Floarea albastră de Mihai Eminescu

Publicare și context

• Publicată la 1 aprilie 1873.
• Inspirată de motivul florii albastre, frecvent în literatura romantică europeană, simbolizând iubirea ideală.
• George Călinescu susține influența literaturii germane asupra lui Eminescu în perioada studiilor la Viena și Berlin.

Tematică

• Abordează tema iubirii și naturii.
• Înnobilată cu idei filozofice profunde, asemănătoare poemului „Luceafărul”.
• Imaginarul poetic: transfigurarea realității, reflectarea iubirii prin cuvinte și foneme.

Structura textului poetic

• Compoziția: patru secvențe lirice.
  • Monologul iubitei și monologul lirico-filozofic al poetului.
  • Îmbină lirismul subiectiv cu cel obiectiv.

Semnificația titlului

• Motivul florii albastre: întâlnit la romanticul german Novalis și la Leopardi.
• Sugerează aspirația spre iubirea ideală și imposibilitatea împlinirii.
• Critica îl asociază cu floarea de nu-mă-uita, simbolizând iubirea durabilă.

Tema romantică

• Reflectă aspirația spre perfecțiune și scepticismul amar al sinelui liric.
• Exprimă tristețea omului de geniu pentru neputința atingerii absolutului.

Analiza poetică

Prima secvență: Monologul iubitei

• Iubitul: om de geniu, preocupat de idei superioare.
• Iubita îl cheamă în lumea reală prin vorbire directă.
• Superioritatea preocupărilor iubitului este subliniată prin metafore.

A doua secvență: Monologul liric

• Invitația iubitei în mijlocul naturii.
• Natura, personificată, vibrează emoțional cu îndrăgostiții.
• Autoportretul iubitei și izolarea cuplului de restul lumii.

A treia secvență: Monologul sinelui poetic

• Uimirea eului liric pentru frumusețea iubitei.
• Meditație asupra neîmplinirii absolute a iubirii.

Expresivitatea și limbajul

• Verbe la prezent: permanentizarea atitudinii spirituale.
• Formele verbale la viitor: sugerează optimizm și împlinirea în viitor.
• Expresii populare: accentuează idila pastorală.

Concluzie

• Floarea albastră nu este doar o poezie de dragoste, ci o meditație asupra aspirației către absolut în iubire.
• Tema timpului este motivul fundamental al întregii creații eminesciene, reflectând aspirația spre iubirea absolută.