Bună ziua! Astăzi vorbim despre simțul echilibrului după anatomia de la Behrens. Am văzut într-o lecție anterioară anatomia urechii și iată că în urechea internă avem nu doar receptori auditivi, ci și receptori pentru echilibru, receptori vestibulari, atât pentru echilibru static, pentru menținerea poziturii, cât și pentru echilibru dinamic.
În urechea internă există o serie de canale săpate în osul temporal ce formează labirintul osos pe care aici l-am făcut cu negru. Labirintul osos cuprinde cam același formațiuni, dar membranoase, deci un labirint osos cu negru ce include labirintul membranos cu verde. Labirintul osoas este format din 3 canale semicirculare osoase, care adăposesc 3 canale semicirculare membranoase, acestea cu verde. La baza fiecărui canal semicircular membrano se află o dilatare numită ampulă, în care sunt receptori pentru echilibru dinamic.
Cele 3 canale sunt așezate în unghiuri de 120 de grade între ele. Apoi avem în vestibul osos un vestibul membranos format din două vezicule, utriculă și saculă, ce conțin receptori pentru echilibru static, pentru menținerea posturii. Acești receptori se numesc maculă și am văzut că în melcul osos există melcul membranos cu receptori auditivi. Deci pe noi ne interesează acum receptorii pentru echilibru care se găsesc.
în nutriculă, saculă și la baza canalelor semicirculare membranoase în ampule. Receptorii pentru echilibru static și pentru menținerea posturii sunt macule, aparatul otolitic, sunt în nutriculă și saculă, sunt stimulate în condiții statice pentru că otoliții din structura lor acționează de-a lungul, în sensul vectoral, Vecturile de accelerație gravitațională în permanență apasă pe cil, dar și în condiții dinamice pe mișcări, pe accelerări lineare, vorbim de mișcările pe orizontală, pe verticală și sunt implicați în menținerea posturii. Pe când receptorii pentru echilibru dinamic sau crestele ampulare se găsesc în ampule din canale semicirculare.
și vor fi stimulate de mișcările de rotație ale capului, ale corpului, deci pe modificări de accelerație circulară. Privind schemele celor două tipuri de recepturi, vedem o mulțime de similitudini între aceștia. Sunt așezați pe o membrană bazală, avem celule de susținere și celule epiteliale senzoriale cu cili, și într-o parte și într-alta celule cu cili. În cazul maculei, cilii sunt îndoiți de niște cristale de carbonat de calciu, de carbonat de magneziu, cei mai mulți sunt carbonat de calciu, care se numesc otolite. Otolitele apasă pe cili, cum spuneam, pe direcția vectrului de acelație gravidațională, acționează tot timpul, deci tot timpul acești tip de receptori vor descărca impulsuri și vor informa centri nervoși asupra poziției corpului.
Sunt pentru echilibru static, pentru menținerea posturii. În cazul celorlalți recepturi care se există în crestele, care sunt reprezentate de crestele ampulare, se există în dilatările numite, cum spuneam, ampule de la baza canalelor semicirculare. Aceștia prezintă la fel celule cu cili, Chilii de data aceasta sunt îndoiți de o cupolă gelatinoasă, care atunci când face mișcări de rotație ale capului, ale corpului, vor îndoi chilii. Deci, în un caz și în celălalt, chilii sunt îndoiți.
Îndoiți de cine? De otolite îndoiți de cupola gelatinoasă. Pe situații de echilibru static, pentru mențirea posturii, pe echilibru dinamic, mișcări de rotație.
De la baza lor pornesc dendrite ale neuronilor din, ale neuronilor, protoneuronilor primii neurone ai căii care se găsesc într-un ganglion, ganglionul scarpaxonii, care formează ramura vestibulară a nervului 8, a nervului vestibulocochlear, care va prelua informațiile și le va conduce mai departe, prin spre nuclei vestibular din bulb, spre talamus și apoi spre... Aria corticală vestibulară din scoarța cerebrală, unde se naște senzația de echilibru, de pierdere echilibrui, sunt o mulțime de conexiuni cu cerebelul și cu nuclei care coordonează mișcările globulor oculari. Segmentul central, cum spuneam, area corticală vestibulară, aproape de cea auditivă, la fel în lobul temporal.
Iată că... Avem două receturi pentru auzi și pentru echilibru în urechea internă. Și iată că sunt similitudini, avem cili care sunt îndoiți și la organul cortii, îndoiți acolo de membrana tectoria dincoace, îndoiți de lamacule, îndoiți de cristalele numite otolite sau de cupola gelatinoasă.
Pentru că are loc îndoirea unor membrane, unor cili, vorbim de receptorii din urechea internă ca despre niște mecanoreceptori. Aceasta a fost lecția despre echilibru. În speranța că am reușit să vizualizăm împreună cum funcționează acești receptori, vă urez o zi frumoasă și nu uitați să vă abonați. La revedere!