și ei în celulă. Unde se află acizii grași din celulă? Dar acizii grași din celulă pot și ei să iasă în sânge și să se transforme în acizi grași liberi. Deci, observați, există mereu un schimb între acizii grași liberi din sânge și acizii grași care se află în interiorul celulelor. Deci, unii intră alții ies. Asta înseamnă că se află într-un permanent echilibru dinamic, adică se mișcă. Asta înseamnă dinamism, se mișcă. Unii intră, alții ies și mereu trebuie să fie în echilibru. În celule, acizii grași pot trece printr-o secvență de reacții chimice de beta-oxidare cu eliberare de energie ori pot fi utilizați pentru resinteza diferiților compuși lipidici. Deci în celulă, acizii grași care se află acolo prin reacții de beta-oxidare vor fi descompuși pentru a se obține energie. Nu ni se spune în carte, dar rețineți că producerea de energie înseamnă obligatoriu intrare în ciclul Krebs. Deci obligatoriu, acezii aceștia grași trebuie să fie ajuns să fie transformați în acetilcoenzima A, așa cum am văzut la glucoză, și apoi să intre în ciclul Krebs și mai departe fosforilarea oxidativă. Deci întotdeauna unde vedeți că o anumită substanță, dintr-o anumită substanță se produce energie, întotdeauna gândiți-vă că substanța respectivă trebuie să ajungă în... ciclul Krebs, da? Și odată intrat în ciclu Krebs, după aia va trece prin fosforilarea oxidativă și astfel se va produce energie. Am văzut la metabolismul glucidic, da? Am văzut acolo glicoliza, cu apoi cu transformare în acetilcoenzima A, acetilcoenzima A care intră în ciclu Krebs și apoi avem fosforilarea oxidativă, da? Asta era obținerea de energie cu participarea oxigenului. Și tot la glucoză mai aveam și glicoliza anaerobă. Când nu participa oxigenul. Ei bine, la celelalte categorii, la lipide și la proteine, obținerea de energie se face cu ajutorul ciclului Krebs, deci obligatoriu cu participarea oxigenului. Și obligatoriu ca să se obține energie, acești acizi grași vor fi transformați în acetilcoenzima A, da, acetilcoenzima A intră în ciclu Krebs, apoi fosforilare oxidativă și astfel se va obține energie. Deci rețineți acest lucru, întotdeauna când vorbim de o substanță din care se obține energie, vorbim că ea intră în ciclu creps și în fosforilare oxidativă. Bun, deci acizi grași pot fi folosiți cu ajutorul unor reacții de beta-oxidare pentru a se obține energie. Un alt loc unde îi putem folosi pe acești acizi grași este la resinteza unor compuși lipidici. Deci pentru a... resintetiza alte lipide. De exemplu, acizi grași, da, se combină cu glicerolul și formează lipide, da? Deci, la ce îi putem folosi? Îi putem folosi pentru a obține energie și pentru a sintetiza alte lipide, a re-sintetiza, așa cum ni se spune în carte. Bun, și atunci să vedem care este mecanismul de reglare a metabolismului intermediar lipidic. În principiu, el este reglat prin diferiți hormoni. Și atunci, avem două tipuri de hormoni care le grează acest metabolism lipidic, și anume, avem hormoni anabolizanți și hormoni... Catabolizanți, adică hormoni care realizează sinteza lipidelor și hormoni care realizează descompunerea lipidelor. Și primul hormon anabolizant, care ajută la sinteza lipidelor, este insulina. Ea ce face? Scade lipoliza, adică scade descompunerea lipidelor, dar stimulează lipogeneza în ficat și țesutul adipos. Deci, practic, ea. Stimulează formarea și depunerea de lipide și scade procesul de descompunere al lipidelor. Este un hormon anabolizant pentru că favorizează producerea de lipide, deci lipogeneza în ficat și în țesutul adipos. Alți hormoni, tot cu efect anabolizant pe metabolismul lipidelor, sunt hormonii sexuali, și anume testosteronul la bărbați și estrogenii la femeie. pentru că și ei stimulează lipogeneza, adică producerea de lipide. Spre exemplu, la femeie, estrogenii, hormonii sexuali, stimulează producerea de lipide și dispunerea țesutului adipos în forma caracteristică femeilor, deci mai predominant pe șolduri, pe coapse. În schimb, la bărbați, aceeași poveste. Hormonii sexuali, adică testosteronul, va stimula producerea de lipide și dispunerea țesutului adipos caracteristic bărbaților. Bun. Acestea sunt cei doi hormoni care au efect anabolizant, adică stimulează lipogeneza, producerea de lipide, insulina și hormonii sexuali și aici avem la bărbat testosteronul, femeie estrogenii. Bun, hormonii catabolizanți, adică care realizează descompunerea lipidelor. Primii sunt adrenalină și noradrenalină. Ce fac ei? Determină lipoliza, adică degradarea trigliceridelor și mobilizarea acizilor grași rezultați din lipolize. Mobilizare înseamnă că ies, intră din celule. Deci, adrenalina și noradrenalina realizează lipoliza, da? Descompunerea lipidelor și am văzut că în urma lipolizei rezultă aciz graș și glicerol, mai stimulează mobilizarea acizilor grași. Bun, alți hormoni. Cu efect catabolizant este cortizolul, da, cortizol? Adică aceștia sunt hormonii glucocorticoizi, ce fac ei? Realizează lipoliză, contribuind la mobilizarea acizilor grași din depozite și la degradarea lor. Deci cortizolul stimulează lipoliza, adică descompunerea lipidelor și mobilizează acizii grași din depozite cu utilizarea lor, deci cu descompunerea lor. Alți hormoni. Cu efect catabolizant pe lipide sunt hormonii tiroidieni, adică tiroxina și triiodotironina. Realizează lipoliză și determină mobilizarea rapidă a grăsimilor, fapt determinat indirect prin creșterea ratei metabolismului energetic în celulele corpului. Deci, hormonii tiroidieni stimulează lipoliza, deci descompunerea lipidelor și mobilizarea grăsimilor din depozit, adică Grăsimile sunt scoase din tesutul adipos și sunt folosite în diversele procese ale celului, dar sunt degradate în diferitele procese ale celulelor. Bun, se spune așa că hormonii tiroidieni determină lipoliză indirect prin creșterea ratei metabolismului energetic în celulele corpului. Ce înseamnă asta? Înseamnă că hormonii tiroidieni cresc metabolismul energetic, adică cresc consumul energetic al corpului, adică... corpul nostru va avea nevoie de mai multă energie. Și atunci de unde să o ia? Păi o ia din glucide primată și apoi o va lua din lipide. Pentru că proteinele sunt ultimele la rând în... Obținerea de energie, da? Deci se ia din glucide, se ia din lipide. Deci în momentul în care metabolismul energetic crește, adică nevoile energetice ale corpului sunt mai mari, începe să se apeleze la depozitele de energie. Și depozitele de energie găsim în lipide în țesutul adipos. Și atunci, o persoană care are un metabolism accelerat, mai intens, un metabolism energetic mai intens și corpul ei va avea nevoie de mai multă energie, va fi o persoană care va fi... Va fi mai slabă pentru că organismul ei consumă lipidele pentru energie, da? Deci ea nu va face, se suda dipoz, nu se va îngrășa pentru că metabolismul ei este foarte accelerat și atunci toate lipidele ajung să fie descompuse pentru a se obține energie. Bun, alt hormon cu efect catabolizant pe lipide este glucagonul. care realizează lipoliza contribuind la mobilizarea acizilor grași din depozite și la degradarea lor. Deci glucagonul și el realizează lipoliza, adică descompune lipide și iarăși mobilizează acizii grași stimulând degradarea lor. Deci cuvântul ăsta de mobilizează acizii grași înseamnă că îi scoate din depozite și stimulează utilizarea acizilor grași pentru a se obține energie sau pentru alte procese. Deci asta înseamnă mobilizarea acizilor grași. Îi scoatem din depozitele de lipide și îi folosim. Bun, alt hormon tot la hormon cu efect catabolizat este STH-ul, adică hormonul de creștere, care realizează lipoliza contribuind la mobilizarea acezilor grași din depozite și la degradarea lor. Deci STH, hormon de creștere și el face lipoliza pentru că în procesul de creștere este nevoie de energie și atunci realizându-se lipoliza... Se obține energie, energie care este folosită și pentru creșterea organismului. Deci, aceștia sunt hormonii care reglează metabolismul lipidic. Avem la hormoni anabolizanți două categorii, insulină, hormon sexual. Aceștia stimulează sinteza lipidelor, deci producerea de lipide, de țesut adipos. În schimb, hormoni catabolizanți sunt mai mulți, adrenalină, noradrenalină, cortizol, hormon tiroidien, glucagon, STH. Toți acestea realizează degradarea lipidelor, folosirea lipidelor cu obținere de energie. Bun, rețineți că întotdeauna există un echilibru între procesele de anabolism și catabolism. Deci există un echilibru între formarea de lipide și descompunerea de lipide. Bun, și acum haideți să vedem ce rol au lipidele în organism. Primul și cel mai important rol este rolul energetic. Acesta este cel mai important rol al lipidelor, pentru că produc energie, evident. Lipidele reprezintă principalul rezervor energetic al organismului, pentru că ele se depun sub formă de țesut adipos. Țesutul adipos este un țesut de rezervă, da? Deci el este țesutul adipos folosit atunci când nu mâncăm. În perioade de criză, când organismul nu are alimente, se... Apelează la țesutul adipos. Deci țesutul adipos este un țesut de rezervă, un depozit să-i spunem așa, în care avem lipide și care sunt principalele rezervoare de energie ale organismului. Se apreciază că la o persoană cu o constituție fizică normală, lipidele aflate în organism reprezintă o rezervă energetică de aproximativ 50.000 de kilocalorii. Degradarea sau descompunerea unui singur gram de lipide eliberează 9,3 kilocalorii. Deci un gram de lipide va elibera 9,3 kilocalorii. Deci observați este mult mai multă energie. Dacă la glucide un gram de glucide elibera 4,1 kilocalorii, Aici, la lipide, observați că un gram de lipide eliberează 9,3 kilocaloride, deci automat energia este mult mai mare. Energia produsă prin degradarea unui singur gram de lipide este foarte mare comparativ cu glucidele. Bun, cel de-al doilea rol al lipidelor este rolul plastic. Lipidele intră în constituția tuturor sistemelor de citomembrane. Ce înseamnă asta? Lipidele intră în alcătuirea membranelor celulare. Deci ne-am întâlnit cu fosfolipidele la membranele celulare. Vă aduceți aminte că o membrană celulară era alcătuită dintr-un mozaic fluid, compus din fosfolipide și proteine. Practic, fără fosfolipide care sunt lipide, membranele nu există. Tot în membranele celulare mai găsim și lecitină. Deci asta înseamnă rolul plastic, practic lipidele intră în alcătuirea unor structuri ale organismului. Ni se mai spune așa că cantități importante de lipide se găsesc depozitate în jurul organului, și anume se găsesc în loja perirenală. Loja perirenală este spațiul din jurul rinichiului și tot acel spațiu din jurul rinichiului este plin cu grăsime, deci cu lipide. Se mai găsește grăsime în orbită, deci în jurul ochilor. De ce se găsesc aceste lipide în aceste spații? Pentru că ele asigură protect. mecanica acestor organe, adică protejează aceste organe împotriva unor traumatisme, deci lovituri. Dacă cineva te lovește în zona lombară, în zona rinichiului, grăsimea aceea care se află în jurul rinichiului va proteja rinichiul și atunci rinichiul nu va fi foarte afectat de lovitura din zona lombară. Deci lipidele au rol plastic, adică intră în constituția unor membrane celulare, deci în constituția unor structuri ale organismului. au asigură protecție mecanică unor organe și mai au și rol termoizolator. De ce? Pentru că există sub piele, deci subcutanat, se află un strat de grăsime. Grăsimea asta care se află subcutanat de sub piele are rol termoizolator, adică ajută la menținerea căldurii corpului. Deci reținem la rol plastic avem trei lucruri. Lipide care intră în alcătuirea unor corpuri. membrane celulare, deci a unor structuri a de organismului, lipide care asigură protecția mecanică a unor organe și lipide care au rol de termoizolație, deci de a menține temperatura corpului. Cel de-al treilea rol al lipidelor este rolul funcțional. Adică ele îndeplinesc anumite funcții în organism. Unele dintre lipide reprezintă precursori ai unor hormoni. Precursor ce înseamnă? Înseamnă că din respectivele lipide vor fi sintetizați, deci vor fi... produși anumiți hormoni. Astfel, colesterolul reprezintă precursorul hormonilor glucocorticoizi, mineralocorticoizi și al hormonilor sexuali. Deci, din colesterol se vor produce hormon glucocorticoizi, mineralocorticoizi și hormon sexual, estrogen, testosteron. Alte lipide, cum sunt fosfolipidele, intervin în prima fază a procesului de coagulare. Deci, fosfolipidele, pe lângă că intră în alcătuirea membranelor, celulare mai intervin și în prima fază a procesului de coagulare. Deci, rolul funcțional înseamnă că unele lipide au diferite funcții în organism. Și am văzut colesterolul pentru că din el se formează niște hormoni, fosfolipidele pentru că participă la coagulare. Deci, acestea sunt cele trei roluri a reglucidelor. Reținem energeticul e cel mai important, plasticul, practicul. Lipide care intră în alcătuirea unor structuri al organismului, care protejează organe și care ajută la menținerea temperaturii corpului și rol funcțional lipide care îndeplinesc diferite funcții în organism. Ok, și trecem mai departe, trecem la metabolismul intermediar al proteinelor. Proteinele sunt formate din aminoacizi, deci aminoacizii sunt cei care compun proteinele. Și atunci, procesul de formare a proteinelor din aminoacizi se va numi sinteză proteică. Invers, procesul de descompunere al proteinelor în aminoacizi se va numi proteoliza. Deci, sinteza proteică, un proces de anabolism, se sintetizează proteine pornind de la aminoacizi. Proteoliza, un proces de catabolism, se descompun proteinele până la formarea de aminoacizi. Practic, proteinele sunt aminoacizi legați între ei, da? Mai mulți aminoacizi legați între ei formează proteine. Bun, și ni se spune așa în carte că proteinele reprezintă aproape un sfert din masa corpolară. În procesul sintezei de proteine sunt folosiți aminoacizi de proveniență elementară, cei formați în organism din precursori grucidici și lipidici și o bună parte din cei rezultați din procesele de catabolism al proteinelor. Bun. Deci, pentru a se sintetiza aceste proteine sunt folosiți aminoacizi din alimente, acei aminoacizi pe care noi îi absorbim în tubul digestiv. Mai sunt folosiți aminoacizi produși de organism. Deci, organismul nostru are capacitatea de a produce anumiți aminoacizi în interiorul lui, da? Deci, aceștia sunt aminoacizii produși de organism și mai sunt folosiți aminoacizi rezultați din catabolism. Adică, unele proteine sunt descompuse, iar aminoacizii care rezultă din descompunerea lor vor fi folosiți pentru a sintetiza alte proteine. La procesul acesta de sinteză proteică participă 3 tipuri de aminoacizi. Aminoacizi proveniți din alimente și absorbiți în tubul digestiv, aminoacizi produși de organismul nostru și aminoacizi rezultați din catabol. Proteolismul proteinelor, deci din proteoliză. Toți aceștia pot să participe la sinteza proteinelor. Bun, concentrația normală a aminoacizilor în sânge iese de 35-65 mg la 100 ml de plasmă. Deci în sânge avem între 35 și 65 mg de aminoaciz la 100 ml de plasmă. Aproape toți aminoacizii au molecule mult prea mari pentru a putea difuza prin porii membranei celulare. Deci ei vor traversa membrana celulară prin transport activ sau difuziune facilitată. Ne aducem aminte că transportul activ utilizează proteine pentru a transporta diferite molecule, la fel și difuziunea facilitată, da? Utilizează anumite proteine pentru a transporta molecule. Deci aminoacizii noștri, ca să intre în celulă, se vor folosi de proteinele existente în membrana celulei și pot să treacă fie prin transport activ cu consum de energie, fie prin difuziune facilitată fără consum de energie, dar obligatoriu ei se folosesc de proteinele din membrana celulară pentru a putea trece din plasma sângelui în interiorul celulei. Bun, și atunci, suntem la... Pagina 111 în manual și avem acea schemă sus cu aminoacidul, da? Aceea cu aminoacid care trece în cetoacid, etc. Schema respectivă ne arată reacțiile la care poate să participe un aminoacid și acelea urmează să le discutăm noi aici. Deci, un aminoacid, pe lângă această sinteză de proteine, el mai poate să participe la alte reacții. Și acele reacții sunt prezentate în schema de la pagina 111, sus pe stânga. Și atunci haideți să discutăm reacțiile la care poate participa un aminoacid. Primul lucru pe care trebuie să-l știm este din ce anume este alcătuit un aminoacid. Cele mai importante grupări care alcătuesc aminoacidul sunt grupările amino și grupările carboxil. Deci un aminoacid obligatoriu trebuie să conțină măcar o grupare amino, deci aceasta se numește amino, măcar o grupare carboxil. Gruparea carboxil o vom scrie așa. Aceasta este carboxil. Deci un aminoacid obligatoriu în structura lui trebuie să conțină cel puțin o grupare amino și cel puțin o grupare carboxil. Și datorită acestor grupări conținute în structura lui, vom avea și următoarele reacții la care participă aminoacizi. Și atunci, prima reacție la care poate participa un aminoacid este reacția de dezaminare. Ce înseamnă dezaminare? Înseamnă că aminoacidul din structura lui își va pierde gruparea amino, adică pierde gruparea amino. Asta înseamnă dezaminare, deci pierd degruparea amino. Și prin acest proces de dezaminare aminoacidul nostru se va transforma în cetoacid plus amoniac. cu formula chimica amoniacului NH3. Deci, prima reacție la care participă aminoacidul, reacția de dezaminare, unde aminoacidul nostru pierde gruparea amino și se va transforma în cetoacid și amoniac. Amoniacul acesta de aici provine practic din gruparea amino pe care o pierde aminoacidul. Deci, gruparea amino după ce se va desprinde de aminoacid, va fi transformată în amoniac. Deci amoniacul acesta practic provine din această grupare amino. Ceea ce mai rămâne din aminoacid după ce s-a desprins gruparea amino este de fapt cetoacidul. Deci cetoacidul este ceea ce rămâne din aminoacid după ce gruparea amino s-a desprins. Iar amoniacul rezultat este provenit din această grupare amino. Bun. Amoniacul știm că este o substanță toxică și atunci cea mai mare parte a amoniacului va fi transformat rapid în ureie. Deci amoniacul rezultat de aici se va transforma în ureie. Acest proces are loc în principal în ficat pentru că E nevoie să scăpăm de o substanță toxică și atunci în ficat acest amoniac va fi transformat în ureie. Ureia nu este o substanță toxică pentru organism. Iar într-o anumită măsură, ureia va fi eliminată prin urină. Am văzut la sistemul excretor că în urină se găsește și ureie, dar este o cantitate de ureie care rămâne în organism și o cantitate care va fi eliminată. O altă parte din amoniac. Se va elimina tot prin urină, dar sub formă de clorură de amoniu. Ne aducem aminte, tot de la sistemul excretor, că acolo unde se spunea despre secreția de amoniac, știam că prin urină amoniacul se va elimina sub formă de clorură de amoniu. Deci asta se va întâmpla cu amoniacul. fie e transformat în ureie și o parte din el va fi eliminat, fie se elimină prin urină sub formă de clorură de amoniu. Bun, cetoacizii. Ce se întâmplă cu cetoacizii? Acesti cetoacizi rezultați din dezaminare pot să participe la următoarele reacții. Și anume, prima reacție la care poate participa cetoacidul este descompunerea lui până la acetil, cu enzima A. Deci, cetoacizii pot să fie transformați în acetilcoenzima A și acetilcoenzima A va intra mai departe în ciclul Krebs. De aici, prin ciclu Krebs, prin fosforilare oxidativă, vom ajunge într-un final să obținem dioxid de carbon plus apă plus energie. Deci... Prima dată, cetoacizii pot să fie folosiți pentru obținerea de energie și, cum anume, cetoacizii sunt transformați în acetilcoenzima A și acetilcoenzima A va intra în ciclu Krebs, fosforilare oxidativă, iar într-un final din toate aceste procese va rezulta dioxid de carbon, apă și energie. Deci, primul lucru, cetoacidul poate fi folosit pentru a se obține energie. Întotdeauna, cum am spus, procesul de obținerea energiei presupune intrare prin ciclu Krebs. creps. Și la lipide se poate întâmpla acest lucru, deși nu e prezentat în carte. Bun, mai departe, cetoacizii mai pot fi folosiți în gluconeogeneză. Deci, gluconeo adică, intră în procesul de formare a glucozei din produs non-glucidici. Deci, cetoacidul care provine din aminoaciz poate să participe la formarea de glucoză. Alt proces la care poate să participe cetoacidul este lipogeneza, adică formarea de lipide. De exemplu, dacă o persoană care mănâncă foarte, foarte multă carne, automat că aminoacizii care sunt surplus acolo pot să fie transformați în cetoaciz și mai departe să fie transformați în lipide și atunci persoana se va îngrășa. Deci, remarcați, practic orice... substanță poate să ajungă să fie transformată în lipide. Glucidele pot să fie transformate în lipide, aminoacizi pot să fie transformați în lipide și evident lipidele care sunt exces. Deci tot ceea ce este exces ajunge să fie transformat în lipide și să se depună sub formă de țesut adipos, adică de grăsime. Bun, și un alt proces la care poate să participe cetoacidul este transformarea lui într-un alt aminoacid. Deci cetoacidul de aici poate să participe la sinteza unui alt aminoacid și vom vedea imediat cum anume. Deci asta este prima reacție la care participa aminoacizii, dezaminarea. Cel de-al doilea proces la care poate participa aminoacidul este procesul de decarboxilare. Deci dacă la dezaminare se perde agruparea amino, la decarboxilare se va... pierde gruparea carboxil. Și atunci, dintr-un aminoacid, dar prin decarboxilare, adică pierde gruparea carboxil. Asta înseamnă decarboxilare. Ce se va obține? Se vor obține amine biogene. Adică ce sunt aminele biogene? Aminele sunt o clasă de substanțe chimice, dar biogene înseamnă că sunt care pot fi folosite în organism. Spre exemplu, avem serotonină, histamină, tiamină. Deci asta înseamnă amine biogene, înseamnă amine pe care organismul nostru le va folosi pentru diferite procese. Deci reținem prin decarboxilare, aminoacidul pierde gruparea carboxil. și se va transforma în amine biogene. Bun, un alt proces la care poate să participe aminoacidul este transaminarea. Și ce înseamnă procesul de transaminare? Înseamnă sinteza unor aminoacizi din alți aminoacizi. Deci, un aminoacid se poate transforma într-un alt aminoacid. Deci, aminoacidul 1 se poate transforma în aminoacidul 2. Aminoacidul 2 prin transaminare. Această transaminare are loc sub acțiunea unor enzime specifice numite transferaze. Deci niște enzime numite transferaze sunt cele care vor ajuta la reacția de transaminare, adică transformarea aminoacidului 1 în aminoacidul 2. Și cum anume are loc această reacție de transaminare? Păi aminoacidul 1, da? Și mai exact, gruparea amino a aminoacidului 1 se va desprinde de pe aminoacidul 1 și se va lega de un cetoacid. Legându-se gruparea amino de la aminoacidul 1 de acest cetoacid, se va forma un alt aminoacid și anume aminoacidul 2. Pentru că am văzut, dacă prin dezaminare, practic, Aminoacidul își pierdea gruparea amino și ceea ce rămânea din el se numea cetoacid. Acum, dacă cetoacidul recuperează o grupare amino, automat se va transforma într-un aminoacid. Deci este logic, da? Deci ne aducem aminte, deci dacă la un aminoacid pierdea această grupare amino, tot ce rămânea din el era cetoacidul. Iar amoniacul provenea din această grupare amino. Deci ceea ce rămâne dintr-un aminoacid care își pierde gruparea amino este cetoacidul. Ei bine, un cetoacid care primește o grupare amino, da, se va transforma într-un alt aminoacid. Asta înseamnă transaminare, da? O grupare amino. de pe un aminoacid se va desprinde și se va lega de un alt cetoacid formându-se un nou aminoacid. Evident că aminoacidul care și-a pierdut gruparea amino la rândul lui va deveni cetoacid. Deci restindem, transaminarea înseamnă transformarea unui aminoacid într-un alt aminoacid și cum anume gruparea amino de pe aminoacidul 1 se desprinde și se leagă de un cetoacid rezultând astfel un aminoacid 2. Bun, și ultima reacție la care pot să participe aminoacizii este evident reacția de sinteză proteică și acum anume aminoacidul 1 plus aminoacidul 2 plus aminoacidul 3 etc. Dar toți se vor luga, lega între ei rezultând într-un final proteine. Deci asta este reacția de sinteză proteică, mai mulți aminoacizi se leagă între ei. până când se va forma o proteină. Deci toate aceste reacții despre care am discutat la aminoacid se găsesc în această schemă. Și avem aici procesul de dezaminare, este acesta de la aminoacid de aici. Observați, se pierde gruparea amino și se obține cetoacidul și amoniacul aici sus. Și apoi mai departe amoniacul e transformat în ureie. Cetoacidul ni se arată că poate să participe la ciclul Krebs, pentru a... obținerea de dioxid de carbon, apă și energie, poate să participe la gluconeogeneză pentru a forma glucoză, poate să participe la lipogeneză pentru a forma alte lipide și mai poate să participe la formarea unui nou aminoacid. Bun, procesul de decarboxilare este prezentat aici, de la aminoacid se pierde gruparea carboxil și se obțin aminele biogene. Iar procesul de... transaminare este acesta prezentat aici. Un aminoacid A cu un cetoacid se obține un alt aminoacid, un aminoacid 2, cum arată aici, pentru că se desprinde gruparea amino de pe aminoacidul A, se leagă de cetoacid și se obține un alt aminoacid. Observați, cetoacid 2, aminoacid 2. Deci gruparea amino desprinsă de aici se va lega de un alt cetoacid cu care va forma un aminoacid diferit de acesta de la care s-a pornit. Deci, această schemă prezintă reacțiile la care participă aminoacizii. Bun, și acum haideți să vedem care sunt mecanismele de reglare a metabolismului intermediar proteic. Deci, menținerea unui echilibru între procesele de anabolism și cele de catabolism se realizează în funcție de aportul alimentar și de cheltuiala energetică a organismului sub controlul sistemului nervos și al glandelor cu secreție internă, adică a glandelor endocrine. Deci ce reținem de aici este că echilibrul dintre procesele de anabolism și catabolism proteic se realizează în funcție de cât mâncăm și de cât anume consumăm, da, prin diferite activități pe care le realizăm. Și se realizează cu ajutorul sistemului nervos și al glandelor endocrine. Și ne interesează de aici care glandelor sunt. de endocrine și cu ce anume hormoni participă ele. Deci care sunt hormonii care participă la reglarea metabolismului proteic? Și din nou avem hormonii împărțiți în două categorii, și anume hormoni care realizează anabolism și hormoni care realizează catabolism. anabolism și catabolism proteic. Bun, și atunci, primul hormon care realizează anabolismul este din nou insulina, pentru că ea stimulează sinteza proteinelor la nivelul mușchilor. Deci, realizează anabolism proteic pentru că ajută la sinteza proteinelor. Un al doilea hormon care participă la anabolism este STH, adică hormonul de creștere, care stimulează sinteza proteinelor și creșterea organismului. Deci, Fără acest CTH am văzut la glandele endocrine că am rămâne pitici, pentru că el stimulează creșterea organismului și întotdeauna creșterea organismului se realizează cu ajutorul proteinelor, pentru că proteinele intră în structura a foarte multe componente ale organismului. Un alt hormon care realizează anabolismul este testosteronul. Testosteronul este hormonul sexual al bărbaților și ei stimulează în principal dezvoltarea musculaturii, iar dezvoltarea mușchilor se realizează cu ajutorul proteinelor. Deci testosteronul va stimula sinteza proteinelor pentru că ei dezvoltă musculatura. Alt hormon este estrogenul. Care este hormonul sexual feminin, care ajută și el tot așa la dezvoltarea organismului, în special la pubertate, și stimulează sinteza proteinelor, pentru că întotdeauna dezvoltarea organismului se realizează cu ajutorul proteinelor. Deci, ideea este că hormonii sexuali realizează sinteză de proteine. Bun, un alt hormon pe care îl putem trece aici, dar ca un fel de except, este cortizolul. Pentru că el stimulează sinteza proteică numai la nivelul ficatului. Întoarceți-vă la pagina 57, în tabelul de pe stânga sus, unde aveam rolurile fizologice în metabolismul intermediar ale glucocorticoizilor, pentru că cortizolul este glucocortigoit. Și acolo, la proteine, aveam așa că stimulează anabolismul în ficat și catabolismul în mușchii scheletici. Deci reținem despre cortizol că el... realizează anabolism numai la nivelul ficatului, da? Deci numai acolo, pentru că în mușchi va stimula catabolismul. Bun, și din nou un alt hormon pe care îl putem trece aici, dar tot ca și excepție, sunt de fapt hormonii tiroidieni. Pentru că... La copil stimulează sinteza proteinelor și la fel la adult atunci când se află în cantitate mică. Deci am văzut tot așa la glandele endocrine că în momentul în care aveam hiposecreție de hormon tiroidien, deci când hormonii tiroidieni lipseau, am văzut că respectivul copil avea o înălțime mică, deci rămânea... pitic. Și atunci, hormonii tiroidieni la copil stimulează sinteza proteică, da? Deci dezvoltarea organismului și la fel la adult pot să stimuleze sinteza proteică, dar numai atunci când sunt în cantitate mică. Pentru că o cantitate mai mare de hormoni tiroidieni vor stimula, de fapt, catabolismul proteinelor. Bun? Deci aceștia doi de aici, cortizolul și hormonii tiroidieni, aveți grijă la ei, da? Pentru că sunt cu excepții. Cortizolul este unul dintre anabolism proteic numai în muficat, iar hormonii tiroidieni, anabolism proteic la copil, în perioada de creștere, și la adult, dar atunci când hormonii sunt în cantitate mică. Bun, trecem la hormonii care stimulează catabolismul, adică proteoliza. Și primii sunt hormonii tiroidieni. care la adult, în cantitate mare, va stimula proteoliza. Deci, hormonii tiroidini stimulează proteoliza, descompunerea proteinelor atunci când ei sunt în cantitate mare. Alt hormon este cortizolul. care stimulează proteoliza în mușchi. Deci, aceștia doi, din nou, aveți grijă aici, pentru că hormonii tiroidieni la adult stimulează proteoliza atunci când ei sunt în cantitate crescută, iar cortizolul stimulează proteoliza în mușchi, în timp ce în ficat stimulează sinteza proteică. Bun. Alt hormon este glucagonul. Care va stimula proteoliza, deci descompunerea proteinelor, mai avem apoi adrenalina. Și de ce anume adrenalina? Pentru că adrenalina aparține de sistemul nervos vegetativ simpatic, și vom vedea că simpaticul stimulează descompunerea proteinelor. Bun, mi se spune în carte așa că sistemul nervos poate interveni de asemenea în controlul echilibrului dintre procesele anabolice și catabolice, cum? Păi, sistemul nervos vegetativ simpatic va stimula catabolismul, deci sistemul nervos vegetativ simpatic stimulează catabolismul, în timp ce sistemul nervos vegetativ parasimpatic va stimula anabolismul, da? Deci, cum am spus, adrenalina aparține aici de sistemul nervos vegetativ simpatic, pentru că știm, activarea simpaticului duce la secreția de adrenalină, da? Și atunci simpaticul realizează catabolismul. adică descompunerea proteinelor, în timp ce parasimpaticul realizează anabolism, adică sinteza de proteină. De ce? Pentru că parasimpaticul, cum am spus, acționează în viața de zi cu zi, când suntem liniștiți, când nu e niciun pericol și atunci au timp aceste procese de sinteză să aibă loc, să se sintetizeze proteine. În timp ce simpaticul, care acționează în perioadele de stres, când există un pericol, când e ceva care stresează organismul, Toate aceste procese de anabolism nu au timp să aibă loc și atunci organismul nostru se va concentra pe acele procese care îi aduc energie, care îl ajută să depășească situația stresantă. Și simpaticul, prin proteoliză, prin descompunerea proteinelor, poate să ducă la obținerea de energie. Deci chiar și proteinele descompuse pot să ducă la obținerea de energie. Deci aceștia sunt hormonii care reglează metabolismul proteic și... sistemul nervos care ajută și el, din nou trebuie să existe un echilibru între anabolism și catabolism. Bun, și acum care sunt rolurile proteinelor în organism? Primul rol și cel mai important este rolul plastic. Adică, proteinele intră în structura unor componente ale organismului, cum am văzut în structura membranelor celulare, spre exemplu. Bun, proteinele reprezintă scheletul pe care are loc constituirea ultrastructurii celulare, adică proteinele intră în alcătuirea celulor. Deci, rețineți un lucru, că dintre toate categoriile de substanțe, dintre glucide, lipide și proteine, proteinele sunt cele mai importante. Dacă noi, să spunem, am urmat o dietă în care să nu mâncăm deloc, deloc, deloc proteine, am murit cu siguranță, da? Pentru că proteinele sunt absolut necesare pentru organism, pentru că ele intră în structura a... Foarte, foarte multe componente ale organismului, cum se spune aici, proteinele reprezintă scheletul pe care se construiește organismul. Deci, fără proteine, noi murim. Fără glucide, fără lipide, se mai poate trăi, dar fără proteine, în niciun caz. Bun, proteinele intră și în alcătuirea macrostructurilor a substanței fundamentale din structura țesutului osos, pe care o numim oseină, a țesutului cardin-laginos, pe care o numim condrină. Deci, ce ni se spune aici? Acă. Proteinele intră în alcătuirea celulelor, deci a microstructurilor, că celulele sunt microscopice, și în alcătuirea macrostructurilor, deci a structurilor mai mari. Și avem aici substanța fundamentală a țesutului osos, pe care o numim oseină. Mai intră în structura substanței fundamentale a țesutului cartilaginos, pe care o vom numi condrină. Deci rol plastic, proteinele intră în... al cătuirea a foarte multe structuri ale organismului. Un al doilea rol este rolul funcțional, rol care este iarăși foarte important. Deci, proteinele îndeplinesc diferite roluri în organism. Și anume, majoritatea substanțelor active, adică substanțe active, sunt substanțe care au un anumit rol în organism. Deci, majoritatea acestor substanțe sunt... Proteine, și anume enzimele, majoritatea sunt proteine, deci majoritatea enzimelor sunt proteine, iarăși hormonii, o mare parte din ei sunt proteine. Hemoglobina, da, este iarăși o substanță care are o componentă proteică, deci care este alcătuită din proteină. Iarăși factorii plasmatici ai coagulării, sunt și ei proteine, deci observați foarte multe substanțe din organism, substanțe care au un anumit rol organism, sunt de fapt proteine. De aceea am spus că fără proteine nu se poate trăi. Pentru că efectiv dacă nu ar mai exista proteine, automat aceste substanțe care au un rol activ în organism nu ar mai putea fi produse. Și ce ne facem noi fără enzime? Pentru că fără enzime, diferitele reacții din corpul uman nu pot să mai aibă. ce ne facem fără factori plasmatrici de coagulare, pentru că fără coagulare vom sângera și putem să murim. Deci, observați, proteinele sunt extrem de importante să existe în alimentația noastră. Bun, proteinele joacă și rol de transportol al diferitelor substanțe prin sânge, lichidele interstitiale ori prin membranele celulare. Ce înseamnă asta? Înseamnă că proteinele au rol de a și transporta alte substanțe. Cum sunt, de exemplu, proteinele din membrana celulară, care participă la transportul activ sau la difuziunea facilitată. Știm că acolo, de acele proteine din membrana celulară, se leagă diferite substanțe și cu ajutorul acestor proteine, substanțele respective pot să intre în celulă. Deci asta înseamnă rol de transportor. Înseamnă că unele proteine vor transporta diferite substanțe. În interiorul celulor sau există proteine în sânge care au rolul de a transporta alte elemente prin sânge. Un al treilea rol este rolul energetic. Și observați că rolul energetic este chiar ultimul. Ce înseamnă asta? Înseamnă că din proteine se poate obține energie. Dar acest lucru se întâmplă numai în situații excepționale, da? Deci proteinele, ele nu sunt folosite în mod deosebit pentru a se obține energie. Ele vor fi folosite pentru obținerea de energie numai când deja nu mai există glucide lipide, da? Deci este, cum s-ar spune, ultimul nivel, ultimele substanțe care sunt folosite pentru obținerea de energie. Bun, degradarea proteinelor în vederea acoperirii consumului energetic se face în cazuri extreme când depozitele de glicogin și lipide sunt epoizate. Deci exact cum am spus, numai când nu mai există altceva. Este ultimul lucru la care se mai apelează ca să supraviețuiești, dar nu este un lucru bun când deja se ajunge în situația de a folosi proteine pentru obținerea de energie. Pentru că proteinele sunt importante în alte situații, da, importante pentru a participa la alcătuirea corpului în sine și pentru realizarea funcțiilor, da, deci rolul acesta energetic este ceva extrem. Bun, și dintr-un gram de proteine, un gram de proteine... degradată, se poate obține 4,1 kilocalorii, exact ca la glucide. Deci la proteine și la glucide, din degradarea unui gram de proteine sau de glucide, obținem 4,1 kilocalorii, iar la lipide, din degradare, vom obține 9,3 kilocalorii. Deci acestea sunt rolurile proteinelor. Rolul plastic și funcțional sunt cele mai importante, rolul energetic este mai ultimul, cum să spunem, și se apelează la obținerea de energie din proteine numai în situații extreme și excepționale, iar din descompunerea unui gram de proteine se vor obține 4,1 kilocalorii. Și un ultim lucru pe care mai trebuie să-l discutăm în lecția de astăzi este această schemă de la pagina 111. Ce ne arată schema asta? Schema de aici ne arată echilibrul care există în metabolism, între procesele de anabolism și catabolism. Acesta este un fel de balanță desenată aici, dacă vă puteți imagina, aici este zona din mijloc, practic zona de sprijin, și avem în balanță pus anabolismul și catabolismul, care sunt... procese ale metabolismului în sine și observați că balanța este echilibrată, deci ceea ce sugerează că anabolismul și catabolismul tuturor substanțelor din organism trebuie să fie în echilibru, deci în metabolismul omului trebuie să existe întotdeauna echilibru între anabolism și catabolism. Și atunci, ce ne arată mai desubt? Ne arată că glucoza prin procese de anabolism, prin glicogenogeneză, se poate transforma în glicogen. Glicogenul prin procese de catabolism, deci prin glicogenolyză, se transformă în glucoză. Observăm din nou că este un echilibru, de la glicogen obținem glucoză, de la glucoză obținem glicogen. Acizi grași. Mi se arată așa că acizi grași, prin procese de anabolism, prin sinteză, prin lipogeneză, se transformă în trigliceride, trigliceridele care sunt lipide. Trigliceridele prin catabolism, prin lipoliză, se transformă în acizi grași. Deci, ni se arată aici că din trigliceridă, prin lipoliză-catabolism, se obțin acizi grași, acizi grași, prin lipogeneză-anabolism, se obțin trigliceride, deci lipide. Aminoacizii, prin procese de anabolism, deci prin sinteză proteică, se obțin proteine. Proteinele prin procese de cataboliză se obțin aminoacizi. Deci din proteine se obțin aminoacizi prin proteoliză, prin cataboliză. și din aminoacii se obțin proteine prin sinteză proteică, deci prin anabolism. Mai jos, pe balanța de jos, ne se arată câțiva hormoni care realizează anabolismul și câțiva hormoni care realizează catabolismul. Deci asta ne arată schema de aici, este efectiv echilibrul care trebuie să existe între anabolism și catabolism. Pe partea de aici, deci pe aceasta, Ne este prezentat anabolismul, reacții care fac parte din anabolism și hormoni care participă la anabolism. Pe partea de aici ne este prezentat catabolismul cu reacții care participă la catabolism și hormoni care participă la catabolism. Și atunci avem insulina, știm că ea realizează anabolism pentru toate categoriile de... substanțe prezentate mai sus, da? Deci pentru glucide, pentru lipide și proteine, ea este un hormon care ajută la sinteza acestor categorii de substanțe, deci la anabolism. Bun, care este ideea de a pune în paranteză? Observați că STH și tiroxină sunt puse aici în paranteză. De ce? Pentru că ele realizează anabolism numai pe anumite categorii de substanțe de aici, deci nu pe toate trei. Insulina realizează anabolismul pentru toate trei, deci pentru glucide, lipide și proteine. STH-ul am văzut că realizează anabolismul pentru proteine, da? În timp ce tiroxina, care este un hormon tiroidian, realizează anabolismul pentru proteine, dar numai la copil și atunci când ea se află în cantitate mică la adult. Deci de aceea sunt puși aici în paranteză pentru că ei realizează procese de anabolism, dar nu pe toate trei categoriile de substanțe, în timp ce insulina realizează anabolism pe toate trei. La catabolism, aceeași poveste, avem Acești trei hormoni, glucagon, glucocorticoizi și adrenalină, care realizează catabolismul pe toate trei categoriile de substanțe, deci pe glucide, lipide și proteine. Și avem STH-ul și tiroxina, care realizează catabolism numai pe anumite categorii de substanțe, deci nu pe toate cele trei. Bun, și atunci, glucagonul, glucocorticoizi și adrenalina stimulează procesele de catabolism pentru toate categoriile de substanțe de aici, da? Deci, stimulează. Descompunerea glicogenului în glucoză stimulează descompunerea lipidelor, deci lipoliza, stimulează proteoliza, deci toți aceștia, glucagon, glucocorticul și adrenalină, acționează pe toate cele trei categorii de substanțe, stimulând procesele de catabolism, deci descompunerea. Bun, STH-ul, hormonul de creștere, stimulează catabolismul numai pentru glucide și pentru lipide, da? Pentru că am văzut, pentru proteine stimulează anabolismul, adică procesul de sinteză al proteinelor, în timp ce pe metabolismul glucidic și lipidic stimulează efectiv catabolismul, adică descompunerea glucidelor și a lipidelor. Tiroxina stimulează catabolismul pentru glucide și pentru lipide, da, deci stimulează descompunerea glucidelor și a lipidelor, iar pentru proteine... stimulează catabolismul la adult atunci când se află în cantitate mare. Deci când tiroxina e în cantitate mare la adult, va stimula catabolismul. Pentru că la copil și la adult, atunci când tiroxina e în cantitate mică, va stimula anabolismul, adică sinteza proteică. De aceea avem tiroxină și aici pe partea cu anabolismul și aici pe partea cu catabolismul, pentru că poate să intervină amândouă în funcție de cantitate și în funcție de vârstă, iarăși. Deci asta ne arată schema de aici, ne arată echilibrul între procesul de anabolism și catabolism și câțiva hormoni care participă la anabolism pe partea asta și la catabolism pe partea asta. Faptul că unii hormoni... Aceasta a fost lecția de astăzi, cu lecția de astăzi terminăm metabolismul intermediar, iar de sâmbătă vom vorbi despre metabolismul energetic. Până atunci încercați să repetați... revizuiți glandele endocrine și hormonii pentru că observați se leagă destul de mult metabolismul cu hormonii și pentru a înțelege totul cât mai clar e bine să revizuiți hormonii dacă ați mai uitat câte ceva de acolo sper că ați înțeles, sper că este mai clar care-i treaba cu metabolismul noi ne vedem sâmbătă, până atunci încercați să învățați și să mai repetați salut! Ok, aceasta a fost lecția de astăzi. Dacă ți-a plăcut, dacă ți-a fost utilă, de un like și cel mai important, nu uita să te abonezi la canal pentru a nu pierde viitoarele videoclipuri cu lecții de biologie special făcute pentru examenul de admitere la medicină. Dacă ai o idee, o părere, o sugestie, nu uita să te abonezi la canal pentru a nu pierde viitoarele videoclipuri cu lecții de biologie special făcute pentru examenul de admitere la medicină. despre videoclipul de astăzi sau despre orice altceva legat de materiile de admitere, nu ezitați să lași un comentariu. Canalul are o pagină de Facebook și mai ales o pagină de Instagram, unde vei găsi diferite desene și scheme făcute pentru a te ajuta în pregătirea ta pentru admitere. Succes viitor, doctor! Ne vedem data viitoare! Salut!

Ce sunt lipidele? Păi lipidele sunt niște substanțe organice formate din acizi grași și glicerol sau glicerină. Deci lipidele sunt formate din acizi grași plus glicerol.

Acest glicerol îl putem numi și glicerină. Aceasta este... să zicem așa, compoziția generală a unui lipid, dar bineînțeles în funcție de lipidul despre care vorbim pot să mai apară și alte componente.

Dar în mare din astea sunt alcătuite, din acizi grași și glicerol. Cel puțin lipidele care au o funcție în interiorul corpului uman. Bun, procesul de sinteza lipidelor se numește lipogeneză.

Deci, acizi grași. plus glicerolul, prin lipogeneză, sunt transformați în lipide. Deci, procesul de sinteză al lipidelor se numește lipogeneză.

Aduceți-vă aminte, am spus în lecția trecută, tot ceea ce se termină cu geneză înseamnă sinteză și este un proces de anabolism. Deci... Formarea lipidelor se numește lipogeneză. Cum am văzut, lipidele pot fi sintetizate din acizi grași și glicerol, dar pot să fie sintetizate și din glucide. Am văzut lecția trecută că, spre exemplu, un consum foarte mare de glucide ajunge la un moment dat să fie transformat în lipide.

Deci, lipidele pot fi sintetizate și din glucide, tot prin procesul de lipogeneză. Am văzut atunci că glucoza care se află în exces în organism... va fi transformată în lipide și în țesut adipos prin procesul de lipogeneză.

Deci pe lângă acești acizi grașii glicerol, mai trecem aici glucide și la fel aminoacizii în exces, deci pot fi și ei transformați în lipide. Deci remarcăm, tot ceea ce este în exces ajunge într-un final să se depună sub formă de țesut adipos. Deci dacă mâncăm prea mult din orice categorie de substanțe, riscăm să ne îngrășăm. Bun. Invers, procesul de descompunere al lipidelor se va numi lipoliză și aceste lipide vor fi descompuse în acizi grași plus glicerol.

Cum am spus, tot ce se termină cu liză este un proces de descompunere și este un proces de catabolism. Formarea lipidelor se numește lipogeneză, descompunerea lipidelor se numește lipoliză. Lipidele sunt descompuse în aciz graș și glicerol. Mi se spune apoi în cartea șacă. Chilomicronii formați în enterocite, ajunși apoi prin vasele chilifere în limfă și trecuți odată cu acestea în sânge, sunt șcindați, adică descompuși sub influența unei enzime numite lipoprotein lipaza.

Bun, cu acești chilomicroni ne-am întâlnit noi la sistemul digestiv. Deci, chilomicronii din enterocite vor trece în chiliferul central, da? Deci în limfă. Și iarăși am văzut la sistemul circulator că într-un final limfa ajunge să se verse în sângele venos. Ni se spune așa în carte că acești chilomicronii vor fi descompuși sub influența unei enzime numite lipoprotein lipaza.

Deci, chilomicronii sub influența lipoprotein. Lipaza vor fi descompuși în proteine, acizi grași, glicerol, fosfolipide și colesterol. Deci aceste elemente intră în compoziția kilomicronilor, iar kilomicronii sub influența acestei enzime lipoproteine. Proteinele, da, sunt alcătuite din aminoacizi, acizii grași și glicerolul sunt componente ale lipidelor, fosfolipidele sunt lipide ele însele și le-am întâlnit la membrana celulară și colesterolul, iarăși, și el este tot un lipid. Toate aceste molecule vor fi mai departe utilizate la nivel tisular, adică în țesuturi.

Bun, mi se spune apoi mai departe că... Cea mai mare parte a acizilor grași pătrund în toate celulele, cu excepția celulelor nervoase a neuronului și aș mai adăuga aici și cu excepția hematilor. Deci, acizii grași rezultați din scindarea chilomicronilor vor intra în celule și ni se spune așa că intră în toate celulele cu excepția neuronilor, deci a celulelor nervoase și cum am spus și a hematilor.

Neuronii și hematiile sunt celulele. glucozodependente, adică neuronii și hematiile pot să folosească numai glucoză pentru a-și produce energie. În schimb, celelalte celule din organism pot să folosească și lipidele, cum sunt aceste componente ale lipidelor acizi grași, pot să-i folosească pentru a produce energie. Dar neuronii în mod special și hematiile sunt celule care au neapărat nevoie de glucoză. Neuronul, dacă el rămâne fără glucoză, moare.

Pentru că el nici nu face depozite, deci este o celulă care cât primește atâta consumă, nu face niciun fel de depozit. În momentul în care neuronul nu mai are glucoză, moare. Glucoza pentru el este ca și oxigenul, deci când se termină, moare. La fel și hematia are mare nevoie de glucoză pentru a-și produce energie. Bun, deci ni se spune că marea parte a acizilor grași vor intra în celule.

O mică cantitate de acizi grași rămân în plasmă sub formă de acizi grași liberi, deci acizi grași pe care îi vom mai găsi în sânge îi vom numi acizi grași liberi. O parte din acizi grași liberi vor pătrunde și ei în celule, aflându-se într-un permanent echilibru dinamic cu acizi grași din celule. Deci, acești acizi grași liberi, care se află în sânge, ei pot să intre și ei în celulă. Unde se află acizii grași din celulă?

Dar acizii grași din celulă pot și ei să iasă în sânge și să se transforme în acizi grași liberi. Deci, observați, există mereu un schimb între acizii grași liberi din sânge și acizii grași care se află în interiorul celulelor. Deci, unii intră alții ies. Asta înseamnă că se află într-un permanent echilibru dinamic, adică se mișcă.

Asta înseamnă dinamism, se mișcă. Unii intră, alții ies și mereu trebuie să fie în echilibru. În celule, acizii grași pot trece printr-o secvență de reacții chimice de beta-oxidare cu eliberare de energie ori pot fi utilizați pentru resinteza diferiților compuși lipidici. Deci în celulă, acizii grași care se află acolo prin reacții de beta-oxidare vor fi descompuși pentru a se obține energie.

Nu ni se spune în carte, dar rețineți că producerea de energie înseamnă obligatoriu intrare în ciclul Krebs. Deci obligatoriu, acezii aceștia grași trebuie să fie ajuns să fie transformați în acetilcoenzima A, așa cum am văzut la glucoză, și apoi să intre în ciclul Krebs și mai departe fosforilarea oxidativă. Deci întotdeauna unde vedeți că o anumită substanță, dintr-o anumită substanță se produce energie, întotdeauna gândiți-vă că substanța respectivă trebuie să ajungă în...

ciclul Krebs, da? Și odată intrat în ciclu Krebs, după aia va trece prin fosforilarea oxidativă și astfel se va produce energie. Am văzut la metabolismul glucidic, da?

Am văzut acolo glicoliza, cu apoi cu transformare în acetilcoenzima A, acetilcoenzima A care intră în ciclu Krebs și apoi avem fosforilarea oxidativă, da? Asta era obținerea de energie cu participarea oxigenului. Și tot la glucoză mai aveam și glicoliza anaerobă.

Când nu participa oxigenul. Ei bine, la celelalte categorii, la lipide și la proteine, obținerea de energie se face cu ajutorul ciclului Krebs, deci obligatoriu cu participarea oxigenului. Și obligatoriu ca să se obține energie, acești acizi grași vor fi transformați în acetilcoenzima A, da, acetilcoenzima A intră în ciclu Krebs, apoi fosforilare oxidativă și astfel se va obține energie. Deci rețineți acest lucru, întotdeauna când vorbim de o substanță din care se obține energie, vorbim că ea intră în ciclu creps și în fosforilare oxidativă.

Bun, deci acizi grași pot fi folosiți cu ajutorul unor reacții de beta-oxidare pentru a se obține energie. Un alt loc unde îi putem folosi pe acești acizi grași este la resinteza unor compuși lipidici. Deci pentru a... resintetiza alte lipide. De exemplu, acizi grași, da, se combină cu glicerolul și formează lipide, da?

Deci, la ce îi putem folosi? Îi putem folosi pentru a obține energie și pentru a sintetiza alte lipide, a re-sintetiza, așa cum ni se spune în carte. Bun, și atunci să vedem care este mecanismul de reglare a metabolismului intermediar lipidic. În principiu, el este reglat prin diferiți hormoni. Și atunci, avem două tipuri de hormoni care le grează acest metabolism lipidic, și anume, avem hormoni anabolizanți și hormoni...

Catabolizanți, adică hormoni care realizează sinteza lipidelor și hormoni care realizează descompunerea lipidelor. Și primul hormon anabolizant, care ajută la sinteza lipidelor, este insulina. Ea ce face?

Scade lipoliza, adică scade descompunerea lipidelor, dar stimulează lipogeneza în ficat și țesutul adipos. Deci, practic, ea. Stimulează formarea și depunerea de lipide și scade procesul de descompunere al lipidelor.

Este un hormon anabolizant pentru că favorizează producerea de lipide, deci lipogeneza în ficat și în țesutul adipos. Alți hormoni, tot cu efect anabolizant pe metabolismul lipidelor, sunt hormonii sexuali, și anume testosteronul la bărbați și estrogenii la femeie. pentru că și ei stimulează lipogeneza, adică producerea de lipide. Spre exemplu, la femeie, estrogenii, hormonii sexuali, stimulează producerea de lipide și dispunerea țesutului adipos în forma caracteristică femeilor, deci mai predominant pe șolduri, pe coapse. În schimb, la bărbați, aceeași poveste.

Hormonii sexuali, adică testosteronul, va stimula producerea de lipide și dispunerea țesutului adipos caracteristic bărbaților. Bun. Acestea sunt cei doi hormoni care au efect anabolizant, adică stimulează lipogeneza, producerea de lipide, insulina și hormonii sexuali și aici avem la bărbat testosteronul, femeie estrogenii.

Bun, hormonii catabolizanți, adică care realizează descompunerea lipidelor. Primii sunt adrenalină și noradrenalină. Ce fac ei? Determină lipoliza, adică degradarea trigliceridelor și mobilizarea acizilor grași rezultați din lipolize.

Mobilizare înseamnă că ies, intră din celule. Deci, adrenalina și noradrenalina realizează lipoliza, da? Descompunerea lipidelor și am văzut că în urma lipolizei rezultă aciz graș și glicerol, mai stimulează mobilizarea acizilor grași.

Bun, alți hormoni. Cu efect catabolizant este cortizolul, da, cortizol? Adică aceștia sunt hormonii glucocorticoizi, ce fac ei? Realizează lipoliză, contribuind la mobilizarea acizilor grași din depozite și la degradarea lor. Deci cortizolul stimulează lipoliza, adică descompunerea lipidelor și mobilizează acizii grași din depozite cu utilizarea lor, deci cu descompunerea lor.

Alți hormoni. Cu efect catabolizant pe lipide sunt hormonii tiroidieni, adică tiroxina și triiodotironina. Realizează lipoliză și determină mobilizarea rapidă a grăsimilor, fapt determinat indirect prin creșterea ratei metabolismului energetic în celulele corpului.

Deci, hormonii tiroidieni stimulează lipoliza, deci descompunerea lipidelor și mobilizarea grăsimilor din depozit, adică Grăsimile sunt scoase din tesutul adipos și sunt folosite în diversele procese ale celului, dar sunt degradate în diferitele procese ale celulelor. Bun, se spune așa că hormonii tiroidieni determină lipoliză indirect prin creșterea ratei metabolismului energetic în celulele corpului. Ce înseamnă asta?

Înseamnă că hormonii tiroidieni cresc metabolismul energetic, adică cresc consumul energetic al corpului, adică... corpul nostru va avea nevoie de mai multă energie. Și atunci de unde să o ia? Păi o ia din glucide primată și apoi o va lua din lipide. Pentru că proteinele sunt ultimele la rând în...

Obținerea de energie, da? Deci se ia din glucide, se ia din lipide. Deci în momentul în care metabolismul energetic crește, adică nevoile energetice ale corpului sunt mai mari, începe să se apeleze la depozitele de energie. Și depozitele de energie găsim în lipide în țesutul adipos. Și atunci, o persoană care are un metabolism accelerat, mai intens, un metabolism energetic mai intens și corpul ei va avea nevoie de mai multă energie, va fi o persoană care va fi...

Va fi mai slabă pentru că organismul ei consumă lipidele pentru energie, da? Deci ea nu va face, se suda dipoz, nu se va îngrășa pentru că metabolismul ei este foarte accelerat și atunci toate lipidele ajung să fie descompuse pentru a se obține energie. Bun, alt hormon cu efect catabolizant pe lipide este glucagonul. care realizează lipoliza contribuind la mobilizarea acizilor grași din depozite și la degradarea lor.

Deci glucagonul și el realizează lipoliza, adică descompune lipide și iarăși mobilizează acizii grași stimulând degradarea lor. Deci cuvântul ăsta de mobilizează acizii grași înseamnă că îi scoate din depozite și stimulează utilizarea acizilor grași pentru a se obține energie sau pentru alte procese. Deci asta înseamnă mobilizarea acizilor grași.

Îi scoatem din depozitele de lipide și îi folosim. Bun, alt hormon tot la hormon cu efect catabolizat este STH-ul, adică hormonul de creștere, care realizează lipoliza contribuind la mobilizarea acezilor grași din depozite și la degradarea lor. Deci STH, hormon de creștere și el face lipoliza pentru că în procesul de creștere este nevoie de energie și atunci realizându-se lipoliza... Se obține energie, energie care este folosită și pentru creșterea organismului. Deci, aceștia sunt hormonii care reglează metabolismul lipidic.

Avem la hormoni anabolizanți două categorii, insulină, hormon sexual. Aceștia stimulează sinteza lipidelor, deci producerea de lipide, de țesut adipos. În schimb, hormoni catabolizanți sunt mai mulți, adrenalină, noradrenalină, cortizol, hormon tiroidien, glucagon, STH. Toți acestea realizează degradarea lipidelor, folosirea lipidelor cu obținere de energie. Bun, rețineți că întotdeauna există un echilibru între procesele de anabolism și catabolism.

Deci există un echilibru între formarea de lipide și descompunerea de lipide. Bun, și acum haideți să vedem ce rol au lipidele în organism. Primul și cel mai important rol este rolul energetic.

Acesta este cel mai important rol al lipidelor, pentru că produc energie, evident. Lipidele reprezintă principalul rezervor energetic al organismului, pentru că ele se depun sub formă de țesut adipos. Țesutul adipos este un țesut de rezervă, da? Deci el este țesutul adipos folosit atunci când nu mâncăm. În perioade de criză, când organismul nu are alimente, se...

Apelează la țesutul adipos. Deci țesutul adipos este un țesut de rezervă, un depozit să-i spunem așa, în care avem lipide și care sunt principalele rezervoare de energie ale organismului. Se apreciază că la o persoană cu o constituție fizică normală, lipidele aflate în organism reprezintă o rezervă energetică de aproximativ 50.000 de kilocalorii.

Degradarea sau descompunerea unui singur gram de lipide eliberează 9,3 kilocalorii. Deci un gram de lipide va elibera 9,3 kilocalorii. Deci observați este mult mai multă energie. Dacă la glucide un gram de glucide elibera 4,1 kilocalorii, Aici, la lipide, observați că un gram de lipide eliberează 9,3 kilocaloride, deci automat energia este mult mai mare.

Energia produsă prin degradarea unui singur gram de lipide este foarte mare comparativ cu glucidele. Bun, cel de-al doilea rol al lipidelor este rolul plastic. Lipidele intră în constituția tuturor sistemelor de citomembrane.

Ce înseamnă asta? Lipidele intră în alcătuirea membranelor celulare. Deci ne-am întâlnit cu fosfolipidele la membranele celulare.

Vă aduceți aminte că o membrană celulară era alcătuită dintr-un mozaic fluid, compus din fosfolipide și proteine. Practic, fără fosfolipide care sunt lipide, membranele nu există. Tot în membranele celulare mai găsim și lecitină. Deci asta înseamnă rolul plastic, practic lipidele intră în alcătuirea unor structuri ale organismului.

Ni se mai spune așa că cantități importante de lipide se găsesc depozitate în jurul organului, și anume se găsesc în loja perirenală. Loja perirenală este spațiul din jurul rinichiului și tot acel spațiu din jurul rinichiului este plin cu grăsime, deci cu lipide. Se mai găsește grăsime în orbită, deci în jurul ochilor.

De ce se găsesc aceste lipide în aceste spații? Pentru că ele asigură protect. mecanica acestor organe, adică protejează aceste organe împotriva unor traumatisme, deci lovituri.

Dacă cineva te lovește în zona lombară, în zona rinichiului, grăsimea aceea care se află în jurul rinichiului va proteja rinichiul și atunci rinichiul nu va fi foarte afectat de lovitura din zona lombară. Deci lipidele au rol plastic, adică intră în constituția unor membrane celulare, deci în constituția unor structuri ale organismului. au asigură protecție mecanică unor organe și mai au și rol termoizolator. De ce?

Pentru că există sub piele, deci subcutanat, se află un strat de grăsime. Grăsimea asta care se află subcutanat de sub piele are rol termoizolator, adică ajută la menținerea căldurii corpului. Deci reținem la rol plastic avem trei lucruri. Lipide care intră în alcătuirea unor corpuri. membrane celulare, deci a unor structuri a de organismului, lipide care asigură protecția mecanică a unor organe și lipide care au rol de termoizolație, deci de a menține temperatura corpului.

Cel de-al treilea rol al lipidelor este rolul funcțional. Adică ele îndeplinesc anumite funcții în organism. Unele dintre lipide reprezintă precursori ai unor hormoni. Precursor ce înseamnă? Înseamnă că din respectivele lipide vor fi sintetizați, deci vor fi...

produși anumiți hormoni. Astfel, colesterolul reprezintă precursorul hormonilor glucocorticoizi, mineralocorticoizi și al hormonilor sexuali. Deci, din colesterol se vor produce hormon glucocorticoizi, mineralocorticoizi și hormon sexual, estrogen, testosteron. Alte lipide, cum sunt fosfolipidele, intervin în prima fază a procesului de coagulare. Deci, fosfolipidele, pe lângă că intră în alcătuirea membranelor, celulare mai intervin și în prima fază a procesului de coagulare.

Deci, rolul funcțional înseamnă că unele lipide au diferite funcții în organism. Și am văzut colesterolul pentru că din el se formează niște hormoni, fosfolipidele pentru că participă la coagulare. Deci, acestea sunt cele trei roluri a reglucidelor. Reținem energeticul e cel mai important, plasticul, practicul. Lipide care intră în alcătuirea unor structuri al organismului, care protejează organe și care ajută la menținerea temperaturii corpului și rol funcțional lipide care îndeplinesc diferite funcții în organism.

Ok, și trecem mai departe, trecem la metabolismul intermediar al proteinelor. Proteinele sunt formate din aminoacizi, deci aminoacizii sunt cei care compun proteinele. Și atunci, procesul de formare a proteinelor din aminoacizi se va numi sinteză proteică. Invers, procesul de descompunere al proteinelor în aminoacizi se va numi proteoliza.

Deci, sinteza proteică, un proces de anabolism, se sintetizează proteine pornind de la aminoacizi. Proteoliza, un proces de catabolism, se descompun proteinele până la formarea de aminoacizi. Practic, proteinele sunt aminoacizi legați între ei, da? Mai mulți aminoacizi legați între ei formează proteine.

Bun, și ni se spune așa în carte că proteinele reprezintă aproape un sfert din masa corpolară. În procesul sintezei de proteine sunt folosiți aminoacizi de proveniență elementară, cei formați în organism din precursori grucidici și lipidici și o bună parte din cei rezultați din procesele de catabolism al proteinelor. Bun.

Deci, pentru a se sintetiza aceste proteine sunt folosiți aminoacizi din alimente, acei aminoacizi pe care noi îi absorbim în tubul digestiv. Mai sunt folosiți aminoacizi produși de organism. Deci, organismul nostru are capacitatea de a produce anumiți aminoacizi în interiorul lui, da? Deci, aceștia sunt aminoacizii produși de organism și mai sunt folosiți aminoacizi rezultați din catabolism.

Adică, unele proteine sunt descompuse, iar aminoacizii care rezultă din descompunerea lor vor fi folosiți pentru a sintetiza alte proteine. La procesul acesta de sinteză proteică participă 3 tipuri de aminoacizi. Aminoacizi proveniți din alimente și absorbiți în tubul digestiv, aminoacizi produși de organismul nostru și aminoacizi rezultați din catabol.

Proteolismul proteinelor, deci din proteoliză. Toți aceștia pot să participe la sinteza proteinelor. Bun, concentrația normală a aminoacizilor în sânge iese de 35-65 mg la 100 ml de plasmă. Deci în sânge avem între 35 și 65 mg de aminoaciz la 100 ml de plasmă. Aproape toți aminoacizii au molecule mult prea mari pentru a putea difuza prin porii membranei celulare.

Deci ei vor traversa membrana celulară prin transport activ sau difuziune facilitată. Ne aducem aminte că transportul activ utilizează proteine pentru a transporta diferite molecule, la fel și difuziunea facilitată, da? Utilizează anumite proteine pentru a transporta molecule. Deci aminoacizii noștri, ca să intre în celulă, se vor folosi de proteinele existente în membrana celulei și pot să treacă fie prin transport activ cu consum de energie, fie prin difuziune facilitată fără consum de energie, dar obligatoriu ei se folosesc de proteinele din membrana celulară pentru a putea trece din plasma sângelui în interiorul celulei.

Bun, și atunci, suntem la... Pagina 111 în manual și avem acea schemă sus cu aminoacidul, da? Aceea cu aminoacid care trece în cetoacid, etc.

Schema respectivă ne arată reacțiile la care poate să participe un aminoacid și acelea urmează să le discutăm noi aici. Deci, un aminoacid, pe lângă această sinteză de proteine, el mai poate să participe la alte reacții. Și acele reacții sunt prezentate în schema de la pagina 111, sus pe stânga. Și atunci haideți să discutăm reacțiile la care poate participa un aminoacid.

Primul lucru pe care trebuie să-l știm este din ce anume este alcătuit un aminoacid. Cele mai importante grupări care alcătuesc aminoacidul sunt grupările amino și grupările carboxil. Deci un aminoacid obligatoriu trebuie să conțină măcar o grupare amino, deci aceasta se numește amino, măcar o grupare carboxil. Gruparea carboxil o vom scrie așa. Aceasta este carboxil.

Deci un aminoacid obligatoriu în structura lui trebuie să conțină cel puțin o grupare amino și cel puțin o grupare carboxil. Și datorită acestor grupări conținute în structura lui, vom avea și următoarele reacții la care participă aminoacizi. Și atunci, prima reacție la care poate participa un aminoacid este reacția de dezaminare.

Ce înseamnă dezaminare? Înseamnă că aminoacidul din structura lui își va pierde gruparea amino, adică pierde gruparea amino. Asta înseamnă dezaminare, deci pierd degruparea amino.

Și prin acest proces de dezaminare aminoacidul nostru se va transforma în cetoacid plus amoniac. cu formula chimica amoniacului NH3. Deci, prima reacție la care participă aminoacidul, reacția de dezaminare, unde aminoacidul nostru pierde gruparea amino și se va transforma în cetoacid și amoniac. Amoniacul acesta de aici provine practic din gruparea amino pe care o pierde aminoacidul. Deci, gruparea amino după ce se va desprinde de aminoacid, va fi transformată în amoniac.

Deci amoniacul acesta practic provine din această grupare amino. Ceea ce mai rămâne din aminoacid după ce s-a desprins gruparea amino este de fapt cetoacidul. Deci cetoacidul este ceea ce rămâne din aminoacid după ce gruparea amino s-a desprins. Iar amoniacul rezultat este provenit din această grupare amino.

Bun. Amoniacul știm că este o substanță toxică și atunci cea mai mare parte a amoniacului va fi transformat rapid în ureie. Deci amoniacul rezultat de aici se va transforma în ureie.

Acest proces are loc în principal în ficat pentru că E nevoie să scăpăm de o substanță toxică și atunci în ficat acest amoniac va fi transformat în ureie. Ureia nu este o substanță toxică pentru organism. Iar într-o anumită măsură, ureia va fi eliminată prin urină. Am văzut la sistemul excretor că în urină se găsește și ureie, dar este o cantitate de ureie care rămâne în organism și o cantitate care va fi eliminată.

O altă parte din amoniac. Se va elimina tot prin urină, dar sub formă de clorură de amoniu. Ne aducem aminte, tot de la sistemul excretor, că acolo unde se spunea despre secreția de amoniac, știam că prin urină amoniacul se va elimina sub formă de clorură de amoniu. Deci asta se va întâmpla cu amoniacul. fie e transformat în ureie și o parte din el va fi eliminat, fie se elimină prin urină sub formă de clorură de amoniu.

Bun, cetoacizii. Ce se întâmplă cu cetoacizii? Acesti cetoacizi rezultați din dezaminare pot să participe la următoarele reacții. Și anume, prima reacție la care poate participa cetoacidul este descompunerea lui până la acetil, cu enzima A.

Deci, cetoacizii pot să fie transformați în acetilcoenzima A și acetilcoenzima A va intra mai departe în ciclul Krebs. De aici, prin ciclu Krebs, prin fosforilare oxidativă, vom ajunge într-un final să obținem dioxid de carbon plus apă plus energie. Deci... Prima dată, cetoacizii pot să fie folosiți pentru obținerea de energie și, cum anume, cetoacizii sunt transformați în acetilcoenzima A și acetilcoenzima A va intra în ciclu Krebs, fosforilare oxidativă, iar într-un final din toate aceste procese va rezulta dioxid de carbon, apă și energie.

Deci, primul lucru, cetoacidul poate fi folosit pentru a se obține energie. Întotdeauna, cum am spus, procesul de obținerea energiei presupune intrare prin ciclu Krebs. creps. Și la lipide se poate întâmpla acest lucru, deși nu e prezentat în carte. Bun, mai departe, cetoacizii mai pot fi folosiți în gluconeogeneză.

Deci, gluconeo adică, intră în procesul de formare a glucozei din produs non-glucidici. Deci, cetoacidul care provine din aminoaciz poate să participe la formarea de glucoză. Alt proces la care poate să participe cetoacidul este lipogeneza, adică formarea de lipide.

De exemplu, dacă o persoană care mănâncă foarte, foarte multă carne, automat că aminoacizii care sunt surplus acolo pot să fie transformați în cetoaciz și mai departe să fie transformați în lipide și atunci persoana se va îngrășa. Deci, remarcați, practic orice... substanță poate să ajungă să fie transformată în lipide. Glucidele pot să fie transformate în lipide, aminoacizi pot să fie transformați în lipide și evident lipidele care sunt exces. Deci tot ceea ce este exces ajunge să fie transformat în lipide și să se depună sub formă de țesut adipos, adică de grăsime.

Bun, și un alt proces la care poate să participe cetoacidul este transformarea lui într-un alt aminoacid. Deci cetoacidul de aici poate să participe la sinteza unui alt aminoacid și vom vedea imediat cum anume. Deci asta este prima reacție la care participa aminoacizii, dezaminarea.

Cel de-al doilea proces la care poate participa aminoacidul este procesul de decarboxilare. Deci dacă la dezaminare se perde agruparea amino, la decarboxilare se va... pierde gruparea carboxil.

Și atunci, dintr-un aminoacid, dar prin decarboxilare, adică pierde gruparea carboxil. Asta înseamnă decarboxilare. Ce se va obține? Se vor obține amine biogene.

Adică ce sunt aminele biogene? Aminele sunt o clasă de substanțe chimice, dar biogene înseamnă că sunt care pot fi folosite în organism. Spre exemplu, avem serotonină, histamină, tiamină. Deci asta înseamnă amine biogene, înseamnă amine pe care organismul nostru le va folosi pentru diferite procese.

Deci reținem prin decarboxilare, aminoacidul pierde gruparea carboxil. și se va transforma în amine biogene. Bun, un alt proces la care poate să participe aminoacidul este transaminarea. Și ce înseamnă procesul de transaminare?

Înseamnă sinteza unor aminoacizi din alți aminoacizi. Deci, un aminoacid se poate transforma într-un alt aminoacid. Deci, aminoacidul 1 se poate transforma în aminoacidul 2. Aminoacidul 2 prin transaminare. Această transaminare are loc sub acțiunea unor enzime specifice numite transferaze.

Deci niște enzime numite transferaze sunt cele care vor ajuta la reacția de transaminare, adică transformarea aminoacidului 1 în aminoacidul 2. Și cum anume are loc această reacție de transaminare? Păi aminoacidul 1, da? Și mai exact, gruparea amino a aminoacidului 1 se va desprinde de pe aminoacidul 1 și se va lega de un cetoacid.

Legându-se gruparea amino de la aminoacidul 1 de acest cetoacid, se va forma un alt aminoacid și anume aminoacidul 2. Pentru că am văzut, dacă prin dezaminare, practic, Aminoacidul își pierdea gruparea amino și ceea ce rămânea din el se numea cetoacid. Acum, dacă cetoacidul recuperează o grupare amino, automat se va transforma într-un aminoacid. Deci este logic, da?

Deci ne aducem aminte, deci dacă la un aminoacid pierdea această grupare amino, tot ce rămânea din el era cetoacidul. Iar amoniacul provenea din această grupare amino. Deci ceea ce rămâne dintr-un aminoacid care își pierde gruparea amino este cetoacidul.

Ei bine, un cetoacid care primește o grupare amino, da, se va transforma într-un alt aminoacid. Asta înseamnă transaminare, da? O grupare amino. de pe un aminoacid se va desprinde și se va lega de un alt cetoacid formându-se un nou aminoacid.

Evident că aminoacidul care și-a pierdut gruparea amino la rândul lui va deveni cetoacid. Deci restindem, transaminarea înseamnă transformarea unui aminoacid într-un alt aminoacid și cum anume gruparea amino de pe aminoacidul 1 se desprinde și se leagă de un cetoacid rezultând astfel un aminoacid 2. Bun, și ultima reacție la care pot să participe aminoacizii este evident reacția de sinteză proteică și acum anume aminoacidul 1 plus aminoacidul 2 plus aminoacidul 3 etc. Dar toți se vor luga, lega între ei rezultând într-un final proteine.

Deci asta este reacția de sinteză proteică, mai mulți aminoacizi se leagă între ei. până când se va forma o proteină. Deci toate aceste reacții despre care am discutat la aminoacid se găsesc în această schemă. Și avem aici procesul de dezaminare, este acesta de la aminoacid de aici. Observați, se pierde gruparea amino și se obține cetoacidul și amoniacul aici sus.

Și apoi mai departe amoniacul e transformat în ureie. Cetoacidul ni se arată că poate să participe la ciclul Krebs, pentru a... obținerea de dioxid de carbon, apă și energie, poate să participe la gluconeogeneză pentru a forma glucoză, poate să participe la lipogeneză pentru a forma alte lipide și mai poate să participe la formarea unui nou aminoacid.

Bun, procesul de decarboxilare este prezentat aici, de la aminoacid se pierde gruparea carboxil și se obțin aminele biogene. Iar procesul de... transaminare este acesta prezentat aici.

Un aminoacid A cu un cetoacid se obține un alt aminoacid, un aminoacid 2, cum arată aici, pentru că se desprinde gruparea amino de pe aminoacidul A, se leagă de cetoacid și se obține un alt aminoacid. Observați, cetoacid 2, aminoacid 2. Deci gruparea amino desprinsă de aici se va lega de un alt cetoacid cu care va forma un aminoacid diferit de acesta de la care s-a pornit. Deci, această schemă prezintă reacțiile la care participă aminoacizii. Bun, și acum haideți să vedem care sunt mecanismele de reglare a metabolismului intermediar proteic. Deci, menținerea unui echilibru între procesele de anabolism și cele de catabolism se realizează în funcție de aportul alimentar și de cheltuiala energetică a organismului sub controlul sistemului nervos și al glandelor cu secreție internă, adică a glandelor endocrine.

Deci ce reținem de aici este că echilibrul dintre procesele de anabolism și catabolism proteic se realizează în funcție de cât mâncăm și de cât anume consumăm, da, prin diferite activități pe care le realizăm. Și se realizează cu ajutorul sistemului nervos și al glandelor endocrine. Și ne interesează de aici care glandelor sunt. de endocrine și cu ce anume hormoni participă ele. Deci care sunt hormonii care participă la reglarea metabolismului proteic?

Și din nou avem hormonii împărțiți în două categorii, și anume hormoni care realizează anabolism și hormoni care realizează catabolism. anabolism și catabolism proteic. Bun, și atunci, primul hormon care realizează anabolismul este din nou insulina, pentru că ea stimulează sinteza proteinelor la nivelul mușchilor. Deci, realizează anabolism proteic pentru că ajută la sinteza proteinelor. Un al doilea hormon care participă la anabolism este STH, adică hormonul de creștere, care stimulează sinteza proteinelor și creșterea organismului.

Deci, Fără acest CTH am văzut la glandele endocrine că am rămâne pitici, pentru că el stimulează creșterea organismului și întotdeauna creșterea organismului se realizează cu ajutorul proteinelor, pentru că proteinele intră în structura a foarte multe componente ale organismului. Un alt hormon care realizează anabolismul este testosteronul. Testosteronul este hormonul sexual al bărbaților și ei stimulează în principal dezvoltarea musculaturii, iar dezvoltarea mușchilor se realizează cu ajutorul proteinelor.

Deci testosteronul va stimula sinteza proteinelor pentru că ei dezvoltă musculatura. Alt hormon este estrogenul. Care este hormonul sexual feminin, care ajută și el tot așa la dezvoltarea organismului, în special la pubertate, și stimulează sinteza proteinelor, pentru că întotdeauna dezvoltarea organismului se realizează cu ajutorul proteinelor. Deci, ideea este că hormonii sexuali realizează sinteză de proteine. Bun, un alt hormon pe care îl putem trece aici, dar ca un fel de except, este cortizolul.

Pentru că el stimulează sinteza proteică numai la nivelul ficatului. Întoarceți-vă la pagina 57, în tabelul de pe stânga sus, unde aveam rolurile fizologice în metabolismul intermediar ale glucocorticoizilor, pentru că cortizolul este glucocortigoit. Și acolo, la proteine, aveam așa că stimulează anabolismul în ficat și catabolismul în mușchii scheletici. Deci reținem despre cortizol că el... realizează anabolism numai la nivelul ficatului, da?

Deci numai acolo, pentru că în mușchi va stimula catabolismul. Bun, și din nou un alt hormon pe care îl putem trece aici, dar tot ca și excepție, sunt de fapt hormonii tiroidieni. Pentru că...

La copil stimulează sinteza proteinelor și la fel la adult atunci când se află în cantitate mică. Deci am văzut tot așa la glandele endocrine că în momentul în care aveam hiposecreție de hormon tiroidien, deci când hormonii tiroidieni lipseau, am văzut că respectivul copil avea o înălțime mică, deci rămânea... pitic.

Și atunci, hormonii tiroidieni la copil stimulează sinteza proteică, da? Deci dezvoltarea organismului și la fel la adult pot să stimuleze sinteza proteică, dar numai atunci când sunt în cantitate mică. Pentru că o cantitate mai mare de hormoni tiroidieni vor stimula, de fapt, catabolismul proteinelor.

Bun? Deci aceștia doi de aici, cortizolul și hormonii tiroidieni, aveți grijă la ei, da? Pentru că sunt cu excepții.

Cortizolul este unul dintre anabolism proteic numai în muficat, iar hormonii tiroidieni, anabolism proteic la copil, în perioada de creștere, și la adult, dar atunci când hormonii sunt în cantitate mică. Bun, trecem la hormonii care stimulează catabolismul, adică proteoliza. Și primii sunt hormonii tiroidieni.

care la adult, în cantitate mare, va stimula proteoliza. Deci, hormonii tiroidini stimulează proteoliza, descompunerea proteinelor atunci când ei sunt în cantitate mare. Alt hormon este cortizolul. care stimulează proteoliza în mușchi. Deci, aceștia doi, din nou, aveți grijă aici, pentru că hormonii tiroidieni la adult stimulează proteoliza atunci când ei sunt în cantitate crescută, iar cortizolul stimulează proteoliza în mușchi, în timp ce în ficat stimulează sinteza proteică.

Bun. Alt hormon este glucagonul. Care va stimula proteoliza, deci descompunerea proteinelor, mai avem apoi adrenalina.

Și de ce anume adrenalina? Pentru că adrenalina aparține de sistemul nervos vegetativ simpatic, și vom vedea că simpaticul stimulează descompunerea proteinelor. Bun, mi se spune în carte așa că sistemul nervos poate interveni de asemenea în controlul echilibrului dintre procesele anabolice și catabolice, cum? Păi, sistemul nervos vegetativ simpatic va stimula catabolismul, deci sistemul nervos vegetativ simpatic stimulează catabolismul, în timp ce sistemul nervos vegetativ parasimpatic va stimula anabolismul, da?

Deci, cum am spus, adrenalina aparține aici de sistemul nervos vegetativ simpatic, pentru că știm, activarea simpaticului duce la secreția de adrenalină, da? Și atunci simpaticul realizează catabolismul. adică descompunerea proteinelor, în timp ce parasimpaticul realizează anabolism, adică sinteza de proteină. De ce? Pentru că parasimpaticul, cum am spus, acționează în viața de zi cu zi, când suntem liniștiți, când nu e niciun pericol și atunci au timp aceste procese de sinteză să aibă loc, să se sintetizeze proteine.

În timp ce simpaticul, care acționează în perioadele de stres, când există un pericol, când e ceva care stresează organismul, Toate aceste procese de anabolism nu au timp să aibă loc și atunci organismul nostru se va concentra pe acele procese care îi aduc energie, care îl ajută să depășească situația stresantă. Și simpaticul, prin proteoliză, prin descompunerea proteinelor, poate să ducă la obținerea de energie. Deci chiar și proteinele descompuse pot să ducă la obținerea de energie. Deci aceștia sunt hormonii care reglează metabolismul proteic și... sistemul nervos care ajută și el, din nou trebuie să existe un echilibru între anabolism și catabolism.

Bun, și acum care sunt rolurile proteinelor în organism? Primul rol și cel mai important este rolul plastic. Adică, proteinele intră în structura unor componente ale organismului, cum am văzut în structura membranelor celulare, spre exemplu. Bun, proteinele reprezintă scheletul pe care are loc constituirea ultrastructurii celulare, adică proteinele intră în alcătuirea celulor.

Deci, rețineți un lucru, că dintre toate categoriile de substanțe, dintre glucide, lipide și proteine, proteinele sunt cele mai importante. Dacă noi, să spunem, am urmat o dietă în care să nu mâncăm deloc, deloc, deloc proteine, am murit cu siguranță, da? Pentru că proteinele sunt absolut necesare pentru organism, pentru că ele intră în structura a...

Foarte, foarte multe componente ale organismului, cum se spune aici, proteinele reprezintă scheletul pe care se construiește organismul. Deci, fără proteine, noi murim. Fără glucide, fără lipide, se mai poate trăi, dar fără proteine, în niciun caz. Bun, proteinele intră și în alcătuirea macrostructurilor a substanței fundamentale din structura țesutului osos, pe care o numim oseină, a țesutului cardin-laginos, pe care o numim condrină. Deci, ce ni se spune aici?

Acă. Proteinele intră în alcătuirea celulelor, deci a microstructurilor, că celulele sunt microscopice, și în alcătuirea macrostructurilor, deci a structurilor mai mari. Și avem aici substanța fundamentală a țesutului osos, pe care o numim oseină. Mai intră în structura substanței fundamentale a țesutului cartilaginos, pe care o vom numi condrină. Deci rol plastic, proteinele intră în...

al cătuirea a foarte multe structuri ale organismului. Un al doilea rol este rolul funcțional, rol care este iarăși foarte important. Deci, proteinele îndeplinesc diferite roluri în organism. Și anume, majoritatea substanțelor active, adică substanțe active, sunt substanțe care au un anumit rol în organism.

Deci, majoritatea acestor substanțe sunt... Proteine, și anume enzimele, majoritatea sunt proteine, deci majoritatea enzimelor sunt proteine, iarăși hormonii, o mare parte din ei sunt proteine. Hemoglobina, da, este iarăși o substanță care are o componentă proteică, deci care este alcătuită din proteină.

Iarăși factorii plasmatici ai coagulării, sunt și ei proteine, deci observați foarte multe substanțe din organism, substanțe care au un anumit rol organism, sunt de fapt proteine. De aceea am spus că fără proteine nu se poate trăi. Pentru că efectiv dacă nu ar mai exista proteine, automat aceste substanțe care au un rol activ în organism nu ar mai putea fi produse.

Și ce ne facem noi fără enzime? Pentru că fără enzime, diferitele reacții din corpul uman nu pot să mai aibă. ce ne facem fără factori plasmatrici de coagulare, pentru că fără coagulare vom sângera și putem să murim.

Deci, observați, proteinele sunt extrem de importante să existe în alimentația noastră. Bun, proteinele joacă și rol de transportol al diferitelor substanțe prin sânge, lichidele interstitiale ori prin membranele celulare. Ce înseamnă asta? Înseamnă că proteinele au rol de a și transporta alte substanțe. Cum sunt, de exemplu, proteinele din membrana celulară, care participă la transportul activ sau la difuziunea facilitată.

Știm că acolo, de acele proteine din membrana celulară, se leagă diferite substanțe și cu ajutorul acestor proteine, substanțele respective pot să intre în celulă. Deci asta înseamnă rol de transportor. Înseamnă că unele proteine vor transporta diferite substanțe. În interiorul celulor sau există proteine în sânge care au rolul de a transporta alte elemente prin sânge. Un al treilea rol este rolul energetic.

Și observați că rolul energetic este chiar ultimul. Ce înseamnă asta? Înseamnă că din proteine se poate obține energie.

Dar acest lucru se întâmplă numai în situații excepționale, da? Deci proteinele, ele nu sunt folosite în mod deosebit pentru a se obține energie. Ele vor fi folosite pentru obținerea de energie numai când deja nu mai există glucide lipide, da?

Deci este, cum s-ar spune, ultimul nivel, ultimele substanțe care sunt folosite pentru obținerea de energie. Bun, degradarea proteinelor în vederea acoperirii consumului energetic se face în cazuri extreme când depozitele de glicogin și lipide sunt epoizate. Deci exact cum am spus, numai când nu mai există altceva. Este ultimul lucru la care se mai apelează ca să supraviețuiești, dar nu este un lucru bun când deja se ajunge în situația de a folosi proteine pentru obținerea de energie. Pentru că proteinele sunt importante în alte situații, da, importante pentru a participa la alcătuirea corpului în sine și pentru realizarea funcțiilor, da, deci rolul acesta energetic este ceva extrem.

Bun, și dintr-un gram de proteine, un gram de proteine... degradată, se poate obține 4,1 kilocalorii, exact ca la glucide. Deci la proteine și la glucide, din degradarea unui gram de proteine sau de glucide, obținem 4,1 kilocalorii, iar la lipide, din degradare, vom obține 9,3 kilocalorii. Deci acestea sunt rolurile proteinelor. Rolul plastic și funcțional sunt cele mai importante, rolul energetic este mai ultimul, cum să spunem, și se apelează la obținerea de energie din proteine numai în situații extreme și excepționale, iar din descompunerea unui gram de proteine se vor obține 4,1 kilocalorii.

Și un ultim lucru pe care mai trebuie să-l discutăm în lecția de astăzi este această schemă de la pagina 111. Ce ne arată schema asta? Schema de aici ne arată echilibrul care există în metabolism, între procesele de anabolism și catabolism. Acesta este un fel de balanță desenată aici, dacă vă puteți imagina, aici este zona din mijloc, practic zona de sprijin, și avem în balanță pus anabolismul și catabolismul, care sunt... procese ale metabolismului în sine și observați că balanța este echilibrată, deci ceea ce sugerează că anabolismul și catabolismul tuturor substanțelor din organism trebuie să fie în echilibru, deci în metabolismul omului trebuie să existe întotdeauna echilibru între anabolism și catabolism. Și atunci, ce ne arată mai desubt?

Ne arată că glucoza prin procese de anabolism, prin glicogenogeneză, se poate transforma în glicogen. Glicogenul prin procese de catabolism, deci prin glicogenolyză, se transformă în glucoză. Observăm din nou că este un echilibru, de la glicogen obținem glucoză, de la glucoză obținem glicogen.

Acizi grași. Mi se arată așa că acizi grași, prin procese de anabolism, prin sinteză, prin lipogeneză, se transformă în trigliceride, trigliceridele care sunt lipide. Trigliceridele prin catabolism, prin lipoliză, se transformă în acizi grași.

Deci, ni se arată aici că din trigliceridă, prin lipoliză-catabolism, se obțin acizi grași, acizi grași, prin lipogeneză-anabolism, se obțin trigliceride, deci lipide. Aminoacizii, prin procese de anabolism, deci prin sinteză proteică, se obțin proteine. Proteinele prin procese de cataboliză se obțin aminoacizi. Deci din proteine se obțin aminoacizi prin proteoliză, prin cataboliză.

și din aminoacii se obțin proteine prin sinteză proteică, deci prin anabolism. Mai jos, pe balanța de jos, ne se arată câțiva hormoni care realizează anabolismul și câțiva hormoni care realizează catabolismul. Deci asta ne arată schema de aici, este efectiv echilibrul care trebuie să existe între anabolism și catabolism.

Pe partea de aici, deci pe aceasta, Ne este prezentat anabolismul, reacții care fac parte din anabolism și hormoni care participă la anabolism. Pe partea de aici ne este prezentat catabolismul cu reacții care participă la catabolism și hormoni care participă la catabolism. Și atunci avem insulina, știm că ea realizează anabolism pentru toate categoriile de...

substanțe prezentate mai sus, da? Deci pentru glucide, pentru lipide și proteine, ea este un hormon care ajută la sinteza acestor categorii de substanțe, deci la anabolism. Bun, care este ideea de a pune în paranteză?

Observați că STH și tiroxină sunt puse aici în paranteză. De ce? Pentru că ele realizează anabolism numai pe anumite categorii de substanțe de aici, deci nu pe toate trei.

Insulina realizează anabolismul pentru toate trei, deci pentru glucide, lipide și proteine. STH-ul am văzut că realizează anabolismul pentru proteine, da? În timp ce tiroxina, care este un hormon tiroidian, realizează anabolismul pentru proteine, dar numai la copil și atunci când ea se află în cantitate mică la adult. Deci de aceea sunt puși aici în paranteză pentru că ei realizează procese de anabolism, dar nu pe toate trei categoriile de substanțe, în timp ce insulina realizează anabolism pe toate trei.

La catabolism, aceeași poveste, avem Acești trei hormoni, glucagon, glucocorticoizi și adrenalină, care realizează catabolismul pe toate trei categoriile de substanțe, deci pe glucide, lipide și proteine. Și avem STH-ul și tiroxina, care realizează catabolism numai pe anumite categorii de substanțe, deci nu pe toate cele trei. Bun, și atunci, glucagonul, glucocorticoizi și adrenalina stimulează procesele de catabolism pentru toate categoriile de substanțe de aici, da? Deci, stimulează. Descompunerea glicogenului în glucoză stimulează descompunerea lipidelor, deci lipoliza, stimulează proteoliza, deci toți aceștia, glucagon, glucocorticul și adrenalină, acționează pe toate cele trei categorii de substanțe, stimulând procesele de catabolism, deci descompunerea.

Bun, STH-ul, hormonul de creștere, stimulează catabolismul numai pentru glucide și pentru lipide, da? Pentru că am văzut, pentru proteine stimulează anabolismul, adică procesul de sinteză al proteinelor, în timp ce pe metabolismul glucidic și lipidic stimulează efectiv catabolismul, adică descompunerea glucidelor și a lipidelor. Tiroxina stimulează catabolismul pentru glucide și pentru lipide, da, deci stimulează descompunerea glucidelor și a lipidelor, iar pentru proteine...

stimulează catabolismul la adult atunci când se află în cantitate mare. Deci când tiroxina e în cantitate mare la adult, va stimula catabolismul. Pentru că la copil și la adult, atunci când tiroxina e în cantitate mică, va stimula anabolismul, adică sinteza proteică.

De aceea avem tiroxină și aici pe partea cu anabolismul și aici pe partea cu catabolismul, pentru că poate să intervină amândouă în funcție de cantitate și în funcție de vârstă, iarăși. Deci asta ne arată schema de aici, ne arată echilibrul între procesul de anabolism și catabolism și câțiva hormoni care participă la anabolism pe partea asta și la catabolism pe partea asta. Faptul că unii hormoni... Aceasta a fost lecția de astăzi, cu lecția de astăzi terminăm metabolismul intermediar, iar de sâmbătă vom vorbi despre metabolismul energetic. Până atunci încercați să repetați...

revizuiți glandele endocrine și hormonii pentru că observați se leagă destul de mult metabolismul cu hormonii și pentru a înțelege totul cât mai clar e bine să revizuiți hormonii dacă ați mai uitat câte ceva de acolo sper că ați înțeles, sper că este mai clar care-i treaba cu metabolismul noi ne vedem sâmbătă, până atunci încercați să învățați și să mai repetați salut! Ok, aceasta a fost lecția de astăzi. Dacă ți-a plăcut, dacă ți-a fost utilă, de un like și cel mai important, nu uita să te abonezi la canal pentru a nu pierde viitoarele videoclipuri cu lecții de biologie special făcute pentru examenul de admitere la medicină. Dacă ai o idee, o părere, o sugestie, nu uita să te abonezi la canal pentru a nu pierde viitoarele videoclipuri cu lecții de biologie special făcute pentru examenul de admitere la medicină. despre videoclipul de astăzi sau despre orice altceva legat de materiile de admitere, nu ezitați să lași un comentariu.

Canalul are o pagină de Facebook și mai ales o pagină de Instagram, unde vei găsi diferite desene și scheme făcute pentru a te ajuta în pregătirea ta pentru admitere. Succes viitor, doctor! Ne vedem data viitoare!

Salut!

Transcript for:Metabolismul intermediar: lipide și proteine

Transcript for:
Metabolismul intermediar: lipide și proteine